2ra-1722/19 — recalcularea diferenței la achitarea indemnizației, repararea prejudiciului

Dosarul nr. 2ra-1722/19

Prima instanță - (Judecătoria, Botanica, mun. Chișinău) V. Puica

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) A. Minciuna, V. Mihaila, V. Sîrbu

ÎNCHEIERE

18 septembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ion Druță

judecătorii Nina Vascan

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Administrația Națională a

Penitenciarelor,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a Sindicatului

Colaboratorilor Organelor de Forță din Republica Moldova în interesele lui

Alexandru Tărăcilă și Igor Jalbă împotriva Departamentului Instituțiilor

Penitenciare (succesor în drepturi Administrația Națională a Penitenciarelor) cu

privire la recalcularea și achitarea diferenței bănești de indemnizație unică la

concediere și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 12 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 25 mai 2016, Sindicatul Colaboratorilor Organelor de Forță din Republica

Moldova, în interesele lui Alexandru Tărăcilă și Igor Jalbă, a depus cerere de

chemare în judecată împotriva Departamentului Instituțiilor Penitenciare (succesor

în drepturi Administrația Națională a Penitenciarelor), prin care a solicitat

obligarea pârâtului să efectueze recalcularea indemnizației unice de concediere și

să achite datoria pentru sumele de bani neachitate în beneficiul foștilor colaboratori

ai Departamentului Instituțiilor Penitenciare, Alexandru Tărăcilă – 20 231,70 de lei

și Igor Jalbă – 15 623,30 de lei, în total 35 855 de lei, precum și repararea

prejudiciului moral în mărime de 5 000 lei pentru fiecare.

În motivarea acțiunii a invocat că Alexandru Tărăcilă și Igor Jalbă, membri ai

Sindicatului Penitenciar mun. Bender, s-au adresat la Sindicatul Colaboratorilor

Organelor de Forță din Republica Moldova cu solicitarea de implicare în

soluționarea problemelor apărute în rezultatul încălcării drepturilor și intereselor

lor de către colaboratorii contabilității Instituției Penitenciare nr. 12 din mun.

Bender.

Prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 181 din 7 aprilie 2014, Alexandru

Tărăcilă și Igor Jalbă au fost eliberați din sistemul penitenciar în rezerva Organelor

de Forță a Republicii Moldova.

1

Având în vedere prevederile art. 28 alin. (5) din Legea cu privire la sistemul

penitenciar, a menționat că colaboratorilor sistemului penitenciar li se acordă o

indemnizație unică, al cărei cuantum variază în funcție de vechimea calendaristică

pentru stabilirea pensiei, după cum urmează:

- de la 10 până la 15 ani calendaristici – 8 salarii lunare, pentru Igor Jalbă;

- de la 15 până la 20 de ani calendaristici – 10 salarii lunare, pentru Alexandru

Tărăcilă.

În baza certificatelor perfectate de contabilitatea Instituției Penitenciare nr. 12

din mun. Bender și prezentate Direcției Finanțe a Departamentului Instituțiilor

Penitenciare, pentru calcularea pensiei, salariul lunar constituie:

- pentru Igor Jalbă – 8 411,66 de lei;

- pentru Alexandru Tărăcilă – 7 864,42 de lei.

În baza actelor menționate, indemnizația de concediere ar constitui:

- pentru Igor Jalbă – 67 293,30 de lei;

- pentru Alexandru Tărăcilă – 78 644,20 de lei.

În procesul de efectuare a calculelor, contabilitatea Instituției Penitenciare nr.

12 din mun. Bender a încălcat cerințele prevăzute de art. 28 alin. (5) din Legea cu

privire la sistemul penitenciar și nu a inclus în salariul lunar calculat pentru pensie,

suplimentul lunar stabilit prin Hotărârea Guvernului nr. 650 din 12 iunie 2006, prin

care efectivul de trupă și corpul de comandă al instituțiilor penitenciare din mun.

Bender, precum și colaboratorilor detașați în aceste instituții se acordă o

indemnizație lunară în mărime de până la 1,5 salarii de funcție corespunzătoare

categoriei de salarizare stabilite, utilizând anual, în acest scop 18 fonduri lunare de

salarizare, calculate în raport cu salariile de funcție.

Contabilitatea Instituției Penitenciare nr. 12 din mun. Bender nu a achitat

indemnizație de concediere, colaboratorilor pensionați în sumă totală de 35 855 de

lei și anume:

- pentru Igor Jalbă – 15 623,30 de lei;

- pentru Alexandru Tărăcilă – 20 231,70 de lei.

În conformitate cu prevederile art. 166 alin. (2) lit. h) din Codul de procedură

civilă, respectând procedura prealabilă de soluționare a litigiului pe cale

extrajudiciară, Sindicatul Colaboratorilor Organelor de Forță prin scrisoarea nr.

1/15- 15/84 din 15 octombrie 2015 s-a adresat Directorului Departamentului

Instituțiilor Penitenciare cu solicitarea de a contribui la înlăturarea încălcărilor

legislației de către pârât, însă nu a primit niciun răspuns.

Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată în baza dispozițiilor art. 12,

21 din Legea sindicatelor, recomandărilor CEDO, din Legea internațională a

sindicatelor militarilor, art. 73, 241, 242, 278 din Codul de procedură civilă.

Prin hotărârea din 24 noiembrie 2016 a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău,

s-a admis parțial cererea de chemare în judecată.

S-a încasat de la Departamentul Instituțiilor Penitenciare în beneficiul lui

Alexandru Tărăcilă – 16 875 de lei, diferența indemnizației unice neachitată.

S-a încasat de la Departamentul Instituțiilor Penitenciare în beneficiul lui Igor

Jalbă – 15 000 lei, diferența indemnizației unice neachitată.

S-au respins pretențiile Sindicatului Colaboratorilor Organelor de Forță din

Republica Moldova, în interesele lui Alexandru Tărăcilă și Igor Jalbă, cu privire la

încasarea despăgubirilor morale, ca neîntemeiată.

2

Prin decizia din 21 decembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis

apelul declarat de Departamentul Instituțiilor Penitenciare, s-a casat integral

hotărârea primei instanțe și s-a adoptat o hotărâre nouă, prin care acțiunea a fost

respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 4 iulie 2018 a Curții Supreme de Justiție, s-a admis recursul

declarat de Sindicatul Colaboratorilor Organelor de Forță din Republica Moldova,

în interesele lui Alexandru Tărăcilă și Igor Jalbă.

S-a casat decizia din 21 decembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, fiind

remisă cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, pentru examinarea

apelului în fond, în alt complet de judecători.

Prin decizia din 12 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins

apelul declarat de Departamentul Instituțiilor Penitenciare și s-a menținut hotărârea

din 24 noiembrie 2016 a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău.

În motivarea soluției, instanța de apel a conchis că instanța de fond justificat

și întemeiat a determinat temeinicia acțiunii în partea ce ține recalcularea

indemnizației unice de concediere.

A reținut că, recalculul efectuat de instanța de fond este unul corect și legal,

astfel că, recalcularea indemnizației pentru Alexandru Tărăcilă urmează a fi

efectuată după următoarea formulă: 7 528,75 de lei (salariu) x 10 (salarii medii) =

75 287,50 de lei - 58 412,50 de lei (indemnizația achitată) = 16 875 de lei.

Iar recalcularea indemnizației pentru Jalbă Igor urmează a fi efectuată după

cum urmează: 8 333,75 de lei x 8 = 66 670 de lei - 51 670 de lei (indemnizația

achitată) = 15 000 lei.

Referitor la pretenția ce ține de repararea prejudiciului moral, a menționat că

instanța de fond întemeiat a respins acest capăt de cerere, or, nu a fost dovedit prin

probe pertinente și concludente, în condițiile art. 118 din Codul de procedură

civilă, caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate, existența

temeiurilor, prin care s-ar constata lezarea drepturilor nepatrimoniale, și care ar fi

în legătură cauzală cu obiectul acțiunii, și care în consecință ar justifica necesitatea

compensării prejudiciului moral solicitat în mărime de 5 000 lei pentru fiecare.

La 19 iulie 2019 Administrația Națională a Penitenciarelor a declarat recurs,

solicitând admiterea recursului, casarea integrală a hotărârii din 24 noiembrie 2016

a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău și a deciziei din 12 septembrie 2018 a

Curții de Apel Chișinău, cu pronunțarea unei decizii noi de respingere a integrală a

cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului, a invocat că instanța de apel în mod eronat a

interpretat normele de drept material, nu a dat aprecierea justă probelor și nu a

apreciat corespunzător circumstanțele ce au importanță pentru soluționarea cauzei.

La fel, la examinarea cazuri, instanța de apel nu a ținut cont de dovezile și

probele prezentate de Administrația Națională a Penitenciarelor, fapt ce a

determinat examinarea superficială a cauzei, aprecierea probelor de către instanța

judecătorească fiind una arbitrară.

A menționat că instanța de apel nu a ținut cont de cele invocate de

Administrația Națională a Penitenciarelor, asigurând astfel emiterea unei hotărâri

unilaterale, ilegale, nefondate și neîntemeiate, fiind încălcate în așa mod și normele

procedurale ce guvernează litigiul dat.

3

Mai mult decât atât, inexistența careva mențiuni în cuprinsul hotărârii

motivate despre cele menționate în referința anexată la dosar, ulterior enunțate și

dezbătute în cadrul ședințelor de judecată, denotă ideea unei examinări superficiale

a materialelor dosarului de către instanța de fond, fiind încălcate prevederile art.

239 din Codul de procedură civilă, care stabilesc expres faptul că, hotărârea

judecătorească trebuie să fie legală și întemeiată, iar pentru aceasta instanța

urmează să-și întemeieze hotărârea numai pe circumstanțele constatate nemijlocit

de instanță și pe probele cercetate în ședință de judecată, expunându-se asupra

tuturor probelor și circumstanțelor invocate.

În speță, instanța de fond, nu s-a expus asupra tuturor probelor invocate de

către Administrația Națională a Penitenciarelor.

Astfel, consideră că soluția instanțelor ierarhic inferioare de judecată nu

conține o argumentare clară și bine întemeiată din care să rezulte procesul adoptării

și deliberării soluției la care s-a ajuns.

A menționat că instanța de fond și de apel urmau să constate că pârâtul este

indicat necorespunzător, iar pretențiile expuse în acțiunea împotriva Administrația

Națională a Penitenciarelor urmează a fi respinse.

La fel, a menționat că instanța de fond și instanța de apel au ignorat

prevederile pct. 3 din Hotărîrea Guvernului cu privire la modul de calculare a

vechimii în muncă, stabilire și plată a pensiilor și indemnizațiilor militarilor,

persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne,

colaboratorilor Centrului Național Anticorupție și funcționarilor publici cu statut

special din cadrul sistemului administrației penitenciare nr. 78 din 21 februarie

1994.

Referitor la termenul de declarare a recursului, recurentul a remarcat că aluat

cunoștință cu decizia din 12 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin

intermediul cancelariei Judecătoriei Chișinău, sediul central, la 23 mai 2019, fiind

recepționată la solicitarea scrisă de a fi eliberată acesta din materialele dosarului.

Astfel, a indicat că decizia contestată a fost recepționată de către

reprezentantul Administrației Naționale a Penitenciarelor la 23 mai 2019, fapt

consemnat prin semnătura olografă.

Prin urmare, consideră că termenul de declarare a recursului urmează a fi

calculat de la data comunicării deciziei integrale, adică de la 23 mai 2019.

La 6 septembrie 2019, Sindicatul Colaboratorilor Organelor de Forță din

Republica Moldova a depus referință, solicitând respingerea recursului declarat de

Administrația Națională a Penitenciarelor.

Examinând admisibilitatea recursului, Colegiul constată că recursul înaintat

de Administrația Națională a Penitenciarelor urmează a fi declarat inadmisibil, din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

4

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Conform prevederilor art. 433 lit. b) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea

termenului de declarare prevăzut la art. 434.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Din materialele dosarului rezultă că la 24 noiembrie 2016 a fost pronunțată

hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău.

La 7 decembrie 2016 Departamentului Instituțiilor Penitenciare a declarat

apel nemotivat împotriva hotărârii instanței de fond, iar prin încheierea Curții de

Apel Chișinău din 8 februarie 2017 nu s-a dat curs cererii de apel și s-a acordat

termen apelantului pentru prezentarea apelului motivat.

La 26 aprilie 2017 Departamentului Instituțiilor Penitenciare a depus cererea

de apel motivată, iar prin decizia din 21 decembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău,

s-a admis apelul declarat de Departamentul Instituțiilor Penitenciare, s-a casat

integral hotărârea primei instanțe și s-a adoptat o hotărâre nouă, prin care acțiunea

a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 29 martie 2018, Sindicatul Colaboratorilor Organelor de Forță din

Republica Moldova, în interesele lui Alexandru Tărăcilă și Igor Jalbă, a declarat

recurs împotriva deciziei din 21 decembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău.

Iar, prin decizia din 4 iulie 2018 a Curții Supreme de Justiție, s-a admis

recursul declarat, s-a casat decizia din 21 decembrie 2017 a Curții de Apel

Chișinău, fiind remisă cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău.

Conform procesului-verbal, ședința de judecată în instanța de apel din 12

septembrie 2018 s-a desfășurat în prezența reprezentantului Departamentului

Instituțiilor Penitenciare, Sveatoslav Pascalov (f.d.192).

Totodată, materialul probator atestă cu certitudine că copia deciziei instanței

de apel din 12 septembrie 2018 a fost expediată în adresa participanților la proces,

inclusiv și Departamentului Instituțiilor Penitenciare, la 21 septembrie 2018, fapt

ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire cu nr. de ieșire 9223 (f.d. 202).

Mai mult, decizia a fost publicata pe site-ul Curții de Apel Chișinău la 25

septembrie 2018.

Cu toate acestea însă, demonstrând o neglijență a drepturilor procedurale,

Administrația Națională a Penitenciarelor (succesor în drepturi al Departamentului

Instituțiilor Penitenciare) a declarat recursul împotriva deciziei din 12 septembrie

2018 a Curții de Apel Chișinău numai la 19 iulie 2019, în afara termenului legal

prevăzut de art. 434 din Codul de procedură civilă, acesta fiind unul de decădere și

nesusceptibil restabilirii, ceea ce condiționează declararea recursului ca fiind

inadmisibil.

5

Se va reitera că, indiferent de temeiurile invocate de către părți sau

participanții la proces, în cazul în care există dovada comunicării hotărârii/deciziei

integrale, recursul declarat după expirarea termenului de două luni se consideră

inadmisibil, ca fiind depus cu omiterea termenului prevăzut la art. 434 din Codul

de procedură civilă.

Iar, în circumstanțele descrise, argumentul recurentului precum că a

recepționat decizia instanței de apel din 12 septembrie 2018 doar la 23 mai 2019,

nu poate fi reținut deoarece circumstanțele constatate supra denotă că recurentul

urma să depună diligența necesară și să se intereseze la ce etapă de examinare se

află prezentul litigiu, unde are calitatea de pârât.

Respectiv, Colegiul consideră că nerespectarea termenului de declarare a

recursului se datorează în exclusivitate din vina de comportamentul recurentului.

În acest context, Colegiul menționează că în conformitate cu art. 56 alin. (3)

Codul de procedură civilă, părțile sînt obligate să se folosească cu bună-credință de

drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării

obligațiunilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală

civilă.

În conformitate cu art. 61 alin. (1) Codul de procedură civilă, părțile sunt

obligate să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța

judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se

urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.

Folosirea cu buna-credință a drepturilor procedurale, prezumă că partea este

obligată la interval rezonabil de timp să manifeste diligență și să respecte

termenele prevăzute de lege.

Colegiul menționează că, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în

jurisprudența sa constantă a reiterat că ține de obligația părților de a lua măsurile

necesare privind protejarea drepturilor sale de acces la instanță (cauza Van Harn

vs. Germania din 11 septembrie 2007), în speță contestarea la timp a actului

judecătoresc.

Astfel, recurentul urma să se intereseze la intervale rezonabile de timp despre

procesul în cauză.

Prin urmare, recursul declarat de Administrația Națională a Penitenciarelor la

19 iulie 2019 împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 12 septembrie 2018

nu se încadrează în termenul de 2 luni prevăzut de lege, care este un termen de

decădere și nu poate fi restabilit, ceea ce constituie temei, în conformitate cu art.

433 lit. b) din Codul de procedură civilă, de a considera recursul inadmisibil.

Colegiul reține că o astfel de soluție este compatibilă cu respectarea

prevederilor Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, având în vedere că prelungirea nejustificată a

termenului pentru exercitarea recursului ar împiedica rămânerea irevocabilă, ca

urmare a expirării termenului de atac, a hotărârii judecătorești emise și ar leza, în

acest mod, principiul securității raporturilor juridice.

În susținerea opiniei enunțate, Colegiul reține și hotărîrea Curții Europene a

Drepturilor Omului în cauza Ponomaryov vs. Ucraina din 03 aprilie 2008, unde se

notează că deși în speță nu era vorba despre desființarea unei hotărîri judecătorești

definitive și irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina

unor circumstanțe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea

6

în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuși reînnoirea acestui

termen pentru motive neconvingătoare, reprezintă o soluție care ar putea înfrânge

principiul securității raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale

extraordinară de atac.

Reieșind din considerentele menționate și având în vedere faptul că recursul

împotriva deciziei instanței de apel a fost depus în afara termenului legal, Colegiul

ajunge la concluzia de a declara recursul înaintat de Administrația Națională a

Penitenciarelor, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 431 alin. (2), art. 433 lit. b) și art. 440 alin.

(1) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Administrația Națională a

Penitenciarelor.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Ion Druță

judecătorii Nina Vascan

Dumitru Mardari

7