2rac-386/19 — încasarea datoriei

Dosarul nr.2rac-386/19

Prima instanță - Judecătoria Chișinău, sediul Central ( jud. : D. Babălău )

Instanța de Apel - Curtea de Apel Chișinău (jud. : . Bostan, V. Negru, A. Pahopol)

Î N C H E I E R E

2 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere Limitată

„Vest Resurs”, reprezentată de avocatul Alexandr Sicinski,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Vintage Avenue” împotriva Societății cu Răspundere Limitată

„Vest-Resurs” cu privire la încasarea datoriei,

împotriva deciziei din 5 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Vest Resurs” și menținută

hotărârea din 9 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central,

c o n s t a t ă :

La 12 iunie 2018, Societatea cu Răspundere Limitată „Vintage Avenue” s-a adresat

cu cerere de chemare în judecată împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Vest-

Resurs” solicitând încasarea sumei de 5 196 407,93 lei cu titlu de datorie, 139 113,6 lei

cu titlu de penalității contractuale și suma de 59 075,76 lei cu titlu de dobânzii de

întârziere.

În motivarea acțiunii a indicat că la 30 noiembrie 2017 între Societatea cu

Răspundere Limitată „Vitage Avenue” și Societatea cu Răspundere Limitată „Vest

Resurs” a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare a vinului.

Potrivit Anexei Nr. 1 obiect al vânzarii este vinul materie primă în volumul de 54

mii dai (anul recoltei 2017).

Proprietățile chimice și tehnice ale produsului procurat au fost stabilite în Capitolul

2 al Contractului.

Termenul de livrare a produsului procurat a fost stabilit decembrie 2017 - martie

2018.

Prin pct. 3.1 al Contratului părțile au stabilit că prețul total al contractului va

constitui 369 600 EURO, care va include și TVA, reieșind din suma 4,4 euro per I Dai,

iar prin pt. 3.4 au stabilit că achitarea prețului se va efectua în termen de 90 de zile

calendaristice din momentul întocmirii facturii fiscale.

În vederea executării obligațiunii contractuale, în adresa Societății cu Răspundere

Limitată „Vest-Resurs”, au fost efectuate livrări în mai multe tranșe a vinului materiei

primă, pentru fiecare livrare fiind întocmită și factura fiscală, prin care se confirmă data

1

și volumul livrării, toate fiind semnate de reprezentanții ambelor părți contractante.

Ultima livrare a vinului a avut loc la 9 februarie 2018, fiind livrată întreaga cantitate

de vin materie primă, convenită la semnarea contractului (53 398,2 dai vin materie

primă).

Valoarea totală a livrărilor efectuate a constituit 5 795 407,93 lei.

Astfel, termenul limită de achitare a prețului contractual a expirat definitiv la data

de 10 mai 2018, data limită când urma a fi efectuată achitarea vinului procurat.

Reclamantul a indicat că, nici în momentul primei mărfii nici pe parcursul

transmiterii bunului procurat pârâtul nu a efectuat careva plăti pentru bunul procurat.

La 27 martie 2017 în adresa Societății cu Răspundere Limitată „Vest-Resurs” a fost

expediată o reclamație, prin care s-a menționat despre neonorarea obligațiunilor

contractuale de către cumpărător și s-a cerut achitarea neîntârziată a prețului livrărilor

efectuate în cadrul contractului. Însă, reclamația a rămas fără nici un răspuns.

Astfel, din cauza neachitării la timp Societatea cu Răspundere Limitată „Vest-

Resurs” a fost pusă în întârziere și avertizată despre calcularea în privința sa a

penalităților contractuale și a dobânzii pentru întârzierea plății.

Ca răspuns la reclamațiile formulate de la 4 iunie 2018 Societatea cu Răspundere

Limitată „Vest Resurs” a expediat o înștiințare prin care a confirmat obligațiile

contractuale, faptul primirii vinului materie primă în volumul de 53 398.2 dai, precum și

faptul neachitării integrale a vinului procurat, invocând lipsa mijloacelor bănești.

La 13 februarie 2018 între Societatea cu Răspundere Limitată „Vitage Avenue” și

Societatea cu Răspundere Limitată „Vest Resurs” a fost semnat act de verificare a

decontărilor reciproce, prin care ultimul a recunoscut integral suma datoriei contractuale

în mărime dc 5 196 407,93 lei.

Potrivit pt. 8.5 al Contractului, în conformitate cu prevederile art. 624 Codul civil,

Societății cu Răspundere Limitată „Vest Resurs” i-au fost aplicate penalități contractuale

pentru neachitarea prețului contractual, în mărime de 0,1%, pentru fiecare zi de

întârziere.

Cuantumul total al penalității conform pt. 5.1 1 al contractului constituie 139 113,6

lei.

Totodată, pentru neonorare în termen a obligațiunilor pecuniare, i-a fost aplicată

dobânda pentru întârziere a plății în ordinea art. 619 CC, în mărime de 59 075,76 lei

pentru perioada 10 mai 2018- 11 iunie 2018.

Prin hotărârea din 9 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, cererea

de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Vintage Avenue”

a fost admisă.

S-a încasat din contul Societății cu Răspundere Limitată „Vest-Resurs” în beneficiul

Societății cu Răspundere Limitată „Vintage Avenue” suma de 5 196 407,93 lei cu titlu de

datorie, 139 113,6 lei cu titlu de penalității contractuale 59 075,76 lei cu titlu de dobânzii

de întârziere și suma de 50 000 de lei cu titlu de cheltuielile de plata taxei de stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța a conchis că, reclamantul și-a executat obligațiile

contractuale prin livrarea mărfii, pârâtul a recepționat marfa, însă a admis încălcări a

obligațiunilor de plată, acumulând conform facturilor fiscale o restanță în mărime de 5

196 407,93 lei.

Instanța a considerat întemeiată și pretenția cu privire la încasarea dobânzii de

întârziere și a penalității, dat fiind faptul că la caz sunt aplicabile prevederile art. 619 și

624 din Codul civil ( în redacția de până la 1 martie 2019).

2

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe la 7 noiembrie 2018, Societatea cu

Răspundere Limitată „Vest Resurs” a declarat apel împotriva hotărârii din 13 noiembrie

2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, solicitând admiterea apelului, casarea

hotărârii instanței de fond și restituirea acuzei spre rejudecare.

Prin decizia din 5 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul declarat

de Societatea cu Răspundere Limitată „Vest Resurs” și menținută hotărârea din 13

noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central.

La 16 iulie 2019, Societatea cu Răspundere Limitată „Vest Resurs”, reprezentată de

avocatul Alexandr Sicinski a declarat recurs împotriva deciziei din 5 iunie 2019 a Curții

de Apel Chișinău solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a

hotărârii primei instanțe și restituirea cauzei spre rejudecare în instanța de apel.

În motivare a indicat că, decizia instanței de apel este neîntemiată. Examinând

cauza instanțele ierahic inferioare au comis greșeli ce au dus la lezarea drepturilor și

intereselor recurentului. Astfel, prin încasarea sumei de 5 196 407, 93 lei cu titlu de

datorie această sumă nu este contravaloarea vinului livrfat și neachitat, dar reprezintă

valoarea facturată a vinului livrat, ceea ce este un lucru diferit. Totodată, suma datoriei

nu poate fi considerată ca scadentă.

Recurentul a indicat că la examinarea cauzei în fond instanța de apel urma să țină

cont de prevederuile art. 584 din Codul civil, dat fiind faptul că cursul valutar s-a

modificat, suma datoriei trebuia recalculată la cursul valutar stabilit de BNM la data

achitării.

Contravaloarea reală a vinului neachitat cât și suma reală a datoriei pentru vinul

livrat constituie suma de 246 748,08 euro și nicidecum suma de 5 196 409, 93 lei, astfel

instanțele ierarhic inferioare au încasat o supra plată în valoare de 330 513,12 lei.

Societatea cu Răspundere Limitată „Vest Resurs” a menționat că datoria nu este

scadentă și prin urmare nu poate fi încasată suma datoriei în mărime de 4 865 896,81 lei.

Până la expirarea termenului final de achitare a mărfii 8 mai 2018, a achitat în contul

Societății cu Răspundere Limitată „Vintage Avenue” suma de 600 000 lei, ceea ce

constituia suma de 30 288, 96 euro. Această sumă fiind suficientă pentru achitarea

integrală a primelor trei loturi de marfă din 25 decembrie 2017 în sumă de 24 840,52

euro și achitarea parțială în sumă de 5 448,44 euro pentru livrarea din 9 ianuarie 2018.

Ratele de schimb valutar conform cursului BNM la 8 mai 2018 a fost mai mică decât la

9 ianuarie 2018.

La fel recurentul consideră că, decizia instanței de apel în partea încasării

penalității și dobânzii de întârziere este neîntemeiată, iar instanța urma să aplice la caz

prevederile art. 705 din Codul civil.

Ca temei de drept a recursului recurentul a invocat prevederile art. 432 alin. (2) lit.

c) din Codul de procedură civilă se consideră că normele de drept material au fost

încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească a interpretat în mod

eronat legea.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează că

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 5 iunie 2019.

Conform art.434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de

la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit scrisorii de ieșire, instanța de apel a expediat participanților la proces, copia

deciziei motivate la 28 iunie 2019, însă date referitor la recepționarea de către părți a

3

deciziei, la materialele cauzei lipsesc.

Cererea de recurs a fost declarată la 16 iulie 2019, respectiv în termenul prevăzut de

art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în

recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin. (2).

Astfel, prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 30 august

2019 instanța de recurs a comunicat intimatului copia recursului, informând despre

necesitatea depunerii referinței în termen de o lună de la data primirii scrisorii.

Potrivit avizelor de recepție Societatea cu Răspundere Limitată „Vintage Avenue” a

recepționat copia recursului la 6 septembrie 2019 (f. d. 111 Vol. II).

La 26 septembrie 2019 Societatea cu Răspundere Limitată „Vintage Avenue” a

depus referință, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat, invocând că recursul

nu conține temeiurile de drept prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Cod de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea chestiunii privind admisibilitatea recursului

presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu

temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare

a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării

pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu constituie

un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-

se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

4

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acest este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de

apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs

pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței,

pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de

rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten v. Norway,

hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de

atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991,

Potrivit art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se constată

existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în

mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Vest Resurs”, reprezentată de avocatul Alexandr Sicinski nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și drept

urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Societatea cu Răspundere Limitată „Vest

Resurs”, reprezentată de avocatul Alexandr Sicinski.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii

Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

5