2r-151/18 — Încasarea datoriei

Prima instanță: T. Prutean dosarul nr. 2r-151/18

Instanța de apel: A. Minciuna, V. Mihaila, V. Sîrbu

D E C I Z I E

21 februarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva,

Nina Vascan

examinând recursul declarat de reprezentantul Asociației Proprietarilor de

Locuințe Privatizate nr. 50/269, Rotaru Nicolae împotriva încheierii Curții de Apel

Chișinău din 29 noiembrie 2017,

adoptată în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Asociației Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr. 50/269 împotriva Svetlanei

Chiviriga și Vasile Chiviriga cu privire la încasarea datoriei la plata serviciilor

comunale și compensarea cheltuielilor de judecată,

c o n s t a t ă :

La 01 august 2016, Asociația Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr. 50/269

(denumirea prescurtată APLP nr. 50/269), a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Svetlanei Chiviriga și Vasile Chiviriga cu privire la încasarea datoriei la

plata serviciilor comunale și compensarea cheltuielilor de judecată, prin care a

solicitat de a încasa de la Svetlana Chiviriga și Vasile Chiviriga în beneficiul APLP

nr.50/269, datoria pentru serviciile comunale în sumă totală de 893,52 de lei și

compensarea taxei de stat. Totodată, a solicitat examinarea cauzei în lipsa

reprezentatului reclamantei, cu informarea APLP nr.50/269, despre data și ora

stabilită, pentru examinarea cauzei.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 03 august 2017 (f.d.

43), a fost respinsă acțiunea reclamantei, ca fiind neîntemeiată și a fost încasat din

contul APLP nr. 50/269, în beneficiul statului taxa de stat pentru depunerea cererii de

chemare în judecată, în sumă de 270 lei.

La 07 septembrie 2017, reprezentantul APLP nr. 50/269, Rotaru Nicolae, a

depus cerere de apel împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 03

august 2017, solicitând repunerea în termen a cererii de apel, admiterea apelului,

casarea hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei decizii prin care să: „admită

acțiunea și să încaseze de la Svetlana Chiviriga și Vasile Chiviriga în beneficiul

APLP nr.50/269 a sumei de 893,52 de lei – datorii la servicii comunale și în bugetul

de stat taxa de stat în sumă de 270 de lei. Hotărârea în partea încasării din contul

pârâților a sumei de 893,52 de lei – datorii la servicii comunale, nu urmează a fi pusă

1

în executare” (f.d.48-49).

În motivarea cerinței cu privire la repunerea în termen a cererii de apel,

reprezentatul apelantei APLP nr.50/269, menționează că, despre existența hotărârii

Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 03 august 2017, a aflat doar după publicarea

acesteia, pe pagina electronică a instanței de judecată. Astfel, relevă că până la

momentul depunerii cererii de apel, prima instanță nu a adus la cunoștință

reclamantei APLP nr.50/269, hotărârea judecătorească adoptată, circumstanță, care în

opinia sa, constituie temei de repunere în termen a apelului.

Curtea de Apel Chișinău, prin încheierea din 29 noiembrie 2017 (f.d. 60-62), a

respins cererea de repunere în termen și a restituit cererea de apel a APLP nr. 50/269

împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 03 august 2017.

La 29 decembrie 2017, reprezentantul APLP nr. 50/269, Rotaru Nicolae, a

declarat recurs împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 29 noiembrie 2017,

solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate, cu remiterea cauzei în

instanța de apel la faza primirii cererii de apel (f.d. 68-69).

În motivarea recursului invocă faptul că, instanța inferioară, a interpretat în mod

eronat prevederile art. 236 alin. (4) din Codul de procedură civilă. În acest sens,

menționează că instanța de apel, nu a ținut cont de faptul că APLP nr. 50/269 nu a

recepționat dispozitivul hotărârii Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 03 august

2017, iar existența dovezii de expediere nu prezumă și faptul recepționării

corespondenței.

Consideră reprezentantul recurentei că, nerecepționarea hotărârii Judecătoriei

Chișinău (sediul Centru) din 03 august 2017, constituie temei de repunere în termen a

cererii de apel.

În conformitate cu prevederile art. 425 din Codul de procedură civilă, termenul

de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea

încheierii.

Iar, în corespundere cu prevederile art. 100 alin. (1) Codul de procedură civilă,

cererea de chemare în judecată și actele de procedură se comunică participanților la

proces și persoanelor interesate, contra semnătură, prin intermediul persoanei

împuternicite, prin poștă, cu scrisoare recomandată și cu aviz de primire, prin

intermediul biroului executorului judecătoresc sau prin alte mijloace care să asigure

transmiterea textului cuprins în act și confirmarea primirii lui, precum și prin

delegație judiciară.

Articolul 111 din Codul de procedură civilă prescrie în alineatul (3) că, termenul

de procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare

datei calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii

evenimentului ori momentului care a condiționat începutul lui.

În acest sens, Colegiul, consideră recursul declarat de către reprezentatul APLP

nr. 50/269, Rotaru Nicolae, ca fiind declarat în termen, deoarece din materialele

cauzei, rezultă că, încheierea recurată, a fost expediată în adresa participanților la

proces, de către Curtea de Apel Chișinău, prin scrisoarea de comunicare a actului de

procedură nr. 17321 din 05 decembrie 2017 (f.d. 63), însă la materialele dosarului,

lipsește dovada recepționării acesteia. Totodată, de către judecătoria Chișinău (sediul

Centru), prin scrisoarea de comunicare din 19 decembrie 2017, a fost expediată în

mod repetat în adresa APLP nr. 50/269, încheierea recurată, iar din avizul de recepției

2

a trimeterii poștale recomandate, rezultă că recurenta a recepționat la data de 26

decembrie 2017 (f.d. 66), încheierea Curții de Apel Chișinău din 29 noiembrie 2017,

iar cererea de recurs a fost depusă la 29 decembrie 2017, fapt confirmat prin

amprenta sigiliului aplicată pe recurs (f.d. 68).

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de

reprezentantul APLP nr. 50/269, Rotaru Nicolae, urmează a fi respins, cu menținerea

încheierii Curții de Apel Chișinău din 29 noiembrie 2017, din motivele indicate

supra.

Articolul 426 din Codul de procedură civilă, consemnează în alin. (1) că,

recursul împotriva încheierii se depune și se examinează în modul stabilit de

prezentul capitol, cu excepțiile stabilite de prezenta secțiune.

Iar, în corespundere cu articolul 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă,

consemnează că, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-

un complet din 3 judecători, pe baza dosarului și a materialelor anexate la recurs, fără

examinarea admisibilității și fără participarea părților.

În conformitate cu prevederile art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă,

instanța de recurs după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să

respingă recursul și să mențină încheierea.

Materialele cauzei atestă că, la 01 august 2016, APLP nr. 50/269, a depus cerere

de chemare în judecată împotriva Svetlanei Chiviriga și Vasile Chiviriga cu privire la

încasarea datoriei la plata serviciilor comunale și compensarea cheltuielilor de

judecată, prin care a solicitat de a încasa de la Svetlana Chiviriga și Vasile Chiviriga

în beneficiul APLP nr.50/269, datoria pentru serviciile comunale în sumă totală de

893,52 de lei și compensarea taxei de stat. Totodată, a solicitat examinarea cauzei în

lipsa reprezentatului reclamantei, cu informarea APLP nr.50/269, despre data și ora

stabilită, pentru examinarea cauzei.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 03 august 2017 (f.d.

43), a fost respinsă acțiunea reclamantei, ca fiind neîntemeiată și a fost încasat din

contul APLP nr. 50/269, în beneficiul statului taxa de stat pentru depunerea cererii de

chemare în judecată, în sumă de 270 lei.

La 07 septembrie 2017, reprezentantul APLP nr. 50/269, Rotaru Nicolae, a

depus cerere de apel împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 03

august 2017, solicitând repunerea în termen a cererii de apel, admiterea apelului,

casarea hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei decizii, prin care să fie admisă

acțiunea reclamantei, cu încasarea de la pârâții Svetlana Chiviriga și Vasile Chiviriga,

în beneficiul APLP nr.50/269 a sumei de 893,52 de lei, datoria la serviciile comunale

și taxa de stat, în sumă de 270 de lei. Totodată, indicând că hotărârea în partea

încasării din contul pârâților a sumei de 893,52 de lei, datoria la servicii comunale, nu

urmează a fi pusă în executare (f.d.48-49).

Curtea de Apel Chișinău, prin încheierea din 29 noiembrie 2017 (f.d. 60-62), a

respins cererea reprezentantului apelantei, de repunere în termen și a restituit cererea

de apel declarată de către apelanta APLP nr. 50/269 împotriva hotărârii Judecătoriei

Chișinău (sediul Centru) din 03 august 2017.

3

Verificând legalitatea încheierii Curții de Apel Chișinău din 29 noiembrie 2017,

prin prisma argumentelor invocate în recurs, Colegiul, constată legalitatea acesteia,

deoarece este emisă în concordanță cu normele de drept procedural incidente.

În conformitate cu prevederile art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă,

termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării

dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel.

Succesiv, alineatul (3) al aceluiași articol prescrie că, repunerea în termen de

apel se face de către instanța de apel în cazurile și în ordinea prevăzute de art. 116.

Astfel, conform art. 116 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă, persoanele

care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură

pot fi repuse în termen de către instanță. La cererea de repunere în termen se

anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie

efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea,

să fie prezentate documentele respective etc.).

Ab initio, instanța de recurs opinează că repunerea în termenul procedural, poate

fi efectuată, doar în baza unor temeiuri viabile și întemeiate. Astfel, caracterul

temeiniciei motivelor de omitere a termenului procedural reprezintă o condiție sine

qua non pentru repunerea acestuia. Prin urmare, obligația probării existenței

circumstanțelor, care au făcut imposibilă efectuarea de către persoană a anumitor

acțiuni procesuale în termenul stabilit, este pusă în sarcina justițiabilului, ce solicită

repunerea în termenul omis.

În condițiile speței, Colegiul apreciază ca fiind lipsite de substanță alegațiile

reprezentantului recurentei APLP nr. 50/269, Rotaru Nicolae, precum că,

necomunicarea de către prima instanță a hotărârii judecătorești, constituie temei de

repunere în termen a apelului.

Or, conform cererii de chemare în judecată reclamanta APLP nr. 50/269 a

solicitat inter alia „ ... examinarea prezentei cauze în lipsa reclamantului APLP

50/269 COOP, cu informarea APLP 50/269 COOP, despre data și ora stabilită pentru

examinarea cauzei” (f.d. 3).

În conformitate cu art. 104 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, citația

și înștiințarea se expediază în cazul cînd se citează persoanele juridice, prin

împuterniciți, la sediul lor principal conform înregistrării de stat sau, după caz, la

sediul reprezentanței sau al filialei.

Iar, în corespundere cu prevederile art. 105 alin. (5) din Codul de procedură

civilă, citația sau înștiințarea adresată persoanei fizice se înmînează personal contra

semnătură pe cotor. Citația sau înștiințarea adresată unei organizații se înmînează

persoanei cu funcție de răspundere respective contra semnătură pe cotor sau, în cazul

absenței acesteia, se înmînează în același mod unui alt angajat, considerîndu-se

recepționată de organizație.

Ab initio, urmează a fi reiterat faptul că din conținutul avizului de recepție

DS2000762566AS (f.d. 16) și informația publică plasată pe pagina web a ÎS „Poșta

Moldovei” la rubrica „serviciul on-line de urmărire a expedierii (Track&Trace)”

[http://www.posta.md/ro/tracking?id=DS2000762566AS%20], rezultă indubitabil că

reclamantei APLP nr. 50/269, i s-a adus la cunoștință încheierea Judecătoriei

Chișinău (sediul Centru) din 10 aprilie 2017, prin care a fost stabilit termenul pentru

examinarea cauzei, precum și i-a fost înmânată citația, pentru ședința de judecată,

4

stabilită la data de 23 mai 2017, ora 11:00, fapt confirmat prin contrasemnarea

avizului de către cetățeanul „Jenunchi” (f.d. 16).

La fel, conform avizului de recepție DS2000801362AS (f.d. 21), precum și

informației publice, plasată pe pagina web a ÎS „Poșta Moldovei” la rubrica „serviciul

on-line de urmărire a expedierii (Track&Trace)”

[http://www.posta.md/ro/tracking?id=DS2000801362AS%20], la data de 06 iunie

2017, cet.„Jenunchi”, a recepționat în numele APLP nr. 50/269, citația pentru ședința

de judecată stabilită pentru data de 04 iulie 2017, ora 10:30.

Succesiv, din cuprinsul procesului-verbal al ședinței de judecată din 04 iulie

2017, ora 10.35 (f.d. 24-25), Colegiul, constată că instanța de fond, a respins, prin

încheiere protocolară, solicitarea reclamantei APLP nr. 50/269, privind examinarea

cauzei în lipsa sa și a dispus citarea repetată a acesteia, cu obligarea de a se prezenta

în ședința de judecată, în vederea elucidării anumitor circumstanțe, care nu au putut fi

examinate în lipsa reprezentatului, stabilind următoarea ședință de judecată pentru

data de 03 august 2017, ora 14:30.

În acest sens, Judecătoria Chișinău (sediul Centru), a expediat în adresa APLP

nr.50/269, citație prin care a adus la cunoștință încheierea protocolară din 04 iulie

2017, privind respingerea solicitării reclamantei de a examina cauza în absența sa,

solicitând totodată prezența unui reprezentant în ședința de judecată stabilită pentru

data de 03 august 2017, ora 14.30 (f.d. 26). Remarcabil este că, la 19 iulie 2017,

cet.„Jenunchi”, a recepționat în numele APLP nr. 50/269, citația împreună cu extrasul

încheierii protocolare din 04 iulie 2017, expediate la sediul APLP nr. 50/269, fapt

confirmat atât prin avizul de recepție DS2000872948AS (f.d. 29), cât și prin

informația publică plasată pe pagina web a ÎS„Poșta Moldovei” la rubrica „serviciul

on-line de urmărire a expedierii (Track&Trace)”

[http://www.posta.md/ro/tracking?id=DS2000872948AS].

Însă, în pofida obligațiunilor impuse de instanța de judecată, prin încheierea

protocolară din 04 iulie 2017, reprezentantul APLP nr. 50/269 nu s-a prezentat în

ședința de judecată din 03 august 2017, instanța de judecată, dispunând continuarea

ședinței de judecată în lipsa reprezentantului reclamatei. Astfel, în cadrul ședinței de

judecată din 03 august 2017, s-a dispus începerea judecării cauzei în fond, s-au

ascultat explicațiile pârâtului, s-au cercetat probele, s-au ascultat susținerile orale și s-

a adoptat și pronunțat dispozitivul hotărârii Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din

03 august 2017 (f.d. 40-43).

Mai mult decât atât, prin scrisoarea de comunicare a actului de procedură de la

fila dosarului 45, se confirmă faptul că, la 07 iulie 2017, Judecătoria Chișinău (sediul

Centru) a expediat în adresa APLP nr. 50/269, hotărârea judecătorească din 03 august

2017, adoptată în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

APLP nr. 50/269 împotriva Svetlanei Chiviriga și Vasile Chiviriga cu privire la

încasarea datoriei la plata serviciilor comunale și compensarea cheltuielilor de

judecată.

Colegiul profilează că, deși art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă,

prescrie că, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării

dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel. În speță, APLP nr. 50/269 și-a

valorificat dreptul de a ataca hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 03

august 2017, în ordine de apel peste termenul legal de 30 de zile, prestabilit de

5

legiuitor, depunând cererea de apel la 07 septembrie 2017. Or, termenul de exercitare

a căii de atac în ordine de apel, a început să curgă din ziua imediat următoare, datei

calendaristice emiterii și pronunțării hotărârii judecătorești, și anume de la 04 august

2017 și este un termen de decădere.

În altă ordine de idei, cu referire la cererea reprezentatului apelantei cu privire la

repunerea în termen a apelului, Colegiul învederează că legiuitorul a acordat

justițiabililor dreptul de a fi repuși în termenul de îndeplinire a unui act de procedură,

care a fost omis din motive întemeiate.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 362 alin. (3) din Codul de procedură

civilă, repunerea în termen de apel se face de către instanța de apel în cazurile și în

ordinea prevăzute de art. 116.

La rândul său, art. 116 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă, persoanele

care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură

pot fi repuse în termen de către instanță. La cererea de repunere în termen se

anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie

efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea,

să fie prezentate documentele respective etc.).

În acest sens, instanța de recurs, opinează că repunerea în termenul procedural,

poate fi efectuată doar în baza unor temeiuri viabile și întemeiate. Astfel, caracterul

temeiniciei motivelor de omitere a termenului procedural, reprezintă o condiție sine

qua non pentru repunerea acestuia. Prin urmare, obligația probării existenței

circumstanțelor, care au făcut imposibilă efectuarea de către persoană a anumitor

acțiuni procesuale în termenul stabilit, este pusă în sarcina justițiabilului ce solicită

repunerea în termenul omis.

Analizând minuțios argumentele cererii de repunere în termen, Colegiul ajunge

la concluzia că, în condițiile speței nu sunt aplicabile dispozițiile art. 116 alin. (1) și

(3) din Codul de procedură civilă, or termenul de declarare a apelului poate fi

restabilit, doar în cazul când persoanele îndreptățite solicită acest lucru și prezintă

probe veridice, ce confirmă imposibilitatea sa de a exercita acest act de procedură în

interiorul termenului legal.

Or, APLP nr. 50/269, cunoscând despre litigiul inițiat la cererea sa de chemare

în judecată, avea obligația pozitivă de a da dovadă de diligență și de a se interesa

despre soarta și etapa procedurală, la care se află această cauză civilă, cu atât mai

mult, că pe portalul unic al instanțelor de judecată [http://www.instante.justice.md],

se publică informația cu privire la toate cererile de chemare în judecată, agenda

ședințelor de judecată, rezultatul ședințelor de judecată, hotărârile instanței de

judecată și alte informații relevante pentru justițiabili. Portalul unic al instanțelor de

judecată, reprezentând un punct unic de acces la informația despre activitatea tuturor

instanțelor de judecată, având ca scop, susținerea unui mediu informațional virtual și

accesibil pentru asigurarea comunicării între cetățeni și instanțele de judecată.

Prin urmare, aplicând principiul nemo censetur ignorare legem, conform căruia

necunoașterea sau interpretarea eronată a legii, nu exonerează persoanele de obligația

de a se conforma legii, instanța de recurs conchide că, întru repunerea în termen a

cererii, APLP nr. 50/269, nu poate invoca necomunicarea hotărârii judecătorești,

deoarece în sensul art. 362 alin. (1) coroborat cu dispozițiile art. 111 din Codul de

procedură civilă termenul de exercitare a căii de atac în ordine de apel, începe să

6

curgă din ziua imediat următoare datei calendaristice emiterii și pronunțării hotărârii

judecătorești și nicidecum nu depinde de momentul comunicării actului judecătoresc

de dispoziție.

În acest sens, Colegiul notează că legiuitorul a instituit termen de decădere

pentru exercitarea căii de atac, asigurând astfel stabilitatea raporturilor juridice dintre

părți și evitarea incertitudinii pentru o perioadă îndelungată de timp, în care apar,

derulează și se modifică o complexitate de relații dintre părți, sub egida unor norme

de drept distincte. Deci, admiterea exercitării unei căi de atac, în afara termenului

legal, ar constitui o încălcare a principiului legalității și securității raporturilor

juridice și respectiv, o soluție inadmisibilă în conjunctura ordinii de drept naționale.

Relaționând circumstanțele constatate textelor legale precitate, Colegiul

apreciază ca fiind reprehensibilă alegația reprezentantului recurentei, invocată în

sensul repunerii în termen a cererii de apel, pe motiv că APLP nr. 50/269, nu a

recepționat dispozitivul hotărârii judecătorești, iar existența dovezii de expediere nu

prezumă și faptul recepționării corespondenței. Or, litiganții în proces, având

cunoștință de dispozițiile legale și de actele de procedură întreprinse instanțele

judecătorești, urmează să se conformeze acestora și să facă uz de drepturile sale

procedurale cu bună credință și diligență.

În acest context, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că

reglementarea referitoare la formalitățile și termenele ce trebuie respectate pentru

exercitarea unei căi de atac, urmărește să asigure o bună administrare a justiției și, în

particular, să respecte principiul securității raporturilor juridice și că cei interesați

trebuie să aibă posibilitatea de a se aștepta ca aceste reguli să fie aplicate. S-a

subliniat că aceste termene urmăresc mai multe scopuri importante, și anume să

garanteze securitatea juridică fixând un termen pentru acțiuni, să pună pe eventualii

pârâți la adăpost de plângeri introduse foarte târziu, care ar fi, probabil, mai dificil de

combătut, și să împiedice nedreptățile ce s-ar putea produce dacă tribunalele ar fi

chemate să se pronunțe în legătură cu evenimente consumate cu mult timp în urmă,

plecând de la elemente de probă cărora nu li s-ar mai putea acorda credit și care ar fi

incomplete din cauza timpului scurs (cauza Brumărescu v. România, cauza Marckx v.

Belgia).

În cauza Melnic v. Republica Moldova, Înalta Curte a constatat violarea

securității raporturilor juridice (art. 6 § 1 al Convenției) pentru admiterea, într-o

cauză cu privire la recuperarea prejudiciilor, a unui recurs depus peste termen, fără a

se expune asupra obiecției reclamantului că recursul este tardiv.

În această ordine de idei, corelând circumstanțele faptice constatate, și expuse

supra, normelor legale precitate, instanța de recurs ajunge la concluzia că, la

depunerea cererii de repunere în termen a cererii de apel, reprezentantul APLP

nr.50/269, Rotaru Nicolae, nu a prezentat probe concludente și pertinente, care ar

dovedi imposibilitatea sa, de a îndeplini actul procedural în interiorul termenului

legal instituit de art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

La caz, relevantă este și practica CtEDO în cauza Ponomaryov vs Ucraina, unde

Curtea a statuat că, deși în speță nu este vorba despre desființarea unei hotărâri

judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac

în lumina unor circumstanțe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces după un

interval considerabil de timp prin repunerea în termenul de introducere a unei căi

7

ordinare de atac, totuși reînnoirea acestui termen după o perioadă îndelungată și

pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrânge principiul

securității raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.

Curtea a admis că revine în primul rând instanțelor interne, să decidă asupra

repunerii în termenul de introducere a căii ordinare de atac, dar ele nu se bucură de o

marjă de apreciere nelimitată. Instanțele sunt obligate să indice motivele, pentru care

au acceptat repunerea în termen. Un asemenea motiv ar putea fi, spre exemplu,

necomunicarea hotărîrii luate în proces de către autoritățile competente ale statului.

Chiar și atunci, totuși, posibilitatea repunerii în termen nu ar fi nelimitată, dată fiind

obligația părților de a se interesa, la intervale rezonabile, de stadiul procesului de

care ele au cunoștință. În toate cazurile, instanțele interne ar trebui să verifice, dacă

motivele de repunere în termen ar putea justifica o ingerință în principiul autorității

de lucru judecat, în special atunci cînd, ca în cazul de față, legea internă nu limitează

în nici un fel marja de apreciere a instanțelor naționale fie cu privire la interval, fie cu

privire la motivele de repunere în termen.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că, încheierea Curții de

Apel Chișinău din 29 noiembrie 2017, a fost emisă cu concordanță cu normele de

drept procedural, iar argumentele invocate în recurs sunt lipsite de substanță, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, ajunge la

concluzia de a respinge recursul, cu menținerea încheierii recurate.

În conformitate cu art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de reprezentantul Asociației Proprietarilor de

Locuințe Privatizate nr. 50/269, Rotaru Nicolae, împotriva încheierii Curții de Apel

Chișinău din 29 noiembrie 2017.

Se menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 29 noiembrie 2017, adoptată

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Asociației

Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr. 50/269 împotriva Svetlanei Chiviriga și

Vasile Chiviriga cu privire la încasarea datoriei la plata serviciilor comunale și

compensarea cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

8