2r-536/19 — încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încasarea datoriei şi compensarea cheltuielilor de judecată
- Temei legal
- termenul de declarare a apelului, repunerea în termen, restituirea cererii de apel
2r-536/19 — încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr. 2r-536/19
Prima instanță - (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) S. Suvac
Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) N. Simciuc, V. Buhnaci, I. Cotruță
D E C I Z I E
18 septembrie 2019 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală
judecătorii Nina Vascan
Dumitru Mardari
examinând recursul declarat de Natalia Repida,
în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Organizația de Creditare Nebancară „Easy Credit” Societate cu Răspundere
Limitată împotriva Nataliei Repida cu privire la încasarea datoriei și compensarea
cheltuielilor de judecată,
împotriva încheierii din 15 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău,
c o n s t a t ă:
La 17 aprilie 2018, OCN „Easy Credit” SRL a depus cerere de chemare în
judecată împotriva Nataliei Repida cu privire la încasarea datoriei și compensarea
cheltuielilor de judecată.
Prin hotărârea din 12 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,
cererea de chemare în judecată înaintată de ÎCS „Easy Credit” SRL împotriva
Nataliei Repida, s-a admis parțial.
S-a încasat de la Natalia Repida în beneficiul OCN „Easy Credit” SRL datoria
pentru contractele de împrumut nr. 975848376 din 26 aprilie 2017, nr. 542753876
din 20 iunie 2017, nr. 527253872 din 20 iunie 2017, nr. 991942074 din 22
februarie 2017, nr. 112839171 din 24 ianuarie 2017 și nr. 861056874 din 20 iulie
2017, în mărime de 87 382 de lei, taxa de stat corespunzător admiterii acțiunii în
mărime de 2 621,46 de lei, iar în total suma de 90 003,46 de lei.
În rest, pretențiile cu privire la încasarea dobânzii de întârziere și a
cheltuielilor de judecată, s-au respins ca neîntemeiate.
S-a încasat de la Natalia Repida, la bugetul de stat, cheltuielile de înștiințare și
chemare a părților în judecată în mărime de 39,35 de lei.
La 18 martie 2019 Natalia Repida a declarat apel împotriva hotărârii primei
instanțe.
Prin încheierea din 15 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a restituit
cererea de apel depusă de Natalia Repida împotriva hotărârii din 12 februarie 2019
a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din motivul că apelul a fost depus în afara
termenului legal, iar apelantul nu a solicitat repunerea în termen.
1
La 25 iulie 2018, Natalia Repida a declarat recurs împotriva încheierii din 15
iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului și casarea
încheierii.
În motivarea recursului a exprimat dezacordul cu încheierea contestată,
invocând că este neîntemeiată și pasibilă de a fi casată.
Recurenta a indicat că a primit hotărârea primei instanțe cu întârziere.
În conformitate cu art. 425 din Codul de procedură civilă, termenul de
declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea
încheierii.
Curtea de Apel Chișinău a pronunțat încheierea contestată la 15 iulie 2019, iar
cererea de recurs a fost declarată la 25 iulie 2019, în termen.
În conformitate cu art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă, recursul
împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3
judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului
și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.
Examinând recursul declarat, Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră neîntemeiat și care urmează
a fi respins, cu menținerea încheierii contestate, din următoarele motive.
În conformitate cu art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă, instanța de
recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă
recursul și să mențină încheierea.
Conform art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă, termenul de
declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii,
dacă legea nu prevede altfel.
În corespundere cu art. 110 din Codul de procedură civilă, termen de
procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul
căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de
activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să
încheie un ansamblu de acte.
Art. 111 alin. (3) din Codul de procedură civilă prevede că, termenul de
procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare
datei calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii
evenimentului ori momentului care a condiționat începutul lui.
Conform art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, instanța de
apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara
termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a
refuzat să efectueze repunerea în termen.
La caz, din actele dosarului rezultă că dispozitivul hotărârii Judecătoriei
Chișinău, sediul Centru a fost pronunțat la 12 februarie 2019.
Deci, în speță, termenul de declarare a apelului a început să curgă de la 13
februarie 2018, ziua imediat următoare datei pronunțării dispozitivului hotărârii
primei instanțe, și a expirat la 15 martie 2019, termenul limită pentru depunerea
cererii de apel.
Natalia Repida a declarat apel împotriva hotărârii din la 12 februarie 2019
doar la data de 18 martie 2019, fapt ce denotă depunerea apelului cu încălcarea
termenului de declarare, deoarece Natalia Repida prin lege era obligată să respecte
termenul de contestare cu apel de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului
hotărârii, condiție ce nu se atestă la caz.
2
Colegiul notează că totuși, în caz de omiterea a termenului de îndeplinire a
unui act de procedură, legiuitorul a prevăzut instituția repunerii în termen, conform
art. 116 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă, care stipulează că, persoanele
care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de
procedură pot fi repuse în termen de către instanță. Cererea de repunere în termen
se depune la instanța judecătorească care efectuează actul de procedură și se
examinează în ședință de judecată. Participanților la proces li se comunică locul,
data și ora ședinței. Neprezentarea lor însă nu împiedică soluționarea repunerii în
termen.
La caz, însă este de observat că Natalia Repida în cererea de apel nu a solicitat
repunerea în termen, după cum a constatat și instanța de apel, care a considerat
necesar să aplice sancțiunea procedurală sub forma restituirii cererii de apel, în
corespundere cu art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă.
În astfel de circumstanțe, având în vedere constatarea celor două condiții de la
art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, și anume, depunerea apelului
în afara termenului legal și omisiunea apelantului de a solicita repunerea în termen,
Colegiul conchide că instanța de apel întemeiat a restituit cererea de apel ca fiind
depusă cu omiterea termenului de declarare.
În această privință, instanța de apel a explicat cu suficientă putere de
convingere că cererea de repunere în termen a instrumentului de atac, în orice caz
trebuie să fie exprimată din inițiativa participanților la proces, instanța nefiind
îndreptățită, în lipsa unor dispoziții legale exprese, să efectueze din oficiu
repunerea în termen, chiar dacă din ansamblul materialului probator administrat la
dosar ar rezulta că participanții la proces au avut motive întemeiate de a îndeplini
în termen actul de procedură.
Cât privesc argumentele recursului, Colegiul le consideră neîntemeiate și care
urmează a fi respinse.
Astfel, în speță nu poate fi reținut argumentul invocat de recurentă precum că
a primit hotărârea primei instanțe cu întârziere.
Reieșind din cele menționate, argumentele aduse în susținerea acestuia se vor
aprecia ca fiind declarative.
Distinct de cele relatate, instanța de recurs reține că, în conformitate cu art. 56
alin. (3) și 61 alin. (1) Codul de procedură civilă, participanții la proces sunt
obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța
judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se
urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.
Folosirea cu buna-credință a drepturilor procedurale, prezumă că partea este
obligată la interval rezonabil de timp să manifeste diligență și să se intereseze
despre dosarul care se află pe rolul instanței și să respecte termenele prevăzute de
lege.
În această ordine de idei, este cert că recurentul a demonstrat o neglijență a
drepturilor sale procedurale și contrar prevederilor legale, nu a depus diligența
necesară în vederea exercitării căii de atac în termen.
Articolele 113 alin. (1) și 10 alin. (1) din Codul de procedură civilă
coroborate expres prevăd că dreptul de a efectua actul de procedură încetează o
dată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanța judecătorească
(judecător).
3
Sancțiunile procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de
drept procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în
caz de neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură,
precum și în caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural.
În acest context, instanța de recurs apreciază critic argumentele invocate în
cererea de recurs, deoarece acestea nu constituie temei de admitere a recursului și
nu indică la ilegalitatea încheierii atacate.
Din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge
recursul declarat de Natalia Repida și de a menține încheierea din 15 iulie 2019 a
Curții de Apel Chișinău.
În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 din Codul de procedură civilă,
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție
d e c i d e:
Se respinge recursul declarat de Natalia Repida.
Se menține încheierea din 15 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în cauza
civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Organizația de
Creditare Nebancară „Easy Credit” Societate cu Răspundere Limitată împotriva
Nataliei Repida cu privire la încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de
judecată.
Decizia este irevocabilă.
Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală
judecătorii Nina Vascan
Dumitru Mardari
4