2ra-1435/19 — Încasarea prejudiciului cauzat

Dosarul nr. 2ra-1435/19 Prima instanță: Judecătoria Edineț, sediul Central, judecător – N. Bobu Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți, judecători – E. Grumeza, N. Chircu, S. Grumeza Î N C H E I E R E 24 iulie 2019 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, în componența: președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu judecătorii Sveatoslav Moldovan Svetlana Filincova examinând admisibilitatea recursului declarat de Mihai-Daniel Ștefănescu, prin intermediul avocatului Ghenadie Odobescu, în cauza civilă la cererea înaintată de Mihai-Daniel Ștefănescu către Direcția Regională Nord a Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, intervenienți accesorii Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și Ministerul Afacerilor Interne al RM cu privire la repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei din 02 aprilie 2019 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost respinsă cererea de apel depusă de Mihai-Daniel Ștefănescu, fiind menținută hotărârea din 17 ianuarie 2019 a Judecătoriei Edineț, sediul Central, c o n s t a t ă: La 17 august 2018, Mihai-Daniel Ștefănescu a formulat cerere de chemare în judecată către Direcția Regională Nord a Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, intervenienți accesorii Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și Ministerul Afacerilor Interne al RM cu privire la repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată a invocat faptul că, la 09 octombrie 2017, ora 19:36, s-a prezentat la punctul de trecere a frontierei de stat „Lipcani”, venind din România cu automobilul de marca XXXXX nr. XXXX, declarând drept scop al vizitei întoarcerea acasă. Reclamantul a indicat că, potrivit adeverinței nr. 512 din 30 iulie 2018, eliberată de către Primăria or. Lipcani, dânsul locuiește în or. Lipcani, str. XXXX nr. XX. Prin decizia Inspectoratului General al Poliției de Frontieră din 19 octombrie 2017, reclamantul, ca cetățean al României, a fost informat despre refuzul intrării în țară în temeiul Legii nr. 200 din 16 iulie 2010, pentru motivul că a depășit termenul legal de ședere în Republica Moldova.

Potrivit reclamantului, după primirea refuzului de a intra în Republica Moldova, a fost nevoit să se întoarcă înapoi în România, să stea acolo departe și separat de 1 soție, copiii săi, fapte care i-au cauzat în primul rând disconfort, stres, neliniște și desigur îngrijorare pentru familia sa. Astfel, în rezultatul acțiunilor ilegale ale pârâtului, i s-a cauzat un prejudiciu moral, fiindu-i restrânse drepturile și posibilitățile de viață familială și socială. Faptele prezentate anterior i-au generat o reacție psihică negativă. Deși dânsul se află în căsătorie cu cet. XXXXXX timp de aproximativ 5 ani, a fost privat de dreptul de a se afla la propria locuință, împreună cu familia sa, simțindu-se singuratic, lipsit de dragoste și căldura celor dragi.

Reieșind din cele expuse, Mihai-Daniel Ștefănescu a solicitat încasarea de la Direcția Regională Nord a Inspectoratului General al Poliției de Frontieră în beneficiul său a prejudiciului moral în mărime de 30000 lei, încasarea cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 1000 lei și a cheltuielilor de judecată suportate în legătură cu examinarea litigiului. Prin hotărârea din 17 ianuarie 2019 a Judecătoriei Edineț, sediul Central, cererea de chemare în judecată înaintată de Mihai-Daniel Ștefănescu a fost respinsă. Prin decizia din 02 aprilie 2019 a Curții de Apel Bălți, a fost respinsă cererea de apel depusă de Mihai-Daniel Ștefănescu, fiind menținută hotărârea din 17 ianuarie 2019 a Judecătoriei Edineț, sediul Central.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că drept temei de încasare a prejudiciului moral, Mihai-Daniel Ștefănescu a invocat decizia emisă în privința sa la 09 octombrie 2017 de către Direcția Regională NORD a Inspectoratului General al Poliției de Frontieră la punctul de trecere a fronierei de stat Lipcani, prin care i s- a refuzat în intrarea pe teritoriul Republicii Moldova, pe motivul depășirii termenului legal de ședere în Republica Moldova (f.d.14), sub pretextul că aceasta ar fi ilegală și i-ar limita dreptul la libera circulație. Totodată, decizia menționată, fiind adusă la cunoștință contra semnătură apelantului Mihai-Daniel Ștefănescu, n-a fost contestată de către acesta în conformitate cu prevederile Legii contenciosului administrativ nici până la momentul actual, prin urmare este în vigoare și continuă să producă efecte juridice.

Țînând cont de faptul că legalitatea actului administrativ n-a fost supusă verificării pe calea contestării, acesta prezumându-se a fi emis în conformitate cu normele legale, n-a fost demonstrată ilegalitatea acțiunilor Direcției Regionale Nord a Inspectoratului General al Poliției de Friontieră la aplicarea interdicției de intrare în țară. La 27 mai 2019, Mihai-Daniel Ștefănescu, prin intermediul avocatului Ghenadie Odobescu, a contestat cu recurs decizia din 02 aprilie 2019 a Curții de Apel Bălți. În motivarea recursului a invocat circumstanțe și argumente similare celor din cererea de chemare în judecată și cererea de apel. Astfel, recurentul au solicitat admiterea cererii de recurs, casarea deciziei din 02 aprilie 2019 a Curții de Apel Bălți, cu pronunțarea unei decizii prin care să fie admise integral pretențiile formulate de reclamant.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Mihai- Daniel Ștefănescu, prin intermediul avocatului Ghenadie Odobescu, este neîntemeiat și urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare 2 a recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit. Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Bălți a fost pronunțată la 02 aprilie 2019 și expediată participanților la proces la 16 mai 2019 (f.d.

159, 160), fiind recepționată de recurent la 23 mai 2019 (f.d. 163). Astfel, având în vedere faptul că recursul declarat împotriva deciziei din 02 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost înregistrat la 27 mai 2019, în conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, acesta se consideră declarat în termen. În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă. În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil. În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt. Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind admisibil. 3 Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată în cererea de recurs declarată de Mihai-Daniel Ștefănescu, prin intermediul avocatului Ghenadie Odobescu. Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de Mihai-Daniel Ștefănescu, prin intermediul avocatului Ghenadie Odobescu. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, Judecătorul Ala Cobăneanu, Judecătorii Sveatoslav Moldovan, Svetlana Filincova 4