2ra-1539/19 — determinarea domiciului copilului minor incasarea pensiei de intretinere

2ra-1539/19 — determinarea domiciului copilului minor incasarea pensiei de intretinere (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

dosar nr. 2ra-1539/2019

prima instanță, Judecătoria Strășeni, sediul Central, judecător: (D. Cristian)

instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău judecători: (V. Clima, A. Malîi, E. Palanciuc)

Î N C H E I E R E

04 septembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Dumitru Mardari

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului declarat de Ion Țurcanu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Natalia Vlas

împotriva lui Ion Țurcanu, intervenient accesoriu Direcția Asistența Socială și

Protecție a Familiei Strășeni cu privire la determinarea domiciliului copilului

minor și încasarea pensiei de întreținere, și

cererea de chemare în judecată reconvențională depusă de Ion Țurcan

împotriva Nataliei Vlas cu privire la determinarea domiciliului copilului minor,

obligarea de a nu crea impedimente în educarea și întreținerea copilului minor,

împotriva deciziei din 20 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins apelul declarat de Ion Țurcanu și s-a menținut hotărârea din

27 iunie 2018 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central,

c o n s t a t ă :

La 17 iunie 2016, Natalia Vlas, a depus o cerere de chemare în judecată

împotriva lui Ion Țurcanu cu privire la determinarea domiciliului copilului minor și

încasarea pensiei de întreținere.

În motivarea acțiunii, reclamanta Natalia Vlas a indicat că începând cu anul

2010 a început a conviețui împreună cu pârâtul Ion Țurcanu, iar din relația lor, în

anul 2011, s-a născut fiica Xxxxxxxxxxx.

Reclamanta Natalia Vlas a invocat că la începutul conviețuirii, relațiile între ei

erau destul de bune, însă pe parcursul căsniciei au început a apărea conflicte.

Majoritatea dintre conflicte aveau ca obiect atitudinea reciprocă unul față de altul.

Mai mult ca atât, pârâtul Ion Țurcanu și-a permis și a aplicat violența în câteva

rânduri, inclusiv și în prezența fiicei, dar din considerente ca să nu înrăutățească

relațiile și pentru a păstra familia nu făcea declarații la poliție, însă aceste acte se

repetau, fapt care făcea insuportabilă și imposibilă conviețuirea împreună.

Reclamanta a mai indicat că de mai mult de jumătate de an ei nu mai

1

conviețuiesc împreună și nu mai duc gospodărie comună, iar copilul lor minor

Xxxxxxxxxxx locuiește împreună cu ea și se află la întreținerea ei.

Reclamanta Natalia Vlas a declarat că după despărțire, pârâtul Ion Țurcanu a

început a manifesta un comportament agresiv față de ea, iar în ce privește copilul

lor minor, și-a permis de câteva ori săl i-a de la grădiniță fără a-i comunica despre

aceasta, ca rezultat a doua zi copilul n-a frecventat grădinița, iar în această perioadă

pârâtul a influențat copilul din punct de vedere psihologic.

Reclamanta Natalia Vlas a menționat că pârâtul nu contribuie financiar la

întreținerea copilului. Chiar atunci, când copilul a fost supus intervenției

chirurgicale, ea nu a primit nici o susținere din partea ultimului, fiind nevoită să se

adreseze Primăriei din localitate, care a ajutat-o. Or, copilul este, bolnăvicios și

necesită îngrijire și supraveghere permanentă, însă în pofida acestui fapt, pârâtul

Ion Țurcanu la data de 18 mai 2016 a luat copilul de la grădiniță, fără a o înștiința

și refuză să-i ofere întrevederea cu copilul, nu-1 duce la grădiniță și nu-i permite să

i-a copilul acasă, iar acest lucru face copilul să nu dispună de haine și

medicamentele necesare.

Reclamanta Natalia Vlas a solicitat admiterea acțiunii, stabilirea domiciliului

copilului minor Xxxxxxxxxxx, născută la 19 ianuarie 2011, cu reclamanta Natalia

Vlas și încasarea pensiei pentru întreținerea copilului minor Xxxxxxxxxxx, în

mărime de ¼ din salariu și alte venituri lunare până la atingerea de către copil a

majoratului.

La 03 august 2016, pârâtul Ion Țurcanu a depus cerere de chemare în judecată

reconvențională împotriva Nataliei Vlas, intervenienți accesorii, Direcția pentru

Protecția Drepturilor Copilului Rîșcani, mun. Chișinău, Direcția Asistență Socială

și Protecție a Familiei Criuleni, Direcția Asistență Socială și Protecție a Familiei

Strășeni, Centrul Național de Prevenire a Abuzului față de Copii cu privire la

determinarea domiciliului copilului minor și obligarea acesteia de a nu crea

impedimente în educarea și întreținerea copilului minor.

În motivarea acțiunii reconvenționale, pîrîtul Ion Țurcanu a indicat că la

moment copilul minor se află cu mama, care nu-și îndeplinește corespunzător

obligațiunile părintești față de copil, neavând un domiciliu permanent, locuind la

concubinul său, care locuiește în or. Strășeni, și nu contribuie la educația

intelectuală și spirituală a copilului minor.

Reclamantul Ion Țurcanu a remarcat că copilul este abuzat în drepturile sale,

este adesea bătută, iar mama nu poartă răspundere pentru dezvoltarea copilului, nu

asigură copilului o frecvență reușită și satisfăcătoare bună a grădiniței de copii,

avînd condiții de trai umilitoare, care nu corespund unor condiții de trai adecvate

pentru educația și dezvoltarea copilului, or, mama copilului nu manifestă față de

minoră atenție și grijă părintească.

Reclamantul Ion Țurcanu a menționat că Natalia Vlas concubinează cu un alt

bărbat, din căsnicia cărora au mai rezultat alți copii minori și locuiesc într-un

spațiu unde aceasta se simte stingherită, ofensată și adesea bătută, fapt cu care s-a

adresat adesea la organele de resort și organul competent pentru combaterea

abuzului și violenței față de copilul aflat în dificultate, fapt confirmat prin actul de

constatare medico-legală nr.2743 din 16 iunie 2016, efectuat minorei de Centrul de

Medicină Legală.

2

Reclamantul Ion Țurcanu a solicitat admiterea acțiunii, stabilirea domiciliului

copilului minor Xxxxxxxxxxx, născută la 19 ianuarie 2011, cu tatăl Ion Țurcanu,

obligarea Nataliei Vlas, de a nu crea impedimente în educarea și întreținerea

copilului minor.

Prin hotărârea din 27 iunie 2018 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central s-a

admis integral cererea de chemare în judecată depusă de Natalia Vlas împotriva lui

Ion Țurcanu cu privire la determinarea domiciliului copilului minor și încasarea

pensiei de întreținere pentru copilul minor, s-a stabilit domiciliul copilului minor

Xxxxxxxxxxx, născută la 19 ianuarie 2011, cu mama acesteia Natalia Vlas, s-a

încasat de la Ion Țurcanu în beneficiul Nataliei Vlas pensie de întreținere pentru

copilul minor Xxxxxxxxxxx în mărime de ¼ cotă din toate veniturile, lunar,

începând cu 17 iunie 2016 până la atingerea majoratului de către copil, s-a încasat

de la Ion Țurcanu taxa de stat în beneficiul statului în mărime de 150 lei, cererea

reconvențională depusă de Ion Țurcanu împotriva Nataliei Vlas cu privire la

determinarea domiciliului copilului minor și obligarea acesteia de a nu crea

impedimente în educarea și întreținerea copilului minor, s-a respins ca fiind

neîntemeiată.

Prin decizia din 20 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins

apelul declarat de Ion Țurcanu și s-a menținut hotărârea din 27 iunie 2018 a

Judecătoriei Strășeni, sediul Central, în cauza civilă la cererea de chemare în

judecată depusă de Natalia Vlas împotriva lui Ion Țurcanu, intervenient accesoriu

Direcția Asistența Socială și Protecție a Familiei Strășeni cu privire la determinarea

domiciliului copilului minor și încasarea pensiei de întreținere, și cererea de

chemare în judecată reconvențională depusă de Ion Țurcan împotriva Nataliei Vlas

cu privire la determinarea domiciliului copilului minor, obligarea de a nu crea

impedimente în educarea și întreținerea copilului minor.

În susținerea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că la 19 ianuarie 2011

s-a născut Xxxxxxxxxxx, părinții căreia sunt părțile: tata - Ion Țurcanu și mama

Natalia Vlas, ce se confirmă prin certificatul de naștere seria NA-VI nr.

24xxx11941, eliberat de către OSC sectorul Botanica, municipiul Chișinău. După

cum urmează din ancheta socială din 21 iunie 2016, întocmită de Direcția asistență

socială și Protecție a Familiei Strășeni, mama copilului dispune de condiții de trai

bune pentru creșterea și educarea copilului. În familia concubinului Cozmulici

copilul se simte bine, predomină o atmosferă prietenoasă, iar membrii familiei sunt

de acord ca Xxxxxxxxxxx să locuiască cu ei, propunînd ca copilul minor să

locuiască cu mama. La fel, din ancheta socială întocmită de către Comisia de

examinare a condițiilor de trai al Primăriei or.Cricova din 01 decembrie 2016

urmează că Ion Țurcanu dispune de condiții de trai pentru creșterea și educarea

copilului, locuind în apartament din două odăi, iar în perioada aflării copilului la

Cricova aceasta frecventa secția de gimnastică sportivă din Chișinău, mergea la

bibliotecă, la teatru, fiind niște relații călduroase între tată și copil. Conform

avizului nr. 77 din 26 ianuarie 2017, întocmit de către Direcția asistență socială și

Protecție a Familiei Strășeni, domiciliul copilului minor, Xxxxxxxxxxx, în

interesul superior al acesteia, urmează să fie stabilit cu mama, Natalia Vlas,

deoarece copilul frecventează grădinița nr.3 din or.Strășeni, fiind condus de mama

sa, bine îmbrăcat corespunzător vîrstei, iar tata Țurcan Ion nu locuiește pe teritoriul

3

or. Strășeni. Discutînd cu copilul s-a constatat că ultimul se simte bine în familia

mamei și atât mama, cât și tatăl dispun de condiții necesare pentru creșterea și

educația fiicei minore Xxxxxxxxxxx.

Instanța de apel a invocat prevederile art.63 alin.(1) -(2) din Codul Familiei

care prevede că în cazul cînd părinții locuiesc separat, domiciliul copilului care nu

a atins vîrsta de 14 ani se determină prin acordul părinților. Dacă un atare acord

lipsește, domiciliul minorului se stabilește de către instanța judecătorească, ținîndu-

se cont de interesele și părerea copilului (dacă acesta a atins vîrsta de 10 ani). În

acest caz, instanța judecătorească va lua în considerare atașamentul copilului față

de fiecare dintre părinți, față de frați și surori, vîrsta copilului, calitățile morale ale

părinților, relațiile existente între fiecare părinte și copil, posibilitățile părinților de

a crea condiții adecvate pentru educația și dezvoltarea copilului (îndeletnicirile și

regimul de lucru, condițiile de trai etc.)

În conformitate cu prevedrile art.8 alin. (1)-(2) din Legea nr. 338 din 15

decembrie 1994 privind drepturile copilului, dreptul copilului la libertatea gândirii,

la opinie, precum și la confesiune nu pot fi încălcate sub nici o formă, iar statul

garantează copilului, capabil să-și formuleze opiniile, dreptul de a-și exprima liber

aceste opinii asupra oricărei probleme care îl privește. De opinia copilului care a

atins vârsta de 10 ani se va ține cont, în mod obligatoriu, dacă aceasta nu

contravine intereselor lui, iar conform art.18 al.(l) din aceiași Lege, ambii părinți,

în egală măsură, sau persoanele subrogatorii legale poartă răspunderea principală

pentru dezvoltarea fizică, intelectuală, spirituală și socială a copilului, ținând cont

în primul rând de interesele acestuia.

Instanța de apel a mai invocat prevederile art. 3 al.(l) din Convenția

Internațională cu privire la Drepturile Copilului, la care Republica Moldova a

aderat prin Hotărârea Parlamentului nr. 408-XII din 12 decembrie 1990, în vigoare

pentru Republica Moldova din 25 februarie 1993, în care este stipulat că în toate

acțiunile care îi privesc pe copii, fie că sunt luate de instituții publice sau private de

protecție socială, de către tribunale, autorități administrative sau de organe

legislative, interesele superioare ale copilului trebuie să fie luate în considerare cu

prioritate.

Instanța de apel a reținut că prima instanță în mod just a conchis necesitatea

stabilirii domiciliului copilului minor Xxxxxxxxxxx cu mama - Natalia Vlas, luând

în considerare particularitățile fiziologice și psihologice ale copilului la o așa vârstă

de 7 ani în raport cu necesitățile lui, mai ales că este fetiță și a locuit permanent cu

mama sa, tatăl ultimii doi ani fiind absent în viața copilului.

Totodată, instanța de apel consideră că este plauzibilă și concluzia primei

instanțe că la determinarea domiciliului copilului minor Xxxxxxxxxxx cu mama s-

a ținut cont de vîrsta fragedă a copilului minor, criterii care determină concluzia că

locuirea acestui copil cu mama ar fi mai bine pentru el și reprezentă interesul

superior al copilului.

Mai mult ca atât, instanța de apel a atenționat și asupra faptului că minora

Xxxxxxxxxxx la momentul judecării cauzei are vârsta de 8 ani și 1 lună, iar odată

ce va atinge vârsta de 14 ani, aceasta va putea să aleagă de sine stătător cu cine

dintre părinți să locuiască permanent.

Instanța de apel a respins ca fiind neîntemeiat argumentul apelantului precum

4

că hotărârea urmează a fi casată pe motiv că a fost emisă în lipsa sa, or, argumentul

dat se combate prin avizul de recepție din 10 noiembrie 2016, din care urmează că

pârâtul Ion Țurcanu a fost înștiințat despre existența litigiului dat, semnându-l la

data de 10 noiembrie 2016, iar reieșind din prevederile art. 102 alin. (41) Cod de

procedură civilă participanții la proces înștiințați în mod legal o dată nu pot invoca

necitarea lor pentru efectuarea actelor de procedură la o dată ulterioară.

În cât privește pretenția cu privire la încasarea pensiei pentru întreținerea

copilului, instanța de apel consideră că prima instanță just a stabilit admiterea

acestei pretenții, încasând de la Ion Țurcanu în beneficiul Nataliei Vlas a pensiei

pentru întreținerea copilului minor, Xxxxxxxxxxx în mărime de ¼ cotă din

veniturile pârâtului, începând cu 17 iunie 2016 până la majoratul copilului. Astfel,

conform art.74 al.(l) al Codului Familiei, părinții sînt obligați să-și întrețină copiii

minori și copiii majori inapți de muncă care necesită sprijin material. Conform

art.75 al.(l) al Codului Familiei, pensia de întreținere pentru copilul minor se

încasează din salariul și/sau din alte venituri ale părinților în mărime de 1/4 -

pentru un copil, 1/3 - pentru 2 copii și 1/2 - pentru 3 și mai mulți copii.

Reieșind din circumstanțele cauzei coroborat cu normele legale enunțate,

instanța de apel conchide că prima instanță corect a dispus încasarea pensiei de

întreținere pentru copil în mărime de ¼ din veniturile pârâtului, ținînd cont de

faptul că tata este încadrat oficial în câmpul muncii, cât și este pensionar,

beneficiind de pensie pentru vechime în muncă.

Prin urmare, având în vedere faptul că părinții sînt obligați să-și întrețină

copiii minori, precum și ținând cont de prevederile art. 74 și art. 75 al.(l) Codul

Familie, instanța de apel consideră că prima instanță corect a încasat pensia de

întreținere a copilului minor în mărime de 1/4 din veniturile pârâtului. Or, conform

art.18 al.(l) din Legea nr.338 din 15 decembrie 1994 privind drepturile copilului,

ambii părinți, în egală măsură, sau persoanele subrogatorii legale poartă

răspunderea principală pentru dezvoltarea fizică, intelectuală, spirituală și socială a

copilului, ținînd cont în primul rînd de interesele acestuia.

În asemenea circumstanțe, instanța de apel, verificînd temeinicia și legalitatea

hotărîrii primei instanțe, conchide că prima instanța just a stabilit circumstanțele

cauzei și a aplicat normele legale, ajungînd la concluzia cu privire la admiterea

acțiunii inițiale și respingerea acțiunii reconvenționale ca neîntemeiată, iar careva

temei legal pentru casarea hotărîrii n-a fost stabilit în instanța de apel.

La 27 mai 2019, Ion Țurcanu, a declarat recurs împotriva deciziei din

20 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe, cu

remiterea cauzei la rejudecare în prima instanță.

În motivarea cererii de recurs recurentul Ion Țurcanu a indicat că nu este de

acord cu decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, le consideră vădit

ilegale și neîntemeiate, deoarece instanța de apel la pronunțarea deciziei nu a

aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a interpretat în mod eronat legea, a aplicat

în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Recurentul Ion Țurcanu a invocat că cauza civilă a fost judecată în absența sa

deoarec nu i s-a comunicat locul data și ora ședinței de judecată. Recurentul

consideră că prin această situație au fost încălcate prevederile art. 5 Cod de

5

procedură civilă, în care este prevăzut că orice persoană interesată este în drept să

se adreseze în instanța judecătorească, în modul stabilit de lege, pentru a-și apăra

drepturile încălcate sau contestate, libertățile și interesele legitime. Nici unei

persoane nu i se va refuza apărarea judiciară din motiv de inexistență a legislației,

de imperfecțiune, coliziune sau obscuritate al legislației în vigoare.

Recurentul Ion Țurcanu a menționat că în cauza civilă i-a fost încălcat dreptul

la un proces echitabil, exprimat prin dreptul său de a-și expune poziția pe marginea

cauzei aflate pe rolul instanței judecătorești.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a

deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

După cum denotă materialele cauzei, copia deciziei motivate din

20 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost expediată participanților la

proces la data de 26 martie 2019, prin scrisoarea de expediere nr. 3504 (f.d. 78,

vol. II), însă la materialele cauzei lipsesc date despre recepționarea acesteia.

În aceste circumstanțe, instanța de recurs precizează că recursul a fost depus

de Ion Țurcanu la data de 27 mai 2019, cu respectarea termenului prevăzut la art.

434 Cod de procedură civilă.

La 28 iunie 2019, în adresa intimatei Natalia Vlas, intervenient accesoriu

Direcția Asistență Socială și Protecția Familiei Strășeni a fost expediată copia

recursului declarat de Ion Țurcanu cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

referinței.

La 16 iulie 2019, Natalia Vlas, reprezentată de avocatul Roman Aronov a

depus referință prin care a solicitat declararea recursului depus de Ion Țurcanu

drept inadmisibil.

Examinând temeiurile recursului declarat de Ion Țurcanu, în raport cu

materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ion Țurcanu, nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

6

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat de Ion Țurcanu, se referă la

dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu

relevă încălcarea esențială, sau aplicarea eronată a normelor de drept material,

respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul, exercitat conform

secțiunii a II-a, are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în

fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție, reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute la art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii, sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii, doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor, stabilite în art. 130 Cod de procedură

civilă. Din recursul declarat de Ion Țurcanu, nu rezultă că instanța a apreciat

arbitrar probele.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului,

25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Ion Țurcanu.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 alin. 1 Cod de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat Ion Țurcanu împotriva deciziei din

20 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă la cererea de chemare

în judecată depusă de Natalia Vlas împotriva lui Ion Țurcanu, intervenient

7

accesoriu Direcția Asistența Socială și Protecție a Familiei Strășeni cu privire la

determinarea domiciliului copilului minor și încasarea pensiei de întreținere, și

cererea de chemare în judecată reconvențională depusă de Ion Țurcan împotriva

Nataliei Vlas cu privire la determinarea domiciliului copilului minor, obligarea de

a nu crea impedimente în educarea și întreținerea copilului minor.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Dumitru Mardari

Nina Vascan

8