3ra-797/19 — contestarea actului administrativ

3ra-797/19 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3ra-797/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: D. Sîrbu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Minciuna, V. Sîrbu, V. Mihaila)

ÎNCHEIERE

31 iulie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic

judecătorii Nicolae Craiu

Victor Burduh

examinând admisibilitatea cererii de recurs depusă de Centrul Național pentru

Protecția Datelor cu Caracter Personal,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Societatea cu Răspundere Limitată „Finance Leasing Company” împotriva Centrului

Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal cu privire la contestarea actului

administrativ,

împotriva deciziei din 13 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal

și a fost menținută hotărârea din 31 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru,

c o n s t a t ă:

La data de 19 iunie 2018, SRL „Finance Leasing Company” a depus cerere de

chemare în judecată împotriva Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter

Personal cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat că la data de 18 decembrie 2017 a

depus notificarea nr. 171218CI1155 în adresa Centrului Național pentru Protecția

Datelor cu Caracter Personal pentru autorizarea operațiunilor de prelucrare a datelor cu

caracter personal.

A indicat că fără a comunica vreun motiv de refuz sau neconcordanță a cererii

depuse, pârâtul nu a executat autorizarea în termen și nu a înregistrat reclamanta ca

operator al datelor cu caracter personal.

În continuare, SRL „Finance Leasing Company”, reieșind din neînregistrarea

cererii în termen, și-a dezvoltat politica sa privind protecția datelor cu caracter personal

și a depus o altă cerere cu prevederi actualizate la data de 18 ianuarie 2018 trimisă on-

1

line și depusă suplimentar pe format de hârtie la 25 ianuarie 2018. Nici în acest caz

pârâtul nu a examinat cererea în termenul legal și nu a comunicat motivele refuzului.

A susținut că abia la 22 martie 2018, a recepționat decizia nr. DA-1518781670012

privind refuzul autorizării operațiunilor de prelucrare a datelor cu caracter personal,

emisă de Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal la 16 februarie

refuz a înregistrării operatorului de date cu caracter personal și/sau sistemul de evidență

a datelor cu caracter personal, recepționată de asemenea la 22 martie 2018.

Reclamanta a menționat că în ambele decizii a fost indicat același motiv de refuz

– operatorul de date cu caracter personal - SRL „Finance Leasing Company” a depus o

notificare nouă corectată, motiv pentru care, în temeiul art. 20 alin. (1) lit. b), art. 23-25

din Legea privind protecția datelor cu caracter personal nr. 133 din 08 iulie 2011, a fost

refuzată autorizarea Registrului Clienților - în calitate de sistem mixt de evidență a

datelor cu caracter personal.

A afirmat că din cauza nesoluționării cererilor în termen de către pârât, a fost

lipsită ilegal de statutul de operator al datelor cu caracter personal, fiind nevoită să

prelucreze datele cu caracter personal pe riscul său toată perioada reținută de la

înregistrare de către pârât fără temei legal. În termenul legal prevăzut pentru înregistrare

în calitate de operator al datelor cu caracter personal, Centrul Național pentru Protecția

Datelor cu Caracter Personal nu i-a comunicat niciun motiv de refuz sau neajunsuri ale

cererilor pentru a fi înlăturate sau completate pentru o soluționare în termen. Inacțiunea

neîntemeiată a pârâtului a generat pentru reclamantă prejudiciul survenirii răspunderii

pentru operarea datelor cu caracter personal fără statutul de operator al datelor cu

caracter personal, motiv din care consideră că urmează a fi înregistrată în calitate de

operator în registrul corespunzător din data de 18 ianuarie 2018.

A declarat că pârâtul a încălcat prevederile pct. 29 și 30 ale Regulamentului

Registrului de evidență a operatorilor de date cu caracter personal, aprobat prin

Hotărârea Guvernului RM nr. 296 din 15 mai 2012, potrivit cărora Centrul examinează

notificarea și emite, în termen de cel mult 30 de zile calendaristice din data depunerii

acesteia, o decizie de înregistrare sau de refuz a înregistrării operatorului și/sau

sistemului de evidență a datelor cu caracter personal. Rezultatele examinării notificării

se aduc la cunoștință solicitantului înregistrării, în termen de 3 zile din momentul

adoptării deciziei.

SRL „Finance Leasing Company” a precizat că nici motivele de refuz expuse de

Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal în deciziile contestate,

nu pot fi considerate temei de refuz conform legii, pârâtul limitându-se doar la referirea

la pct. 18 din Regulamentul sus-menționat, fără însă a preciza care anume temei din

acest punct este aplicabil speței.

A invocat că la 21 aprilie 2018 a contestat cu cerere prealabilă deciziile nr. DA-

1518781670012 din 16 februarie 2018 și nr. DD-1521452315282 din 19 martie 2018,

solicitând revocarea acestora, însă nu a primit răspuns.

Reclamanta a solicitat anularea deciziilor nr. DA-1518781670012 din 16 februarie

2018 și nr. DD-1521452315282 din 19 martie 2018, cu obligarea Centrului Național

2

pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal să înregistreze compania „Finance Leasing

Company” SRL în calitate de operator al datelor cu caracter personal în registrul

corespunzător din data de 18 ianuarie 2018, cu operarea modificărilor respective în

registru și autorizarea operațiunilor de prelucrare a datelor cu caracter personal.

Prin hotărârea din 31 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a fost

admisă acțiunea depusă de SRL „Finance Leasing Company” și au fost anulate decizia

nr. DA-1518781670012 din 16 februarie 2018 și decizia nr. DD-1521452315282 din 19

martie 2018. A fost obligat Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter

Personal să înregistreze compania „Finance Leasing Company” SRL în calitate de

operator al datelor cu caracter personal (sistem mixt de evidență a datelor cu caracter

personal și/sau sistemului de evidență a datelor cu caracter personal) în registrul

corespunzător, din data de 18 ianuarie 2018, cu operarea modificărilor în registru și

autorizarea operațiunilor de prelucrare a datelor cu caracter personal.

Prin decizia din 13 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal și a fost

menținută hotărârea din 31 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanțele ierarhic inferioare au constatat că decizia de refuz

în autorizarea operațiunilor de prelucrare a datelor cu caracter personal, poate fi emisă

doar în baza temeiurilor stabilite la pct. 18 al Regulamentului Registrului de evidență a

operatorilor de date cu caracter personal, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 296

din 15 mai 2012, care stabilește în mod exhaustiv temeiurile în baza cărora notificarea

poate fi respinsă.

Prin urmare, instanțele de judecată au conchis că temeiul de refuz invocat de

Centrul Național Pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal și anume faptul că SRL

„Finance Leasing Company” a depus o notificare nouă corectată, nu se regăsește în

temeiurile prevăzute expres de Regulament.

De asemenea, contrar prevederilor art. 25 alin. (3) din Legea privind protecția

datelor cu caracter personal nr. 133 din 08 iulie 2011, deciziile contestate nu conțin

motivele ce justifică refuzul și modalitatea de înlăturare a circumstanțelor ce împiedică

prelucrarea datelor respective.

La data de 03 mai 2019, Centrul Național Pentru Protecția Datelor cu Caracter

Personal a depus cerere de recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând

admiterea recursului, casarea deciziei din 13 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău și

hotărârii din 31 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu pronunțarea

unei hotărâri noi de respingere a acțiunii ca neîntemeiată.

În motivarea recursului a indicat că decizia instanței de apel este ilegală, fiind

emisă cu interpretarea și aplicarea eronată a normelor de drept material.

A invocat că notificarea nr. 171218CI1155 depusă la 18 decembrie 2017 de către

intimată a fost completată cu greșeli și anume, la rubrica consimțământ nu a fost indicat

nimic, nefiind justificat temeiul legal de prelucrare a datelor cu caracter personal prin

sistemul de evidență viza, la fel nu a fost menționat termenul de prelucrare a datelor cu

caracter personal și nu au fost prevăzute garanțiile privind transmiterea datelor cu

caracter personal către terți, or, toate aceste rubrici urmau a fi completate în mod

3

obligatoriu de către potențialul operator de date cu caracter personal, având în vedere

prevederile art. 23 alin. (2) din Legea privind protecția datelor cu caracter personal.

A susținut că despre toate aceste neajunsuri SRL „Finance Leasing Company” a

fost informată, fiindu-i acordată consultanță despre pașii ce urmează a fi întreprinși

pentru conformarea la prevederile legale. Ulterior, ținând cont de recomandările oferite,

la 25 ianuarie 2018 intimata a depus concomitent două notificări cu nr. 180125CI120 și

nr. 180125CI119, prin care a solicitat repetat înregistrarea sistemului de evidență

„Registrul Clienților” (notificat anterior cu erori), cât și a unui nou sistem de evidență

„Registrul Salariaților”.

Recurentul a precizat că notificarea nr. 180125CI120 din 25 ianuarie 2018, prin

care s-a solicitat înregistrarea sistemului de evidență „Registrul Clienților”, constituie

varianta corectă a notificării inițiale depuse de către operator la 18 decembrie 2017.

Astfel, examinând notificările depuse repetat la 25 ianuarie 2018, s-a constatat că acestea

corespund cerințelor din art. 23-28 din Legea privind protecția datelor cu caracter

personal și la 12 aprilie 2018 au fost emise deciziile nr. DD-1523519153957 și nr. DD-

1523518554633 de înregistrare a operatorului de date cu caracter personal.

Prin urmare, a afirmat că intimata a fost înregistrată în calitate de operator de date

cu caracter personal începând cu data de 12 aprilie 2018 în baza notificării depuse la 25

ianuarie 2018.

A atenționat că notificarea a fost completată la 18 ianuarie 2018, însă a fost depusă

în adresa Centrului Național Pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal la 25 ianuarie

2018, circumstanțe care nu au fost elucidate de Curtea de Apel Chișinău.

Examinând admisibilitatea cererii de recurs, Completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod intră

în vigoare la 01 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor

prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul

administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a

prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru

procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Prin urmare, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție va aprecia condițiile de admisibilitate a recursului în conformitate

cu prevederile art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, adică conform reglementărilor

anterioare intrării în vigoare a Codului administrativ.

4

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 13 martie 2019.

Decizia instanței de apel redactată integral a fost expediată în adresa Centrului

Național Pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal la 08 aprilie 2019 (f.d. 113),

lipsind date cu privire la recepționarea acesteia.

Astfel, recursul, depus la data de 03 mai 2019 de Centrul Național Pentru Protecția

Datelor cu Caracter Personal, este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, Completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că,

recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

5

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul depus de Centrul Național Pentru Protecția Datelor cu Caracter

Personal nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul

de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura admisibilității constă în

verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în

art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Totodată, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie

efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel

recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza

Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul depus de Centrul Național

Pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, Completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara recursul

depus de Centrul Național Pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal ca inadmisibil.

În conformitate cu art.193, 195, 230 și 258 alin. (3) din Codul administrativ și art.

270 din Codul de procedură civilă, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Centrul Național Pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal

se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Mariana Pitic

judecătorii Nicolae Craiu

Victor Burduh

6