2ra-1736/19 — cu privire la anularea ordinului de reducere a statelor de personal

Dosarul nr. 2ra-1736/19

Prima instanță: Judecătoria Soroca sediul central (jud. P. Cocitov)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. A. Corcenco, D. Corolevschi, D. Stănilă)

ÎNCHEIERE

25 septembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Aurel

Efremov, reprezentat de avocatul Anatolie Dmitric

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Aurel Efremov

împotriva Agenției „Moldsilva” și Întreprinderii de Stat „Întreprinderea pentru

Silvicultură Soroca” cu privire la anularea ordinului de reducere a statelor de

personal

împotriva deciziei din 11 aprilie 2019 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost

respins apelul declarat de Aurel Efremov, reprezentat de avocatul Anatolie Dmitric

și menținută hotărârea din 16 noiembrie 2018 a Judecătoriei Soroca sediul central

constată:

La 13 februarie 2018, Aurel Efremov a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Agenției „Moldislva” și ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Soroca”

cu privire la anularea ordinului de reducere a statelor de personal.

În motivarea acțiunii a indicat că la 15 ianuarie 2018, ÎS „Întreprinderea

pentru Silvicultură Soroca” a emis ordinul nr. 8-p cu privire la informarea

salariaților despre reducerea numărului de personal al unității și a statului de

personal începând cu data de 2 ianuarie 2018.

A precizat că ordinul menționat a fost emis în legătură cu aprobarea statului

de personal al ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Soroca” prin ordinul nr. 369

din 22 decembrie 2017 al Agenției „Moldsilva” în legătură cu reducerea numărului

ori a statelor de personal.

A indicat că nu este de acord cu ordinul nr. 369 din 22 decembrie 2017 al

Agenției „Moldsilva” și ordinul nr. 8-p din 15 ianuarie 2018 al ÎS „Întreprinderea

pentru Silvicultură Soroca” cu privire la informarea salariaților, pe care le

consideră ilegale, neîntemeiate și pasibile de a fi anulate.

1

În fapt, activează de mai mult de 10 ani în cadrul ÎS „Întreprinderea pentru

Silvicultură Soroca” în calitate de pădurar al ocolului silvic Soroca.

A mai susținut că are studii superioare în domeniul respectiv, iar pe

parcursul anilor de activitate, a dat dovadă de profesionalism, devotament și a

respectat cu strictețe disciplina muncii, fapt ce se confirmă prin lipsa sancțiunilor

disciplinare.

Însă, la data de 16 ianuarie 2018 i-a fost adus la cunoștință ordinul nr. 8-p

din 15 ianuarie 2018 al ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Soroca” potrivit

căruia urmează să fie concediat din funcția de pădurar al or. Soroca în legătură cu

reducerea numărului ori a statelor de personal. Iar, ordinul emis de Agenția

„Moldislva” nr. 369 din 22 decembrie 2017 nu i-a fost adus la cunoștință nici până

în prezent.

Astfel, angajatorul a omis cu rea-credință să-l informeze referitor la motivele

de fapt și de drept care justifică reducerea numărului sau a statelor de personal și

dacă aceste motive există în realitate și sunt obiective.

A precizat că angajatorul l-a privat de dreptul de a fi informat despre

criteriile de selectare a angajaților care urmează să fie concediați, dacă a fost sau

nu respectat cu strictețe dreptul preferențial de rămânere în funcție.

A menționat că angajatorul a omis să consulte angajații unității referitor la

subiectul reducerii numărului sau a statelor de personal, fapt ce a dus la adoptarea

unui ordin ilegal.

Referitor la ordinul nr. 8-p din 15 ianuarie 2018 al ÎS „Întreprinderea pentru

Silvicultură Soroca”, acesta de asemenea, nu conține nicio informație referitoare la

motivele reducerii numărului ori a statelor de personal, nu este argumentat din

punct de vedere juridic sau economic, așa cum prevede legislația în vigoare.

Ulterior, a depus cerere de concretizare a cerințelor prin care a indicat că în

cadrul examinării prezentei acțiuni, ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Soroca”

a prezentat ordinele contestate, precum și ordinul nr. 23-c din 15 februarie 2018 cu

privire la preavizarea salariaților sub semnătură, cu două luni înainte de reducerea

numărului sau statelor de personal, în baza căruia s-a ordonat a preaviza sub

semnătură, cu 2 luni, angajații ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Soroca”,

dintre care și dânsul.

A concretizat că de fapt, nu a primit un exemplar al ordinelor 18-p din

15 februarie 2018 și nr. 23-c din 15 februarie 2018, acestea le-a primit doar când

au fost anexate la referința depusă în instanța de judecată.

A mai menționat că pct. V din ordinul nr. 23-c din 15 februarie 2018 nu a

fost respectat de către pârât, nefiindu-i propus un alt loc de muncă în cadrul

ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Soroca”, la caz muncitor permanent la ocolul

silvic Soroca, funcție pe care ar fi acceptat-o și este de acord să o execute.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 210, 355 Codul muncii,

art. 166, 167 CPC.

A solicitat admiterea acțiunii, anularea ordinului Agenției „Moldislva”

nr. 369 din 22 decembrie 2017 cu privire la aprobarea statului de personal al

ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Soroca”, a pct. 1 subpct. 9) din ordinul

nr. 8-p din 15 ianuarie 2018 a ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Soroca” cu

2

privire la informarea salariaților, a ordinului nr. 18-p din 15 februarie 2018 în

partea în care se referă la reducerea sa și a ordinului nr. 23-c din 15 februarie 2018

în partea în care se referă în privința sa.

Prin hotărârea din 16 noiembrie 2018 a Judecătoriei Soroca sediul central, a

fost respinsă acțiunea ca fiind neîntemeiată

Prin decizia din 11 aprilie 2019 a Curții de Apel Bălți, a fost respins apelul

declarat de Aurel Efremov, reprezentat de avocatul Anatolie Dmitric și menținută

hotărârea din 16 noiembrie 2018 a Judecătoriei Soroca sediul central.

Instanțele de judecată au conchis asupra netemeinicei acțiunii, constatând

legalitatea emiterii ordinelor contestate de către Aurel Efremov.

La 15 iulie 2019, Aurel Efremov, reprezentat de avocatul Anatolie Dmitric a

declarat recurs împotriva deciziei din 11 aprilie 2019 a Curții de Apel Bălți,

solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei

instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă integral.

În motivarea recursului a indicat că instanțele de judecată nu au aplicat legea

care trebuia să fie aplicată și au interpretat eronat legea.

Astfel, instanța de apel, fiind învestită în conformitate cu legea procesuală

civilă cu obligația de a examina cauza în ordine de apel, la caz s-a limitat doar la o

expunere a faptelor, reiterându-le prin preluarea acestora din hotărârea instanței de

fond.

A considerat că instanțele ierarhic inferioare și-au bazat soluțiile pe niște

aprecieri generale arbitrare, nedorind să pună în valoare încălcările care au

precedat demiterea sa din funcție.

A menționat că, necătând la faptul că chiar în textul ordinului nr. 23-c din

15 februarie 2018, însuși angajatorul a înscris dispoziția de a-i propune un alt loc

de muncă, la caz, nu i-a fost propus un alt loc de muncă, circumstanță care a fost

recunoscută în cadrul ședințelor de judecată de reprezentantul ÎS „Întreprinderea

pentru Silvicultură Soroca”, ceea ce constituie o încălcare vădită a prevederilor

art. 88 alin. (1) lit. c) Codul muncii, care indică nu doar asupra obligației

angajatorului de a propune angajatului pe care îl concediază în legătură cu

reducerea statelor de personal, ci stabilește și faptul că obligația dată trebuie să fie

executată în formă scrisă de către angajator.

O altă încălcare admisă la concedierea sa este nerespectarea art. 88 alin. (1)

lit. d) Codul muncii, care indică asupra obligației angajatorului de a reduce în

primul rând locurile de muncă vacante. La caz, a fost stabilit cu certitudine că la

întreprindere erau locuri vacante la momentul concedierii sale, locuri pe care din

considerente neclare angajatorul a evitat să le reducă, nerespectând în acest fel

procedura impusă de lege.

A mai precizat că de către intimat nu a fost respectată nici cerința art. 88

alin. (1) lit. e) Codul muncii, care obligă angajatorul să reducă în primul rând

salariații prin cumul, fiind stabilită prezența anagajaților prin cumul, care însă nu

au fost concediați în legătura cu demararea procedurii de reducere a personalului.

La fel, a susținut că ordinul nr. 58-c din 20 aprilie 2018 nu i-a fost adus la

cunoștință, acest ordin fiind prezentat pentru prima dată doar în cadrul ședințelor

de judecată a instanței de fond, încălcare desconsiderată și de instanța de apel.

3

Ce ține de motivarea deciziei instanței de apel precum că selectarea

angajaților în cazul reducerii numărului sau a statelor de personal este un drept

exclusiv al angajatorului, a remarcat faptul că acest drept trebuie exercitat conform

procedurii de concediere stabilită în art. 88 Codul muncii. Concedierea cu

încălcarea prevederilor legale fiind de natură să prejudicieze drepturile salariatului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

în adresa părților la 24 mai 2019, fiind recepționată de către recurent la 30 mai

2019, fapt confirmat prin avizul de recepție (f. d. 202).

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul în termenul legal.

La 23 august 2019, Agenția „Moldislva” a depus referință la recursul declarat

de către Aurel Efremov, solicitând respingerea acestuia ca fiind neîntemeiat.

Examinând temeiurile recursului declarat de Aurel Efremov, reprezentat de

avocatul Anatolie Dmitric, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Aurel Efremov,

reprezentat de avocatul Anatolie Dmitric nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

4

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în

materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța

de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă

argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului,

25 februarie 1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

de Aurel Efremov, reprezentat de avocatul Anatolie Dmitric urmează a fi

considerat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Aurel Efremov, reprezentat de

avocatul Anatolie Dmitric împotriva deciziei din 11 aprilie 2019 a Curții de Apel

Bălți.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

5