3ra-765/19 — contestarea actului administrativ si obligarea recalculării si achitării pensiei pentru vechime în muncă

3ra-765/19 — contestarea actului administrativ si obligarea recalculării si achitării pensiei pentru vechime în muncă (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3ra-765/19

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. A. Ciubotaru)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, V. Sîrbu, V. Mihaila)

DECIZIE

24 iulie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Sveatoslav Moldovan

Nicolae Craiu

Mariana Pitic

examinând recursul declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă

de către Valentina Tighineanu împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu

privire la contestarea actului administrativ și obligarea recalculării și achitării

pensiei pentru vechime în muncă,

împotriva deciziei din 17 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale și a fost

menținută hotărârea din 18 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

constată:

La data de 08 noiembrie 2018 Valentina Tighineanu a depus cerere de

chemare în judecată împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la

contestarea actului administrativ și obligarea recalculării și achitării pensiei pentru

vechime în muncă.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, în perioada 23 februarie 1983-

01 februarie 2002 a activat în organele procuraturii, având o vechime în muncă de

procuror de 19 ani.

A menționat că, începând cu data de 10 august 1998, la atingerea vîrstei de 50

de ani, i-a fost stabilită pensia pentru vechime în muncă în mărime de 80% din

salariul mediu lunar și a constituit 741,42 de lei lunar, conform funcției deținute de

procuror în Procuratura pentru contribuirea exercitării justiției în Curtea de Apel, pe

care o primea regulat, cu respectarea obligatorie a principiului recalculării pensiei.

A susținut că, odată cu majorarea salariului procurorului în exercițiu în baza

Legii nr. 355-XVI din 23 decembrie 2005 cu privire la sistemul de salarizare în

1

sectorul bugetar, de la data de 01 ianuarie 2008 cuantumul pensiei i-a fost recalculat

și constituia 3600 de lei, conform dreptului dobândit.

A relevat că, Casa Națională de Asigurări Sociale a transmis Casei Teritoriale

de Asigurări Sociale Centru, mun. Chișinău dosarul său de pensionare, însă ultima,

din motive neîntemeiate, l-a lipsit de dreptul dobândit licit.

A invocat că, conform art. 73 alin. (8) din Legea nr. 294-XVI din 25

decembrie 2008 cu privire la Procuratură, procurorii pensionați de asemenea

beneficiau de dreptul de recalculare a pensiei pentru vechime în muncă odată cu

majorarea generală a salariului procurorilor în exercițiu, astfel, încă odată fiindu-i

reconfirmat prin lege dreptul la recalcularea pensiei în mărime de 80% din salariu

procurorului în exercițiu conform funcției deținute, dobândit legal la data de 10

august 1998.

A mai invocat că, prin Legea nr. 37 din 07 martie 2013 pentru modificarea și

completarea Legii nr. 335-XVI din 23 decembrie 2003 cu privire la sistemul de

salarizare în sistemul bugetar, salariul procurorului s-a majorat cu 35%, care se

achită începând cu 01 ianuarie 2013.

A relevat că, conform art. XXIX din Legea nr. 152 din 01 iulie 2016 pentru

modificarea și completarea unor acte legislative, începând cu 01 august 2016 salariul

de funcție al procurorului se stabilește în raport cu salariul judecătorului, conform

Legii nr. 328 din 23 decembrie 2013 privind salarizarea judecătorilor și procurorilor

și Legii nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură, ținându-se cont de

nivelul Procuraturii, în care își desfășoară activitatea și de vechimea în muncă în

funcția de procuror.

A declarat că, conform art. 51 alin. (1) și (2) lit. c) din Legea nr. 328 din 23

decembrie 2013 privind salarizarea judecătorilor și procurorilor, salariul de funcție

al procurorului din procuratura teritorială și procuratura unității teritoriale autonome

Găgăuzia se stabilește în cuantum de 3,15 salarii medii pe economie pentru

procurorul care are o vechime în muncă în funcția de procuror de peste 12 ani.

A declarat că, toate condițiile indicate au fost întrunite de ea, însă Casa

Națională de Asigurări Sociale, din motive neîntemeiate, la momentele respective,

nu i-a efectuat recalcularea pensiei, lipsind-o în asemenea mod de dreptul dobândit

legal în anul 2006 de recalculare a pensiei, stabilindu-i mărimea pensiei cu aplicarea

mecanismului general de indexare a acesteia la 01 aprilie a fiecărui an.

A relatat că, la data de 27 septembrie 2018, considerând că organele de

asigurări sociale i-a încălcat grav dreptul de proprietate (pensie), dobândit anterior

legal prin aplicarea obligatorie pentru procurorii pensionați a principiului

recalculării pensiei la majorarea ordinară a salariului lunar al procurorului în funcție,

s-a adresat cu cerere prealabilă întru restabilirea sa în dreptul de a beneficia de

principiul recalculării pensiei în legătură cu majorarea salariului procurorului în

funcție, conform prevederilor Legii nr. 37 din 07 martie 2013 pentru modificarea și

completarea Legii nr. 355 din 23 decembrie 2003 cu privire la sistemul de salarizare

în sistemul bugetar, Legii nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură și

articolului XXIX din Legea nr. 152 din 01 iulie 2016 pentru modificarea și

completarea unor acte legislative, însă pînă la depunerea prezentei cereri, nu a primit

răspuns la cererea prealabilă.

2

A menționat că, atît Legea nr. 294-XVI din 25 decembrie 2008 cu privire la

Procuratură, cît și cele anterioare (din 1992 și 2003) asigură reglementarea

garanțiilor sociale, una din ele fiind acordarea pensiei procurorului ca entitate de

demnitate publică la o anumită vârstă - 50 ani, cu respectarea obligatorie a

principiului de recalculare a pensiei la fiecare creștere ordinară a salariului lunar al

procurorului în funcție.

A precizat că, Curtea Constituțională, prin hotărârea nr. 4 din 27 ianuarie 2000

privind controlul constituționalității unor prevederi din legile care reglementează

asigurarea cu pensii a judecătorilor, procurorilor, anchetatorilor Procuraturii,

funcționarilor publici, a decis că, stipulările legii privind stabilirea unor garanții

materiale ale independenței procurorilor, judecătorilor trebuie să corespundă

înaltului statut de persoane cu demnitate publică. Aceeași instanță de jurisdicție

constituțională a indicat și pentru viitor organelor cu drept de inițiativă legislativă

că, la adoptarea unor legi noi și a altor acte juridice este inadmisibil de a diminua

protecția juridică a statutului judecătorului, procurorului. Totodată, Curtea

Constituțională s-a pronunțat univoc asupra faptului că, cuantumul pensiei stabilite

printr-o lege anterioară, nu poate fi micșorat, iar plata pensiei fixate nu poate fi

suspendată printr-un act normativ adoptat ulterior.

A menționat că, Curtea Constituțională, prin hotărârea nr. 9 din 30 martie

2004, a statuat că, normele privind protecția de stat, asigurarea materială și socială,

inclusiv asigurarea cu pensii, consfințite în legile anterioare, nu pot fi anulate sau

modificate.

A susținut că, Curtea Constituțională, prin hotărârea enunțată, a menționat că,

dreptul subiectiv, constituit în baza unei legi anterioare, nu poate fi atins de cel

născut sub imperiul unei legi posterioare. Legea nouă nu este susceptibilă aplicării

unor fapte din trecut, cazurile contrare intrând în contradicție cu art. 22 din

Constituție. Conform regulii generale, legea nouă nu poate modifica regimul juridic

al dreptului anterior, îl poate suprima sau îl poate înlocui cu un alt drept, însă legea

nouă nu poate desființa modalitatea prin care legea anterioară a instituit dreptul

respectiv și efectele lui.

A solicitat repunerea în termenul lezat și obligarea pârâtei de a-i recalcula

pensia pentru vechime în muncă, ținând cont de majorarea salariului procurorului în

conformitate cu anexa nr. 3 la Legea nr. 37 din 07 martie 2013 pentru modificarea

și completarea Legii nr. 355 din 23 decembrie 2003 cu privire la sistemul de

salarizare în sistemul bugetar), majorarea ulterioară de la 01 aprilie 2018 (data

intrării în vigoare a Legii nr. 152 din 01 iulie 2016 și Legii nr. 3 din 25 februarie

2016 cu privire la Procuratură) și de fiecare dată a majorării salariului procurorului

în exercițiu în funcția dată – procuror în procuratura de circumscripție Chișinău.

Pe parcursul judecării cauzei Valentina Tighineanu și-a concretizat pretențiile,

invocând că, prin răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. T-2053/18 din

14 noiembrie 2018 a fost informată despre faptul că, au fost abrogate alin. (3)-(10)

ale art. 73 din Legea nr. 294 din 25 decembrie 2008 și începând cu data de 01 iulie

2011 pensia procurorilor nu se mai recalculează în dependență de majorarea

salariului procurorului în exercițiu.

3

A considerat că, răspunsul enunțat este ilegal și a solicitat recunoașterea

răspunsului Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. T-2053/18 din 14 noiembrie

2018 ca fiind ilegal și obligarea pârâtei să-i recalculeze și să-i achite pensia pentru

vechime în muncă conform legislației referitoare la majorarea salariului mediu al

procurorului în funcție.

Prin hotărârea din 18 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a

fost admisă acțiunea depusă de către Valentina Tighineanu, a fost recunoscut ca fiind

ilegal răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. T-2053/18 din 14

noiembrie 2018 și a fost obligată Casa Națională de Asigurări Sociale să achite

Valentinei Tighineanu pensia pentru vechime în muncă reieșind din salariul

procurorului în Procuratura de circumscripție Chișinău, cu recalcularea acesteia,

ținându-se cont de funcția deținută la data ieșirii la pensie, începând cu data de 05

aprilie 2013, după creșterea salariului cu 35% și începând cu data de 01 august 2016,

după creșterea salariului conform art. 60 din Legea nr. 3 din 25 februarie 2016 (în

vigoare de la 01 august 2016), inclusiv modificările din 01 aprilie 2018, pe toată

perioada de pensionare, reieșind din funcția deținută.

Prin decizia din 17 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale și a fost menținută hotărârea

primei instanțe.

La data de 02 mai 2019 și 05 iulie 2019 Casa Națională de Asigurări Sociale

a depus recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia,

casarea integrală a deciziei instanței de apel și emiterea unei noi decizii.

În motivarea recursului a indicat că, decizia instanței de apel este

neîntemeiată, deoarece instanța de apel nu a analizat multilateral actele normative și

legislația în vigoare, ce reglementează astfel de litigii, precum și nu au fost dovedite

circumstanțele considerate de prima instanță și instanța de apel ca fiind stabilite.

A susținut că, începând cu data de 01 iulie 2011, drepturile de pensionare a

procurorilor au fost reglementate de prevederile art. 462 din Legea nr. 156 din 14

octombrie 1998 privind sistemul public de pensii (în vigoare până la data de 01

ianuarie 2018).

A afirmat că, art. 462 din Legea enunțată nu prevedea faptul că, pensiile

procurorilor și indemnizațiile viagere se recalculează în cazul majorării generale a

salariului procurorilor.

A relevat că, începând cu data de 01 iulie 2011, pensia procurorilor nu se mai

recalculează, dar se indexează anual la 1 aprilie conform art. 13 din Legea nr. 156

din 14 octombrie 1998.

A mai relevat că, noile prevederi legale au exclus posibilitatea recalculării

pensiei procurorului în demisie în dependență de majorarea salariului procurorului

în exercițiu, însă legislatorul a prevăzut și a acordat o substituire echitabilă (în

limitele posibilității resurselor financiare disponibile în buget) în acest sens prin

faptul că, pensia procurorilor se indexează anual la data de 01 aprilie, precum

prevede art. 13 din Legea nr. 156 din 14 octombrie 1998.

A invocat că, prima instanță practic a asimilat funcția de procuror cu cea de

judecător. Or, drepturile și obligațiile procurorilor, inclusiv protecția socială din

partea statului a acestora a fost legiferată separat de către cea a magistraților.

4

A notat că, Legea nr. 56 din 09 iunie 2011 privind modificarea și completarea

unor acte legislative, prin care au fost abrogate prevederile art. 73 din Legea nr. 294

din 25 decembrie 2008 cu privire la Procuratură, ce prevedeau recalcularea pensiilor

și indemnizațiilor viagere ale procurorilor, a fost obiectul examinării sub aspectul

constituționalității acesteia.

A specificat că, prin Hotărârea nr. 27 din 20 noiembrie 2011 privind controlul

constituționalității unor legi de modificare a condițiilor de asigurare cu pensii și alte

plăți sociale pentru unele categorii de salariați, Curtea Constituțională a recunoscut

ca fiind constituționale prevederile Legii nr. 56 din 09 iunie 2011, care

reglementează condițiile noi privind asigurarea socială a procurorilor în exercițiu,

cît și a celor în demisie.

A menționat că, Curtea Constituțională a reținut că, plasarea instituției

Procuraturii în capitolul nou al Constituției „Autoritatea judecătorească” nu face ca

procurorii să dobândească automat statutul de magistrat. Acest fapt nu permite

tratarea statutului procurorilor prin prisma principiului independenței justiției și a

judecătorului stipulate de art. 116 din Constituție.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod

intră în vigoare la 01 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni de

acțiuni în contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până

la intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Prin urmare, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor de

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție va aprecia condițiile de admisibilitate a recursului

în conformitate cu prevederile art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, adică

conform reglementărilor anterioare intrării în vigoare a Codului administrativ.

În conformitate cu art. 247 din Codul administrativ, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ, examinând

recursul, Curtea Supremă de Justiție adoptă una dintre următoarele decizii: respinge

recursul.

Studiind materialele dosarului, Completul specializat pentru examinarea

acțiunilor de contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat și

care urmează a fi respins din următoarele considerente.

5

Pe parcursul judecării cauzei s-a constatat că, Valentina Tighineanu a activat

în organele Procuraturii în perioada 23 februarie 1983-01 februarie 2002, iar

începând cu data de 01 septembrie 1998, după atingerea vârstei de 50 ani, i-a fost

stabilită pensia pentru vechimea în muncă în mărime de 80% din salariul mediu lunar

conform funcției deținute de procuror în Procuratura pentru contribuirea exercitării

justiției în Curtea de Apel.

La data de 27 septembrie 2018 Valentina Tighineanu a depus la Casa

Națională de Asigurări Sociale cerere prealabilă, prin care a solicitat recalcularea

pensiei ca procuror, conform modificărilor operate în legislația privind salarizarea

procurorului.

Prin răspunsul nr. T-2053/18 din 14 noiembrie 2018 Casa Națională de

Asigurări Sociale i-a comunicat că, cuantumul pensiei sale a fost indexat în anii

2012-2018 și de la data de 01 aprilie 2018 a constituit 4833,42 de lei lunar, iar

conform art. 33 din Legea nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998, recalcularea pensiei

se efectuează numai în cazul apariției unor circumstanțe noi referitoare la stagiul de

cotizare, venitul asigurat, ce au avut loc până la acordarea drepturilor la pensie. Prin

urmare, nu este temei legitim de a recalcula pensia ca procuror din salariul majorat

al procurorilor în exercițiu.

Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, Valentina Tighineanu a

solicitat recunoașterea răspunsului Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. T-

2053/18 din 14 noiembrie 2018 ca fiind ilegal și obligarea Casei Naționale de

Asigurări Sociale să-i recalculeze și să-i achite pensia pentru vechime în muncă

conform legislației referitoare la majorarea salariului mediu al procurorului în

funcție.

Prima instanță, fiind învestită cu judecarea prezentei cauze, a ajuns la

concluzia temeiniciei acțiunii, recunoscând ca fiind ilegal răspunsul Casei Naționale

de Asigurări Sociale nr. T-2053/18 din 14 noiembrie 2018 și obligând Casa

Națională de Asigurări Sociale să achite Valentinei Tighineanu pensia pentru

vechime în muncă reieșind din salariul procurorului în Procuratura de circumscripție

Chișinău, cu recalcularea acesteia, ținându-se cont de funcția deținută la data ieșirii

la pensie, începând cu data de 05 aprilie 2013, după creșterea salariului cu 35% și

începând cu data de 01 august 2016, după creșterea salariului conform art. 60 din

Legea nr. 3 din 25 februarie 2016 (în vigoare de la 01 august 2016), inclusiv

modificările din 01 aprilie 2018, pe toată perioada de pensionare, reieșind din funcția

deținută.

Ulterior, instanța de apel, fiind învestită cu judecarea apelului declarat de către

Casa Națională de Asigurări Sociale, a ajuns la concluzia netemeiniciei acestuia,

menținând hotărârea primei instanțe, pe care a considerat-o întemeiată și legală.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor de contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție, analizând materialele anexate la dosar, în coraport cu

legislația în vigoare ce guvernează raportul juridic litigios, a ajuns la concluzia că,

soluția dată de către instanțele judecătorești este una întemeiată și legală.

Conform art. 34 alin. (6) din Legea nr. 118-XV din 14 martie 2003 cu privire

la Procuratură (în vigoare până la 17 martie 2009), procurorii pensionați beneficiază

6

de recalcularea pensiei, în dependență de majorarea salariului procurorului în

exercițiu, începând cu luna următoare celei în care s-a majorat salariul, indiferent de

faptul dacă pensionarul lucrează sau nu în organele Procuraturii.

Conform art. 73 alin. (1) și (8) din Legea nr. 294-XVI din 25 decembrie 2008

cu privire la Procuratură (în vigoare până la 01 august 2016), persoana care a atins

vârsta de 50 de ani și are o vechime totală în muncă de cel puțin 20 de ani, dintre

care cel puțin 12 ani și 6 luni în funcția de procuror sau de judecător, are dreptul la

pensie pentru vechime în muncă în proporție de 55% față de salariul mediu al

procurorului în exercițiu în funcția respectivă, iar pentru fiecare an complet de

muncă peste vechimea de 20 de ani, are dreptul la un adaos de 3%, dar nu mai mult

de 80%. Salariul mediu se determină la momentul stabilirii pensiei, luându-se în

considerare ultima funcție deținută de procuror.

Procurorii pensionați beneficiază de recalcularea pensiei pentru vechime în

muncă și a indemnizației viagere în cazul majorării generale a salariului procurorilor.

Recalcularea pensiei pentru vechime în muncă se efectuează ținându-se cont de

funcția deținută la data ieșirii la pensie. Recalcularea se efectuează din data de întâi

a lunii în care a fost efectuată majorarea salariului procurorului în exercițiu,

indiferent de faptul dacă pensionarul lucrează sau nu în organele Procuraturii.

În condițiile Legii nr. 37 din 07 martie 2013 pentru modificarea și completarea

Legii nr. 355-XVI din 23 decembrie 2005 cu privire la sistemul de salarizare în

sectorul bugetar, salariul procurorului s-a majorat cu 35%, care se efectuează

începând cu 01 ianuarie 2013, iar conform art. XXIX din Legea nr. 152 din 01 iulie

2016 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, începând cu 01 august

2016 salariul de funcție al procurorului se stabilește în raport cu salariul

judecătorului, conform Legii nr. 328 din 23 decembrie 2013 privind salarizarea

judecătorilor și procurorilor (în vigoare până la 01 decembrie 2018), precum și Legii

nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură, în funcție de nivelul procuraturii

în care își desfășoară activitatea și de vechimea în muncă în funcția de procuror.

La caz, se reține că, conform Hotărârii Curții Constituționale nr. 9 din 30

martie 2004 pentru controlul constituționalității unor prevederi ale art. I pct. 22 și

art.II-V din Legea nr. 358-XV din 31 iulie 2003 pentru modificarea și completarea

unor acte legislative, la determinarea temeiurilor juridice, condițiilor de stabilire și

plată a pensiilor, modalităților de calculare a cuantumului pensiei, legiuitorul are

obligația de a ține cont de faptul că, asigurările sociale stabilite anterior nu pot fi

anulate fără a fi substituite prin măsuri echivalente. Noile prevederi legale se vor

aplica numai pentru viitor și numai față de persoanele care au solicitat acordarea

pensiei după intrarea acestora în vigoare, fără a se aduce atingere drepturilor de

pensie stabilite anterior.

La fel, Hotărârea Curții Constituționale nr. 4 din 27 ianuarie 2000 privind

controlul constituționalității unor prevederi din legile care reglementează asigurarea

cu pensii a judecătorilor, procurorilor, anchetatorilor Procuraturii și funcționarilor

publici prevede că, la adoptarea unor legi noi și a altor acte juridice este inadmisibil

de a diminua protecția juridică a statutului judecătorului, consfințit în Legea cu

privire la statutul judecătorului. Curtea Constituțională s-a pronunțat univoc asupra

7

faptului că, cuantumul pensiei, stabilit printr-o lege anterioară, nu poate fi micșorat,

iar plata pensiei fixate nu poate fi suspendată printr-un act normativ adoptat ulterior.

Conform art. 140 din Constituția Republicii Moldova, legile și alte acte

normative sau unele părți ale acestora devin nule, din momentul adoptării hotărârii

corespunzătoare a Curții Constituționale. Hotărârile Curții Constituționale sunt

definitive și nu pot fi atacate.

Conform art. 28 alin. (l) și (2) din Legea nr. 317-XIII din 13 decembrie 1994

cu privire la Curtea Constituțională, actele Curții Constituționale sunt acte oficiale

și executorii, pe întreg teritoriul țării, pentru toate autoritățile publice și pentru toate

persoanele juridice și fizice. Actele normative sau unele părți ale acestora declarate

neconstituționale devin nule și nu se aplică din momentul adoptării hotărârii

respective a Curții Constituționale.

Sub acest aspect, Curtea Constituțională, prin Hotărârea nr. 27 din 20

decembrie 2011 privind controlul constituționalității unor legi de modificare a

condițiilor de asigurare cu pensii și alte plați sociale pentru unele categorii de

salariați, a declarat neconstituționale articolul II și punctele 7 și 9 ale articolului III

din Legea nr. 56 din 09 iunie 2011 „Pentru modificarea și completarea unor acte

legislative” în partea referitoare la art. 461 al Legii nr. 156-XIV din 14 octombrie

1998 „Privind pensiile de asigurări sociale de stat”.

În pct. 77-80 din aceeași Hotărâre, Curtea Constituțională a menționat că, la

aprecierea corespunderii prevederilor legale contestate cu garanțiile dreptului de

proprietate statuate de articolul 46 din Constituție, Curtea Constituțională va ține

cont de prevederile articolului 4 din Constituție și, conform practicii sale, de

prevederile Convenției Europene și jurisprudența Curții Europene.

Totodată, Curtea Constituțională a reiterat că, prin Hotărârea nr. 19 din 18

octombrie 2011, drepturile care decurg din sistemele de protecție socială, deși nu

sunt menționate expres în Convenția Europeană, intră totuși în domeniul său de

aplicare, protecția socială fiind percepută în accepțiunea sa largă, cuprinzând

asistența socială și cea medicală. Dacă la început Curtea Europeană a asimilat

dreptul la prestații sociale unui drept de proprietate, în sensul articolului 1 din

Protocolul nr. l la Convenția Europeană, iar în cazul persoanelor care au plătit

contribuții la un sistem de protecție socială (Muller vs. Austria, decizia din 16

decembrie 1974), ulterior jurisprudența acesteia a evaluat, nu fără de ambiguități în

ceea ce privește prestațiile non-contributive, spre protecție mai largă.

În acest context, în cauza Stec și alții versus Marea Britanie (decizia de

admisibilitate din 06 iulie 2005), Marea Cameră a Curții Europene a Drepturilor

Omului a statuat, cu valoare de principiu, că atunci cînd un Stat Parte pune în aplicare

o legislație care prevede plata automată a unei prestații sociale - indiferent dacă

acordarea acestei prestații depinde sau nu de plata prealabilă a contribuțiilor - această

legislație trebuie să fie considerată ca generând un interes patrimonial ce ține de

domeniul de aplicare al articolului 1 din Protocolul nr. l pentru persoanele care

îndeplinesc cerințele sale.

În lumina jurisprudenței Curții Europene, articolul 1 din Protocolul nr. l la

Convenția Europeană se aplică fără a fi nevoie să se bazeze exclusiv pe relația între

alocarea prestațiilor sociale și obligația de a plăti impozite sau alte contribuții.

8

Instanța de recurs mai reține că, din jurisprudența Curții Constituționale,

expusă la paragraful precedent, rezultă că, un drept social poate fi obiectul protecției

constituționale garantate de art. 46 și, respectiv, art. l din Protocolul nr. l la

Convenția Europeană numai în cazul cînd dreptul social respectiv este dobândit și

are o valoare economică. Aplicativ la prezenta cauză, un drept patrimonial dobândit

ar însemna dreptul la pensia ce se află în plată, care deja are o valoare economică și

astfel constituie un drept de proprietate al persoanei. În acest sens, Curtea

Constituțională susține aprecierea autorităților dată drepturilor diminuate prin

normele contestate ca drepturi potențiale sau aleatorii.

Prin urmare, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor de

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că, un asemenea drept social Valentina

Tighineanu l-a dobândit legal odată cu acordarea pensiei pentru vechime în muncă

în anul 1998, iar drepturile diminuate prin normele Legii nr. 56 din 09 iunie 2011

pentru modificarea și completarea unor acte legislative ca drepturi potențiale sau

aleatorii se referă la viitorii procurori cu drept de pensionare.

Dreptul Valentinei Tighineanu cu aplicarea principiului recalculării pensiei la

creșterea ordinară a salariului procurorului în exercițiu este menținut de instanța de

jurisdicție constituțională, iar dreptul subiectiv constituit în baza unei legi anterioare

nu poate fi atins de cel născut sub imperiul unei legi posterioare, legea nouă nefiind

aplicabilă unei fapte din trecut conform prevederilor art. 6 din Codul civil.

În contextul celor expuse, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor

de contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că, instanțele

judecătorești temeinic și legal au obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să

achite Valentinei Tighineanu pensia pentru vechime în muncă reieșind din salariul

procurorului în Procuratura de circumscripție Chișinău, cu recalcularea acesteia,

ținându-se cont de funcția deținută la data ieșirii la pensie, începând cu data de 05

aprilie 2013, după creșterea salariului cu 35% și începând cu data de 01 august 2016,

după creșterea salariului conform art. 60 din Legea nr. 3 din 25 februarie 2016 (în

vigoare de la 01 august 2016), inclusiv modificările din 01 aprilie 2018, pe toată

perioada de pensionare, reieșind din funcția deținută.

S-a mai stabilit că, prin hotărârile contestate instanțele judecătorești ierarhic

inferioare au admis și pretenția intimatei cu privire la recunoașterea răspunsului

Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. T-2053/18 din 14 noiembrie 2018 ca fiind

ilegal.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor de contencios

administrativ al Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că, răspunsul unei autorități publice

cuprinde punctul de vedere cu privire la interpretarea unei legi sau a unui act

administrativ, precum și atestă date existente în evidența unei autorități publice și nu

poate fi considerat drept un act administrativ producător de efecte juridice, iar dacă

autoritatea publică refuză emiterea unui act administrativ sau eliberarea unor acte,

precum și în cazul în care cererea nu este examinată în termenul legal, persoana

9

poate contesta inacțiunile autorității publice, care sunt asimilate actului

administrativ.

În acest sens, adresa Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. T-2053/18 din

14 noiembrie 2018 constituie o decizie a acesteia privind refuzul în recalcularea

pensiei intimatei și, în consecință, întemeiat a fost recunoscută de instanțele

judecătorești ierarhic inferioare ca fiind ilegală.

În asemenea circumstanțe, instanța de recurs conchide că, instanțele

judecătorești temeinic și legal au admis acțiunea depusă de către Valentina

Tighineanu, iar argumentele invocate de către recurentă în acest sens sunt

neîntemeiate și deaceea nu pot fi reținute.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, decizia

instanței de apel și hotărârea primei instanțe sunt întemeiate și legale, iar

argumentele invocate de către recurentă sunt neîntemeiate, Completul specializat

pentru examinarea acțiunilor de contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge

la concluzia de a respinge recursul.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ, Completul

specializat pentru examinarea acțiunilor de contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se respinge recursul declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Sveatoslav Moldovan

Nicolae Craiu

Mariana Pitic

10