2rac-2/20 — cu privire la încasarea despagubirii de asigurare, venitului ratat

2rac-2/20 — cu privire la încasarea despagubirii de asigurare, venitului ratat (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.2rac-2/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, judecător: A. Catană

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători: L. Bulgac, Gr. Dașchevici, A. Panov

DECIZIE

29 ianuarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

examinând recursul declarat de „Daniko Group” SRL,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a SRL „Daniko Group” către

CA „Donaris Vienna Insurance Group” SA cu privire la încasarea despăgubirii de

asigurare, a venitului ratat, a penalității și a dobânzii de întârziere,

împotriva deciziei din 28 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost admis apelul declarat de CA „Donaris Vienna Insurance Group” SA și casată

hotărârea din 19 septembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, prin care

acțiunea a fost admisă,

c o n s t a t ă:

La 14.08.2014, ÎCS „Utiltrans Construct” SRL a depus cerere de chemare în

judecată împotriva ÎCS „Toto-Tadei” SRL și SAR „Donaris Group” SA, prin care

a solicitat încasarea în mod solidar din contul pârâților a sumei de 58304 de euro

cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul, cauzat în urma deteriorării

compactorului ABG Alexander DD95; a sumei de 2098,9 de euro cu titlu de

penalitate de întârziere și a sumei de 191876,94 de lei cu titlu de beneficiu ratat.

În motivarea acțiunii, a indicat că, la 19.02.2013, între ÎCS „Utiltrans

Construct” SRL și ÎCS „Toto-Tadei” SRL, a fost încheiat contractul nr.G-05-13/29

pentru arenda mecanismelor cu operator, în temeiul căruia reclamantul a transmis

în locațiune întreprinderii pârâte ÎCS „Toto-Tadei” SRL un șir de mecanisme,

inclusiv compactorul Alexander DD 95, iar ÎCS „Toto-Tadei” SRL s-a obligat să

achite reclamantei prețul contractual determinat în pct. 2.1. al contractului, inclusiv

180 de lei pe oră, fără TVA, pentru utilizarea compactorului Alexander DD 95. În

pct. 5.2 din contract, s-a prevăzut penalitatea de întârziere în mărime de 0,02% din

valoarea totală a obligației neexecutate, pentru fiecare zi de întârziere.

La 04.11.2013, pe șantierul lucrărilor de reabilitare a traseului Chișinău-

Soroca, efectuate de pârâtul ÎCS „Toto-Tadei” SRL, s-a produs un accident rutier,

în urma căruia a fost deteriorat Compactorul Alexander DD 95, transmis de

1

reclamant în locațiune pârâtului ÎCS „Toto-Tadei” SRL. Potrivit procesului-verbal

cu privire la contravenție din 04.11.2013, vinovat de comiterea accidentului a fost

recunoscut angajatul pârâtului ÎCS „Toto-Tadei” SRL, șoferul Dubceac Valeriu.

Prin reclamația din 14.11.2013, reclamantul ÎCS „Utiltrans Construct” SRL a

solicitat de la pârâtul ÎCS „Toto-Tadei” SRL, compensarea valorii compactorului

Alexander DD 95 deteriorat, în sumă de 58 304 de euro.

ÎCS „Toto-Tadei” SRL a recomandat reclamantului să ceară despăgubirea

prejudiciului de la asigurător, comunicându-i că lucrările de reabilitare a traseului

Chișinău-Soroca, au fost asigurate prin contractul nr. CAR/EAR2013-C 0001 de

asigurare a lucrărilor de construcție și montaj din 01.04.2013, încheiat între ÎCS

„Toto-Tadei” SRL cu SAR „Donaris Group” SA. Ca urmare, ÎCS „Utiltrans

Construct” SRL a depus la SAR „Donaris Group” SA o cerere prin care a solicitat

informații privind valoarea despăgubirii pentru dosarul în cauză.

La 26.11.2013, SAR „Donaris Group” SA a comunicat ÎCS „Utiltrans

Construct” SRL că, în urma examinării dosarului de daună, asigurătorul a refuzat

recunoașterea cazului asigurat și a refuzat să achite despăgubirea de asigurare.

Răspunderea solidară a pârâtului ÎCS „Toto-Tadei” SRL rezultă din contractul

nr.G-05-13/29 pentru arenda mecanismelor cu operator, iar răspunderea solidară a

pârâtului SAR „Donaris Group” SA rezultă din pct.3.1., pct.4.1. ale contractului nr.

CAR/EAR2013-01-0001 de asigurare a lucrărilor de construcții montaj din

01.04.2013, conform cărora asigurătorul SAR „Donaris Group” SA obligat să

recupereze prejudiciul cauzat terților de asiguratul ÎCS „Toto-Tadei” SRL în limita

sumei asigurate de 2 mln. euro.

Prin încheierea din 30 mai 2016 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a fost

suspendat procesul în temeiul art.2 alin. (l) lit. d) din Codul de procedură civilă,

până la data intrării în vigoare a hotărârii judecătorești în cadrul procesului

insolvabilității intentat în privința întreprinderii copârâte ÎCS „Toto-Tadei” SRL.

Prin încheierea din 12 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

procesul a fost reluat.

După reluarea procesului, reclamantul ÎCS „Utiltrans Construct” SRL, prin

avocatul Ariadna Suveica (Dodi) a depus o cerere de concretizare a cuantumului

pretențiilor din acțiune și de completare a temeiului acțiunii, (după depunerea

cererii administratorului autorizat Sergiu Guțu de încetare a procesului de judecată

pe motiv că ÎCS „Toto-Tadei” SRL a fost radiată din Registrul de Stat al

persoanelor juridice), prin care a solicitat încasarea din contul asigurătorului CA

„Donaris Vienna Insurance Group” SA a sumelor de 58304 de euro și de

191876,94 de lei cu titlu de despăgubire a prejudiciului material; a sumelor de

10494,72 de euro și de 34537,85 de lei cu titlu penalitate; a sumelor de 45954,73

de euro și de 151235,83 de lei cu titlu de dobânzi de întârziere.

Suplimentar, la argumentele aduse prin cererea de chemare în judecată, a

indicat că cerința de recuperare din contul CA „Donaris Vienna Insurance Group”

SA a prejudiciului în sumă de 58304 de euro se întemeiază pe prevederile art. 1301

din Codul civil, care reglementează obiectul contractului de asigurare, art. 1304

alin. (l) din Codul civil, potrivit căruia asigurarea contra daune garantează

asiguratul contra consecințelor unui eveniment care poate aduce atingere

patrimoniului său, art.1304 alin. (2) din Codul civil, care prevede că asigurarea

2

contra daune cuprinde asigurarea bunurilor și asigurarea de răspundere civilă, iar

cerințele subsecvente de încasare a penalității și a venitului ratat le-a întemeiat pe

prevederile art.6 alin. (6) din Legea nr. 407 din 21.12.2006 cu privire la asigurare,

art.610 și art. 626 din Codul civil.

Prin încheierea din 12 septembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

reclamantul ÎCS „Utiltrans Construct” SRL a fost înlocuit cu succesorul său în

drepturi SRL „Daniko Group”.

Prin hotărârea din 19 septembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea a fost admisă parțial. S-a încasat de la CA „Donaris Vienna Insurance

Group” SA în beneficiul SRL „Daniko Group” despăgubirea de asigurare în

mărime de 58300 de euro, penalitatea în mărime de 10494,72 de euro și dobânda

de întârziere în mărime de 5954,73 de euro, cheltuielile de judecată suportate și

anume taxa de stat în mărime de 15000 de lei, iar în total suma de 114749,45 de

euro și 25000 de lei. În rest acțiunea s-a respins ca fiind nefondată.

Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, la 20.09.2018, CA „Donaris

Vienna Insurance Group” SA a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru din 19 septembrie 2018, solicitând admiterea apelului,

casarea hotărârii contestate, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să

fie respinsă integral.

Prin decizia din 28 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, apelul declarat a

fost admis și s-a casat hotărârea primei instanțe, cu pronunțarea unei hotărâri noi,

prin care acțiunea a fost respinsă, fiind dispusă încasarea cheltuielilor de judecată

de la SRL „Daniko Group” în beneficiul CA „Donaris Vienna Insurance Group”

SA în mărime de 18750 de lei.

La 10.06.2019, „Daniko Group” SRL a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel.

În motivarea recursului a indicat că argumentarea instanței de apel este una

contradictorie și denotă încălcarea și aplicarea eronată a legii materiale, iar

obiecțiile relatate în cererea de recurs atestă temeinicia și legalitatea recursului,

motiv pentru care se solicită admiterea recursului, casarea deciziei instanței de

fond și menținerea hotărârii primei instanțe.

La 12.08.2019, CA „Donaris Vienna Insurance Group” SA a depus referință

la cererea de recurs, prin care a solicitat ca recursul declarat împotriva deciziei

instanței de apel din 28 martie 2019 să fie considerat inadmisibil.

La 07.10.2019, „Daniko Group” SRL, întru concretizarea circumstanțelor și

temeiurilor recursului, a depus cerere de recurs suplimentară, menționând că susțin

cererea de recurs din 10.06.2019 și își întemeiază prezenta cerere în baza art. 60

alin. (21) și (3) Cod de procedură civilă.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 28

martie 2019 și expediată pentru comunicare participanților la proces la 07 mai

2019 (f. d. 141). Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale

și a declarat recursul împotriva deciziei din 28 martie 2019 a Curții de Apel

Chișinău, în termen.

3

Prin încheierea din 09 octombrie 2019 a Curții Supreme de Justiție, recursul

declarat de „Daniko Group” SRL a fost considerat admisibil.

La 21 octombrie 2019, CA „Donaris Vienna Insurance Group” SA a depus

referință suplimentară, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea

deciziei instanței de apel.

Examinând materialele dosarului, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

neîntemeiat și urmează a fi respins, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă, instanța de

recurs după ce judecă recursul este în drept să respingă recursul și să mențină

decizia instanței de apel și, după caz, hotărârea primei instanțe, precum și

încheierile atacate cu recurs.

Fiind învestită cu examinarea prezentului litigiu, prima instanță s-a pronunțat

în favoarea admiterii acțiunii. Pentru a emite soluția enunțată, instanța a reținut că,

prin acordul de voință al părților contractului de asigurare CAR/EAR2013-01-0001

din 01.04.2013, exprimat în acordul adițional nr. 1 din 01.10.2013, asigurarea

asumată de asigurător a fost prelungită pentru perioada de la 28.10.2013 până la

27.01.2014, iar prima suplimentară în mărime de 3700 de euro, urma să fie achitată

de asigurat până la 02.11.2013.

În astfel de circumstanțe, prima instanță a conchis că, la caz, prin acordul

adițional nr. 1 din 01.10.2013, valabilitatea contractului de asigurare a fost extinsă

asupra perioadei anterioare achitării primei suplimentare de asigurare, și anume

pentru perioada de la 28.10.2013 până la data limită de achitare a primei

suplimentare - 02.11.2013, iar acest acord de voință al părților este unul valabil,

deoarece conform prevederilor art. 1313 Cod civil, părțile pot deroga prin contract

de la regula generală, potrivit căreia asigurarea începe din momentul achitării

primei de asigurare sau a primei tranșe a acesteia.

Judecând cauza în ordine de apel, instanța de apel a admis apelul declarat de

către CA „Donaris Vienna Insurance Group” SA. A casat hotărârea atacată și a

pronunțat o hotărâre nouă, prin care acțiunea a fost respinsă.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a indicat că prima instanță, nu a dat

eficiență deplină circumstanțelor cauzei și înscrisurilor prezentate, fapt ce a

contribuit la adoptarea unei hotărâri care nu este bazată pe un fundament temeinic

și pe materialul probatoriu administrat.

Invocând prevederile art. 7 alin. (1) din Legea cu privire la asigurări nr. 407

din 21.12.2006 a menționat că, prima de asigurare reprezintă suma pe care

asiguratul este obligat să o plătească asigurătorului, la eliberarea poliței de

asigurare, în modul și în termenul prevăzut de contractul de asigurare, în schimbul

preluării de către asigurător a riscului asigurat.

Din acest punct de vedere, atâta timp, cât prima de asigurare nu a fost

achitată, riscul nu poate fi considerat preluat.

Calificând raportul juridic din speță, instanța de apel a reținut că de fapt

acordul adițional nr. 1 din 01.10.2013 la Contractatul de asigurare CAR/EAR2013-

01-0001 din 01.04.2013, în temeiul căruia se solicită achitarea despăgubirii de

asigurare, reprezintă o nouă asigurare, încheiată în condițiile contractului de

asigurare deja încetat, la 30.09.2013, conform art. 18 alin. (1) lit. b) din Legea nr.

4

407 din 21.12.2006, iar prima de asigurare în mărime de 3700 de euro, reprezintă o

unica tranșă, plata căreia angajează începerea răspunderii asigurătorului (preluarea

riscului).

Totodată, instanța de apel a indicat că din suportul probatoriu se constată că

prima de asigurare conform acordului adițional nr. 1 nu a fost achitată, prin

urmare, asiguratului nu i s-a eliberat polița de asigurare.

Așadar, după expirarea termenului de valabilitate a contractului de asigurare

CAR/EAR 2013-01-0001 din 01.04.2013, părțile semnatare au încheiat un acord

adițional la acesta, la 01.10.2013, prin care au convenit prelungirea perioadei de

asigurare de la 28.10.2013 până la 27.01.2014, pentru care fapt asiguratul în

conformitate cu prevederile pct. 4 al acordului adițional enunțat, urma să transfere

prima suplimentară de asigurare în mărime de 3700 de euro până la data de

02.11.2013 (f. d. 29, Vol. I).

Prin urmare, instanța de apel a reținut ca nefondate alegațiile primei instanțe

cu privire la faptul că, prima de asigurare suplimentară, conform acordului nr. 1 la

Contractul de asigurare CAR/EAR2013-01-0001 din 01.04.2013, urma a fi achitată

până la data de 02.11.2013, iar ținând cont de faptul că ziua de 02.11.2013 a fost zi

nelucrătoare, zi de sâmbătă, cu referire la prevederile art. 264 alin. (4) Cod civil,

instanța a considerat că obligația de plată a primei de asigurare a fost executată în

termen, fiind achitată în următoarea zi lucrătoare pe data de 04.11.2013. Or, prima

instanță nu a făcut delimitarea între perioada de valabilitate a contractului și

perioada de răspundere a asigurătorului, fapt ce a condiționat pronunțarea unei

soluții diametral opuse.

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție, verificând și analizând legalitatea hotărârilor judecătorești

enunțate, prin prisma circumstanțelor cauzei și cadrului normativ aplicabil speței,

constată că decizia din 28 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău este legală și

corespunde întocmai prevederilor legale ce guvernează prezentul litigiu.

Astfel, după cum denotă materiale speței, valabilitatea contractului de

asigurare CAR/EAR 2013-01-0001 din 01.04.2013 privind asigurarea lucrărilor de

construcție și montaj, a expirat la 30.09.2013, iar la 01.10.2013, părțile contractului

enunțat au semnat acordul adițional nr. 1, prin care au convenit asupra prelungirii

perioadei de asigurare de la 28.10.2013 până la 27.01.2014, pentru care fapt

asiguratul, în conformitate cu prevederile pct. 4 al acordului adițional dat, urma să

transfere prima suplimentară de asigurare în mărime de 3700 de euro până la data

de 02.11.2013.

Totodată, instanța de recurs constată că, potrivit pct. 3 din acest acord, părțile

au stabilit și suma asigurată pentru Răspunderea angajatorului față de personal: (a)

EUR 125 000,00 agregată pentru perioada de asigurare; (b) EUR 10000,00 pentru

fiecare și orice caz, iar conform pct. 2 al acordului adițional nr. 1, contractul de

executare a lucrărilor nr. RSPSP/W02/03 din pct. 4.1. al Contractului de asigurare

s-a exclus, fiind stabilit prin pct. 5 al acordului că toți ceilalți termeni și condițiile

contractului rămân neschimbate, deci, după cum rezultă din pct. 4 al acordului

menționat cu condiția că, asiguratul până la data de 02.11.2013, va achita prima

suplimentară de asigurare în mărime de 3700 de euro.

5

În același timp, instanța de recurs atestă că, potrivit înscrisului – ordin de

plată nr. 807 din 01.11.2013 (f. d. 127, Vol. I), încercarea plătitorului ÎCS „Toto-

Tadei” SRL de a transfera pe contul SAR „Donaris Group” SA suma de 64799,58

de lei a fost blocată de către Inspectoratul Fiscal de Stat, iar potrivit ordinului de

plată nr. 807 din 04.11.2013 (f. d. 128, Vol. I), ÎCS „Toto-Tadei” SRL a transferat

pe contul SAR „Donaris Group” SA suma de 64799,58 de lei, data executării fiind

04.11.2013, orele 13.58.00, data primirii – 15.46.00.

Potrivit informației din 07.11.2013, ÎCS „Toto Taddei” SRL s-a adresat cu

declarație de daune către asigurător, indicând că, la 04.11.2013, aproximativ la

orele 16:30, s-a produs accidentul rutier în care a fost implicat un echipament al

firmei ÎCS „Toto Taddei” SRL. Astfel, camionul cu n/î C QO 973, care transporta

un compactor al firmei ÎCS „Utiltrans Construct” SRL pe șantierul de construcție

al ÎCS „Toto Taddei” SRL, nr. contractului RSPSP/W2/02 - „Rehabilitation of M2

Chișinău-Soroca Road, km 26+200 - km 54+850”, a răsturnat compactorul,

provocându-i daune.

În rezultatul examinării complete a materialelor dosarului de daune nr. 2708-

2013 din 07.11.2013, asigurătorul a emis dispoziția nr. 2708-2013 din 21.11.2013,

prin care a decis de a nu recunoaște evenimentul declarat drept caz de asigurare și a

respins cererea de acordare a despăgubirii de asigurare, în legătură cu încetarea

contractului de asigurare. La fel, s-a dispus restituirea sumei primei de asigurare

achitate de către ÎCS „Toto Taddei” SRL pe motiv de întârziere, fiind achitată la

04.11.2013 și nu la 02.11.2013, așa după cum a fost stabilit de către părți în

condițiile acordului adițional nr. 1 din 01.10.2013 la Contractul de asigurare

CAR/EAR2013-01-0001 din 01.04.2013.

Conform art. 259 Cod civil (în redacția de până la 01.04.2019), termenul se

instituie prin lege, hotărâre judecătorească sau prin acordul părților.

Indiferent de temeiul apariției, termenul se calculează după regulile stipulate

în Titlul IV (Termenele) al Codului civil.

Conform art. 264 alin. (4) Cod civil, termenul expiră la ora 24 a ultimei zile a

termenului. Dacă acțiunea trebuie săvârșită la o organizație, termenul expiră la ora

când această organizație, în conformitate cu normele stabilite, încheie programul

de lucru, iar potrivit art. 265 Cod civil, dacă ultima zi a termenului este o zi de

duminică, de sâmbătă sau o zi care, în conformitate cu legea în vigoare, la locul

executării obligației este zi de odihnă, termenul expiră în următoarea zi lucrătoare.

Raportând normele de drept pre-citate la circumstanțele cauzei, Colegiul

atestă că ultima zi de achitare a primei suplimentare de asigurare în mărime de

3700 de euro, reieșind din condițiile pct. 4 al acordului adițional nr. 1, a fost data

de 02.11.2019, zi de sâmbătă, iar prima a fost achitată la 04.11.2013, în ziua de

luni, societatea-recurentă considerând că ziua de sâmbătă din 02.11.2019 este o zi

nelucrătoare.

Nelucrătoare se consideră zilele de odihnă generale și zilele de sărbătoare. Zi

de odihnă generală este duminica. În săptămâna de lucru de 5 zile, se stabilesc 2

zile de odihnă, iar în săptămâna de lucru cu 6 zile lucrătoare – o zi de odihnă.

Revenind la prevederile art. 264 alin. (4), art. 265 Cod civil, se observă că

legiuitorul în textul acestor norme a utilizat noțiunea de „locul executării

obligației”, în așa fel, o asemenea abordare nu poate fi percepută altfel decât că,

6

regula articolelor enunțate se extinde și asupra zilelor de odihnă determinate prin

graficul de lucru al unor sau altor organizații, unde trebuie săvârșite anumite

acțiuni, la caz, se are în vedere faptul efectuării transferului de bani în mărimea

sumei prevăzute pentru achitarea primei suplimentare de asigurare, prin

intermediul instituțiilor bancare, a căror săptămână de lucru este cu 6 zile

lucrătoare și o zi de odihnă, or, legea nu interzice instituirea unui asemenea

program de lucru.

Deci, în speță, obligația se impune a fi executată prin introducerea banilor,

adică locul executării obligației se va considera locul prezentării actelor necesare

pentru introducerea banilor, prin intermediul băncii, pe contul companiei de

asigurare și nicidecum nu se va considera că acțiunea urma a fi săvârșită la

compania de asigurare a cărei grafic de lucru este de cinci zile, ținându-se cont de

faptul că în condițiile descrise este importantă efectuarea transferului de bani și nu

prezentarea la propriu la compania de asigurare, situație dictată și de obligativitatea

ținerii contabilității.

Conform art. 7 din Legea contabilității nr. 113 din 27.04.2007, standardele de

contabilitate constituie baza ținerii contabilității și raportării financiare de către

entități și sunt parte componentă a cadrului juridic al Republicii Moldova. Pentru

entitate, standardele de contabilitate sunt obligatorii și acestea se selectează în

conformitate cu art. 4. Entitatea este obligată să țină contabilitatea și să

întocmească situațiile financiare în modul prevăzut de prezenta lege, de standardele

de contabilitate, de planul de conturi contabile și de alte acte normative aprobate în

conformitate cu art. 11 alin. (2) lit. a), iar potrivit art. 5 alin. (1) din legea

menționată, datele contabile ajustate în conformitate cu prevederile Codului fiscal

servesc drept bază pentru întocmirea declarațiilor fiscale.

Realmente, dacă obligația privind achitarea primei de asigurare suplimentară

în mărime de 3700 de euro, urmează a fi executată prin introducerea banilor în

contul de decontare al asiguratorului, la caz, a CA „Donaris Group” SA, aceasta se

va considera executată din momentul depunerii banilor în cont.

Așadar, sarcina nemijlocită de aplicare a prevederilor legale aplicabile

litigiului atestă despre netemeinicia alegațiilor societății-recurente, precum că

prima suplimentară de asigurare a fost achitată în termen, la 04.11.2013, fiindcă

ziua de 02.11.2013 a fost zi de odihnă, dat fiind faptul că circumstanțele invocate

de către aceasta nu cad sub incidența prevederilor art. 264 alin. (4) și a art. 265 Cod

civil, prin urmare, ÎCS „Toto-Tadei” SRL nu a manifestat diligență și nu s-a

conformat condițiilor pct. 4 al acordului adițional nr. 1 din 01.10.2013, respectiv

prima suplimentară de asigurare în mărime de 3700 de euro nu a fost achitată în

termen.

Conform art. 667 alin. (1) Cod civil (în redacția de până la 01.04.2019),

părțile contractante pot încheia în mod liber, în limitele normelor imperative de

drept, contracte și pot stabili conținutul lor. Dacă, în scopul protecției intereselor

prioritare ale societății sau ale unui individ, efectele unui contract depind de

încuviințarea autorităților statului, limitările și condiționările trebuie reglementate

prin lege.

Din analiza acestei norme se deduce libertatea subiecților de a stabili pe bază

de contract drepturile și obligațiile lor, totodată, conține iminent și dreptul

7

(libertatea) de a negocia cu potențialii cocontractanți pentru a putea realiza

obiectivele propuse și acest lucru constituie o regulă, nu o excepție, la etapa de

încheiere a contractului, fapt ce-și găsește reflecția în norma art. 712 alin. (2) Cod

civil: „nu există clauze contractuale standard în măsura în care condițiile

contractului au fost negociate în particular între părți”.

De vreme ce, ÎCS „Toto-Tadei” SRL, la negocierea clauzelor contractuale

prevăzute de Acordul adițional nr. 1, nu a exprimat îndoieli în privința termenului

de achitare a primei suplimentare de asigurare, având în vedere faptul data de

02.11.2019, este o zi de sâmbătă și ar putea genera oricare dificultăți legate de

executarea sau interpretarea clauzelor contractuale, se prezumă că aceasta a

acceptat clauza cu privire la termenul de executare a obligației contractuale, și în

așa fel, urma să întreprindă toate măsurile de rigoare întru exercitarea cu bună-

credință și diligență a obligațiunilor asumate prin acordul sus-indicat.

Totodată, instanța de recurs reține că regulile de interpretare legale sunt

obligatorii pentru toate părțile contractante, iar atunci când ele au o divergență

privind sensul unui text contractual, este normal ca fiecare parte, din multitudinea

de sensuri posibile să invoce sensul care îi este mai favorabil. În speță, însă nu se

constată oricare divergențe legate de sensul textului contractual sau divergențe

legate de interpretarea normelor de drept aplicabile litigiului. Astfel că, dispozițiile

art. 264 alin. (4) și a art. 265 Cod civil, având un caracter expres, prin ansamblul

circumstanțelor elucidate și analizate, nu pot fi interpretate și aplicate altfel decât

cum prevede legea.

Mai mult, de către societatea-recurentă nu au fost prezentate probe pertinente

și concludente, precum că în ultima zi de achitare a primei suplimentare –

02.11.2013, având în vedere graficul de lucru al instituțiilor bancare în zi de

sâmbătă, ar fi făcut oricare eforturi în vederea achitării acesteia, dar din motive

care nu-i pot fi imputate nu a reușit să se conformeze condițiilor contractuale, or,

prevederile legale stabilesc expres că, obligația trebuie executată în modul

corespunzător, cu bună-credință, la locul și în momentul stabilit.

În conformitate cu art. 117 alin. (1) Cod de procedură civilă, probele sunt

elementele de fapt, dobândite în modul prevăzut de lege, care servesc la

constatarea circumstanțelor ce justifică pretențiile și obiecțiile părților, precum și

altor circumstanțe importante pentru justa soluționare a pricinii, iar potrivit art. 118

alin. (3) Cod de procedură civilă, circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea justă a pricinii sunt determinate definitiv de instanța judecătorească

pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor participanți la proces,

precum și de la normele de drept material și procedural ce urmează a fi aplicate.

Distinct de cele arătate, Colegiul reține că chiar și în ipostaza în care ultima zi

de achitare a primei de asigurare suplimentară ar fi fost considerată ziua de luni –

04.11.2013 și nu ziua de sâmbătă - 02.11.2013, ziua în care ÎCS „Toto-Taddei”

SRL a transferat pe contul SAR „Donaris Group” SA suma de 64799,58 de lei, la

orele 15.46, iar cazul asigurat a survenit aproximativ pe la orele 16:30, potrivit pct.

al 9.2. al Contractului nr. CAR/EAR2013-01-0001 din 01.04.2013, la care a fost

prelungită perioada de asigurare prin acordul adițional 1 din 01.10.2013,

răspunderea asigurătorului pe prezentul contract ar fi început la achitarea primei de

asigurare (primei rate), la caz, a primei de asigurare suplimentare, prin virament,

8

începând cu orele 00.00 ale zilei ce urmează după încasarea sumei respective în

contul de decontare al asigurătorului.

Conform art. 1313 alin. (1) Cod civil (în redacția de până la 01.04.2019),

asigurarea începe din momentul achitării primei de asigurare sau a primei tranșe

..... dacă legea sau contractul nu prevede altfel.

Din textul normei de drept citate se observă că asigurarea va începe din

momentul achitării primei de asigurare sau a primei tranșe doar în cazul în care

legea sau contractul nu prevede altfel. În speță, însă părțile au convenit expres, prin

pct. 9.2. al contractului enunțat, privitor la momentul începerii asigurării sau

răspunderii asiguratorului.

Prin urmare, SAR „Donaris Group” SA justificat a refuzat să recunoască

evenimentul produs la 04.11.2013, orele 16.30, în situația în care prima de

asigurare suplimentară a fost achitată în aceiași zi, orele 15.46, drept caz de

asigurare și întemeiat a respins cererea de acordare a despăgubirii de asigurare, pe

motiv de întârziere, prima fiind achitată la 04.11.2013 și nu la 02.11.2013, așa

după cum a fost stabilit de către părți în condițiile acordului adițional nr. 1 din

01.10.2013 la Contractul de asigurare CAR/EAR2013-01-0001 din 01.04.2013.

Astfel, cele de mai sus conduc la concluzia că procedura desfășurată în

instanța de apel corespunde exigențelor legale ce guvernează prezentul litigiu, iar

modalitatea în care a fost examinată cauza în ordine de apel poate echivala cu o

soluționare efectivă a cauzei, astfel, fiind impusă menținerea deciziei instanței de

apel.

În atare circumstanțe, Colegiul reține recursul declarat de ca fiind declarativ și

neîntemeiat și care necesită a fi respins, ori soluția instanței de apel din 28 martie

2019 este adoptată cu respectarea exigențelor prevăzute de lege.

Reieșind din cele menționate, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție, în conformitate cu art. 445 alin.

(1) lit. a) din Codul de procedură civilă

d ec id e :

Se respinge recursul declarat de către „Daniko Group” SRL.

Se menține decizia din 28 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată a SRL „Daniko Group” către CA „Donaris

Vienna Insurance Group” SA cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare, a

venitului ratat, a penalității și a dobânzii de întârziere.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

9