2ra-1877/19 — repararea prejudiciului moral cauzat prin contravenție

2ra-1877/19 — repararea prejudiciului moral cauzat prin contravenție (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-1877/19

prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul Central (Jud: S. Ghercavii)

instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (Jud: A. Corcenco, D. Corolevschi, D. Stănilă)

ÎNCHEIERE

25 septembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Cristina Polevoi,

reprezentată de avocatul Mihaela Rotari,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Dorin Corceac

împotriva Cristinei Polevoi cu privire la încasarea prejudiciului moral cauzat în urma

comiterii contravenției

împotriva deciziei din 25 aprilie 2019 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost

respins apelul depus de Cristina Polevoi, reprezentată de avocatul Mihaela Rotari și

menținută hotărârea din 5 noiembrie 2018 a Judecătoriei Bălți, sediul Central,

constată:

La 6 martie 2018, Dorin Corceac a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Cristinei Polevoi cu privire la încasarea prejudiciului moral cauzat în urma

comiterii contravenției.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, la 17 ianuarie 2018, a avut loc

un accident rutier cu implicarea automobilului de model Peugeot 206, cu numărul

de înmatriculare XXXXXși a automobilului de model Toyota Camry cu numărul de

înmatriculare XXXXX, la volanul căruia se afla Cristina Polevoi. În rezultatul

producerii accidentului rutier, automobilul de model Peugeot 206, cu numărul de

înmatriculare XXXXX ce-i aparține cu drept de proprietate a fost avariat.

Conform procesului-verbal cu privire la contravenție din 17 ianuarie 2018,

vinovată de comiterea accidentului rutier a fost recunoscută Cristina Polevoi,

conducătorul automobilului de model Toyota Camry cu numărul de înmatriculare

XXXXX, care a încălcat prevederile pct. 59 (2) din Regulamentul circulației rutiere.

Astfel, reclamantul a menționat că în urma accidentului rutier, automobilul ce-

i aparține a rămas imobilizat, iar ca rezultat, a fost nevoit de a apela la serviciile

evacuatorului pentru ridicarea și transportarea acestuia de la fața locului.

În susținerea poziției sale privind cauzarea unui prejudiciu moral, reclamatul a

relatat că în rezultatul comiterii faptei prejudiciabile, pîrîta i-a cauzat suferințe

1

psihice, care s-au manifestat prin producerea unui șoc emoțional și un stres creat la

momentul producerii accidentului, care au persistat și în zilele următoare, în special

legate de faptul că soția sa la acel moment era însărcinată în luna a noua, iar toate

lucrurile personale ale soției, necesare pentru maternitate, erau în automobilul său.

În acest context, reclamantul a specificat că producerea accidentului rutier i-a

cauzat un șoc emoțional și soției sale.

Suplimentar, reclamantul a specificat că a fost nevoit să apeleze la persoane

apropriate pentru a putea în mod urgent să-i transmită soției lucrurile aflate în

automobil avariat.

Dorin Corceac a relatat că în ziua producerii accidentului rutier și anume la 17

ianuarie 2018, după ce a fost efectuată cercetarea la fața locului, agentul constatator

l-a somat atât pe el, cât și pe pîrîtă, de a fi supuși examinării medicală cu drager-ul

la Spitalul municipal Bălți, pentru ce a achitat suma de 63 de lei. După ce a părăsit

Spitalul municipal Bălți, a fost nevoit să apeleze la mai multe servicii pentru

evacuarea automobilului, rămas în stradă și care din cauza defecțiunilor nu putea să-

l închidă.

Reclamantul a remarcat că după evacuarea automobilului, s-a deplasat în

aceeași seară la Inspectoratul de Poliție Bălți, unde a fost audiat în calitate de victimă

a contravenției, procedură care a fost finalizată la ora 20:35.

De asemenea reclamantul a tinut să menționeze, că la 18 ianuarie 2018, soția

sa a născut o fetiță, însă din cauza accidentului produs a fost lipsit de unicul său

mijloc de transport.

Dorin Corceac a notat că, la 19 ianuarie 2018, s-a adresat la Societatea pe

Acțiuni „Moldasig” pentru deschiderea dosarului de daune. Ulterior, a fost nevoit să

întreprindă următoarele acțiuni: la 19 ianuarie 2018, s-a adresat la Inspectoratul de

Poliție Bălți pentru eliberarea copiilor de pe dosarul contravențional pentru

compania de asigurare; la 24 ianuarie 2018, s-a prezentat la Inspectoratul de Poliție

Bălți pentru ridicarea documentelor; la 25 ianuarie 2018, s-a prezentat la sediul

companiei de asigurare, Societatea pe Acțiuni „Moldasig”, pentru prezentarea

documentelor și înaintarea cererii de despăgubire; la 29 ianuarie 2018, s-a deplasat

la locul depozitării automobilului împreună cu expertul pentru efectuarea constatării

daunelor; la 2 februarie 2018, a transportat cu evacuatorul automobilul său la centru

de reparare; la 3 februarie 2018, a procurat piese pentru repararea elementelor de

suspensie și a roții automobilului său; la 5 februarie 2018, s-a prezentat la centrul de

reparare a automobilului pentru perfectarea de către expert a procesului-verbal

suplimentar de constatare a daunelor, iar la 15 februarie 2018, s-a prezentat la

Societatea pe Acțiuni „Moldasig” pentru semnarea acordului privind plata

despăgubirilor de asigurare.

Prin urmare, reclamantul a menționat că în perioada, 17 ianuarie 2018 - 5

februarie 2018, a fost lipsit de posibilitatea de a se deplasa cu automobilul personal.

Reclamantul a precizat că Societatea pe Acțiuni „Moldasig”, a constatat că în

urma producerii accidentului rutier i-a fost cauzat un prejudiciul material în mărime

de 10 784,42 lei, fiind semnat în acest sens acordul nr. D/RCA/18-145/BL din 15

februarie 2018.

2

Totodată, Dorin Corceac a susținut că conform pct. 4 din acord, dar și a

prevederilor art. 23 (1) lit. a) din Legea nr. 414 din 22 decembrie 2006, asigurătorul

are obligația de despăgubire a părții vătămate în urma unui accident rutier, doar în

limita valorii pagubei real suportate, care este egală, conform art. 23 (2) din Legea

menționată cu costul reparației pârților componente sau a pieselor avariate ori cu

costul de înlocuire a acestora, inclusiv cheltuielile pentru materiale, pentru lucrările

de demontare și montare aferente reparațiilor și înlocuirilor necesare.

În același sens, reclamantul a atras atenția că, conform art. 16 (1) lit. l) din

Legea nr. 414 din 22 decembrie 2006, asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru:

sumele de recuperare a pagubei morale rezultate din accident. Pentru recuperarea

daunelor excluse din asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto, persoana

păgubită este în drept să intenteze în instanță de judecată acțiune civilă împotriva

persoanei răspunzătoare de producerea accidentului.

În consecință, reclamantul a considerat că suma pretinsă de 7000 lei corespunde

criteriilor, nefiind una exagerată în condițiile de trai actuale.

Reclamantul Dorin Corceac a solicitat încasarea din contul Cristinei Polevoi în

beneficiul său a prejudiciului moral cauzat în urma producerii accidentului rutier în

mărime de 7000 lei și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 5 noiembrie 2018 a Judecătoriei Bălți, sediul Central,

acțiunea înaintată de Corceac Dorin a fost admisă parțial, fiind încasat din contul

Cristinei Polevoi în beneficiul lui Dorin Corceac prejudiciul moral în sumă de 3000

lei și cheltuielile de judecată în mărime de 168 lei. În rest, acțiunea a fost respinsă

(f.d. 81-87).

Prin decizia din 25 aprilie 2019 a Curții de Apel Bălți, a fost respins apelul

depus de Cristina Polevoi, reprezentată de avocatul Mihaela Rotari și menținută

hotărârea din 5 noiembrie 2018 a Judecătoriei Bălți, sediul Central (f.d.119-127).

La 24 iunie 2019, Curtea de Apel Bălți a expediat în adresa părților copia

deciziei adoptate (f.d. 128)

Pentru a hotărî astfel, instanțele de judecată au stabilit că prin acțiunile ilicite

ale Cristinei Polevoi manifestate prin comiterea unei contravenției, lui Dorin

Corceac i-a fost cauzat un prejudiciul moral. În acest sens, instanțele au stabilit că

la câteva ore după producerea accidentului, soția lui Dorin Corceac a născut o fetiță,

iar producerea accidentului rutier i-a cauzat disconfort și stres reclamantului.

La 5 august 2019, conform ștampilei oficiului poștal, Cristina Polevoi,

reprezentată de avocatul Mihaela Rotari, a depus recurs împotriva deciziei din 25

aprilie 2019 a Curții de Apel Bălți, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi decizii cu privire la

respingerea acțiunii.

Recurenta Cristina Polevoi, reprezentată de avocatul Mihaela Rotari, în

motivarea recursului, a indicat că instanțele de judecată la adoptarea hotărârilor

contestate, au aplicat și interpretat eronat normele dreptului material aplicabile

raportului juridic litigios.

În acest sens, recurenta a menționat că prin noțiunea de prejudiciul moral se

înțelege suferințe psihice sau fizice cauzate prin acțiuni sau omisiuni care atentează

3

la valorile nepatrimoniale ce aparțin persoanei din momentul nașterii sau la bunurile

dobândite prin lege.

Astfel, recurenta a remarcat că la caz nu sunt întrunite temeiurile pentru a-i fi

imputat cauzarea unui prejudiciul moral lui Dorin Corceac.

Mai mult, recurenta a specificat că pentru comiterea accidentului rutier a fost

atrasă la răspundere contravențională.

La 21 august 2019, în conformitate art. 439 alin. (2) din Codul de procedură

civilă, Curtea Supremă de Justiție i-a comunicat cererea de recurs lui Dorin Corceac

informându-l că referința se depune în termen de o lună de la data primirii scrisorii.

In mod corespunzător, dacă referința nu a fost prezentată în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

La 30 august 2019, conform ștampilei oficiului poștal, Dorin Corceac a înaintat

referință la cererea de recurs depusă de Cristina Polevoi, reprezentată de avocatul

Mihaela Rotari, prin care a solicitat declararea recursului ca fiind inadmisibil.

Analizând admisibilitatea recursului, conform art. 440 din Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră inadmisibilă cererea de recurs formulată de Cristina

Polevoi, reprezentată de avocatul Mihaela Rotari, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin.(2).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

În procedura de filtru, instanța de recurs reține că decizia integrală a instanței

de apel din 25 aprilie 2019 a fost expediată în adresa părților, la 24 iunie 2019 (f.d.

128), însă avizul de recepție a fost returnat în adresa instanței ca fiind nerecepționat.

Totodată conform recursului declarat, recurenta a indicat că a recepționat copia

deciziei instanței de apel la 25 iunie 2019 (f.d. 137).

Astfel, în atare situație, instanța de judecată constată că recursul declarat de

Cristina Polevoi, reprezentată de avocatul Mihaela Rotari, la 5 august 2019, este

depus în termenul prevăzut de art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

În continuare, audiind raportul verbal al judecătorului-raportor și verificând

încadrarea în dispozițiile art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă a

temeiurilor invocate în recurs, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție constată existența temeiului prevăzut la

art. 433 lit. a) CPC, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural. Temeiurile declarării recursului sunt enumerate

exhaustiv în alineatele (2), (3) și (4) ale acestui articol.

Rațiunea acestor dispoziții legale fundamentează ideea potrivit căreia judecarea

recursului exercitat conform Secțiunii II-a, Capitolul XXXVIII din Codul de

4

procedură civilă, are un caracter devolutiv și privește doar problemele de drept

material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, nu și temeinicia ei în

fapt. În aceste condiții, trebuie observat caracterul extraordinar al aceste căi de atac,

la care se poate recurge doar în cazurile excepționale enunțate de dispozițiile art. 432

alin. (2), (3), (4) din Codul de procedură civilă.

Din acest punct de vedere, completul Colegiului își propune să verifice esența

și temeiurile recursului, precum și argumentele privind caracterul nelegal al deciziei

atacate, în limitele în care au fost formulate și prin prisma drepturilor garantate de

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO).

Instanța subliniază că în materie civilă Convenția nu garantează un drept de

recurs, dar că o eventuală procedură de examinare a admisibilității acestuia face

incident articolul 6 (a se vedea, inter alia, Kukkonen v. Finlanda (nr. 2), 13 ianuarie

2009, para. 24; Akaki Tchaghiashvili v. Georgia, 2 septembrie 2014, para. 34).

În plus, un stat care dispune de astfel de instanțe de recurs are obligația să se

asigure că justițiabilii se bucură de principiile unui proces echitabil garantate de art.

6 alin. (1), în special de dreptul de acces la o instanță și de dreptul de a fi audiat. (a

se vedea, de exemplu, Erfar – Avef v. Grecia, 27 martie 2014, para. 39 – 40;

Lebedinschi v. Republica Moldova, 16 septembrie 2015, para. 32).

Cu privire la primul aspect, instanța de recurs observă că dreptul de acces la un

tribunal al unei persoane poate fi limitat, inclusiv în cazul admisibilității

contestațiilor înaintate prin intermediul căilor de atac, întrucât însăși natura sa

solicită o reglementare specială din partea statului, care beneficiază de o anumită

marjă de apreciere. În acest sens, condițiile pentru autorizarea unei cereri introduse

pe o cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile instituite pentru o

cale de atac ordinară (a se vedea, inter alia, Marc Brauer v. Germania, 1 septembrie

2016, para. 34; Miessen v. Belgia, 16 octombrie 2016, para. 64).

În același timp, în jurisprudența sa consecventă, Curtea Europeană a precizat

că interpretarea normelor de procedură reprezintă o chestiune de drept intern și ține,

în principiu, de competența instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei

cereri de acest tip (a se vedea, de exemplu, Kukkonen v. Finlanda (nr. 2), ibidem,

para. 25; Vučković și alții v. Serbia (excepții preliminare), 25 martie 2014, para. 80;

Miessen v. Belgia, ibidem, para. 70).

Astfel, în conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea

de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

În același context, alin. (2) și (3) ale art. 432 din Codul de procedură civilă

prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de

drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alineatul (4) stabilește că

săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare

a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au condus sau ar fi putut

conduce la soluționarea greșită a pricinii, în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară sau în cazul

în care erorile comise au condus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale

ale omului.

5

Prin urmare, reglementările referitoare la formalitățile și termenele impuse de

articolele 433 și 432 alin. (2)-(4) din Codul de procedură civilă urmăresc protejarea

interesului părții, precum și competența asigurării interpretării unitare a legii de către

Curtea Supremă de Justiție. Aceste limitări urmăresc un scop legitim, îndeplinind

cerințele securității juridice și a bunei-administrări a justiției (a se vedea, mutatis

mutandis, Beniamin Nersesyan v. Armenia, 19 ianuarie 2010, para. 22; Erfar – Avef,

ibidem, para. 41, Marc Brauer, ibidem, para. 35; Miessen, ibidem, para. 67;

Trevisanato v. Italia, 16 decembrie 2016, para. 36 - 37).

În speță, instanța constată că în cererea de recurs Cristina Polevoi, reprezentată

de avocatul Mihaela Rotari este formulată în baza art. 432 alin. (2) lit. a), b) și c) din

Codul de procedură civilă, așa cum prevede art. 437 alin. (2), lit. f) din Codul de

Procedură Civilă.

Completul judiciar notează că-i revine obligația de a verifica dacă

argumentele recurentei întrunesc condițiile necesare pentru a declara admisibilă

cererea acesteia, inclusiv dacă normele de drept invocate în favoarea punctului său

de vedere sunt incidente la soluționarea fondului cauzei. Cu toate acestea, trebuie

subliniat că din succesiunea actelor dosarului reiese că recurenta a reluat criticile

formulate în faza procesuală anterioară și asupra cărora instanța de apel deja s-a

pronunțat.

Prin urmare, Colegiul constată că încălcările invocate, exprimate sub forma

unor enunțuri generale, fără a fi aprofundate, nu permit încadrarea lor în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) sau (4) din Codul de procedură civilă. Deci, în mod

evident, lipsește o formulare suficientă și adecvată în ceea ce privește chestiunea de

drept pusă în discuție pentru a identifica esența și temeiul cererii de recurs, impuse

de art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă.

Cât privește dreptul justițiabilului „de a fi audiat”, garantat de Convenție,

instanța notează că obligația de a motiva o hotărâre judecătorească poate varia în

funcție de natura deciziei în cauză (a se vedea, inter alia, Helle v. Finlanda, 19

decembrie 1997, para. 55; Latourniere v. Franța, 10 decembrie 2002, para. 2;

Hansen v. Norvegia, 2 octombrie 2014, para. 71 – 74). De fapt, în concepția instanței

europene, art. 6 alin. (1) nu impune motivarea detaliată a deciziei unei instanțe de

recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge un recurs, ca fiind

„lipsit de șanse de succes” (a se vedea, mutatis mutandis, Kukkonen v. Finlanda (nr.

2), ibidem, para. 24; Beniamin Nersesyan, ibidem, para. 23 – 24; Akaki

Tchaghiashvili, ibidem, para. 34 sau Papaioannou v. Grecia, 2 iunie 2016, para. 45).

Mai mult, instanța observă că recurenta Cristina Polevoi, reprezentată de

avocatul Mihaela Rotari a formulat prezenta cerere după ce a avut posibilitatea de a

fi audiat de o instanță de fond și de o instanță de apel, care au fost competente de a

examina toate chestiunile de fapt și de drept relevante litigiului (a se vedea, mutatis

mutandis, Levages Prestations Services v. Franța, 23 octombrie 1996, para. 48; A.

Menarini Diagnostics S.R.L. v. Italia, 27 septembrie 2011, para. 59; Akaki

Tchaghiashvili, ibidem, para. 34).

În sfârșit, în limitele impuse de art. 439 alin. (3) din Codul de procedură civilă,

instanța conchide că recursul dedus judecății nu corespunde cerinței de a fi „efectiv”,

6

adică nu s-a bazat exclusiv pe chestiuni de drept, care ar cuprinde încălcări esențiale

sau aplicări eronate din partea instanței judecătorești ierarhic inferioară a normelor

de drept material sau a normelor de drept procedural. Din aceste raționamente,

completul Colegiului constată existența temeiului prevăzut la art. 433 lit. a) din

Codul de procedură civilă, fiind respectat, în viziunea instanței, raportul rezonabil

de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit.

În conformitate cu art. 440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Astfel, având în vedere circumstanțele stabilite supra, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție decide

în mod unanim că recursul declarat de Cristina Polevoi, reprezentată de avocatul

Mihaela Rotari nu ridică probleme de drept și nu poate fi acceptat spre examinarea

în fond, urmând a fi considerat inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Cristina Polevoi, reprezentată de avocatul Mihaela

Rotari se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

7