2ra-1136/19 — Cu privire la încasarea datoriei și dobînzii de întîrziere

2ra-1136/19 — Cu privire la încasarea datoriei și dobînzii de întîrziere (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosar nr. 2ra-1136/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central (N. Șova)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (O. Cojocari, S. Iorgov, B. Bîrca)

D E C I Z I E

18 septembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Mardari

Victor Burduh

Nina Vascan

examinând recursul declarat de Mihail Sacara, reprezentat de avocatul Vasile

Pruteanu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Svetlana Moiseeva

împotriva lui Mihail Sacara cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și a

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 14 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Mihail Sacara, reprezentat de avocatul Vasile Pruteanu

și a fost menținută hotărârea din 04 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central,

c o n s t a t ă:

La 20 octombrie 2017 reclamanta Svetlana Moiseeva a depus cerere de chemare

în judecată împotriva lui Mihail Sacara cu privire la încasarea datoriei în mărime de

8500 de euro, dobânzii de întârziere în cuantum de 7146,70 de euro și a cheltuielilor de

judecată (f.d. 3-6).

În motivarea acțiunii reclamanta Svetlana Moiseeva a indicat că din anul 2004

muncește și locuiește în Italia.

Reclamanta a susținut că în anul 2009, în calitate de împrumutător i-a

împrumutat lui Sacara Mihail, în calitate de împrumutat, suma de 10000 de euro, pe un

termen de 2 ani.

Reclamanta a punctat că la 17 septembrie 2009, întru confirmarea recepționării

împrumutului, Mihail Sacara i-a eliberat declarația, prin care a confirmat primirea de la

ea a sumei de 10000 de euro, cu titlu de împrumut, cu obligația de a-i restitui în

termen de 2 ani.

Reclamanta a precizat că la data scadenței împrumutului, Mihail Sacara i-a

comunicat că are niște probleme financiare și deoarece la acel moment nu se afla pe

teritoriul Republicii Moldova, a menționat că îi va restitui împrumutul când va reveni

vara acasă.

1

Reclamanta a menționat că la 19 iunie 2014 Mihail Scara i-a restituit doar suma

în mărime de 1000 de euro, menționând că nu poate să-i restituie toată suma

împrumutată, deoarece i-a investit într-o afacere, iar la revenirea sa acasă în concediu,

îi va restitui suma restantă.

Reclamanta a relevat că la 10 iunie 2016, Mihail Sacara i-a mai restituit din

datorie suma de 500 de euro, urmând ca suma restantă să-i fie restituită a doua zi, adică

la 11 iunie 2016. Când s-a prezentat a doua zi, ei s-au certat, respectiv pîrîtul a dat-o

afară din casă și nu i-a permis să se folosească de odaia sa din apartament.

Reclamanta a relatat că la 11 iunie 2011 a depus o plângere pe faptele relatate

supra, iar în urma examinării acesteia, organele de drept i-au recomandat să se

adreseze în instanța de judecată.

Reclamanta a învederat că la 10 iunie 2016, Mihail Sacara a acumulat o datorie

în mărime de 8500 de euro. Totodată, ținând cont de faptul că împrumutul nu i-a fost

restituit în termen, dispune de dreptul de a solicita de la pârât restituirea împrumutului,

precum și a dobânzii de întârziere în mărime de 7416,70 de euro.

Reclamanta a notat că la revenirea sa în Republica Moldova, a expediat în

adresa lui Mihail Sacara somația, prin care a solicitat pe cale amiabilă soluționarea

situației create și restituirea sumei restante. Astfel, deși somația menționată a fost

recepționată de ultimul, obligația de restituire a sumei restante nu a fost executată.

Reclamanta consideră că neachitarea datoriei este făcută cu rea-credință de către

pârât, or acesta continuă să se folosească de mijloace financiare străine și la acest

moment.

Reclamanta a solicitat încasarea din contul lui Sacara Mihail în beneficiul său a

sumei de 8500 de euro, cu titlu de împrumut și a sumei de 7 416,70 de euro cu titlul de

dobândă legală, sau echivalentul acestor sume în lei moldovenești conform ratei BNM,

precum și a cheltuielilor de judecată compuse din taxa de stat și cheltuieli de asistență

juridică.

Prin hotărârea din 04 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, a fost

admisă acțiunea depusă de Svetlana Moiseeva și a fost încasat din contul lui Mihail

Sacara în beneficiul Svetlanei Moiseeva suma de 8500 de euro, convertiți în lei

moldovenești conform cursului oficial al BNM la momentul executării, cu titlu de

datorie la împrumut, suma de 7416,70 de euro, convertiți în lei moldovenești conform

cursului oficial al BNM la momentul executării, cu titlu de dobândă de întârziere

pentru perioada de întârziere de la 18 septembrie 2011 - 28 august 2017 și suma de

9757 de lei, cu titlu de cheltuieli de plată a taxei de stat, suma de 3240 lei, cu titlu de

cheltuieli de asistență juridică și suma de 2158,61 de lei, cu titlu de cheltuieli de

executare a actelor judiciare (f.d. 90, 96-99).

Prin decizia din 14 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Mihail Sacara, reprezentat de avocatul Vasile Pruteanu și a fost

menținută hotărârea din 04 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central.

La 08 aprilie 2019 Mihail Sacara, reprezentat de avocatul Vasile Pruteanu a

declarat recurs împotriva deciziei din 14 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei

instanțe și, pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii depusă de Svetlana

Moiseeva.

În motivarea cererii de recurs, recurentul Mihail Sacara, reprezentat de avocatul

Vasile Pruteanu a menționat că instanțele ierarhic inferioare au dat o aprecie arbitrară

2

probelor administrate, au interpretat în mod eronat legea și au aplicat în mod eronat

normele de drept procedural, fapt ce a dus la adoptarea unei soluții nefondate.

Recurentul Mihail Sacara, reprezentat de avocatul Vasile Pruteanu a indicat că

instanțele ierarhic inferioare au pus la baza hotărârilor sale ca probă exclusivă doar

poziția intimatei Svetlana Moiseeva, ignorând totalmente probele materiale anexate la

dosar.

Recurentul Mihail Sacara, reprezentat de avocatul Vasile Pruteanu a precizat că

faptul că declarația de împrumut este una falsă este confirmat și prin certificatul

notarului Nina Avram. Mai mult ca atât, reclamanta nu a prezentat originalul

declarației de împrumut, deși a putut să o solicite de la organul de urmărire penală. De

asemenea, pe declarația de împrumut nu este aplicată semnătura sa.

La 17 mai 2019 în adresa intimatei Svetlana Moiseeva a fost expediată copia

recursului declarat de Mihail Sacara, reprezentat de avocatul Vasile Pruteanu (f.d.

218).

La 14 iunie 2019 Svetlana Moiseeva, reprezentată de Iurie Nichitoi a depus

referință prin care a solicitat declararea recursului depus de Mihail Sacara, reprezentat

de avocatul Vasile Pruteanu ca inadmisibil sau respingerea acestuia ca fiind

neîntemeiat și menținerea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe (f.d.

227-227).

În conformitate cu art. 440 alin. (2) Cod de procedură civilă, completul din

3 judecători prin încheierea din 28 august 2019 a considerat recursului declarat de

Mihail Sacara, reprezentat de avocatul Vasile Pruteanu admisibil și a dispus

examinarea fondului de un complet din 5 judecători.

Examinând recursul declarat de Mihail Sacara, reprezentat de avocatul Vasile

Pruteanu, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție îl consideră întemeiat și care urmează a fi admis, cu casarea

deciziei din 14 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău și trimiterea cauzei spre

rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată, din considerentele ce succed.

În conformitate cu articolul 441 din Codul de procedură civilă, în cazul în care

recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul

recursului.

Prin prisma art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs

și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a

administra noi dovezi.

Articolul 444 din Codul de procedură civilă consemnează că, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători

decide asupra oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților

acestora pentru a se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în cererea

de recurs.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral

decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură

dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, săvârșirea

altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului

doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor

3

de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au

dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Actele cauzei confirmă faptul că la 20 octombrie 2017 reclamanta Svetlana

Moiseeva a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Mihail Sacara cu privire

la încasarea datoriei în mărime de 8500 de euro, ce rezultă din declarația din

17 septembrie 2009, dobânzii de întârziere în cuantum de 7146,70 de euro și a

cheltuielilor de judecată (f.d. 3-6).

Fiind investită cu examinarea prezentei cauze, prima instanță prin hotărârea din

04 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, a admis acțiunea depusă de

Svetlana Moiseeva și a încasat din contul lui Mihail Sacara în beneficiul Svetlanei

Moiseeva suma de 8500 de euro, convertiți în lei moldovenești conform cursului

oficial al BNM la momentul executării, cu titlu de datorie la împrumut, suma de

7416,70 de euro, convertiți în lei moldovenești conform cursului oficial al BNM la

momentul executării, cu titlu de dobândă de întârziere pentru perioada de întârziere de

la 18 septembrie 2011 - 28 august 2017 și suma de 9757 de lei, cu titlu de cheltuieli de

plată a taxei de stat, suma de 3240 lei, cu titlu de cheltuieli de asistență juridică și suma

de 2158,61 de lei, cu titlu de cheltuieli de executare a actelor judiciare.

Judecând pricina în ordine de apel, instanța de apel a conchis asupra necesității

respingerii apelului declarat de Mihail Sacara, reprezentat de avocatul Vasile Pruteanu

și menținerii hotărârii din 04 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central.

În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat că în ședința de

judecată din 18 aprilie 2018 reprezentantul apelantului a recunoscut că pîrîtul a primit

suma de 10000 de euro.

De asemenea, instanța de apel a conchis că primirea banilor este confirmată și

prin copia declarației întocmite de Mihail Sacara. De altfel, întocmirea acestei

declarații de către Mihail Sacara a fost constatată și prin ordonanța de refuz în

începerea urmării penale și clasarea procesului penal.

Cu referire, la termenul de prescripție extinctivă, instanța de apel a menționat că,

acesta a fost întrerupt, ca urmare a recunoașterii de către Mihail Sacara a datoriei și

rambursării parțiale în două tranșe a acesteia la 19 iunie 2014 și 10 iunie 2016. Astfel,

termenul de prescripție a început a curge din nou și anume de la ultima achitare a

datoriei de către Mihail Sacara.

Instanța de recurs conchide, însă că, atât prima instanță cât și instanța de apel au

încălcat normele de drept material și procedural, din următoarele considerente.

Totodată, Colegiul lărgit va raporta circumstanțele prezentate mai sus la normele

de drept relevante speței, pe care le va aplica în redacția anului 2009. Or, conform

articolului 7 alin. (1) din Codul civil, legea civilă nu are caracter retroactiv. Ea nu

modifică și nici nu suprimă condițiile de constituire a unei situații juridice constituite

anterior, nici condițiile de stingere a unei situații juridice stinse anterior. De asemenea,

legea nouă nu modifică și nu desființează efectele deja produse ale unei situații juridice

stinse sau în curs de realizare.

Ab initio, instanța de recurs evidențiază că pe parcursul examinării cauzei pîrîtul

Mihail Sacara a invocat omiterea termenul de prescripție extinctivă de către reclamanta

Svetlana Moiseeva, iar instanțele ierarhic inferioare au menționat că termenul de

prescripție a fost întrerupt, ca urmare a recunoașterii de către Mihail Sacara a datoriei

și rambursării parțiale în două tranșe a acesteia la 19 iunie 2014 și 10 iunie 2016.

Astfel, termenul de prescripție a început a curge din nou și anume de la ultima achitare

a datoriei de către Mihail Sacara.

4

La acest capitol, instanța de recurs învederează că art. 275 alin. (1) lit. a) Cod

civil, prevede că cursul prescripției extinctive se suspendă pentru cererile dintre soți -

pe durata căsătoriei.

Din explicațiile părților date în cadrul examinării cauzei, rezultă cert că

tranzacția de împrumut a fost încheiată în timpul căsătoriei, însă din conținutul

acestora nu poate fi determinat data înregistrării desfacerii căsătoriei dintre litiganți.

Totodată, din ordonanța de refuz în începerea urmării penale și clasarea

procesului penal din 13 septembrie 2013, rezultă că soții Svetlana Moiseeva și Mihail

Sacara, au divorțat în anul 2011, fără a fi indicată și data înregistrării desfacerii

căsătoriei dintre aceștia (f.d. 168).

În circumstanțele descrise, se constată că instanțele ierarhic inferioare au omis

cu desăvârșire să stabilească cu certitudine când a fost desfăcută căsătoria dintre soții

Svetlana Moiseeva și Mihail Sacara, pentru a stabilit începutul curgerii termenului de

prescripție extinctivă, respectiv instanța de recurs este în imposibilitate să verifice

corectitudinea soluției instanței de apel referitoare la faptul că termenul de prescripție

extinctivă a fost întrerupt, ca urmare a recunoașterii de către Mihail Sacara a datoriei și

rambursării parțiale în două tranșe a acesteia la 19 iunie 2014 și 10 iunie 2016.

Mai mult ca atât, instanța de recurs menționează că recunoașterea datoriei de

către împrumutat, confirmă valabilitatea contractului de împrumut, indiferent de suma

împrumutului, doar dacă actul prin care se face recunoașterea datoriei este semnat de

către împrumutat.

În această ordine de idei, instanța de recurs învederează că, ulterior identificării

în afara oricărui dubiu de către instanța de apel când a fost înregistrată desfacerea

căsătoriei dintre soții Svetlana Moiseeva și Mihail Sacara, aceasta urmează să dea

apreciere prin prisma art. 195 alin. (1) Cod civil și recipiselor din 19 iunie 2014 și 10

iunie 2016, semnate doar de Svetlana Moiseeva, prin care ultima a indicat că a primit

de la Mihail Sacara sumele de 1000 de euro și 500 de euro din suma împrumutată de

10000 de euro (f.d. 13,14).

În continuare, instanța de recurs evidențiază că prin prezenta acțiune, Svetlana

Moiseeva a solicitat încasarea de la Mihail Sacara a datoriei în mărime de 8500 de

euro, ce rezultă din declarația din 17 septembrie 2009, dobânzii de întârziere în

cuantum de 7146,70 de euro și a cheltuielilor de judecată.

Din copia certificată de către reclamanta Svetlana Moiseeva, pe propria

răspundere a declarației din 17 septembrie 2009, rezultă că Mihail Sacara a

împrumutat 10000 de euro de la soția sa Svetlana Moiseeva, pe un termen de doi ani

(f.d. 11).

Conform procesului-verbal de ridicare din 13 august 2013, organul de urmărire

penală a Inspectoratului de Poliție Buiucani a dispusă ridicarea următoarelor

documente: declarația din numele lui Mihail Sacara în original, dovada transferurilor

de bani – 3 file și copia contractului de vânzare-cumpărare – 2 file (f.d. 12).

Potrivit procesului-verbal a organului de urmărire penală a Inspectoratului de

Poliție Buiucani din 13 august 2013, Svetlana Moiseeva a solicitat atragerea la

răspundere penală a fostului soț Mihail Sacara, din motiv că în perioada 2009-2010,

prin înșelăciune și anume prin falsificarea declarației din 17 septembrie 2009, precum

că a autentificat-o notarial, a dobîndit de la ea suma de 7000 de euro, adică 116000 de

lei, prin ce i-a cauzat un prejudiciul considerabil (f.d. 167).

Prin ordonanța de refuz în începerea urmăririi penale și clasarea procesului

penal din 13 septembrie 2013, a fost dispusă refuzarea în începerea urmării penale pe

5

cazul înregistrat în R-1 a IP Buiucani, pe motiv că fapta nu întrunește elementele

infracțiunii și a fost clasat procesul penal (f.d. 168).

Potrivit răspunsului nr. 19 din 01 octombrie 2018, notarul Nina Avram a

menționat că nu a legalizat și nici nu a înregistrat în Registrul notarial declarația cu nr.

38395 la data de 17 septembrie 2009, depusă de Mihail Sacara (f.d. 131).

La acest capitol, instanța de recurs menționează că, conform art. 210 alin. (1)

Cod civil, trebuie să fie încheiate în scris actele juridice dintre persoanele juridice,

dintre persoanele juridice și persoanele fizice și dintre persoanele fizice dacă valoarea

obiectului actului juridic depășește 1000 de lei, iar în cazurile prevăzute de lege,

indiferent de valoarea obiectului.

Prin urmare, Colegiul statuează că legislația în vigoare nu prevede necesitatea

autentificării notările a tranzacțiilor de împrumut, doar dacă părțile nu prevăd altfel. În

litigiul dedus judecății, fiind suficientă întocmirea unui aseamena act juridic în formă

scrisă.

Conform art. 167 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă, la cererea de chemare

în judecată se anexează documentele care certifică circumstanțele pe care reclamantul

își întemeiază pretențiile și copiile de pe aceste documente pentru pârâți și

intervenienți, dacă aceștia nu dispun de ele.

În conformitate cu art. 121 Cod de procedură civilă, instanța judecătorească

reține spre examinare și cercetare numai probele pertinente care confirmă, combat ori

pun la îndoială concluziile referitoare la existența sau inexistența de circumstanțe,

importante pentru soluționarea justă a cazului, iar conform art. 122 alin. (1) al aceluiași

act normativ, circumstanțele care, conform legii, trebuie confirmate prin anumite

mijloace de probațiune nu pot fi dovedite cu nici un fel de alte mijloace probante.

Art. 138 alin. (4) Cod de procedură civilă, prevede că înscrisul se depune în

original sau în copie autentificată în modul stabilit de lege, indicîndu-se locul de aflare

a originalului. Înscrisul se depune în original cînd, conform legii sau unui alt act

normativ, circumstanțele cauzei trebuie confirmate numai cu documente în original și

cînd, ca urmare a soluționării cauzei, înscrisul își pierde efectul juridic sau cînd copiile

de pe documentul prezentat au cuprinsuri contradictorii, precum și în alte cazuri cînd

instanța consideră necesară prezentarea originalului.

Cu toate acestea, Colegiul constată că la materialele cauzei lipsește originalul

declarației din 17 septembrie 2009, deși acesta urma a fi anexat și examinat în cadrul

soluționării litigiului, or ca urmare a examinării cauzei, înscrisul menționat își pierde

efectul juridic.

În această conjunctură, Colegiul relevă că în conformitate cu art. 9 Cod de

procedură civilă, instanței judecătorești îi revine un rol diriguitor în organizarea și

desfășurarea procesului, ale cărui limite și al cărui conținut sînt stabilite de prezentul

cod și de alte legi. Instanța judecătorească explică participanților la proces drepturile și

obligațiile lor procesuale, preîntîmpină asupra urmărilor pe care le poate implica

exercitarea sau neexercitarea actului procesual, le acordă sprijin în exercitarea

drepturilor, ordonă, la solicitarea părților și altor participanți la proces, prezentarea de

probe care să contribuie la adoptarea unei hotărîri legale și întemeiate, conduce

dezbaterile judiciare, informează părțile despre posibilitatea inițierii procesului de

mediere și ia orice alte măsuri necesare bunei desfășurări a procesului, pune în discuția

părților și altor participanți la proces orice împrejurare de fapt sau de drept, efectuează

alte acțiuni prevăzute de lege.

6

Contrar prevederilor legal citate, în pofida rolului diriguitor al instanței

judecătorești prima instanță și instanța de apel nu au dispus întru respectarea

principiului nemijlocirii și contradictorialității prevăzut de art. 25, 26 Cod de

procedură civilă, prezentarea în original a declarației din 17 septembrie 2009, adică

instanțele de judecată au soluționat litigiul dedus judecății, fără ca aceasta să fie

prezentată și cercetată în instanța de judecată, cu toate că reclamata Svetlana Moiseeva

însăși a invocat că această declarație este falsificată, iar recurentul a invocat că nu a

aplicat semnătura pe această declarație.

Așadar, instanțele ierarhic inferioare s-au pronunțat fără examinarea efectivă a

originalului declarației din 17 septembrie 2009, circumstanțe ce impun casarea deciziei

recurate cu restituirea cauzei pentru examinare la Curtea de Apel Chișinău, în alt

complet de judecată, or la judecarea cauzei au fost încălcate cerințele art. 130 alin. (1)

coroborate cu art. 239 Codul de procedură civilă, care expres prevăd că instanța

judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea

multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în

ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege. Hotărârea judecătorească

trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe

circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de

judecată.

De altfel, instanțele ierarhic inferioare au admis acțiunea reclamantei/intimată

Svetlana Moiseeva, în lipsa unui act confirmativ care să probeze că ultima nu a putut

obține înscrisul menționat fără concursul instanței de judecată și nici nu a cerut ca

instanța de judecată să solicite de la organul de urmărire penală a Inspectoratului de

Poliție Buiucani originalul declarației din 17 septembrie 2009.

Distinct acestor circumstanțe, Colegiul menționează că pentru a fi stabilită

veridicitatea a ceea ce se pretinde în prezenta acțiune, instanța de apel trebuia să dea

apreciere faptului că suma de 10000 de euro a fost acordată lui Mihail Sacara de către

soția sa Svetlana Moiseeva, în timpul căsătoriei, iar în conformitate cu prevederile art.

371 alin. (2) Cod civil, orice bun dobîndit de soți în timpul căsătoriei se prezumă

proprietate comună în devălmășie până la proba contrară. Respectiv, instanța de apel

urmează să stabilească dacă banii acordați de Svetlana Moiseeva cu titlu împrumut

soțului Mihail Sacara era proprietate personală a Svetlanei Moiseeva.

Aceste aspecte indică la examinarea superficială de către instanța de apel a

cauzei cu care a fost investită. Iar, în consecință, în sensul art. 6 alin. (1) al Convenției

CEDO, instanța de recurs ține să menționeze că instanțele de judecată, trebuie, să

indice cu suficientă claritate motivele pe care-și întemeiază hotărîrile, iar având în

vedere caracterul determinant al concluziilor sale să precizeze noțiunile, ce implică o

apreciere a faptelor constatate. De asemenea, noțiunea de proces echitabil impune ca

instanța de judecată să nu-și motiveze doar sumar hotărîrea sa, ci să examineze efectiv

problemele esențiale care-i sunt supuse aprecierii și să nu să se limiteze de a proba pur

și simplu concluziile uneia dintre părți.

În acest context, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa

constantă, a subliniat că Convenția nu reglementează regimul probelor, ca atare

(Mantovanelli împotriva Franței, pct. 34). Admisibilitatea probelor și aprecierea

acestora sunt în primul rând de competența dreptului intern și a instanțelor naționale

[García Ruiz împotriva Spaniei (MC), pct. 28]. Situația este similară în ceea ce

privește forța probatorie și sarcina probei [Tiemann împotriva Franței și Germaniei

7

(dec.)]. Tot instanța națională este cea care apreciază utilitatea probelor propuse

[Centro Europa SRL și Di Stefano împotriva Italiei (MC), pct. 198].

Cu toate acestea, conform Convenției, caracterul echitabil al procedurii este

evaluat în lumina întregii proceduri, în special a modului în care au fost colectate

probele [Elsholz împotriva Germaniei (MC), pct. 66]. Prin urmare, trebuie să se

asigure că mijloacele de probă au fost prezentate astfel încât să asigure un proces

echitabil (Blucher împotriva Republicii Cehe, pct. 65).

Erorile primei instanțe și a instanței de apel în ordine de recurs nu sunt posibile

de corectat, deoarece nu se admite administrarea de noi dovezi în instanța de recurs.

Din aceste considerente, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție conchide asupra necesității admiterii recursului și

casării deciziei instanței de apel, cu restituirea cauzei pentru examinare la Curtea de

Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

La judecarea cauzei, instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate

supra, creând condiții obiective și reale participanților la proces și rejudecând cauza, să

emită o decizie legală și întemeiată, reieșind din circumstanțele esențiale ale litigiului

dedus judecății.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (2)-(3) din Codul de

procedură civilă, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Mihail Sacara, reprezentat de avocatul Vasile

Pruteanu împotriva deciziei din 14 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Svetlana Moiseeva împotriva lui

Mihail Sacara cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și a cheltuielilor

de judecată, cu trimiterea cauzei la rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt

complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Mardari

Victor Burduh

Nina Vascan

8