2ra-1632/19 — cu privire la împărțirea bunului proprietate comună în devălmășiepe cote părți

Dosarul nr. 2ra-1632/19

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – I. Barbacaru,

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – E. Clim, O. Cojocaru, S. Iorgov

ÎNCHEIERE

02 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Iurie Bejenaru

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Vladimir Sobolev,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Svetlana

Soboleva împotriva lui Vladimir Sobolev cu privire la împărțirea proprietății comune

pe cote-părți, încasarea cheltuielilor de judecată și

cererea reconvențională depusă de către Vladimir Sobolev împotriva Svetlanei

Soboleva, intervenienți accesorii Instituția Publică „Agenția Servicii Publice” și

Cooperativa de Construcție a Locuințelonr. 45 cu privire la împărțirea bunului

proprietate comună în devălmășie,

împotriva deciziei din data de 19 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin

care s-a respins apelul declarat de către Vladimir Sobolev, s-a menținut hotărârea din

data de 17 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

constată:

La 03 octombrie 2014 Svetlana Soboleva a depus cerere de chemare în judecată,

concretizată ulterior, împotriva lui Vladimir Sobolev, prin care a solicitat împărțirea

în natură a apartamentului nr. xxxxx, bd. xxxxx, mun. Chișinău, ce aparține cu drept

de proprietate comună lui Vladimir Sobolev și Svetlanei Soboleva, recunoașterea

dreptului de proprietate al lui Vladimir Sobolev și Svetlanei Soboleva asupra a ½

cotă-parte din apartamentul aflat în litigiu, transmiterea apartamentului nr. xxxxx, bd.

xxxxx, mun. Chișinău, în proprietatea Svetlanei Soboleva, încasând de la aceasta în

favoarea lui Vladimir Sobolev ½ cotă-parte din valoarea comercială a apartamentului,

exprimată în bani, în cazul nerealizării unui acord - împărțirea apartamentului nr.

xxxxx, bd. xxxxx, mun. Chișinău, în natură prin vânzarea la licitație, împărțirea sumei

încasate între coproprietarii Vladimir Sobolev și Svetlana Soboleva proporțional

cotei-părți și încasarea cheltuielilor de judecată. (f.d.5-6,83-85).

1

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanta a indicat că a înregistrat

căsătoria cu Vladimir Sobolev la 04 iulie 1981, căsătorie care a fost desfăcută la 23

iunie 1998.

Vladimir Sobolev și Svetlana Soboleva, împreună cu copii locuiau în

apartamentul nr. xxxxx, situat pe adresa Chișinău, bd. xxxxx, compus din 3 odăi, cu

suprafața totală de 67,4 m.p., inclusiv locativă 48,5 m.p. Apartamentul nominalizat a

fost transmis părților în proprietate după achitarea integrală a cotei de participare.

Prin încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 03 martie 2011 a fost

stabilit modul de folosință a apartamentului în litigiu. Astfel, în folosința lui Vladimir

Sobolev a fost transmisă odaia nr. 40, cu suprafața de 12,8 m.p. și odaia nr. 41, cu

suprafața de 18,8 m.p., în folosința Svetlanei Soboleva a fost transmisă odaia nr. 36,cu

suprafața de 16,9 m.p. și 1/2 din balcon fără număr.

Din momentul emiterii încheierii privind aprobarea tranzacției de împăcare și

până în prezent, părțile nu pot conlocui din vina pârâtului. Intre părți s-au stabilit

relații ostile.

Svetlana Soboleva a mai menționat că la 11 septembrie 2014 a remis în adresa

lui Vladimir Sobolev o cerere în care a propus să fie soluționată problema privind

împărțirea imobilului pe cale amiabilă și anume, i-a propus pârâtului să răscumpere

1/2 din cota-parte a acesteia la valoarea comercială a imobilului. De asemenea, i-a

propus să examineze opțiunea vânzării imobilului litigios, împărțind suma încasată

din vânzare în proporție de ½ cotă-parte pentru fiecare, dar propunerea nu a fost

acceptată.

În opinia reclamantei împărțirea bunului imobil aflat în litigiu nu va afecta

condițiile locative ale lui Vladimir Sobolev, ori acesta dispune de alte proprietăți.

Vladimir Sobolev a înaintat instanței acțiune reconvențională împotriva

Svetlanei Soboleva, intervenienți accesorii Instituția Publică „Agenția Servicii

Publice” și Cooperativa de Construcție a Locuințelonr. 45, prin care a solicitat

împărțirea apartamentului proprietate comună în devălmășie în cote- părți ideale lui

Vladimir Sobolev 95% cotă-parte, iar Svetlanei Soboleva 5% cotă-parte.

În motivarea acțiunii reconvenționale Vladimir Sobolev a invocat că potrivit

certificatului de moștenitor testamentar eliberat la 25 ianuarie 2013 este unicul

moștenitor testamentar și legal după decesul mamei Anna Soboleva și tatălui Grigorii

Sobolev al apartamentului nr. xxxxx, bd. xxxxx, mun. Chișinău.

Vladimir Sobolev și familia acestuia au locuit în apartamentul nr. xxxxx, bd.

xxxxx, mun. Chișinău, tranșele pentru procurarea acestui apartament au fost achitate

de către părinții acestuia.

Faptul dat se confirmă și prin hotărârea Judecătoriei Octombrie din 14 iulie

1988, potrivit căreia s-a refuzat în evacuarea părinților – Grigorii Sobolev și Annei

Soboleva din apartamentul nr.xxxxx din bd. xxxxx, mun. Chișinău - apartament cu

o odaie și s-a constatat faptul că apartamentul nr. xxxx din bd. xxxxx, mun. Chișinău

poate fi lăsat în folosința lui Vladimir Sobolev și membrilor familiei sale.

Vladimir Sobolev a indicat că Svetlana Soboleva nu poate pretinde la ½ cotă

parte din apartamentul nr.xxxxx, din bd. xxxxx, mun. Chișinău, ori pentru procurarea

acestui apartament aceasta nu a investit careva mijloace bănești.

2

Totodată, în apartament au fost petrecute reparații și îmbunătățiri din bugetul

comun în timpul căsătoriei, începând cu anul 1991, după primirea ordinului de

repartiție, din care considerent este oportună și rezonabilă împărțirea bunului în cote-

părți ideale cu atribuire lui Vladimir Sobolev - 95 % și Svetlanei Soboleva 5% din

bunul imobil.

Mai mult ca atât, după desfacerea căsătoriei au decis partajul de comun acord a

averii comune dobândite în timpul căsătoriei cu achitarea în beneficiul Svetlanei

Soboleva a unei sulte bănești în mărime de 6 890 dolari SUA, care au fost transferați

de către Vladimir Sobolev.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din data de 17 iulie 2018

s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de către Svetlana Soboleva, s-a

atribuit imobilului - situat în mun. Chișinău. bd. xxxxx, ap. xxxxx, regimul

proprietății comune pe cote-părți, s-a determinat cotele-părți din bunul imobil

proprietate comună a câte ½ cotă - parte lui Vladimir Sobolev și Svetlanei Soboleva,

s-a încetat proprietatea comună pe cote-părți a bunului imobil situat în mun. Chișinău,

bd. xxxxx, ap.xxxxx, prin vânzarea acestuia la licitație și distribuirea prețului în părți

egale și anume lui Vladimir Sobolev valoarea a ½ din preț și Svetlanei Soboleva

valoarea a ½ din preț, s-a încasat de la Vladimir Sobolev în beneficiul Svetlanei

Soboleva cu titlu de cheltuieli de judecată taxa de stat achitată la înaintarea acțiunii

în sumă de 6 452 lei. S-a respins acțiunea reconvențională depusă de către Vladimir

Sobolev. ( f.d. 128, 133-136)

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 19 martie 2019 a respins apelul

declarat de către Vladimir Sobolev, a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani din data de 17 iulie 2018. ( f.d. 212,213-223)

Instanțele de judecată au concluzionat că apartamentul nr. xxxxx din bd. xxxxx,

mun. Chișinău este deținut cu drept de proprietate comună în devălmășie de către

Vladimir Sobolev și Svetlana Soboleva, și poate fi partajat câte ½ cotă –parte, cotele

–părți fiind prezumate a fi egale până la proba contrară. La caz, Vladimir Sobolev nu

a prezentat înscrisuri ce ar confirma contrariul.

Dat fiind faptul că potrivit raportului de expertiză nr. 969 din 09 septembrie 2016

apartamentul aflat în litigiu nu este pasibil de a fi partajat în natură, instanțele au

reținut ca fiind întemeiată pretenția Svetlanei Soboleva și a dispune vânzarea acestuia

la licitație cu împărțirea costului obținut, proporțional cotelor – părți lui Vladimir

Sobolev și Svetlanei Soboleva.

Împotriva deciziei instanței de apel, la data de 13 iunie 2019 Vladimir Sobolev

a depus recurs, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de

apel și a hotărârii instanței de fond cu emiterea unei noi hotărâri privind respingerea

cererii de chemare în judecată depusă de către Svetlana Soboleva și admiterea acțiunii

reconvenționale depuse de către Vladimir Sobolev.

În motivarea recursului Vladimir Sobolev a indicat că instanțele de judecată au

aplicat eronat principiul neretroactivității legii civile precum și faptul că nu au aplicat

prevederile legii care urma să fie aplicată.

Vladimir Sobolev a susținut că tranșele pentru apartamentul aflat în litigiu au

fost achitate de către părinții acestuia până la înregistrarea căsătoriei cu Svetlana

3

Soboleva, însă nu poate prezenta extrasul care ar confirma periodicitatea și mărimea

contribuțiilor achitate din motiv că această informație nu s-a păstrat la CCL nr. 45. În

opinia recurentului acest fapt nu poate fi tratat doar în favoarea Svetlanei Soboleva.

Vladimir Sobolev a mai invocat termenul de prescripție, indicând că apartamentul

aflat în litigiu urma să fie partajat în termen de 3 ani de la desfacerea căsătoriei.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

19 martie 2019, expediată în adresat participanților la proces la 10 iunie 2019,

publicată pe portalul național al instanțelor de judecată la 14 iunie 2019. Confirmare

privind recepționarea de către recurentă a copiei deciziei instanței de apel, la

materialele dosarului lipsește.

În aceste circumstanțe, recursul declarat de către Vladimir Sobolev la 13 iunie

2019, se consideră depus în termen.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către Vladimir

Sobolev este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă,

că Vladimir Sobolev a indicat argumente ce țin de dezacordul cu felul în care

instanțele de judecată au apreciat înscrisurile probatorii și au constatat circumstanțele

cauzei. Nu pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de

reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

Conform regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII al Codului de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului constată că argumentele invocate în recurs nu pot

constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele expres

stabilite la art. 432, alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu prevederilor art. 432, alin. (1) al Codului de procedură civilă

părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declarare recurs în cazul în care se

invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procesual.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

4

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433, lit. a) al Codului de procedură civilă cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să

fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în recursul

declarat de către Vladimir Sobolev asemenea aspecte nu se regăsesc.

În speță, completul Colegiului menționează, că recursul în cauză conține obiecții

de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanțele de

judecată, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în

care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate de recurentul nu pot constitui

temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa cum

formal invocă Vladimir Sobolev, și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei

recurate.

Din considerentele menționate instanța de recurs ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Vladimir Sobolev inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 431, alin. (1) și (2), art. 433, lit. a), 440,

alin. (1) și (11) ale Codului de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul, declarat de către Vladimir Sobolev, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Iurie Bejenaru

Maria Ghervas

5