2r-639/17 — Determinarea domiciliului copilului minor, încasarea pensiei de întretinere

Dosarul nr. 2r–639/17

Instanța de fond: V. Cupcea

Instanța de apel: N. Budăi, I. Muruianu, V. Efros

D E C I Z I E

08 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele ședinței, Svetlana Filincova,

Judecători Iurie Bejenaru, Dumitru Mardari

Examinând recursul declarat de către Josan Viorel,

În cadrul cauzei civile intentate la cererea de chemare în judecată depusă de

Josan Natalia către Josan Viorel, cu privire la stabilirea domiciliului copiilor

minori și încasarea pensiei de întreținere, și cererea reconvențională depusă de

Josan Viorel către Josan Natalia, intervenient accesoriu Direcția asistență socială și

protecție a familiei Orhei, cu privire la înlăturarea obstacolelor la exercitarea

drepturilor părintești și obligarea restituirii copiilor minori,

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 06 iulie 2017, prin care a fost

restituită cererea de apel depusă de Josan Viorel, împotriva hotărârii Judecătoriei

Orhei din 20 martie 2017,

c o n s t a t ă:

La data de 01 martie 2016, Josan Natalia s-a adresat în instanța de judecată cu

prezenta acțiune către pârâtul Josan Viorel, cu privire la stabilirea domiciliului

copiilor minori și încasarea pensiei de întreținere.

La data de 08 iunie 2016, Josan Viorel a depus acțiune reconvențională

împotriva Josan Nataliei, intervenient accesoriu Direcția asistență socială și

protecție a familiei Orhei, cu privire la înlăturarea obstacolelor la exercitarea

drepturilor părintești și obligarea restituirii copiilor minori.

Prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 20 martie 2017, acțiunea inițială a fost

admisă integral, s-a stabilit domiciliul copiilor minori cu mama Josan Natalia și s-a

încasat de la Josan Viorel în beneficiul Josan Nataliei pensia de întreținere a

copiilor minori în mărime de 1/3 din salariu și alte venituri lunare ale pârâtului.

Acțiunea reconvențională depusă de Josan Viorel a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 13 iunie 2017, nu s-a dat curs

cererii de apel depuse de Josan Viorel împotriva hotărârii Judecătoriei Orhei din 20

martie 2017 și i s-a acordat apelantului un termen până la 06 iulie 2017, ora 10:00,

pentru prezentarea apelului motivat și achitarea taxei de stat în mărime de 112,50

lei.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 06 iulie 2017, a fost restituită

cererea de apel depusă de Josan Viorel.

La data de 04 august 2017, Josan Viorel prin intermediu oficiului poștal, a

depus cerere de recurs împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 06 iulie

2017, solicitând casarea acesteia cu remiterea cauzei la rejudecare pentru

examinarea apelului.

În susținerea recursului declarat a menționat că, întocmai a respectat cerințele

expuse în încheierea instanței de apel și a achitat la data de 05 iulie 2017 taxa de

stat, precum și a întocmit cererea de apel motivată, însă, nu s-a prezentat în ședința

din 06 iulie 2017 din motive de sănătate, adresându-se la 05 iulie 2017 la medic și

sperând că va putea fi prezent în ședința menționată.

Studiind materialele dosarului în raport cu cele invocate în recurs și

prevederile legale, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Josan Viorel, urmează a fi

respins din următoarele motive.

Conform art. 426 alin. (3) al Codului de procedură civilă, recursul împotriva

încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe

baza dosarului și a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilității și

fără participarea părților.

În conformitate cu art. 427 lit. a) al Codului de procedură civilă, instanța de

recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă

recursul și să mențină încheierea.

Verificând înscrisurile anexate la dosar prin prisma pretențiilor deduse

judecării, instanța de recurs constată că data comunicării actului judecătoresc

contestat, după cum reiese din copia plicului prezentat de recurent, este 25 iulie

2017 (f.d. 139), iar depunând cererea de recurs prin intermediul oficiului poștal la

data de 04 august 2017, recurentul s-a încadrat în termenul prevăzut de lege.

Conform art. 10 alin. (1) al Codului de procedură civilă, sancțiunile

procedurale sînt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural

civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de

neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în

caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural.

Potrivit art. 16 al Codului de procedură civilă, hotărârile, încheierile,

ordonanțele și deciziile judecătorești definitive, precum și dispozițiile, cererile,

delegațiile, citațiile, alte adresări legale ale instanței judecătorești, sînt obligatorii

pentru toate autoritățile publice, asociațiile obștești, persoanele oficiale,

organizațiile și persoanele fizice și se execută cu strictețe pe întreg teritoriul

Republicii Moldova. Neexecutarea nemotivată a actelor judecătorești, dispozițiilor,

cererilor, delegațiilor, citațiilor, altor adresări legale, precum și lipsa de

considerație față de judecată, atrag răspunderea prevăzută în prezentul cod și în alte

legi.

Conform art. 56 alin. (2) al Codului de procedură civilă, participanții la proces

se bucură de drepturi procesuale egale și au obligații procesuale egale, cu unele

excepții stabilite de lege în dependență de poziția pe care o ocupă în proces.

Participanții la proces sînt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile

lor procedurale.

Potrivit art. 100 alin. (1) al Codului de procedură civilă, actele de procedură

se comunică participanților la proces și persoanelor interesate, contra semnătură,

prin poștă, cu scrisoare recomandată și cu aviz de primire.

În corespundere cu 110 al Codului de procedură civilă, termen de procedură

este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia

participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței trebuie să

îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.

Potrivit art. 113 al Codului de procedură civilă, dreptul de a efectua actul de

procedură încetează o dată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de

instanța judecătorească (judecător). Cererile și documentele depuse după expirarea

termenului de procedură nu degrevează de îndeplinirea obligației procedurale.

Prin prisma normelor de drept citate, raportate la înscrisurile speței, Colegiul

constată că atât Josan Viorel, fiind citat legal pentru ședința din 06 iulie 2017 (f.d.

119), cât și avocatul acestuia Dariev Boris, la fel citat legal (f.d. 121), au cunoscut

cu certitudine și despre încheierea instanței de apel din 13 iunie 2017 prin care

apelantul Josan Viorel a fost obligat să prezinte cererea de apel motivată și dovada

achitării taxei de stat, însă în ședința menționată nu s-au prezentat, nu au comunicat

motivele neprezentării și nu au solicitat amânarea ședinței.

În această ordine de idei, Colegiul ajunge la concluzia că instanța de apel și-a

îndeplinit obligația pozitivă de comunicare a actului de procedură emis și i-a

comunicat apelantului și reprezentantului acestuia încheierea cu 15 zile înainte de

expirarea termenului acordat pentru îndeplinirea indicațiilor indicate în aceasta.

Reținând cele constatate, precum și obligația părților și participanților la

proces de a se folosi cu bună-credință de drepturile procedurale, Josan Viorel și/sau

avocatul acestuia, Dariev Boris urmau să înlăture neajunsurile stipulate în

încheierea Curții de Apel Chișinău din 13 iunie 2017 și să prezinte dovada

instanței de apel în termenul stabilit, iar în cazul imposibilității îndeplinirii actului,

dispunând de dreptul de a solicita prelungirea acestui termen, prezentând probe în

susținerea acestei imposibilități.

Deși, la cererea de recurs au fost anexate probe ce confirmă adresarea lui

Josan Viorel la medic, că acesta a primit tratament ambulatoriu și la domiciliu,

această probă în nici o măsură nu probează imposibilitatea acestuia să comunice

motivele eventualei neprezentări avocatului ales sau instanței de apel.

În cazul dedus judecării, ultimii urmau să anunțe neîntârziat instanța de apel

despre imposibilitatea fizică de a prezenta dovada înlăturării neajunsurilor, luând în

considerație că acestea au fost înlăturate, or instanța la momentul emiterii

încheierii recurate nu cunoștea circumstanțele survenite.

Ca urmare, anexarea probelor în sensul enunțat la cererea de recurs, având

posibilitatea reală (prin intermediul apelului telefonic, faxului, poștei electronice)

de a comunica imposibilitatea prezentării și/sau amânarea ședinței, se percepe de

către Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție ca abuz de drepturi procedurale.

În așa fel, Colegiul relevă că, potrivit art. 61 al Codului de procedură civilă,

părțile sunt obligate să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale.

Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz

se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.

Mai mult ca atât, nu au fost prezentate careva probe care ar dovedi

imposibilitatea avocatului Dariev Boris, ultimul având calitate procesuală de

reprezentant al apelantului, să înlăture neajunsurile indicate de instanță atâta timp

cât acesta a fost indicat în cererea de apel, în cererea de recurs și având

împuterniciri potrivit mandatului eliberat acestuia de a reprezenta interesele lui

Josan Viorel în toate instanțele de judecată.

La fel, Colegiul reține că actul judecătoresc de procedură implică cert

obligația pozitivă a apelantului de a prezenta apelul motivat, iar nerealizarea

acestei sarcini procedurale, precum și necontestarea actului procedural prin care nu

s-a dat curs cererii de apel, instituie prezumția recunoașterii legalității acestui act

procedural și, în consecință, obligația de a se conforma cerințelor instanței de apel,

denotă întrunirea în speță a temeiurilor legale pentru restituirea cererii de apel.

Articolul 6 §1 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, garantează fiecăruia dreptul de a se adresa unui tribunal

pentru ca ultimul să se pronunțe asupra drepturilor și obligațiilor sale civile.

În acest sens, este de menționat că limitarea accesului la o curte sau la un

tribunal nu se conciliază cu art. 6 §1 al Convenției decât în cazul în care acestea

urmăresc un scop legitim și există un raport de proporționalitate între mijloacele

utilizate și scopul vizat.

Aplicând normele legale invocate mai sus și jurisprudența CEDO la speță,

Colegiul remarcă ca fiind indubitabilă obligația apelantului de a prezenta instanței

de apel motivele pentru care contestă hotărârea și încheierile primei instanțe,

această obligație fiind stabilită de Lege și urmărind scopul unei bune administrări a

justiției în R. Moldova.

Mai mult, principiul disponibilității participanților la proces de a se folosi cu

bună-credință de drepturile procedurale, este afectat în pricină în condițiile în care

pe parcursul unei perioade îndelungate din data depunerii cererii de apel

nemotivate la 13 aprilie 2017 până la 06 iulie 2017, data când cererea de apel a fost

restituită, apelantul cunoscând despre obligativitatea prezentării apelului motivat și

achitării taxei de stat, obligație ce aparține acesteia potrivit Legii procedurale și în

lipsa intervenției instanței de apel, nu a prezentat înscrisurile respective.

Luând în considerație cele indicate mai sus, Colegiul ajunge la concluzia că

cererea de recurs împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 06 iulie 2017

urmează a fi respinsă cu menținerea încheierii recurate.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 427 lit. a) Cod de procedură

civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de către Josan Viorel.

Se menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 06 iulie 2017, în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Josan Natalia către Josan

Viorel, cu privire la stabilirea domiciliului copiilor minori și încasarea pensiei de

întreținere, și cererea reconvențională depusă de Josan Viorel către Josan Natalia,

intervenient accesoriu Direcția asistență socială și protecție a familiei Orhei, cu

privire la înlăturarea obstacolelor la exercitarea drepturilor părintești și obligarea

restituirii copiilor minori.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței Svetlana Filincova,

Judecători Iurie Bejenaru,

Dumitru Mardari

Copia corespunde originalului

Judecător Svetlana Filincova