2r-483/19 — încasarea prejudiciului material si moral

Dosarul nr. 2r-483/19

Prima instanță : Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (jud. C. Valah)

Instanța de apel : Curtea de Apel Chișinău ( jud. : N. Budăi, L. Pruteanu, I. Muruianu )

D E C I Z I E

4 septembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Nina Vascan

Dumitru Mardari

examinând recursul declarat de Vasilachi Valentin, reprezentat de avocatul

Chiriac Nicolae,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Grișanina Zinovia

împotriva lui Vasilachii Valentin privind încasarea prejudiciului material și moral,

obligarea schimbării țevii de canalizare,

împotriva încheierii din 18 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins cererea lui Vasilachi Valentin privind repunerea în termenul de declarare a

apelului și s-a restituit apelul ca depus în afara termenului legal, iar instanța de apel a

refuzat repunerea în termen,

c o n s t a t ă :

La 26 noiembrie 2014, Grișanina Zinovia s-a adresat în instanța de judecată cu

cerere de chemare în judecată împotriva lui Vasilachii Valentin solicitând încasarea

sumei de 10490 lei încasarea prejudiciului material și moral, obligarea schimbării

țevii de canalizare.

Prin hotărârea din 29 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani

cererea de chemare în judecată depusă de Grișanina Zinovia, s-a admis parțial.

S-a încasat de la Vasilachii Valentin în beneficiul lui Grișanina Zinovia suma

de 19476,22 lei cu titlu de prejudiciu material, 5000 de lei cu titlu de prejudiciu

moral, în total suma de 24 476,22 lei.

În rest acțiunea s-a respins ca neîntemeiată.

S-a încasat de la Vasilachii Valentin în beneficiul statului suma de 684,28 lei

cu titlu de cheltuieli de plata taxei de stat.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe la 15 martie 2019, Vasilachii

Valentin a declarat apel, solicitând repunerea în termenul de declarare a apelului,

admiterea apelului, casarea hotărârii instanței de fond, cu emiterea unei încheieri

de scoatere a cererii de pe rol.

Prin încheierea din 18 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a respins cererea

lui Vasilachii Valentin de repunere în termen de declarare a apelului și s-a restituit

1

apelul declarat din motiv că a fost depus în afara termenului legal, iar instanța de apel

a refuzat repunerea în termen.

La 27 iunie 2019, Vasilachi Valentin, reprezentat de avocatul Chiriac Nicolae, a

declarat recurs nemotivat împotriva încheierii din 18 aprilie 2019 a Curții de Apel

Chișinău solicitând casarea acesteia, repunerea în termenul de declararea apelului și

restituirea cauzei în instanța de apel pentru examinarea apelului.

În motivare, a indicat că, examinarea cauzei în instanța de fond a avut loc în

lipsa sa, iar despre hotărârea instanței de fond din 29 noiembrie 2018 a aflat de la

executorul judecătoresc Iacob Miron la 26 februarie 2019.

Instanța de apel examinând cererea de repunere în termen a dat o apreciere

arbitrară obiecțiilor și probelelor anexate la cerere. Nu a ținut cont de motivele

invocate în apel și nici nu a citat legal apelantul pentru a avea posibilitate de a se

expune asupra argumentelor invocate în cererea de apel.

Prin soluția emisă instanța de apel a încălcat dreptul la apărarea a apelantului și a

îngrădit accesul la justiție. Cererea de repunere în termen a fost depusă cu respectarea

prevederilor art. 116 alin. (4) Codul de procedură civilă.

Omiterea termenului nu se datorează culpei sale, deoarece nu a cunoscut despre

redistribuirea cauzei unui alt magistrat, care examina cauza în instanța de fond, astfel

că după schimbare nu am mai cunoscut despre mersul ședințelor de judecată.

În cadrul examinării cauzei de către primul judecător a solicitat, ca să fie citat

prin telefon, deoarece nu recepționează corespondența de la oficiul poștal, fapt care se

întâmpla, însă după redistribuirea cauzei unui alt magistrat nu mai era telefonat ca să

fie anunțat despre numirea ședințelor de judecată, iar astfel, nu mai era citat legal.

În asemenea circumstanțe, recurentul consideră că, la caz a fost comisă o eroare

de procedură, iar drept urmare pârâtul nu a fost citat legal.

La materialele dosarului nu sunt probe ce ar dovedi că pârâtul ar fi refuzat să

primească corespondența, iar citarea publică prin prisma art. 108 din Codul de

procedură civilă este contrară, abuzivă, ineficientă și neîntemeiat deoarece,

reclamanta nu a dat instanței asigurări că a făcut tot posibilul pentru afla locul

pârâtului.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs constată că

Curtea de Apel Chișinău a emis încheierea la 18 aprilie 2019.

Conform prevederilor art.425 din Codul de procedură civilă termenul de

declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea

încheierii.

Recurentul a indicat că cu încheierea instanței de apel a făcut cunoștință la 12

iunie 2019.

Cererea de recurs a fost declarată la 27 iunie 2019, respectiv în termenul

prevăzut de art.425 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă, recursul

împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători,

pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței

la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.

2

Potrivit art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs, după ce

examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să

mențină încheierea.

Examinând materialele dosarului Colegiul Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat și care

urmează a fi respins cu menținerea încheierii contestate din următoarele considerente.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că, art. 6 § 1 din Convenție îi

garantează fiecărei persoane dreptul de a sesiza o instanță cu orice contestație

referitoare la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil.

În acest sens, a constatat că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6.1 din

Convenție, include printre altele dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le

consideră pertinente pentru cauza lor.

Din examinarea actelor anexate la dosar, Colegiul reține următoarea situație de

fapt.

Dispozitivul hotărârii primei instanțe a fost pronunțat la 29 noiembrie 2018.

La pronunțarea dispozitivului pârâtul Vasilachi Valentin nu a fost prezent.

La 15 martie 2019, Vasilachi Valentin a declarat apel împotriva hotărârii

judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 29 noiembrie 2018.

Art. 362 alin.(1) din Codul de procedură civilă, stipulează că, termenul de

declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii,

dacă legea nu prevede altfel. Alin. (3) a reglementează că, repunerea în termen de

apel se face de către instanța de apel în cazurile și în ordinea prevăzute de art.116.

Recurentul Vasilachi Valentin, declarând apel la 15 martie 2019, a solicitat

repunerea în termenul de atac, relatând că termenul a fost omis deoarece dispozitivul

hotărârii a fost pronunțat în lipsa acestuia, iar instanța de fond nu l-a citat legal.

Despre hotărârea instanței a aflat la 26 februarie 2019.

Colegiul consideră neîntemeiate argumentele recurentului, or în cadrul

examinării cauzei în fond, Vasilachi Valentin a fost citat legal și prezent la ședințele

de judecată din 5 februarie 2015, 13 februarie 2015, 28 aprilie 2015, 6 iulie 2015.

Ulterior, după parvenirea dosarului de la Centrul Național de Expertize

Judiciare, în legătură cu faptul că judecătorul care a examinat cauza până la etapa

respectivă nu mai activa deja în aceeași instanță, dosarul civil a fost redistribuit unul

alt judecător.

Ședința de judecată a fost fixată pentru 2 octombrie 2018, iar pârâtul Vasilachi

Valentin a fost citat pe aceeași adresa care a fost citat anterior și a recepționat

corespondența, însă plicul a fost remis instanței cu mențiunea nereclamat.

Codul de procedură civilă reglementează la art. 102 alin. (41) că participanții la

proces înștiințați în mod legal o dată nu pot invoca necitarea lor pentru efectuarea

actelor de procedură la o dată ulterioară.

Reieșind din norma de drept citată, argumentul precum că despre hotărârea

primei instanței din 29 noiembrie 2018, a aflat deja în cadrul procedurii de executare,

Colegiul îl consideră, neîntemeiat și nejustificat.

Or, Vasilachi Valentin fiind persoană interesată în soluționarea acestui litigiu

urma să-și asume un rol activ și să se intereseze care este soluția luată de către

instanță în cauza dată, iar în cazul în care nu este de acord, să exercite calea de atac în

termenul stabilit de art. 362 din Codul de procedură civilă.

3

Instanța de recurs constată că, apelantul nu au prezentat instanței de apel probe

în vederea motivării omiterii termenului de apel, or, în conformitate cu prevederile

art.118 alin.(1) Codul de procedură civilă fiecare parte trebuie să dovedească

circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și obiecțiilor sale dacă

legea nu dispune altfel.

Argumentul recurentului precum că, anterior era citat prin telefon, deoarece nu

recepționează corespondența, nu este unul justificativ.

Colegiul menționează că, instanța de fond a respectat prevederile legale de citare

a pârâtului, fiind citat de către instanță la adresa existentă în dosar, procedura de

citare a fost legal îndeplinită în instanța de fond, cu respectarea art. 102 alin. (6) din

Codul de procedură civilă.

În jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a menționat că,

dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acest

este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși

natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Dreptul de acces la o instanță poate fi astfel supus, în anumite circumstanțe,

unor restricții legitime, cum ar fi termenele legale pentru prescripție (Stubbings și

alții împotriva Regatului Unit, pct. 51-52), ordinele care stabilesc plata unei cauțiuni

pentru garantarea cheltuielilor de judecată (Tolstoi Miloslavsky împotriva Regatului

Unit, pct.62-67, cerința privind reprezentarea (R.P. și alții împotriva Regatului Unit,

pct. 63-67).

Respectiv, neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de

procedură în termenul legal, atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel

sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de

voința ei.

Astfel, dreptul de acces la o instanță poate fi astfel supus, în anumite

circumstanțe, unor restricții legitime, cum ar fi termenele legale pentru prescripție

(Stubbings și alții împotriva Regatului Unit pct. 51 -52).

Art.116 alin.(4) din Codul de procedură civilă, stipulează că repunerea în termen

nu poate fi dispusă decât în cazul în care partea și-a exercitat dreptul la acțiune

înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau

trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea termenului de

procedură.

Colegiu reține că, pentru a se putea cere repunerea în termenul de declarare a

apelului, Vasilachi Valentin trebuie sa facă dovada existenței unei împrejurări mai

presus de voința sa, deci a unei împrejurări care sa excludă culpa părții respective,

însă se constată contrariul.

În afară de aceasta, în conformitate cu art. 56 alin. (3) și 61 alin. (1) din Codul

de procedură civilă, părțile sunt obligate să se folosească cu bună-credință de

drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste

drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în

eroare.

Cum în cauză recurentul nu a respectat dispoziții legale și nu a prezentat probe

prin care să dovedească faptul că a fost împiedicat printr-o împrejurare mai presus de

4

voința sa să declare apel în termen, instanța de apel, corect a concluzionat despre

restituirea cererii de apel declarată de Vasilachi Valentin.

Având în vedere cele expuse, încheierea din 18 aprilie 2019 a Curții de Apel

Chișinău, este întemeiată și legală, fiind adoptată cu aplicarea corectă a normelor de

drept procedural și urmează a fi menținută.

În conformitate cu art. 427 lit. a), 428 din Codul de procedură civilă, Colegiul

Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de Vasilachi Valentin, reprezentat de avocatul

Chiriac Nicolae.

Se menține încheierea din 18 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău, adoptată în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Grișanina Zinovia împotriva

lui Vasilachii Valentin privind încasarea prejudiciului material și moral, obligarea

schimbării țevii de canalizare.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Nina Vascan

Dumitru Mardari

5