2ra-1308/19 — încasarea datoriei, a penalității, obligarea demolării construcției și încasarea cheltuielilor de judecată
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încasarea datoriei, a penalităţii, obligarea demolării construcţiei şi încasarea cheltuielilor de judecată
- Temei legal
- temeiurile declararii recursului
2ra-1308/19 — încasarea datoriei, a penalității, obligarea demolării construcției și încasarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr. 2ra-1308/19
Prima instanță: Judecătoria Orhei, sediul Central (V. Cupcea)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (I. Cimpoi, A. Danilov, I. Secrieru)
ÎNCHEIERE
10 iulie 2019 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală
judecătorii Victor Burduh
Galina Stratulat
examinând admisibilitatea recursului declarat de Întreprinderea de Stat „Gările
și Stațiile Auto”,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea de
Stat „Gările și Stațiile Auto” împotriva Ninei Porcescu, intervenient accesoriu
Întreprinderea Municipală „Servicii Comunal-Locative Orhei” cu privire la
încasarea datoriei, a penalității, obligarea demolării construcțiilor și compensarea
cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 12 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău prin care a fost
respins apelul declarat de Întreprinderea de Stat „Gările și Stațiile Auto” și a fost
menținută hotărârea din 05 decembrie 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul Central,
c o n s t a t ă :
La 10 septembrie 2018 ÎS „Gările și Stațiile Auto” a depus cerere de chemare
în judecată împotriva Ninei Porcescu cu privire la încasarea datoriei, penalității,
obligarea demolării constrcuției și compensarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii a fost invocat că la data de 20 februarie 2018 între
reclamantă și Nina Porcescu a fost încheiat contractul de locațiune nr. 1488.
Obiectul contractului constituind transmiterea în posesiune și folosință temporară cu
plată, fără dreptul de privatizare, a suprafeței amenajate în mărime de 28,4 m2 pe
teritoriul filialei Orhei a ÎS „Gările și Stațiile Auto”, pentru desfășurarea activității
de comerț.
A menționat că pct. 3.7 al contractului stipulează că plata pentru serviciul de
salubrizare se stabilește în mărime de 5 lei pentru l m2 luat în chirie, iar pct. 3.7.1
prevede că, nu se admite încheierea contractului de prestare a serviciilor de evacuare
a deșeurilor de către locatar de sine stătător cu întreprinderile gospodăriei comunale,
raionale, municipale.
Totodată, a relatat că pct. 3.8 din același contract reflectă că „în cazul
neachitării plăților în termenele stabilite de prezentul contract, se aplică penalități în
mărime de 0,5% din suma plății neachitate pentru fiecare zi de întârziere. În caz de
neachitare a plăților în decurs de 30 zile din ziua expirării termenului stabilit
locatorul este în drept de a rezilia contractul fără acordul locatarului”.
Astfel, la 06 august 2018, în adresa pârâtei a fost expediată cererea prealabilă
nr. 1188 cu solicitarea de a achita datoria pentru chirie în sumă 2 337,80 de lei,
1
datoria pentru evacuarea deșeurilor în mărime de 681,6 lei, penalitatea în sumă de
474,23 de lei și demontarea/demolarea construcțiilor neautorizate. Ca răspuns la
cererea prealabilă, prin dispoziția de plată nr. 139439 din 21 august 2018, pârâta a
achitat datoria chiriei transferând în conturile reclamantei suma de 2 340 de lei.
Suma penalității în mărime de 423,23 de lei a rămas nestinsă. Deasemenea, pârâta
nu s-a conformat cerințelor reclamantului și nu a demontat construcțiile
neautorizate.
A mai specificat reclamanta că la data de 07 septembrie 2018, pârâta a
acumulat o datorie restantă la plata pentru evacuarea deșeurilor în sumă de 852 lei și
penalitate în mărime de 700,69 de lei.
ÎS „Gările și Stațiile Auto” a solicitat încasarea datoriei de evacuare a
deșeurilor pentru perioada 20 februarie 2018 – 01 septembrie 2018 în sumă de 852
de lei, a penalității pentru neplata în termen a plăților pentru locațiune pentru
perioada 01 ianuarie 2018 - 01 septembrie 2018 în mărime de 700,69 lei, a
cheltuielilor de judecată, formate din plata deplasărilor pentru participarea la
examinarea cauzei, a cheltuielilor poștale pentru expedierea cererii prealabile în
sumă de 5,75 lei, a taxei de stat în mărime de 270 de lei și obligarea pârâtei să
demonteze construcțiile neautorizate edificate pe teritoriul filialei Orhei a ÎS „Gările
și Stațiile Auto”.
Prin hotărârea din 05 decembrie 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul Central s-a
admis parțial acțiunea; s-a obligat Nina Porcescu să demonteze construcțiile
neautorizate edificate pe teritoriul filialei Orhei a ÎS „Gările și Stațiile Auto”; în rest
acțiunea s-a respins ca neîntemeiată.
La 18 decembrie 2018 ÎS „Gările și Stațiile Auto” a declarat apel împotriva
hotărârii din 05 decembrie 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, solicitând
admiterea acestuia, casarea parțială a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi
hotărâri de admiterea integrală a acțiunii.
Prin decizia din 12 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul
declarat de ÎS „Gările și Stațiile Auto” și s-a menținut hotărârea din 05 decembrie
2018 a Judecătoriei Orhei, sediul Central.
În acest sens, instanța de apel a conchis că, instanța de fond a dat o apreciere
corectă raportului juridic stabilit între părți, a constatat și elucidate pe deplin
circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei, concluziile instanței de fond
expuse în hotărâre fiind în corespundere cu probele administrate, iar normele de
drept material au fost aplicate corect.
Astfel, s-a menționat că solicitarea apelantului/reclamant cu privire la încasarea
de la Nina Porcescu a plății pentru evacuarea deșeurilor în mărime de 852 de lei este
nefondată, în condițiile în care ultima achită regulat și fără careva abateri serviciile
pentru evacuarea deșeurilor. Or, solicitarea apelantului constituie încasarea repetată
și neîntemeiată pentru unul și același serviciu prestat.
Totodată, instanța de apel a considerat nefondate și pretențiile cu privire la
încasarea penalității în sumă de 700, 69 de lei și a cheltuielilor de judecată.
La 22 mai 2019, ÎS „Gările și Stațiile Auto” prin intermediul Oficiului poștal a
declarat recurs împotriva deciziei din 12 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin
care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii
primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.
2
În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărârile instanțelor ierarhic
inferioare, menționând că instanța de apel a apreciat arbitrar probele anexate la
materialele cauzei, fapt ce a dus la soluționarea greșită a cauzei.
La 21 iunie 2019, Nina Porcescu, prin intermediul Oficiului poștal a depus
referință prin care a solicitat considerarea recursului declarat de ÎS „Gările și Stațiile
Auto” ca fiind inadmisibil.
La 24 iunie 2019 ÎM „Servicii Comunal-Locative Orhei” prin intermediul
Oficiului poștal a depus referință solicitând declararea recursului ÎS „Gările și
Stațiile Auto” ca inadmisibil.
În contextul prevederilor art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se
declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,
dacă legea nu prevede altfel.
Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 12 martie
2019.
Materialele cauzei atestă că decizia instanței de apel a fost expediată părților la
data de 11 aprilie 2019, fiind recepționată de către recurentă la data de 16 aprilie
2019, fapt confirmat prin copia plicului și a scrisorii de însoțire anexate la recurs
(f.d.155).
Astfel, recursul declarat la data de 22 mai 2019, este în termen.
Examinând temeiurile recursului declarat de ÎS „Gările și Stațiile Auto”,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele
considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți
participanți la proces sânt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau
aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate
la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în
care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul
în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța
judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la
încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs
se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de ÎS „Gările și Stațiile Auto”, nu
se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură
civilă.
Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul
recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea
esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie
temei de casare a deciziei contestate.
3
Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are
caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,
verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității
constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele
prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul
normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură
civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele
de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,
suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului
instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate
interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă
că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant
regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din
recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de
apreciere a probelor.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența
sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru
Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune
motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe
dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate
de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra
Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,
nr.26561/1995).
În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
recunoaște recursul declarat de ÎS „Gările și Stațiile Auto”, ca fiind inadmisibil.
În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție
d i s p u n e :
Se consideră inadmisibil recursul declarat de Întreprinderea de Stat „Gările și
Stațiile Auto” împotriva deciziei din 12 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Oleg Sternioală
judecătorii Victor Burduh
Galina Stratulat
4