2ra-1435/19 — Încasarea prejudiciului cauzat

Dosarul nr. 2ra-1435/19

Prima instanță: Judecătoria Edineț, sediul Central, judecător – N. Bobu

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți, judecători – E. Grumeza, N. Chircu, S. Grumeza

Î N C H E I E R E

24 iulie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Sveatoslav Moldovan

Svetlana Filincova

examinând admisibilitatea recursului declarat de Mihai-Daniel Ștefănescu, prin

intermediul avocatului Ghenadie Odobescu,

în cauza civilă la cererea înaintată de Mihai-Daniel Ștefănescu către Direcția

Regională Nord a Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, intervenienți

accesorii Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și Ministerul Afacerilor

Interne al RM cu privire la repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 02 aprilie 2019 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost

respinsă cererea de apel depusă de Mihai-Daniel Ștefănescu, fiind menținută

hotărârea din 17 ianuarie 2019 a Judecătoriei Edineț, sediul Central,

c o n s t a t ă:

La 17 august 2018, Mihai-Daniel Ștefănescu a formulat cerere de chemare în

judecată către Direcția Regională Nord a Inspectoratului General al Poliției de

Frontieră, intervenienți accesorii Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și

Ministerul Afacerilor Interne al RM cu privire la repararea prejudiciului moral și

încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată a invocat faptul că, la 09 octombrie

2017, ora 19:36, s-a prezentat la punctul de trecere a frontierei de stat „Lipcani”,

venind din România cu automobilul de marca XXXXX nr. XXXX, declarând drept

scop al vizitei întoarcerea acasă.

Reclamantul a indicat că, potrivit adeverinței nr. 512 din 30 iulie 2018, eliberată

de către Primăria or. Lipcani, dânsul locuiește în or. Lipcani, str. XXXX nr. XX.

Prin decizia Inspectoratului General al Poliției de Frontieră din 19 octombrie

2017, reclamantul, ca cetățean al României, a fost informat despre refuzul intrării în

țară în temeiul Legii nr. 200 din 16 iulie 2010, pentru motivul că a depășit termenul

legal de ședere în Republica Moldova.

Potrivit reclamantului, după primirea refuzului de a intra în Republica Moldova,

a fost nevoit să se întoarcă înapoi în România, să stea acolo departe și separat de

1

soție, copiii săi, fapte care i-au cauzat în primul rând disconfort, stres, neliniște și

desigur îngrijorare pentru familia sa.

Astfel, în rezultatul acțiunilor ilegale ale pârâtului, i s-a cauzat un prejudiciu

moral, fiindu-i restrânse drepturile și posibilitățile de viață familială și socială.

Faptele prezentate anterior i-au generat o reacție psihică negativă. Deși dânsul se

află în căsătorie cu cet. XXXXXX timp de aproximativ 5 ani, a fost privat de dreptul

de a se afla la propria locuință, împreună cu familia sa, simțindu-se singuratic, lipsit

de dragoste și căldura celor dragi.

Reieșind din cele expuse, Mihai-Daniel Ștefănescu a solicitat încasarea de la

Direcția Regională Nord a Inspectoratului General al Poliției de Frontieră în

beneficiul său a prejudiciului moral în mărime de 30000 lei, încasarea cheltuielilor

de asistență juridică în sumă de 1000 lei și a cheltuielilor de judecată suportate în

legătură cu examinarea litigiului.

Prin hotărârea din 17 ianuarie 2019 a Judecătoriei Edineț, sediul Central, cererea

de chemare în judecată înaintată de Mihai-Daniel Ștefănescu a fost respinsă.

Prin decizia din 02 aprilie 2019 a Curții de Apel Bălți, a fost respinsă cererea de

apel depusă de Mihai-Daniel Ștefănescu, fiind menținută hotărârea din 17 ianuarie

2019 a Judecătoriei Edineț, sediul Central.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că drept temei de încasare a

prejudiciului moral, Mihai-Daniel Ștefănescu a invocat decizia emisă în privința sa

la 09 octombrie 2017 de către Direcția Regională NORD a Inspectoratului General

al Poliției de Frontieră la punctul de trecere a fronierei de stat Lipcani, prin care i s-

a refuzat în intrarea pe teritoriul Republicii Moldova, pe motivul depășirii termenului

legal de ședere în Republica Moldova (f.d.14), sub pretextul că aceasta ar fi ilegală

și i-ar limita dreptul la libera circulație. Totodată, decizia menționată, fiind adusă la

cunoștință contra semnătură apelantului Mihai-Daniel Ștefănescu, n-a fost contestată

de către acesta în conformitate cu prevederile Legii contenciosului administrativ nici

până la momentul actual, prin urmare este în vigoare și continuă să producă efecte

juridice.

Țînând cont de faptul că legalitatea actului administrativ n-a fost supusă

verificării pe calea contestării, acesta prezumându-se a fi emis în conformitate cu

normele legale, n-a fost demonstrată ilegalitatea acțiunilor Direcției Regionale Nord

a Inspectoratului General al Poliției de Friontieră la aplicarea interdicției de intrare

în țară.

La 27 mai 2019, Mihai-Daniel Ștefănescu, prin intermediul avocatului Ghenadie

Odobescu, a contestat cu recurs decizia din 02 aprilie 2019 a Curții de Apel Bălți.

În motivarea recursului a invocat circumstanțe și argumente similare celor din

cererea de chemare în judecată și cererea de apel.

Astfel, recurentul au solicitat admiterea cererii de recurs, casarea deciziei din 02

aprilie 2019 a Curții de Apel Bălți, cu pronunțarea unei decizii prin care să fie admise

integral pretențiile formulate de reclamant.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Mihai-

Daniel Ștefănescu, prin intermediul avocatului Ghenadie Odobescu, este

neîntemeiat și urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare

2

a recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Bălți a fost pronunțată la 02

aprilie 2019 și expediată participanților la proces la 16 mai 2019 (f.d. 159, 160),

fiind recepționată de recurent la 23 mai 2019 (f.d. 163). Astfel, având în vedere

faptul că recursul declarat împotriva deciziei din 02 aprilie 2019 a Curții de Apel

Chișinău a fost înregistrat la 27 mai 2019, în conformitate cu art. 434 din Codul de

procedură civilă, acesta se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel. În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

3

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de Mihai-Daniel Ștefănescu, prin intermediul

avocatului Ghenadie Odobescu.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Mihai-Daniel Ștefănescu, prin

intermediul avocatului Ghenadie Odobescu.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Ala Cobăneanu,

Judecătorii Sveatoslav Moldovan,

Svetlana Filincova

4