3ra-815/19 — contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-815/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud: A. Miron)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Bostan, A. Pahopol, V. Negru)

Î N C H E I E R E

10 iulie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului depus de Societatea pe Acțiuni

,,Termoelectrica”,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Societatea pe Acțiuni ,,Termoelectrica” împotriva Agenției Servicii Publice cu

privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 11 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul declarat de Societatea pe Acțiuni ,,Termoelectrica” și a fost

menținută hotărârea din 4 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

c o n s t a t ă:

La 10 octombrie 2015 SA ,,Termoelectrica” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva ÎS ,,Cadastru” succesor în drepturi Agenția Servicii Publice cu

privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii a indicat că prin decizia din 21 iulie 2015 a registratorului

Oficiului Cadastral Teritorial Chișinău, filiala ÎS „Cadastru”, emisă în temeiul art.

31 alin. (1) lit. b), alin. (2) și (3) al Legii cadastrului bunurilor imobile, a fost respinsă

cererea SA ,,Termoelectrica” cu privire la înregistrarea bunurilor imobile și a

dreptului asupra lor.

A menționat că la 20 august 2015, în temeiul art. 31 alin. (3) al Legii cadastrului

bunurilor imobile, SA ,,Termoelectrica” a înaintat în adresa ÎS „Cadastru” cererea

prealabilă cu nr. 79/217, iar la 24 septembrie 2015 a parvenit răspunsul nr. 01-

07/486/15/14881 din 15 septembrie 2015, potrivit căruia cerințele SA

,,Termoelectrica” cu privire la înregistrarea bunurilor imobile și a dreptului asupra

lor, nu au fost satisfăcute.

Reclamantul a considerat că decizia registratorului OCT Chișinău din 21 iulie

2015 este nefondată și pasibilă de a fi anulată.

Astfel, a relatat că prin Hotărârea Guvernului nr. 318 din 7 mai 2014 „Cu

privire la reorganizarea unor întreprinderi din sectorul termoenergetic” a fost dispusă

reorganizarea SA ,,CET nr. 2” și a SA ,,CET nr. 1” prin fuziune (absorbție).

1

A comunicat că potrivit deciziei Camerei Înregistrării de Stat din 22 octombrie

2014 (dos. nr. 1003600026295) privind înregistrarea reorganizării prin absorbție, SA

„Centrala Electrică cu Termoficare nr. 1 Chișinău” din 13 noiembrie 1997 a fost

absorbită de către SA ,,Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2” din 27 octombrie

1997, persoana juridică SA ,,Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2” din Chișinău

fiind succesorul de drept a persoanei juridice SA „Centrala Electrică cu Termoficare

nr. 1 Chișinău”, care a fost radiată din Registrul de stat al persoanelor juridice.

Conform hotărârii Adunării Generale ordinare anuale a acționarilor din 22 mai

2015 și a deciziei Camerei Înregistrării de Stat din 16 iunie 2015 privind

înregistrarea modificărilor, a fost aprobată schimbarea denumirii societății din SA

„Centrala Electrică cu Termoficare nr.2” din Chișinău, în SA „Termoelectrica”,

astfel, ultima devenind succesorul tuturor drepturilor SA „Centrala Electrică cu

Termoficare nr. 1 Chișinău”, preluând și drepturiler asupra bunurilor imobile aflate

în proprietatea, folosința și posesia acesteia până la absorbție.

A mai indicat că registratorul a respins cererea cu privire la înregistrarea

bunurilor imobile și a dreptului asupra acestora cu trimitere la dispozițiile art. 19 al

Legii cadastrului bunurilor imobile, însă care nu sunt aplicabile cazului, deoarece în

temeiul art. 41 alin. (1) al Legii cadastrului bunurilor imobile, la încetarea activității

persoanei juridice în legătură cu reorganizarea (contopirea, absorbția, divizarea,

separarea, transformarea) sau lichidarea ei în registrul bunurilor imobile se

efectuează înscrierea cu privire la stingerea dreptului asupra bunului imobil al

acesteia în baza extrasului din Registrul de stat al întreprinderilor și organizațiilor,

iar pentru înregistrarea în Registrul bunurilor imobile în cazul absorbției

proprietarului/posesorului imobilelor, actul generator al înregistrării drepturilor

asupra bunurilor imobile este extrasul din Registrul de stat al persoanelor juridice,

prezentat registratorului emitent al deciziei contestate.

La fel, a arătat că registratorul a invocat drept temei de emitere a deciziei din

21 iulie 2015 prevederile art. 31 alin. (1) lit.b) al Legii nr. 1543 din 25 februarie

1998, potrivit căruia cererea se respinge dacă a fost prezentată de o persoană

neautorizată, însă, din textul deciziei nu reiese că acesta ar fi avut obiecții asupra

împuternicirilor reprezentantului SA „Termoelectrica”, la care a fost anexată

procura, ci, din contra, registratorul a primit și a examinat în fond cererea depusă de

către reprezentant.

A susținut că în cazul dat nu se întrunesc nici unul din temeiurile prevăzute de

lege pentru respingerea cererii înaintate de SA ,,Termoelectrica” la care au fost

anexate actele prevăzute de legiuitor pentru înregistrarea bunurilor imobile și a

drepturilor asupra lor ale persoanei juridice în temeiul art. 43 alin. (1) al Legii

cadastrului bunurilor imobile.

În drept, reclamantul și-a întemeiat pretențiile pe prevederile art. 31 alin. (3),

art. 41 alin. (1) ale Legii cadastrului bunurilor imobile nr. 1543 din 25 februarie

1998, art. 19 și art. 25 din Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10

februarie 2000.

A solicitat anularea deciziei din 21 iulie 2015 a registratorului Oficiului

Cadastral Teritorial Chișinău, filiala ÎS „Cadastru”, prin care a fost respinsă cererea

SA ,,Termoelectrica” cu privire la înregistrarea bunurilor imobile și a dreptului

asupra lor.

2

Prin hotărârea din 4 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 2 ianuarie 2018 SA ,,Termoelectrica”a declarat apel împotriva hotărârii din

4 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Prin decizia din 11 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de SA ,,Termoelectrica” și a fost menținută hotărârea din 4 decembrie

2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut ca fiind întemeiată concluzia

primei instanțe referitoare la respingerea cererii de chemare în judecată, întrucât

aceasta nu conține temeiuri legale privind anularea actului administrativ contestat.

În consecință, instanța de apel a conchis că prima instanță a dat o apreciere

obiectivă probelor administrate, a constatat și elucidat pe deplin toate circumstanțele

care au importanță pentru soluționarea cauzei și corect a aplicat normele de drept

material și procedural.

La 8 mai 2019 SA ,,Termoelectrica” a depus recurs împotriva deciziei din 11

decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

În susținerea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o neîntemeiată și ilegală prin faptul că au fost încălcate și aplicate

eronat normele de drept material.

Astfel, recurentul a menționat aspectele de fapt și de drept arătate în cererea de

chemare în judecată, reiterând că în cazul dat nu se întrunesc temeiurile pentru

respingerea cererii înaintate de SA ,,Termoelectrica” la care au fost anexate actele

prevăzute de lege pentru înregistrarea bunurilor imobile și a drepturilor asupra lor

ale persoanei juridice în temeiul art. 43 alin. (1) al Legii cadastrului bunurilor

imobile.

Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și

hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ,

reține că prezentul litigiu a fost soluționat în baza Legii contenciosului administrativ

nr. 793-XIV din 10 februarie 2000.

Prin Legea nr.116 din data de 19 iulie 2018, a fost adoptat Codul administrativ

al Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) al Codului administrativ, prezentul cod intră

în vigoare la 1 aprilie 2019, iar potrivit alin. (2), la data intrării în vigoare a

prezentului cod se abrogă Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10

februarie 2000.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) al Codului administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în

contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la

intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, însă rezultând din

aceeași normă legală, Completul specializat va examina admisibilitatea cererii de

3

recurs prin prisma prevederilor Codului de procedură civilă, având în vedere că

prezenta procedură de contencios administrativ a fost inițiată până la intrarea în

vigoare a Codului administrativ.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 11 decembrie 2018,

iar recurentul a confirmat că a recepționat decizia la 11 martie 2019, fapt confirmat

prin ștampila de intrare cu nr.1204 (f.d.64). Totodată, alte date privind recepționarea

deciziei de către recurent, la dosar lipses.

Astfel, recursul depus la 8 mai 2019, este în termen.

Examinând temeiurile recursului depus de SA ,,Termoelectrica”, în raport cu

materialele cauzei civile, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul specializat al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către SA

,,Termoelectrica”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul specializat al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul specializat al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că

procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în

recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

4

În această ordine de idei, completul specializat al Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul specializat al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de SA ,,Termoelectrica”.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) Cod administrativ, art. 270, 433 lit. a), 440

alin. (1) Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Societatea pe Acțiuni ,,Termoelectrica”, se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

5