3ra-753/19 — contestarea actului administrativ

3ra-753/19 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3ra-753/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana (jud. S. Suvac)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. L. Bulgac, G. Dașchevici, A. Panov)

ÎNCHEIERE

17 iulie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic

judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea cererii de recurs depusă de către Valentina Florea,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă

de către Valentina Florea împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la

contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 07 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost admis apelul declarat de către Serviciul Fiscal de Stat, Direcția generală

administrare fiscală municipiul Chișinău, a fost casată hotărârea din 18 iulie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana și a fost emisă o nouă hotărâre cu privire la

respingerea acțiunii,

constată:

La data de 22 martie 2018 Valentina Florea a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la contestarea actului

administrativ.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la data de 02 ianuarie 2018

Serviciul Fiscal de Stat a adoptat hotărârea seria AH nr. 0000013, prin care s-a dispus

executarea silită a obligației sale fiscale în sumă de 5226,12 lei.

A considerat că, hotărârea enunțată este ilegală, deoarece la adoptarea acesteia

au fost încălcate prevederile art. 247 lit. a), b) și c) din Codul fiscal, care statuiază

că, persoana care examinează cazul de încălcare fiscală este obligată să clarifice dacă

a avut lot într-adevăr o încălcare fiscală, trebuie să fie trasă la răspundere persoana

respectivă pentru săvârșirea de încălcare fiscală, există alte circumstanțe importante

pentru soluționarea justă a cazului.

A susținut că, despre hotărârea enunțată a aflat întâmplător de la executorul

judecătoresc.

1

A considerat că, suma solicitată spre încasare este una ilegală, deoarece pentru

bunul imobil cu nr. cadastral xxxx este întocmit proiectul de execuție nr. 004/2017

de organizare a lucrărilor de desființare (demolare), fiind emisă autorizația de

desființare nr. 166id/17 din 12 decembrie 2017.

A solicitat anularea hotărârii Serviciului Fiscal de Stat seria AH nr. 0000013

din 02 ianuarie 2018 privind executarea silită a obligației fiscale a contribuabilului.

Ulterior, Valentina Florea a depus cerere de chemare în judecată suplimentară,

în care a indicat că, la data de 29 ianuarie 2018 a primit hotărârea Serviciului Fiscal

de Stat seria AH nr. 0000013 din 02 ianuarie 2018 privind executarea silită a

obligației fiscale a contribuabilului, însă în această hotărârea nu erau specificate

impozitele și taxele, pe care era obligată să le achite, precum și perioada formării

acestor obligații. De asemenea, la hotărâre nu au fost atașate careva suplimente,

avize, calcule sau alte informații, din care să rezulte sumele indicate.

A relevat că, abia la data de 14 mai 2018 din referința depusă de către pârât a

aflat că, pretinsele obligații în valoare de 5226,12 lei nu sunt pentru anul 0 (zero),

dar pentru anul 2017 și nu pentru impozitul pe avere, dar pentru impozitul pe imobil.

A menționat că, pentru a clarifica situația, s-a deplasat la sediul Direcției

deservire fiscală Centru (02), unde a depistat că, în contul său sunt incluse imobile,

care nu-i aparțin și, anume, imobilele din com. Țînțăreni, r-nul Anenii Noi și din

or.Codru, mun. Chișinău.

A susținut că, din informația eliberată de către Agenția Servicii Publice,

Departamentul cadastru rezultă că, imobilele deținute de ea se află în sect. Rîșcani,

mun. Chișinău și nu în sect. Centru sau alte raioane ale Republicii Moldova.

A afirmat că, conform art. 281 din Codul fiscal, Serviciul de colectare a

impozitelor și taxelor locale ale Primăriei mun. Chișinău urma să calculeze și să

înștiințeze contribuabilul despre mărimea impozitului calculat pe bunurile

imobiliare, or, până în prezent nu a primit avizul de plată pentru anul 2017.

A considerat că, calculul a fost întocmit greșit, fiind pe bunurile imobile pe

care nu le deține cu drept de proprietate.

Prin hotărârea din 18 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana a fost

admisă acțiunea depusă de către Valentina Florea și a fost anulată hotărârea

Serviciului Fiscal de Stat seria AH nr. 0000013 din 02 ianuarie 2018 privind

executare silită a obligației fiscale a contribuabilului.

Prin decizia din 07 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost admis

apelul declarat de către Serviciul Fiscal de Stat, Direcția generală administrare

fiscală municipiul Chișinău, a fost casată hotărârea primei instanțe și a fost emisă o

nouă hotărâre, prin care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Instanța de apel a remarcat că, conform informației „Contul personal al

contribuabilului” din Sistemul informațional al Serviciului Fiscal de Stat, la situația

din 02 ianuarie 2018 Valentina Florea deținea restanță la impozitul pe bunurile

imobiliare în sumă de 5226,12 lei (f. d. 34-35). Ca urmare a examinării restanțelor

contribuabilului Valentina Florea, la data de 02 ianuarie 2018, în conformitate cu

prevederile art. 193-201 din Codul fiscal, de către Serviciul Fiscal de Stat, DGAF

2

mun. Chișinău, s-a hotărât de a executa silit obligația fiscală restantă a

contribuabilului, fiind emisă hotărârea seria AH nr. 0000013 din 02 ianuarie 2018

cu privire la executarea silită a obligației fiscale în mărime de 5226,12 lei (f. d. 37).

Totodată, instanța de apel a apreciat critic argumentul intimatei precum că,

bunul imobil situat în xxxx a fost desființat prin demolare, respectiv, în accepțiunea

sa, acesta ar urma să fie exclus din categoria bunurilor imobiliare supuse impozitării

cu impozit pe bunuri imobiliare, deoarece conform extrasului din Registrul bunurilor

imobile, anexat la materialele cauzei, bunul imobil enunțat a fost radiat din Registrul

bunurilor imobile la data de 26 ianuarie 2018, în temeiul autorizației de desființare

nr. 166id/17 din 12 decembrie 2017 (f. d. 44-46).

Astfel, instanța de apel a considerat că, până la data menționată, intimata, în

virtutea dreptului său de proprietate, a exercitat dreptul de posesie, de folosință și de

dispoziție asupra bunului imobil enunțat. Prin urmare, impozitul pe bunurile

imobiliare, care este un impozit local și care reprezintă o plată obligatorie la buget

de la valoarea bunurilor imobiliare, fiind calculat anual pentru fiecare obiect al

impunerii, pornindu-se de la baza impozabilă a bunurilor imobiliare, conform

situației de la 1 ianuarie a perioadei fiscale respective, a fost perceput în conformitate

cu legislația în vigoare în privința bunului situat în xxxx, acesta constituind obiect

al impunerii cu impozit pe bunuri imobiliare pentru anul 2017.

Instanța de apel a reținut că, în cazul în care intimata a avut careva neclarități

în privința hotărârii recepționate, aceasta era în drept să solicite Serviciului Fiscal de

Stat explicații pe marginea actului emis în conformitate cu prevederile art. 8 alin. (1)

lit. a) din Codul fiscal. La materialele cauzei nu este anexat niciun înscris sau careva

probe, care să releve faptul că, intimata a întreprins toate acțiunile prevăzute de lege

și diligența necesară pentru a concretiza obligațiunile sale cu privire la achitarea

impozitului pe bunurile imobiliare și despre proveniența sumelor indicate în

hotărârea care constituie obiectul cauzei.

Referitor la „pretinsele obligații fiscale” a căror proveniență intimata neagă că

le-ar cunoaște, în sumă de 5226,12 lei, instanța de apel a relevat că, acestea sunt

indicate în avizele de plată al impozitului pe bunurile imobiliare pentru anul 2017,

emise în privința contribuabilului Valentina Florea și, anume, în avizul de plată al

impozitului pe bunurile imobiliare pentru anul 2017, emis de către Direcția de

colectare a impozitelor și taxelor locale din cadrul Primăriei mun. Chișinău, în care

sunt indicate bunurile imobile situate în mun. Chișinău și în avizul de plată al

impozitului pe bunurile imobiliare pentru anul 2017, emis de către Primăria

s.Țînțăreni, r-nul Anenii Noi, în care sunt indicate bunurile imobile situate în

s.Țînțăreni (f. d. 53, 57).

Instanța de apel a considerat că, afirmațiile intimatei cu privire la faptul că,

calculul sumelor indicate în avizele de plată ar fi fost întocmit greșit, precum și cu

privire la faptul că, bunurile imobile indicate în avize nu-i aparțin acesteia cu drept

de proprietate sunt neîntemeiate, întrucât aceasta era în drept să conteste legalitatea

emiterii avizelor de plată pentru anul 2017, din momentul în care a cunoscut despre

existența acestora, printr-o cerere prealabilă, la Primăria mun. Chișinău și la Primăria

3

s. Țînțăreni, r-nul Anenii Noi, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr.793

din 10 februarie 2000.

Așadar, luând în considerare faptul că, legalitatea emiterii avizelor de plată a

impozitului pe bunurile imobiliare pentru anul 2017 nu a fost contestată de către

intimată în instanța de contencios administrativ, există prezumția absolută că,

acestea au fost întocmite în conformitate cu prevederile legislației în vigoare și

produc efecte juridice.

În privința bunului imobil din str. Murelor, s. Țînțăreni, r-nul Anenii Noi,

conform extrasului din Registrul bunurilor imobile, bunul, care se află pe numele

Valentinei Florea, este terenul cu nr. cadastral xxxx, iar corectarea datelor ține de

obligația intimatei de a-și verifica bunurile înregistrate pe numele său din

str.Murelor, s. Țînțăreni, r-nul Anenii Noi, nefiind suficient doar contractul de

vânzare-cumpărare din 11 februarie 2010 (f. d. 60), or, avizele de plată pentru anul

2017, eliberate pe numele Valentinei Florea, includ aceleași coduri fiscale xxxx (f.

d. 53, 57).

La data de 03 aprilie 2019 Valentina Florea a depus recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și

menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a indicat că, decizia instanței de apel este ilegală,

deoarece au fost aplicate eronat normele de drept material și, anume, nu a fost

aplicată legea care trebuia să fie aplicată și a fost interpretată în mod eronat legea.

A menționat că, instanța de apel nu a constatat și elucidat pe deplin

circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei, concluziile acesteia fiind în

contradicție cu circumstanțele cauzei.

A susținut că, este eronată concluzia instanței de apel precum că, din

momentul în care ea a cunoscut despre existența avizelor de plată pentru anul 2017

urma, printr-o cerere prealabilă, să conteste legalitatea emiterii avizelor de plată la

Primăria mun. Chișinău și la Primăria s. Țînțăreni, r-nul Anenii Noi. Or, s-a constatat

că, ea a aflat despre existența pretinsei datorii de la executorul judecătoresc,

respectiv, a contestat hotărârea privind executarea silită a obligației fiscale, iar

avizele de plată a impozitului pe bunurile imobiliare le-a primit deja în instanța de

judecată de la reprezentantul Serviciului Fiscal de Stat.

A afirmat că, nu este responsabilă pentru erorile comise la prezentarea datelor

în scopul impozitării, or, s-a constatat că, bunul imobil aparține altei persoane, cu

alte date de identificare, fiind prezentat în acest sens contractul de vânzare-

cumpărare.

A relevat că, instanța de apel greșit a concluzionat că, la materialele cauzei nu

este nici un înscris sau careva probe, care să confirme faptul că, ea a întreprins toate

acțiunile prevăzute de lege pentru a concretiza obligațiunile sale la achitarea

impozitului pe bunurile imobiliare, deoarece în cadrul instanței de judecată s-au

constatat acțiunile contribuabilului întru clarificarea situației apărute și numai după

constatarea circumstanțelor, la data de 14 iunie 2018 a achitat impozitul pe bunurile

imobiliare cu nr. cadastrale xxxx în sumă de 5039 de lei, fiind inclusă perioada -

anul 2017 și parțial anul 2018.

4

A invocat că, instanța de apel a interpretat incorect argumentele sale referitor

la forma și conținutul hotărârii privind executarea silită a obligației fiscale a

contribuabilului, concluzionând că, hotărârea a fost emisă de către Serviciul Fiscal

de Stat pe un formular tipizat publicat în Monitorul Oficial al RM.

A declarat că, nu a negat faptul că, hotărârea a fost emisă conform procedurii

stabilite, dar a invocat că, a fost emisă în lipsa temeiului legal.

A notat că, instanța de apel, la examinarea cauzei, urma să țină cont de

prevederile art. 9 CPC.

Examinând admisibilitatea cererii de recurs, Completul specializat în cauze de

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod

intră în vigoare la 01 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni de

acțiuni în contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până

la intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Prin urmare, Completul specializat în cauze de contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție va aprecia condițiile de admisibilitate a recursului în conformitate cu

prevederile art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, adică conform reglementărilor

anterioare intrării în vigoare a Codului administrativ.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă legea nu prevede

astfel.

Din materialele dosarului rezultă că, Curtea de Apel Chișinău a expediat

decizia contestată în adresa părților la data de 13 martie 2019.

Astfel, recursul, depus la data de 03 aprilie 2019, este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei de contencios

administrativ, Completul specializat în cauze de contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

5

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Completul specializat în cauze de contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că,

recursul depus de către Valentina Florea nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art.432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Completul specializat în cauze de contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție menționează și faptul că, procedura admisibilității constă în verificarea

6

faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432

alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Totodată, Completul specializat în cauze de contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective,

adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul

trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell

contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul depus de către Valentina Florea,

asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, Completul specializat în cauze de

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara recursul depus de către

Valentina Florea ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 193, 195, 230 și 258 alin. (3) din Codul administrativ

și art. 270 din Codul de procedură civilă, Completul specializat în cauze de

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de către Valentina Florea se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Mariana Pitic

judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

7