2ra-1357/19 — Încasarea despăgubirilor de asigurare, prejudiciului moral

2ra-1357/19 — Încasarea despăgubirilor de asigurare, prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra–1357/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Buiucani), (jud. I. Păduraru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V. Clima, A. Malîi, E. Palanciuc)

Î N C H E I E R E

17 iulie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nicolae Craiu

Svetlana Filincova

examinând admisibilitatea recursului declarat de Burca Irina reprezentată de

avocatul Garaba Mihai,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Burca Irina

împotriva Companiei de Asigurări „Donaris Vienna Insurance Group” SA și lui

Ivancioglo Nicolae cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare, a penalității, a

dobânzii de întârziere și cheltuielilor de judecată, precum și repararea prejudiciului

moral cauzat,

împotriva deciziei din 20 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care au

fost respinse apelurile declarate de Burca Irina și de către Ivancioglo Nicolae și

menținută hotărârea din 26 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău (sediul

Buiucani),

con st ată:

La 30 iunie 2017, Burca Irina a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Companiei de Asigurări „Donaris Vienna Insurance Group” SA și lui Ivancioglo

Nicolae cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare, a penalității, a dobânzii

de întârziere și cheltuielilor de judecată, precum și repararea prejudiciului moral

cauzat,

În motivarea acțiunii a invocat că, la 20 ianuarie 2017, aproximativ la ora

19:45, la intersecția străzilor Plaiului cu Minsk, mun. Chișinău, s-a produs un

accident rutier cu implicarea autoturismului de model ”BMW 318”, cu n/i ”XX

XX” ce aparține lui Ivancioglo Nicolae și respectiv, a autoturismului de model

”Suzuki Vitara”, cu n/î ”XX XX” ce aparține Irinei Burca, în urma căruia,

automobilul ultimei a fost avariat.

Reclamanta ca menționat că, ulterior la fața locului s-a prezentat poliția, fiind

întocmit procesul-verbal cu privire la contravenție nr. MAI03 605684 din 24

ianuarie 2017, prin care s-a constatat că, vinovat de comiterea accidentului rutier

este Ivancioglo Nicolae, care la momentul producerii accidentului rutier deținea

polița de asigurare obligatorie a răspunderii civile eliberat de CA „Donaris Vienna

Insurance Group” SA.

În aceiași ordine de idei a specificat că, CA „Donaris Vienna Insurance

1

Group” SA la 30 ianuarie 2017 a întocmit declarația de daune nr. RCAI0140_2017

în care s-a stabilit data, ora și locul producerii accidentului, precum și faptul că

autoturismul de model ”Suzuki Vitara” a avut de suferit o lovitură în spate din

partea dreaptă.

La 20 ianuarie 2017, a fost întocmit procesul-verbal de constatare a pagubelor

în care s-a indicat detaliat părțile componente și piesele avariate, gradul de

avariere, felul de reparație sau înlocuirea și numărul elementelor avariate.

Prin dispoziția nr. RCAI0140_2017 din 01 martie 2017 emisă de către

compania de asigurări „Donaris Vienna Insurance Group” SA, a fost dispusă

recunoașterea evenimentului produs și descris în declarația de daune drept caz

asigurat în conformitate cu care dauna cauzată autoturismului de model ”Suzuki

Vitara” constituie suma de 32 074,36 lei. Mai mult ca atât a fost dispusă virarea

acestei sume către Burca Irina.

Reclamanta a evidențiat că, din devizul calculului costului restabilirii

autovehiculului avariat din 05 martie 2017, întocmit de asigurător unilateral,

rezultă eronat valoarea lucrărilor de manoperă în suma de 14 781,11 lei și costul

pieselor ce se înlocuiesc în mărime de 17 293,25 lei.

La 24 martie 2017, compania de asigurări „Donaris Vienna Insurance Group”

SA a transferat reclamantei suma de 32 047,36 lei cu titlu de despăgubire de

asigurare, fapt confirmat prin ordinul de plată nr. 1781 din 24 martie 2017.

Ulterior, a fost întocmit acordul cu privire la stabilirea cuantumului

despăgubirii de asigurare, act care nu a fost semnat de Burca Irina din motiv că nu

este de acord cu suma despăgubirii.

Astfel, nefiind de acord cu suma despăgubirii stabilită de către compania de

asigurări „Donaris Vienna Insurance Group” SA în legătură cu producerea

accidentului, a depus o cerere la Uniunea Experților Evaluatori Independenți

privind examinarea mijlocului de transport și stabilirii valorii prejudiciului cauzat

proprietarului autoturismului de model ”Suzuki Vitara”.

La 02 februarie 2017, a fost întocmit raportul de evaluare a pagubei

nr.353/02A, conform căruia prejudiciul cauzat autoturismului de model ”Suzuki

Vitara” este de 54 286,12 lei, așadar în opinia reclamantei compania de asigurări

„Donaris Vienna Insurance Group” SA acționează cu rea-credință în acest caz,

încercând să ducă în eroare, acordând pentru prejudiciul cauzat autoturismului

acesteia o sumă vădit mai mică decât suma reală necesară pentru restabilirea

autoturismului avariat.

A concluzionat că, asigurătorul CA „Donaris Vienna Insurance Group” SA nu

a achitat integral daunele provocate în urma accidentului rutier din 20 ianuarie

2017, respectiv diferența de 22 211,76 lei urmează a fi încasată de la compania de

asigurări, deoarece suma de 32 047,36 lei este una neîntemeiată și nu acoperă

prejudiciul real cauzat.

Ulterior, prin raportul de expertiză judiciară nr.1001 și nr.1002 din 04 iunie

2018 expertul judiciar Sandu Ion a concluzionat că, costul reparației la automobilul

de model „Suzuki Vitara” calculat în baza procesului-verbal de constatare a

pagubei din 30 ianuarie 2017, întocmit de specialistul CA „Donaris Vienna

Insurance Group” SA, la data accidentului rutier 20 ianuarie 2017, conform

devizului estimativ, costul pieselor noi de schimb - 55 248,52 lei; costul lucrărilor

de reparație - 16 060,17 lei și costul materialelor de bază pentru lucrările de

2

vopsire - 8 332,47 lei.

În viziunea reclamantei, expertul judiciar la stabilirea costului pieselor de

schimb a automobilului de model „Suzuki Vitara” cu n/i ”XX XX” nu a aplicat

corect normele legale, în acest sens atribuindu-i prejudiciului material suportat de

Burca Irina un coeficient scăzut, iar prin raportul de expertiză judiciară nr. 1001,

1002 din 04 iunie 2018 s-a stabilit clar că, ultima în urma accidentului rutier a avut

de suferit un prejudiciu material în sumă de 79 641,16 lei.

În asemenea circumstanțe, reclamanta a menționat că, asigurătorul CA

„Donaris Vienna Insurance Group” SA n-a achitat integral daunele provocate în

urma accidentului rutier din 20 ianuarie 2017, respectiv diferența de 47 566,80 lei

urmează a fi încasată de la compania de asigurări.

Referitor la prejudiciu moral, reclamanta a indicat că prin raportul de

constatare nr. 281 din 23 ianuarie 2017, s-a stabilit că, Burca Irina a suferit o

vătămare corporală neînsemnată, care s-a manifestat prin prezența unei XXXX la

nivelul XX XX XX, care ar fi putut fi cauzată în rezultatul acțiunii traumatice a

unui obiect contondent dur, posibil în timpul și circumstanțele indicate.

Prin urmare, Ivancioglo Nicolae prin fapta sa ilegală, a adus atingere

nemijlocit dreptului nepatrimonial ce se manifestă prin suferința fizică și psihică

suportată de aceasta în urma producerii accidentului rutier. Totodată, nu a avut

posibilitatea să se folosească de automobilul său avariat o anumită perioadă.

Reieșind din prejudiciul evaluat mai sus reclamanta a considerat că,

Ivancioglo Nicolae este obligat să o despăgubească pe Burca Irina pentru cele

cauzate, acordându-i în acest sens o sumă de 10 000 lei.

Referitor la penalități Burca Irina a făcut trimitere la prevederile art. 6 alin.

(6) din Legea cu privire la asigurări, potrivit căruia în caz de încălcare a termenului

de plată a indemnizației de asigurare sau a despăgubirii de asigurare din vina

asigurătorului, acesta va plăti asiguratului, beneficiarului asigurării și/sau

păgubitului, pentru fiecare zi de întârziere, penalitate de 0,1% din suma

indemnizației sau despăgubirii.

CA „Donaris Vienna Insurance Group” SA urmează să plătească penalitatea

în mărime de 0,1% din suma despăgubirii pentru fiecare zi de întârziere în mărime

de 8 562,02 lei. conform calculului anexat la cerere, penalitatea fiind calculată

pentru 180 zile.

Referitor la dobânda de întârziere, reclamanta a menționat că aceasta

reprezintă prin sine o varietate a despăgubirilor pentru prejudiciul astfel cauzat,

mărimea cărora creditorul nu este obligat s-o probeze, decât dacă invocă o dobândă

de întârziere peste cea indicată în art.619 al Codului civil. Astfel, urmează a fi

încasat pentru perioada 01 martie 2017- 06 august 2018 suma de 11 170,38 lei.

În fine, în instanță reclamanta a solicitat încasarea din contul CA „Donaris

Vienna Insurance Group” SA despăgubirii de asigurare în mărime de 47 566,80 lei,

a penalității în mărime de 8 562,02 lei, a dobânzii de întârziere în mărime de

11 170,38 lei, a taxei de stat achitată la depunerea cererii de chemare in judecată în

mărime de 2 119 lei, a taxei de stat achitată pentru efectuarea expertizei judiciare

în mărime de 4 200 lei și a cheltuielilor pentru asistență juridică în mărime de 5

000 lei, iar din contul lui Ivancioglo Nicolae suma de 10 000 lei cu titlu de

prejudiciu moral.

Prin hotărârea din 26 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău (sediul

3

Buiucani), acțiunea a fost admisă parțial, fiind dispusă încasarea din contul lui

Ivancioglo Nicolae în beneficiul Irinei Burca a sumei de 2 000 lei cu titlu de

prejudiciu moral. În rest acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 20 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, au fost respinse

apelurile declarate de Burca Irina și de către Ivancioglo Nicolae și menținută

hotărârea din 26 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani).

Pentru a emite soluțiile menționate, instanțele ierarhic inferioare au reținut că,

Burca Irina nu poate să solicite despăgubirea de asigurare în sumă de 47 566,80 lei

stabilit prin raportul de expertiză, or prin pct.4 lit. a) și lit. b) din procesul-verbal de

constatare a daunelor din 30 ianuarie 2017, Burca Irina a acceptat repararea

automobilului de către SRL ”Garant Prest”, ce urma să-l repare contra sumei în

mărime de 31 206 lei, precum și a acceptat achitarea despăgubirii de asigurare în

numerar sau în virament la cont bancar în baza prețurilor medii practicate de trei

stații de specialitate: SRL „Grandmaster”, SRL „Ivalcar” și SRL „East Auto”.

Ca urmare CA „Donaris Vienna Insurance Group” SA și-a onorat obligațiile,

a recunoscut evenimentul produs și a stabilit pentru păgubita Burcă Irina

despăgubirea de asigurare în sumă totală de 32 074,36 lei, ce a fost transferată în

contul ultimei. Or, careva obiecții de către Burcă Irina în privința cuantumului

despăgubirii de asigurare determinat în rezerva preventivă în mărime de 40 000 lei,

n-au fost invocate, fiind de acord la repararea automobilului de către SRL ”Garant

Prest”, care a stabilit costul reparației în sumă de 31 206 lei.

Instanțele au respins celelalte pretenții cu privire la încasarea penalității și a

dobânzii de întârziere, or acestea sunt accesorii și depind de pretenția de bază,

ultima fiind neîntemeiată.

Cu referire la încasarea de la Ivancioglo Nicolae a prejudiciului moral,

instanțele au conchis că suma de 2 000 lei poate fi considerată ca o compensare ce

ar aduce satisfacție echitabilă persoanei vătămate, în cazul dat Irinei Burca, fiind

suficientă pentru a-i oferi o reparație completă pentru suferințele suportate în urma

accidentului rutier, ajungând la concluzia de a încasa anume această sumă.

La 15 mai 2019, Burca Irina reprezentată de avocatul Garaba Mihai a declarat

recurs împotriva deciziei din 20 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând

casarea acesteia și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de

admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel la emiterea deciziei a

interpretat eronat legea precum și a săvârșit alte încălcări care au dus la

soluționarea greșită a cauzei.

La 15 iulie 2019, CA „Donaris Vienna Insurance Group” SA a depus o

referință la recursul declarat de către Burca Irina, solicitând considerarea acestuia

ca fiind inadmisibil.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs, referință, în raport cu

materialele cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat

de către Burca Irina reprezentată de avocatul Garaba Mihai, neîntemeiat și care

urmează a fi considerat inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

4

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea considerării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de Burca Irina reprezentată de avocatul Garaba

Mihai, nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin

prisma art. 432 al Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în

mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii

ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ a recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare al recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,

fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de

nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului

înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în

apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,

instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la

o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de

recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o

minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe

care se bazează.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acesteia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune considerarea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de către Burca Irina reprezentată de

5

avocatul Garaba Mihai.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

considerării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Burca Irina reprezentată de

avocatul Garaba Mihai.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nicolae Craiu

Svetlana Filincova

6