2ra-1587/19 — anularea ordinului de concediere, restabilirea la lucru

Dosarul nr. 2ra-1587/19

Prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul Central (jud. A. Roșca)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud: A. Garbuz, A. Ciobanu, Iu. Grosu)

ÎNCHEIERE

14 august 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Ala Cobăneanu

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Vladimir Gaidău,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Vladimir Gaidău

împotriva Societății pe Acțiuni ”Floarea Soarelui” cu privire la anularea ordinului de

concediere, restabilirea la locul de muncă, repararea prejudiciului material și moral,

încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 04 aprilie 2019 a Curții de Apel Bălți,

c o n s t a t ă :

La 26.03.2018 Vladimir Gaidău a depus cerere de chemare în judecată împotriva

SA ”Floarea Soarelui” cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea la

locul de muncă, repararea prejudiciului material și moral, încasarea cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că a fost angajat la SA „Floarea

Soarelui” începând cu data de 24.08.2009. În acest sens a fost încheiat un contract

individual de muncă. La această întreprindere a activat până la data de 28.12.2017,

când a fost informat în mod verbal că este concediat. Actele cu privire la concediere

le-a obținut în luna februarie 2018 ca rezultat a interpelării adresate de avocatul Igor

Ciuru întreprinderii SA „Floarea Soarelui”.

Reclamantul a menționat că la data de 28.12.2017, atât timp cât s-a aflat în biroul

juristului dl. Dumitru Coțeruba, în prezența sa, nu a fost întocmit nici un act, iar, în

intervalul orelor 15:00-17:00, a fost sub supravegherea șefului Vladimir Burlac care a

primit de la Vladimir Gaidău instrumentele de lucru și dulapul.

Partea reclamantă a relatat că la întreprindere a rămas o bună parte din hainele lui

de schimb, care valorează 2000 de lei și pe care nu le-a putut lua la momentul

concedierii și nici până la momentul adresării în instanța de judecată, deoarece nu are

acces pe teritoriul întreprinderii.

Reclamantul a specificat că ședința din 18.12.2017, la care a fost adoptată opinia

consultativă a Comitetului Sindical al SA „Floarea Soarelui”, nu a fost una deliberativă,

deoarece la această ședință au participat 7 membri din 12. Or, pentru adoptarea

deciziilor este nevoie de participarea a 2/3 din membrii organelor de conducere a

sindicatului.

1

Totodată, reclamantul a mai invocat că Președintele Sindicatelor a SA „Floarea

Soarelui”, dna C. Sergheeva, i-a promis că va susține cererea cu privire la angajarea lui

pe o perioadă determinată în temeiul art. 55 lit. f) Codul Muncii, însă la concedierea

reclamantului aceasta nu a participat și a semnat un act fals, adoptat în lipsa lui

Vladimir Gaidău.

Reclamantul a considerat că concedierea lui, pe temeiul că este pensionar, este o

discriminare în raport cu persoana lui și încalcă prevederile art. 43 (1) din Constituția

RM. Susține că este singurul întreținător al familiei, formată din 3 membri, persoane

cu grad de dizabilitate. Are studii superioare și este recunoscut victimă a represiunilor

politice, care conform Legii nr.1225 din 08.12.1992 beneficiază de înlesniri sociale.

Din lipsa de surse financiare, la moment statul Republica Moldova nu compensează

aceste cheltuieli și este nevoit să procure din banii proprii xxxxxx, însă fiind privat de

dreptul de a munci nu poate câștiga bani suficienți pentru a acoperi cheltuielile legate

de xxxxxx și întreținerea familiei.

De asemenea, reclamantul a mai susținut că are nevoie de bani pentru a urma în

permanență procedura xxxxxxxx cu care s-a intoxicat în rezultatul accidentului de

muncă din data de 20.12.2014 la SA „Floarea Soarelui”. Procesul-verbal prin care a

fost cercetat accidentul de muncă a fost supus controlului judiciar și a fost recunoscut

valabil. Vârsta de pensionare nu poate constitui un impediment în angajarea în câmpul

muncii, este apt de muncă, iar acest fapt este confirmat prin dosarul medical nr. 18 din

09.11.2017. Carnetul de muncă nu i-а fost eliberat de întreprindere nici la data

concedierii, nici la o altă dată ulterioară. În lipsa carnetului de muncă a fost în

imposibilitatea să se angajeze la un alt loc de muncă.

Reclamantul a indicat că la SA „Floarea Soarelui” a lucrat din 24.08.2009 până la

28.12.2017, adică 8 ani 4 luni. Deoarece a fost concediat cu încălcarea procedurii și a

fost privat ilegal de posibilitatea de a munci, SA „Floarea Soarelui” este obligată să-i

compenseze salariul pe care nu l-a primit. Compensarea pierderilor cauzate de

neachitarea la timp a salariului urmează să fie calculată în temeiul art. 145 Codul

Muncii. Salariul mediu la momentul eliberării din funcție constituia suma de 3580 de

lei. Suma prejudiciului până la data de 28 aprilie 2018 constituia suma de 14320 de lei.

Astfel, compensarea pierderilor cauzate de neachitarea la timp a salariului pentru lunile

ianuarie-aprilie 2018 constituia suma de 15611,80 de lei.

Vladimir Gaidău a solicitat anularea ordinului de concediere nr. 375-p din data de

28.12.2017; restabilirea la locul de muncă, repararea prejudiciului cauzat prin plata de

către angajator a unei despăgubiri pentru întreaga perioadă de absență forțată de la

muncă, compensarea prejudiciului moral cauzat în mărime de 3 salarii medii ale

salariatului, repararea prejudiciului cauzat ca rezultat al privării ilegale de posibilitatea

de a munci în sumă de 15611,80 de lei și a indemnizații în legătură cu concedierea în

sumă de 7073,40 de lei și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 26 octombrie 2018 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, cererea

de chemare în judecată depusă de Vladimir Gaidău împotriva SA ”Floarea Soarelui”

cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea la locul de muncă, repararea

prejudiciului material și moral, încasarea cheltuielilor de judecată a fost respinsă, ca

neîntemeiată.

Prin decizia din 04 aprilie 2019 a Curții de Apel Bălți a fost respinsă cererea de

apel depusă de Vladimir Gaidău, reprezentat de avocatul Igor Ciuru, și a fost menținută

hotărârea din 26 octombrie 2018 a Judecătoriei Bălți, sediul Central.

2

Pentru a concluziona astfel instanța de apel a reținut că prin actul din 28.12.2017

s-a confirmat că Vladimir Gaidău a refuzat să semneze ordinul de eliberare, iar prin

înscrisurile de la f.d. 42-45 se confirmă faptul că Vladimir Gaidău a fost chemat pentru

a-și ridica carnetul de muncă, pe care nu l-a luat la data de 28.12.2018.

De asemenea instanței de apel nu i-au fost prezentate probe că în perioada

28.12.2017 - 02.01.2018 apelantul/recurentul a fost în imposibilitate de a se angaja la

alt loc de muncă în lipsa carnetului de muncă.

La 20 iunie 2019, conform ștampilei aplicate pe plicul poștal (f.d. 143), Vladimir

Gaidău a declarat recurs împotriva deciziei din 04 aprilie 2019 a Curții de Apel Bălți,

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței

de fond și emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel a aplicat și apreciat în mod

eronat legea, normele dreptului procedural, nu a aplicat legea care trebuia să fie

aplicată, aplicând o lege care nu trebuia să fie aplicată.

În contextul prevederilor art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Bălți a pronunțat decizia contestată la data de 04 aprilie 2019.

Materialele cauzei atestă faptul că decizia contestată a fost expediată părților la

data de 02 mai 2019 și recepționată de către recurent la data de 07.05.2019 conform

avizului de recepție anexat.

Astfel, recursul declarat la data de 20 iunie 2019, conform ștampilei aplicate pe

plicul poștal (f.d. 143), este în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Vladimir Gaidău, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sânt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Vladimir Gaidău nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

3

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se

doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile

de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursurile

declarate nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de

o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Vladimir Gaidău ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Vladimir Gaidău împotriva deciziei

din 04 aprilie 2019 a Curții de Apel Bălți.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Ala Cobăneanu

Victor Burduh

4