2ra-1422/19 — încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 2ra-1422/19

Prima instanță - (Judecătoria Bălți, sediul Sîngerei) I. Malcoci

Instanța de apel - (Curtea de Apel Bălți) A. Garbuz, A. Ciobanu, I. Grosu

ÎNCHEIERE

4 septembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Nina Vascan

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Gheorghe Țurcanu,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Asociația

Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr. 1 orașul Sîngerei împotriva lui Gheorghe

Țurcanu cu privire la încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 28 februarie 2019 a Curții de Apel Bălți,

c o n s t a t ă:

La 30 iulie 2018, APLP nr. 1 or. Sîngerei a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Gheorghe Țurcanu, prin care a solicitat încasarea de la pârât

a datoriei în mărime de 1 695,98 de lei și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii s-a indicat că pârâtul Gheorghe Țurcanu, fiind

proprietarul apartamentului cu nr. 9, amplasat în or. Sîngerei. str. Independenței 93,

începând cu 1 ianuarie 2016 nu achită cotizația obligatorie de membru al APLP nr.

1 or. Sîngerei, acumulând o datorie totală de 1 695,98 de lei.

Astfel, s-a menționat că la 15 decembrie 2015 Gheorghe Țurcanu a depus la

APLP nr. 1 or. Sîngerei o cerere prin care a solicitat excluderea sa din asociație.

În acest sens, la 19 ianuarie 2016 a fost convocată adunarea generală a

membrilor asociației, cererea fiind discutată și respinsă, iar pârâtul fiind obligat să

prezinte contractul individual de prestare a serviciilor comunale cu ÎM DP „Apă

Canal”.

Încheierea contractului individual între pârât și ÎM DP „Apă Canal”, a fost

refuzată.

În scopul soluționării amiabile a litigiului, la 16 mai 2018 și 14 iunie 2018, în

adresa pârâtului au fost expediate somații privind achitarea datoriei acumulate.

Prin hotărârea din 21 noiembrie 2018 a Judecătoriei Bălți, sediul Sîngerei,

acțiunea s-a admis parțial.

S-a încasat de la Gheorghe Țurcanu în beneficiul APLP nr. 1 or. Sîngerei

datoria în mărime de 391 de lei și taxa de stat în sumă de 270 de lei, în rest

cerințele fiind respinse ca neîntemeiate.

1

La 23 noiembrie 2018 APLP nr. 1 or. Sîngerei a declarat apel împotriva

hotărârii primei instanțe, solicitând casarea acesteia, cu emiterea unei hotărâri noi

prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral.

Prin decizia din 28 februarie 2019 a Curții de Apel Bălți, s-a admis apelul

declarat de APLLP nr. 1 or. Sîngerei.

S-a casat parțial hotărârea din 21 noiembrie 2018 a Judecătoriei Bălți, sediul

Sîngerei, în latura respingerii pretențiilor privind încasarea integrală a datoriilor, cu

emiterea unei noi hotărâri prin care s-a încasat de la Gheorghe Țurcanu în

beneficiul APLP nr. 1 or. Sîngerei datoria în sumă de 1 826, 12 lei (perioada

01.01.2015-01.10.2018) care constă din cotizațiile de membru - 1 122 lei, reparația

curentă 669,12 lei, energia electrică 34 lei.

În latura încasării sumei de 391 lei pentru apă și a taxei de stat de 270 lei

hotărîrea s-a menținut.

S-a încasat de la Gheorghe Țurcanu în beneficiul APLP nr. 1 or. Sîngerei, cu

titlu de cheltuieli suportate în instanța de apel, suma de 203 lei.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, Gheorghe Țurcanu, care

este proprietare al apartamentului ce face parte din condominiu, are și calitatea de

membru al condominiului, cu obligația de a achita cotizațiile și plățile pentru

energia electrică folosită de APLP și pentru reparația locurilor de uz comun.

Totodată, a menționat că Gheorghe Țurcanu nu a contestat procesele-verbale,

ordinele APLP nr. 1 or. Sîngerei prin care s-au aprobat tarifele de plată, nu a

contestat nici facturile de plată, concluzionând că de la pârât urmează a fi încasată

datoria care constă din cotizațiile de membru -1122 de lei, reparația curentă 669,12

lei și energia electrică 34 de lei.

La 17 mai 2019, prin intermediul oficiului poștal (f.d. 139), Gheorghe

Țurcanu a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea

acestuia, casarea integrală a deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei

instanțe.

În motivarea recursului a exprimat dezacordul cu soluția instanței de apel,

invocând că este neîntemeiată și emisă în rezultatul aprecierii greșite a

circumstanțelor cauzei.

La fel, consideră că instanța nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, iar

normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat.

A relatat că conform prevederilor art. 11 lit. d) din Statutul APLP nr. 1 or.

Sîngerei, membrul asociației are dreptul să se retragă din asociație, la cerere.

Respectiv, recurentul înaintând cerere de retragere la 1 ianuarie 2016, nu are

obligația de a achita cotezatiile de membru, reparație curentă, energie electrică.

La 1 ianuarie 2016 recurentul nu avea datorii față de Asociație, fapt confirmat

prin certificatul din 24 martie 2016, eliberat de președintele asociației.

A invocat că instanța de apel nu a luat în considerare aceste argumente și a

încasat în folosul APLP nr. 1 or. Sîngerei datoria în sumă de 1 826,12 lei pentru

perioada 1 ianuarie 2015-10 ianuarie 2018, care a fost calculată după depunerea

cererii.

Mai mult, APLP nr. 1 or. Sîngerei în ședințele de judecată nu a prezentat

argumente și probe veridice, care ar confirma legalitatea și corectitudenea

calculării sumelor incasate de la membrii ei.

2

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Materialele dosarului atestă că copia deciziei integrale a instanței de apel a

fost recepționată de Gheorghe Țurcanu la 2 aprilie 2019 (f.d. 112), respectiv,

recursul declarat la 17 mai 2019, este în termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind

admisibilitatea recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate

în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură

civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se

invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

3

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de

acces la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza

Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.

230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva

Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea

Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p.

141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de

Gheorghe Țurcanu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Gheorghe Țurcanu.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Nina Vascan

Dumitru Mardari

4