2rhc-31/19 — Cu privire la recunoasterea rezilierii si denuntarii unilaterale a contractului

Dosar nr. 2rhc-31/19 Prima instanță: Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău (Gh. V. Bîrnaz) Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (N. Cernat, A. Pahopol A. Gavrilița) Instanța de recurs: Curtea Supremă de Justiție (I. Sîrcu, V. Clevadî, T. Chișca-Doneva, V. Macinskaia, S. Moldovan) ÎNCHEIERE 14 august 2019 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, în componența: Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală judecătorii Ala Cobăneanu Victor Burduh Victor Boico Nina Vascan examinând cererea de revizuire depusă de Agentul guvernamental al Republicii Moldova, Oleg Rotari, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea Mixtă „Resan” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „Metro Cash & Carry Moldova” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la recunoașterea rezilierii și denunțării unilaterale a contractului, neexecutării clauzelor contractuale și încasării cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei din 04 decembrie 2013 a Curții Supreme de Justiție, prin care a fost admis recursul declarat de Întreprinderea cu Capital Străin „Metro Cash & Carry Moldova” Societate cu Răspundere Limitată, a fost casată decizia din 28 mai 2013 a Curții de Apel Chișinău și a fost emisă a nouă hotărâre de respingere a acțiunii depusă de Întreprinderea Mixtă „Resan” Societate cu Răspundere Limitată,

c o n s t a t ă: La 16 august 2011 ÎM „Resan” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎCS „Metro Cash & Carry Moldova” SRL cu privire la recunoașterea rezilierii și denunțării unilaterale a contractului comercial pentru achiziția de bunuri și prestarea de servicii nr. 592 din 16 iunie 2010, neexecutării clauzelor contractuale și încasării cheltuielilor de judecată (f.d.3-6). Prin hotărârea din 29 octombrie 2012 a Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău, a fost admisă acțiunea depusă de ÎM „Resan” SRL. S-a recunoscut rezilierea unilaterală de către ÎCS „Metro Cash & Carry Moldova” SRL a contractului comercial pentru achiziții de bunuri și prestări de servicii nr. 592 din 16 iunie 2010. S-a recunoscut denunțarea unilaterală a contractului comercial pentru achiziții de bunuri și prestări de servicii nr. 592 din 16 iunie 2010 de către ÎCS „Metro Cash & Carry Moldova” SRL și neexecutarea clauzei stabilite în pct. 11.1 din contract.

S-a încasat de la ÎCS „Metro Cash & Carry Moldova” SRL în beneficiul ÎM „Resan” SRL suma de 300 de lei cu titlu de taxă de stat (f.d. 52-54). 1 Prin decizia din 28 mai 2013 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul declarat de ÎCS „Metro Cash & Carry Moldova” SRL și a fost menținută hotărârea din 29 octombrie 2012 a Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău (f.d. 84, 85-94). Prin decizia din 04 decembrie 2013 a Curții Supreme de Justiție, a fost admis recursul declarat de ÎCS „Metro Cash & Carry Moldova” SRL, a fost casată decizia din 28 mai 2013 a Curții de Apel Chișinău și a fost emisă a nouă hotărâre de respingere a acțiunii depusă de ÎM „Resan” SRL (f.d. 109-114).

La 28 mai 2019, prin intermediul poștei, Agentul guvernamental al Republicii Moldova, Oleg Rotari, în temeiul art. 449 lit. g) Cod de procedură civilă, a depus cerere de revizuire împotriva deciziei din 04 decembrie 2013 a Curții Supreme de Justiție, solicitând admiterea acesteia, recunoașterea expresă a încălcării dreptului companiei reclamante garantat de art. 6 § 1 din Convenție și, după caz, a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, casarea deciziei din 04 decembrie 2013 a Curții Supreme de Justiție, examinarea recursului declarat de ÎCS „Metro Cash & Carry Moldova” SRL doar după notificarea corespunzătoare a companiei reclamante despre depunerea recursului, însoțită de probe cu referire la recepționarea scrisorii Curții Supreme de Justiție în acest sens, urmată de o eventuală referință din partea companiei reclamante, adoptarea unei decizii de acordare a satisfacției echitabile pentru încălcările constatate prin aplicarea directă a art. 41 din Convenție într-un cuantum proporțional cu cel acordat de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa în calitate de despăgubire pentru orice tip de prejudiciu moral și/sau material, inclusiv costuri și cheltuieli de judecată, în beneficiul companiei reclamante.

În motivarea cererii de revizuire s-a indicat că la 13 martie 2019 Curtea Europeană a Drepturilor Omului a comunicat Guvernului Republicii Moldova (în continuare Curtea Europeană sau Curtea) cererea ÎM „Resan” SRL (nr. 29333/14). Curtea a solicitat prezentarea observațiilor cu privire la admisibilitatea și fondul cererii prin prisma întrebărilor formulate în circumstanțele de fapt, rezumate de către Grefa Curții Europene. Totodată, Curtea a propus Guvernului să ajungă la un acord de reglementare amiabilă a prezentei cauze.

Așadar, în baza art. 11 din Legea cu privire la Agentul guvernamental nr. 151 din 30 iulie 2015, Guvernul a considerat judicioasă procedura de reglementare amiabilă a prezentei cauze, inițiind-o la 11 aprilie 2019, în timp ce înaintarea prezentei cereri de revizuire constituie o condiție necesară pentru soluționarea pe cale amiabilă a acesteia, cu scopul de a remedia încălcarea dreptului ÎM „Resan” SRL în baza art. 6 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție care decurge din prezenta cerere pendinte în fața Curții, în modul comunicat de către aceasta. Revizuentul a afirmat că în fața Curții, ÎM „Resan” SRL pretinde încălcarea drepturilor sale garantate de art. 6 din Convenție și a art. 1 din Protocolul nr.1 la Convenție, ca urmare a emiterii de către Curtea Supremă de Justiție a unei decizii în absența sa și a posibilității sale de a-și apăra propria poziție și interesele legitime.

În particular, ÎM „Resan” SRL a pretins că prin eșecul de a fi informată despre depunerea unui recurs i-a fost încălcat dreptul de acces la justiție și, în urma emiterii unei decizii irevocabile în defavoarea sa, i s-ar fi provocat un prejudiciu material considerabil, motiv pentru care aceasta a insistat că a avut loc și încălcarea dreptului la respectarea proprietății sale. Totodată, revizuentul a menționat că în jurisprudența sa, Curtea a statuat că dreptul la un tribunal este o componentă esențială a sistemului de garanții instituit prin art. 6 § 1 din Convenție, pentru ca orice persoană care este parte într-un proces civil să beneficieze de un proces echitabil. Printre altele, în cauza Bellet v. Franța (hotărârea nr. 23805/94, 4 decembrie 1995, § 38), Curtea a stabilit că dreptul de acces la un tribunal trebuie să fie concret si efectiv.

Eficiența dreptului de acces impune ca persoana să beneficieze de posibilitatea clară și concretă de a contesta un act considerat că ar constitui o ingerință în drepturile sale. Legislația referitoare la formalitățile și termenele care trebuie respectate 2 pentru a formula o cerere vizează asigurarea unei administrări adecvate a justiției și, în special, respectarea principiului securității raporturilor juridice. Astfel, normele respective și aplicarea lor nu trebuie să împiedice justițiabilii în utilizarea unei căi de atac disponibile.

Cu referire la circumstanțele prezentei cauze, a precizat că Curtea Supremă de Justiție a emis o decizie de admitere a recursului ÎCS „Metro Cash & Carry Moldova” SRL în lipsa referinței depuse de către ÎM „Resan” SRL, deși la materialele dosarului național există o scrisoare a Curții Supreme de Justiție de notificare a ÎM „Resan” SRL despre necesitatea depunerii referinței obligatorii la recursul declarat de către ÎCS „Metro Cash & Carry Moldova” SRL. De asemenea, făcând abstracție de lipsa semnăturii de pe scrisoarea Curții Supreme de Justiție din 17 octombrie 2013 (care ar putea constitui o problemă din acest motiv), trebuie menționat faptul că la dosar nu există vreo probă care ar atesta faptul că ÎM „Resan” SRL ar fi cunoscut despre depunerea unei cereri de recurs de către ÎCS „Metro Cash & Carry Moldova” SRL și examinarea acesteia de către Curtea Supremă de Justiție, precum și despre necesitatea depunerii unei referințe în acest sens.

Revizuentul a declarat că în circumstanțele descrise se poate reține prezumția că ÎM „Resan” SRL nu fusese în cunoștință de cauză despre depunerea unui recurs împotriva unei decizii în favoarea sa și, astfel, ea nu a beneficiat de posibilitatea clară și concretă de acces la o instanța de judecată în vederea formulării poziției sale asupra chestiunilor de drept (a se vedea Brumărescu v. România [MC], nr. 28342/95, §§ 61-62, CEDO 1999-VII; mutatis mutandis, Ziliberberg v. Republica Moldova, nr. 61821/00, §§ 37-42, 1 februarie 2005; Godorozea v. Republica Moldova, nr. 17023/05, § 32, 6 octombrie 2009). Având în vedere faptul că totuși Curtea Supremă de Justiție a admis recursul ÎCS „Metro Cash & Carry Moldova” SRL în lipsa referinței depuse de către ÎM „Resan” SRL și a emis o decizie in defavoarea acesteia, se notează că, în special în aceste circumstanțe, a fost necesară audierea pozițiilor tuturor participanților la proces, inclusiv a companiei reclamante, prin informarea certă a acesteia cu referire la înaintarea cererii de recurs și, după caz, prin citarea in modul corespunzător despre ședința de judecată.

În final, revizuentul a precizat că chestiunile cu privire la accesul la instanță în vederea formulării poziției sale asupra chestiunilor de drept a fost abordată de Curtea Europeană în cauza Godorozea (pre-citată, §§ 31-32), unde s-a constatat o încălcare a Articolului 6 § 1 din Convenție, în care s-a reținut că, „în practică, instanțele naționale nu acceptă în calitate de probă suficientă, proba ce confirmă doar faptul expedierii unei scrisori de către instanța de judecată și cer dovada recepționării”. În cele din urmă, Guvernul nu a demonstrat că reclamanta în speță a fost citată în modul corespunzător la ședința din 11 noiembrie 2004, în conformitate cu legislația și practica națională. Studiind materialele cauzei, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va admite cererea de revizuire depusă de Agentul guvernamental al Republicii Moldova, Oleg Rotari, din motivele ce succed.

Inițial, Colegiul punctează că în conformitate cu art. 452 alin. (11) Cod de procedură civilă, dacă examinarea cererii de revizuire este de competența Curții Supreme de Justiție sau a instanței de apel, ședințele se desfășoară fără înștiințarea participanților la proces. Dacă instanța care examinează cererea de revizuire consideră necesară prezența participanților la proces, aceasta dispune înștiințarea lor. Astfel, Colegiul a decis examinarea cererii de revizuire fără înștiințarea participanților la proces, cu plasarea datei și orei ședinței pe pagina web a Curții Supreme de Justiție, or, este inoportună invitarea participanților la proces, întrucât argumentele expuse în cererea de revizuire au fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite instanței controlul actului judecătoresc contestat.

Art. 446 alin. (1), (2) Cod de procedură civilă prevede că pot fi supuse revizuirii hotărârile, ordonanțele, încheierile și deciziile irevocabile ale tuturor instanțelor 3 judecătorești, în condițiile prezentului capitol. Încheierile de încetare a procesului conform art. 265 lit. c) și d), precum și cele prin care se respinge acțiunea ca fiind tardivă conform art.1861 pot fi supuse revizuirii. Încheierile judecătorești care nu se referă la fondul cauzei, precum și deciziile emise în privința acestora nu se supun revizuirii. În aceste cazuri, încheierile de inadmisibilitate a revizuirii nu se supun niciunei căi de atac.

În conformitate cu art. 447 lit. c) Cod de procedură civilă sunt în drept să depună cerere de revizuire Agentul guvernamental, precum și subiecții menționați la lit. a) și b) din prezentul articol, în cazurile prevăzute la art.449 lit.g) și h). Totodată, conform art. 5 alin. (4) lit. b) al Legii cu privire la Agentul guvernamental nr. 151 din 30 iulie 2015, în domeniul asigurării implementării la nivel național a Convenției, Agentul guvernamental în cazurile prevăzute de lege, intervine sau participă în procedurile naționale sau solicită redeschiderea acestora. În conformitate cu art. 451 alin.(1), (2) Cod de procedură civilă, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menționate la art.447, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art.449 și anexându-se probele ce le confirmă.

Cererea de revizuire se depune la instanța competentă prevăzută la art.448. În temeiul art. 448 alin. (2) Cod de procedură civilă, cererea de revizuire împotriva unei hotărâri care, fiind supusă căilor de atac, a fost menținută, modificată sau casată, emițându-se o nouă hotărâre, se soluționează de instanța care a menținut, a modificat hotărârea sau a emis o nouă hotărâre. La caz, Colegiul precizează că la 28 mai 2019, prin intermediul poștei (f.d.123-125), Agentul guvernamental al Republicii Moldova, Oleg Rotari, a depus cerere de revizuire în temeiul art. 449 lit. g) Cod de procedură civilă împotriva deciziei din 04 decembrie 2013 a Curții Supreme de Justiție, devenită irevocabilă din momentul emiterii (f.d.

109-114). În conformitate cu art. 449 lit. g) Cod de procedură civilă, revizuirea se declară în cazul în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului sau Guvernul Republicii Moldova a inițiat o procedură de reglementare pe cale amiabilă într-o cauză pendinte împotriva Republicii Moldova. Art. 450 lit. e) Cod de procedură civilă, stipulează că cererea de revizuire se depune în interiorul termenului de derulare a procedurii de reglementare pe cale amiabilă la Curtea Europeană a Drepturilor Omului-în cazul prevăzut la art. 449 lit. g). Conform art. 11 alin. (1), (2) al Legii cu privire la Agentul guvernamental nr. 151 din 30 iulie 2015, soluționarea amiabilă a unei cauze aflate pe rolul Curții Europene poate fi inițiată doar după o notificare oficială parvenită din partea Curții Europene și poate fi derulată concomitent cu procedura prevăzută la art.10, care se aplică în modul corespunzător.

În condițiile alin.(1), Agentul guvernamental, din oficiu, la solicitarea reclamantului sau a reprezentantului acestuia, este în drept să negocieze soluționarea amiabilă a oricărei cauze aflate pe rolul Curții Europene. În debutul acestei cereri de revizuire, Agentul guvernamental al Republicii Moldova a menționat despre faptul că la 13 martie 2019 Curtea Europeană a Drepturilor Omului a comunicat Guvernului Republicii Moldova (în continuare Curtea Europeană sau Curtea) cererea ÎM „Resan” SRL (nr. 29333/14). Curtea a solicitat prezentarea observațiilor cu privire la admisibilitatea și fondul cererii prin prisma întrebărilor formulate în circumstanțele de fapt, rezumate de către Grefa Curții Europene.

De asemenea, Curtea a propus Guvernului să ia în calcul eventualitatea unui acord de reglementare amiabilă a cauzei. La 11 aprilie 2019, Agentul guvernamental al Republicii Moldova a inițiat procedura de reglementare amiabilă a prezentei cauze. Cu referire la circumstanțele cauzei, Colegiul notează că la 16 august 2011 ÎM „Resan” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎCS „Metro Cash & Carry 4 Moldova” SRL cu privire la recunoașterea rezilierii și denunțării unilaterale a contractului comercial pentru achiziția de bunuri și prestarea de servicii nr. 592 din 16 iunie 2010, neexecutării clauzelor contractuale și încasării cheltuielilor de judecată (f.d.3-6). Prin hotărârea din 29 octombrie 2012 a Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău, a fost admisă acțiunea depusă de ÎM „Resan” SRL. S-a recunoscut rezilierea unilaterală de către ÎCS „Metro Cash & Carry Moldova” SRL a contractului comercial pentru achiziții de bunuri și prestări de servicii nr. 592 din 16 iunie 2010. S-a recunoscut denunțarea unilaterală a contractului comercial pentru achiziții de bunuri și prestări de servicii nr. 592 din 16 iunie 2010 de către ÎCS „Metro Cash & Carry Moldova” SRL și neexecutarea clauzei stabilite în pct. 11.1 din contract. S-a încasat de la ÎCS „Metro Cash & Carry Moldova” SRL în beneficiul ÎM „Resan” SRL suma de 300 de lei cu titlu de taxă de stat (f.d. 52-54). Prin decizia din 28 mai 2013 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul declarat de ÎCS „Metro Cash & Carry Moldova” SRL și a fost menținută hotărârea din 29 octombrie 2012 a Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău (f.d. 84, 85-94). Prin decizia din 04 decembrie 2013 a Curții Supreme de Justiție, a fost admis recursul declarat de ÎCS „Metro Cash & Carry Moldova” SRL, a fost casată decizia din 28 mai 2013 a Curții de Apel Chișinău și a fost emisă a nouă hotărâre de respingere a acțiunii depusă de ÎM „Resan” SRL (f.d. 109-114). Colegiul reiterează că Agentul guvernamental al Republicii Moldova a menționat despre faptul că la 13 martie 2019 Curtea Europeană a Drepturilor Omului a comunicat Guvernului Republicii Moldova (în continuare Curtea Europeană sau Curtea) cererea ÎM „Resan” SRL (nr. 29333/14).

Totodată, de rând cu prezentarea observațiilor cu privire la admisibilitatea și fondul cererii prin prisma întrebărilor formulate în circumstanțele de fapt, a propus Guvernului să ia în calcul eventualitatea unui acord de reglementare amiabilă a cauzei, ceea ce a și determinat înaintarea prezentei cereri de revizuire în favoarea reglementării amiabile a cauzei și în scopul remedierii la nivel național a pretinselor violări ale Convenției.

Or, invocând art. 6 § 1 din Convenție, compania reclamantă a indicat că Curtea Supremă de Justiție a emis o decizie de admitere a recursului ÎCS „Metro Cash & Carry Moldova” SRL în lipsa referinței depuse de ea, cu atât mai mult că la dosar nu există vre-o probă care ar atesta faptul că ar fi cunoscut despre depunerea unei cereri de recurs de către ÎCS „Metro Cash & Carry Moldova” SRL și examinarea acesteia de către Curtea Supremă de Justiție, precum și despre necesitatea de depunere a unei referințe în acest sens, i-a încălcat dreptul la un proces echitabil.

În contextul jurisprudenței Curții, garanțiile unui proces echitabil prevăzut de art. 6 § 1 CEDO, implică, potrivit principiului contradictorialității, dreptul părților la proces de a lua cunoștință de orice document sau observație prezentată judecătorului și de a o discuta, dacă este necesar (Baccichetti v. Franța, nr. 22584/06, § 30). De altfel, conform jurisprudenței Curții, în cadrul soluționării problemelor citării neadecvate, s-a punctat că „în practică, instanțele naționale nu acceptă drept o dovadă pertinentă faptul expedierii unei scrisori din instanță și solicită o dovadă de recepționare.”(Russu v. Moldova (no. 7413/05), Godorozea v. Republica Moldova (nr. 17023/05). Curtea a remarcat că luând în considerare că Curtea Supremă de Justiție a pronunțat o hotărâre în defavoarea reclamantei, ea a trebuit să fie audiată personal (Godorozea v. Republica Moldova (nr. 17023/05).

De asemenea, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție invocă prevederile art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, conform cărora orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod public și în termen rezonabil, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra 5 încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa.

Hotărârea trebuie să fie pronunțată în mod public, dar accesul în sala de ședință poate fi interzis presei și publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părți a acestuia, în interesul moralității, al ordinii publice ori al securității naționale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecția vieții private a părților la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanță când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiției.

Subsecvent, Colegiul notează că în jurisprudența sa, Curtea Europeană a statuat, având în vedere principiul conform căruia Convenția urmărește protejarea unor drepturi care nu sunt teoretice sau iluzorii, ci concrete și efective, că respectarea dreptului la un proces echitabil și a principiului securității raporturilor juridice cere ca nicio parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive și executorie, doar cu scopul de a obține o reexaminare a cauzei și o nouă hotărâre judecătorească.

La caz, Colegiul relevă că în lipsa unei comunicări corespunzătoare companiei reclamante ÎM „Resan” SRL despre recursul ÎCS „Metro Cash & Carry Moldova” SRL, precum și privarea acesteia de a prezenta obiecții la recursul ÎCS „Metro Cash & Carry Moldova” SRL, în situația în care a dus la admiterea recursului declarat de ÎCS „Metro Cash & Carry Moldova” SRL și casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii companiei reclamante, s-a admis încălcarea dreptului ÎM „Resan” SRL garantat de art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Conjunctura circumstanțelor detaliate anterior, precum și faptul inițierii unei proceduri de reglementare pe cale amiabilă a cauzei, aspect redat în cererea de revizuire, impune admiterea cererii de revizuire împotriva deciziei din 04 decembrie 2013 a Curții Supreme de Justiție, cu reținerea cauzei în procedura Curții Supreme de Justiție pentru examinare în ordine de recurs a recursului ÎCS „Metro Cash & Carry Moldova” SRL împotriva deciziei din 28 mai 2013 a Curții de Apel Chișinău, în alt complet de judecată. Or, în conformitate cu art. 453 alin. (1) lit. b), alin.(6) Cod de procedură civilă, după ce examinează cererea de revizuire, instanța emite unul din următoarele acte de dispoziție încheierea de admitere a cererii de revizuire și de casare a hotărârii sau deciziei supuse revizuirii.

În cazul în care o hotărâre examinată anterior în apel și în recurs a fost supusă revizuirii, cauza se trimite, după admiterea cererii de revizuire, la rejudecare.

În continuare, Colegiu statuează că revizuentul a solicitat constatarea, după caz, și a încălcării dreptului companiei reclamante ÎM „Resan” SRL garantat art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, însă la caz, instanța menționează că compania reclamantă ÎM „Resan” SRL nu a înaintat pretenții în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea Mixtă „Resan” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „Metro Cash & Carry Moldova” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la recunoașterea rezilierii și denunțării unilaterale a contractului, neexecutării clauzelor contractuale și încasării cheltuielilor de judecată, ce se referă la careva bunuri în sensul prevederilor art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Așadar, Colegiul menționează că în practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului s-a menționat că „bunurile” pot să fie „bunuri existente”, fie bunuri, inclusiv pretenții, în privința cărora reclamantul poate susține că are cel puțin o „speranță legitimă” că va obține dobândirea efectivă a unui drept de proprietate. Per a contrariu, speranța că va fi recunoscut un drept de proprietate care nu a putut fi exercitat, în mod efectiv, nu poate fi considerată un „bun” în sensul art. 1 al Protocolului nr.1, la fel ca și în cazul unei pretenții condiționate care poate apărea ca rezultat al neîndeplinirii unei condiții”. 6 În ceea ce vizează solicitarea Agentului guvernamental al Republicii Moldova de acordare a unei satisfacții echitabile companiei reclamante ÎM „Resan” SRL pentru încălcarea constatată, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Conform art. 11 alin. (3) și (4) din Legea cu privire la Agentul guvernamental nr. 151 din 30 iulie 2015, procedura de soluționare amiabilă este confidențială și se încheie prin semnarea de declarații mutuale propuse cu asistența Curții Europene ori a unui acord scris între Agentul guvernamental și reclamant sau reprezentantul acestuia. Clauzele acordului se stabilesc în funcție de circumstanțele fiecărei cauze în parte și sânt coordonate în prealabil cu Guvernul și/sau cu alte autorități cărora li se atribuie pretinsa încălcare a drepturilor reclamantului. Agentul guvernamental și reclamantul pot reformula clauzele acordului până la admiterea acestuia de către Curtea Europeană, de asemenea prin coordonare prealabilă.

Din textul acestor prevederi legale, este cert că condițiile de reparare a prejudiciului cauzat petiționarilor prin hotărârea judecătorească prin care s-a încălcat grav un drept prevăzut de Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale pot fi negociate de către părți. Or, repararea prejudiciului cauzat printr-o hotărâre judecătorească, prin care s-a încălcat grav un drept prevăzut de Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, poate fi efectuat în primul rând prin modificarea (casarea) acesteia și numai apoi prin acordarea unei compensații pecuniare. Aceasta deoarece hotărârea judecătorească, în ordinea juridică internă are putere de lucru judecat din care rezultă efectele specifice și care pot produce consecințe nefaste și ilegale asupra subiectului în cauză.

Astfel, la caz se va reține că părțile interesate în speță, Agentul guvernamental al Republicii Moldova și compania reclamantă ÎM „Resan” SRL, urmează să negocieze și să încheie un acord privind compensația pecuniară echitabilă în sensul art. 41 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Această concluzie se impune și pornind de la premisa precum că desfășurarea procedurii de reglementare amiabilă a cauzei, inclusiv prin compensarea pecuniară a persoanelor vizate, intră în atribuțiile Agentului guvernamental.

În speță, Colegiu precizează că la 11 aprilie 2019, de către Agentul guvernamental al Republicii Moldova a fost inițiată procedura de reglementare amiabilă a prezentei cauze, întru executarea obligațiilor la care s-a subscris Guvernul de a cere redeschiderea procedurilor la nivel intern și a remedia încălcările comise în drepturile fundamentale ale ÎM „Resan” SRL, însă la materialele cauzei lipsesc anumite confirmări a acțiunilor în vederea negocierii cu compania reclamantă a condițiilor și sumelor concrete ale satisfacției echitabile, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. (3) și (4) din Legea cu privire la Agentul guvernamental nr. 151 din 30 iulie 2015. În corolar, se va reține că stabilirea la caz de către Curtea Supremă de Justiție a unei compensații pecuniare concrete, pentru încălcarea dreptului ÎM „Resan” SRL garantat de Convenție, se va suprapune cu atribuțiile funcționale stabilite prin lege pentru Agentul guvernamental și, ca urmare, există riscul depășirii limitelor de competență prevăzute prin mandatul instituțional al instanței judecătorești supreme.

La acest capitol, instanța de revizuire va remarca că Agentul guvernamental nu a prezentat instanței de judecată propuneri concrete, cu sume certe pentru a fi adjudecate în beneficiul victimelor încălcării, operând cu termeni generali și sugerând o limită de discreție prea mare pentru completul de judecată învestit cu judecarea acestui caz. Drept consecință, revendicările cu privire la acordarea satisfacției echitabile urmează a fi soluționate de către Agentul guvernamental, în condițiile art. 11 din Legea nr. 151 din 30 iulie 2015 cu privire la Agentul guvernamental.

7 În conformitate cu art. 452, 453 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e : Se constată încălcarea dreptului Întreprinderii Mixte „Resan” Societate cu Răspundere Limitată la un proces echitabil garantat de articolul 6 § 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Se admite cererea de revizuire depusă de Agentul guvernamental al Republicii Moldova.

Se casează decizia din 04 decembrie 2013 a Curții Supreme de Justiție, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea Mixtă „Resan” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „Metro Cash & Carry Moldova” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la recunoașterea rezilierii și denunțării unilaterale a contractului, neexecutării clauzelor contractuale și încasării cheltuielilor de judecată și se reține prezenta cauza civilă în procedura Curții Supreme de Justiție pentru examinare în ordine de recurs a recursului declarat de Întreprinderea cu Capital Străin „Metro Cash & Carry Moldova” Societate cu Răspundere Limitată împotriva deciziei din 28 mai 2013 a Curții de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Revendicările cu privire la acordarea satisfacției echitabile urmează a fi soluționate de Agentul guvernamental al Republicii Moldova, prin intermediul Guvernului Republicii Moldova. Încheierea nu se supune niciunei căi de atac. Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală Judecătorii Ala Cobăneanu Victor Burduh Victor Boico Nina Vascan 8