2ra-1852/19 — încasarea prejudiciului material si moral

Dosarul nr. 2ra-1852/19

Prima instanță: (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) L. Bagrin

Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) M. Guzun, L. Pruteanu, V. Buhnaci

Î N C H E I E R E

25 septembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu

Răspundere Limitată ”Glamis”,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Bratu Ana

împotriva Societății cu Răspundere Limitată ”Glamis” cu privire la repararea

prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei din 14 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată ”Glamis” și s-a

menținut hotărârea din 12 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă :

La 27 iunie 2018, Bratu Ana a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Societății cu Răspundere Limitată ”Glamis” cu privire la repararea prejudiciului

material și moral.

În motivarea acțiunii, Bratu Ana a menționat că la data de 31 ianuarie 2018, a

încheiat cu Societatea cu Răspundere Limitată ”Glamis” (magazinul ”Darvin”)

contractul de vânzare-cumpărare a telefonului mobil de model ”Redmi 4x” Xiaomi

la prețul de 4 099 de lei.

De asemenea, a reiterat că certificatul de garanție a fost eliberat pentru

perioada de 2 ani de la producător și 3 ani suport tehnic de la magazinul ”Darvin”.

Pe parcursul a trei luni de la procurarea telefonului, a depistat vicii ascunse

ale acestuia.

Astfel la 28 aprilie 2018 s-a adresat Societății cu Răspundere Limitată

”Glamis” cu o cerere de diagnosticare a defecțiunilor telefonului mobil procurat și

de a stabili cauzele defecțiunilor.

Reclamanta a menționat că numai la data de 03 mai 2018, la insistența sa de a

i se elibera un act confirmativ de diagnosticare, a fost informată despre faptul că a

1

fost înlocuit sistemul de operare a telefonului mobil, care urmează să fie testat o

perioadă de 10 zile.

Ulterior, la 04 mai 2018 a observat că acumulatorul telefonului mobil se

descarcă în termen scurt, ceea ce nu era prevăzut de caracteristicile tehnice ale

telefonului mobil.

Astfel la 11 mai 2018 s-a adresat magazinului ”Darvin” pentru diagnosticarea

defecțiunilor apărute la telefonul mobil, iar peste 8 zile a fost informată despre

faptul că a fost depistată altă defecțiune a telefonului mobil, însă a refuzat să

primească telefonul mobil.

La data de 21 mai 2018, s-a adresat cu o reclamație la Societatea cu

Răspundere Limitată ”Glamis”, prin care a solicitat returnarea sumei achitate

pentru procurarea telefonului mobil, iar prin răspunsul din 30 mai 2018 a fost

informată despre refuzul companiei de a restitui suma achitată pentru procurarea

telefonului, deoarece a acceptat opțiunea de a fi remediat defectul telefonului.

Reclamanta a invocat că deoarece telefonul mobil a fost ținut la centrul de

deservire tehnică timp de 20 de zile, perioadă în care nu a avut telefon, i-au fost

cauzate suferințe psihice.

A solicitat Bratu Ana, inclusiv prin cererea de concretizare a pretențiilor (f.d.

30) încasarea de la pârât a sumei de 4 099 de lei cu titlu de prejudiciu material ce

rezultă din contractul de vânzare-cumpărare a telefonului, încasarea de la pârât a

sumei de 10 000 lei cu titlu de prejudiciu moral, încasarea sumei de 880 de lei cu

titlu de cheltuieli de judecată, încasarea sumei de 480 de lei cu titlu de cheltuieli

pentru efectuarea expertizei și suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de deplasare.

Prin hotărârea din 12 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Bratu Ana.

S-a încasat de la Societatea cu Răspundere Limitată ”Glamis” în beneficiul

Anei Bratu suma de 4 099 de lei cu titlu de prejudiciu material, suma de 500 lei cu

titlu de prejudiciu moral și suma de 480 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

S-a încasat de la Societatea cu Răspundere Limitată ”Glamis” în beneficiul

statului suma de 222,97 de lei cu titlu de taxă de stat.

În rest, cerințele au fost respinse.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță cu referire la circumstanțele cauzei

a reținut că Bratu Ana a reclamat vânzătorului viciile bunului procurat în interiorul

termenului de garanție, solicitând identificarea cauzei apariției acestora, însă

pârâtul a refuzat restituirea contravalorii acestuia, motivând că a fost acceptată

opțiunea de remediere a defectului telefonului.

Astfel, prima instanță a concluzionat, că prin cererea din 28 aprilie 2018,

Bratu Ana a menționat în mod expres că nu dorește repararea telefonului mobil.

Deci instanța de fost a constatat că deoarece reclamanta a achiziționat un bun

necorespunzător, iar suportarea prejudiciului de 4 099 de lei rezultă expres din

materialele cauzei, solicitarea privind încasarea sumei ce rezultă din contractul de

vânzare-cumpărare în mărimea pretinsă urmează a fi admisă.

Totodată, ținând cont de caracterul și gradul de gravitate al încălcărilor

admise de către pârât în raport cu consumatorul de natura drepturilor personale

lezate, de caracterul și gradul suferințelor psihice, instanța a ajuns la concluzia că

2

suma de 500 de lei este în măsură să compenseze reclamantei prejudiciul moral

cauzat.

Prin decizia din 14 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Societatea cu Răspundere Limitată ”Glamis” și s-a menținut hotărârea

din 12 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

La 22 iulie 2019, prin intermediul oficiului poștal, Societatea cu Răspundere

Limitată ”Glamis” a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care a

solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătorești cu restituirea cauzei

spre rejudecare în prima instanță.

Recurentul Societatea cu Răspundere Limitată ”Glamis”, în motivarea

recursului a invocat că instanța de fost i-a încălcat dreptul la apărare și dreptul la

un proces echitabil, deoarece nu i-a fost adusă la cunoștință nici o încheiere prin

care i se comunică data judecării cauzei, cu explicarea dreptului de a depune

referință și a prezenta probe.

De asemenea, a menționat că instanța era obligată să expedieze înscrisurile

prezentate de intimată și anume raportul de expertiză din 30 noiembrie 2018 și

bonul de plată în mărime de 480 de lei, care confirmă achitarea serviciilor de

expertizare la Camera de Comerț și Industrie.

Astfel recurentul a specificat că nu a avut posibilitatea de a se expune asupra

legalității acestora.

La caz, a menționat că raportul de expertiză a fost emis cu încălcarea legii,

însă a fost pus la baza adoptării hotărârii, or, expertul care a întocmit raportul de

expertiză nu se regăsește în Registrul de stat al experților, cu atât mai mult că

raportul a fost întocmit în limba rusă și prin urmare nu întrunește condițiile de

valabilitate prevăzute de art. 36 alin. (2) lit. e) și art. 37 alin. (1) al Legii nr. 68 din

14 aprilie 2016 cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar.

Totodată, a invocat că la efectuarea expertizei nu a fost prezent reprezentantul

recurentului.

La 16 august 2019, în adresa Anei Bratu a fost expediată copia recursului

declarat de Societatea cu Răspundere Limitată ”Glamis”, iar la 19 august 2019

plicul a fost restituit în adresa oficiului poștal cu mențiunea ”nereclamat” (f.d. 124).

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 14 mai

2019, însă date referitor la recepționarea de către părți a deciziei motivate, la

materialele cauzei lipsesc.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Recursul a fost declarat la 22 iulie 2019, respectiv se consideră depus în

termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

3

primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a

temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din

Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate

a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct.

45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

4

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Societatea cu

Răspundere Limitată ”Glamis”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Societatea cu Răspundere Limitată

”Glamis”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

5