3ra-800/19 — contestarea actului administrativ

3ra-800/19 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3ra-800/19

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (D. Sîrbu)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (B. Bîrca, O. Cojocaru, S. Iorgov)

ÎNCHEIERE

10 iulie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea cererii de recurs depusă de Marele Stat Major al

Armatei Naționale,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Vadim Cemîrtan împotriva Marelui Stat Major al Armatei Naționale cu privire la

contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 06 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Marele Stat Major al Armatei Naționale și a fost

menținută hotărârea din 18 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediu Centru, prin care

acțiunea a fost admisă,

c o n s t a t ă:

La data de 28 februarie 2018 Vadim Cemîrtan a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Marelui Stat Major al Armatei Naționale cu privire la contestarea

actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la data de 29 ianuarie 2018 șeful

Marelui Stat Major al Armatei Naționale, comandant al Armatei Naționale a emis

ordinul nr. 9 „Cu privire la încălcările grave de disciplină militare admise în cadrul

Regimentului de rachete antiaeriene”, iar prin pct. 4 al acestui ordin, pentru atârnarea

neconștiincioasă față de îndeplinirea cerințelor art. 7 al Regulamentului disciplinei

militare, pct. 116 subpct. 4) ale Regulamentului serviciului interior al Forțelor Armate

ale Republicii Moldova, în baza art. 57 al Regulamentului disciplinei militare, s-a

aplicat sancțiune disciplinară mustrare, colonelului Cemîrtan Vadim, aflat la dispoziția

comandantului Comandamentului Forțe Aeriene (ultima funcție deținută - șef stat major

- locțiitor Comandamentul Forțe Aeriene).

Reclamantul nefiind de acord cu pct. 4 din ordinul Marelui Stat Major al Armatei

Naționale, comandant al Armatei Naționale nr. 9 din 29 ianuarie 2018, a solicitat

anularea acestuia.

1

Astfel, a indicat că, la emiterea ordinului de aplicare a sancțiunii disciplinare, a fost

încălcat pct. 7 al Instrucțiunii privind modul de efectuare a cercetării administrative în

Armata Națională, aprobată prin ordinul Ministrului Apărării nr. 290 din 21 noiembrie

2002, care prevede că, cercetarea administrativă se efectuează în formă scrisă. La

efectuarea cercetării administrative de la persoanele corespunzătoare se iau note

explicative, depuse pe numele comandantului unității militare. Nota explicativă se

semnează de persoana de la care se ia și de la militarul care efectuează cercetarea.

A indicat că cercetarea administrativă în privința lui Cemîrtan Vadim nu a fost

desfășurată, explicații scrise de la reclamant personal nu s-au solicitat, vinovăția

acestuia nu a fost demonstrată, iar reclamantul a fost pedepsit pentru încălcarea unor

cerințe, care sunt universal valabile pentru toate categoriile de militari, de la soldat până

la general.

Reclamantul a specificat că, ordinul de aplicare a sancțiunii disciplinare, în

variantă originală, nu i-a fost adusă la cunoștință sub semnătură de către structurile

abilitate ale Marelui Stat Major al Armatei Naționale, așa cum prevede art. 78 alin. (2)

al Regulamentului disciplinei militare, fiind expediată varianta electronică a acestui

ordin pe adresa electronică Comandamentului Forțe Aeriene. Varianta originală i-a fost

comunicată reclamantului la data de 31 ianuarie 2018.

La data de 21 februarie 2018, Cemîrtan Vadim a depus raport și petiție în adresa

Ministrului Apărării, Eugen Sturza și raport șefului Marelui Stat Major al Armatei

Naționale, comandant al Armatei Naționale, general de brigadă Iurie Cutie. În raport,

reclamantul a solicitat revocarea pct. 4 al ordinului nr. 9 din 29 ianuarie 2018 a șefului

Marelui Stat Major al Armatei Naționale, comandant al Armatei Naționale, deoarece

acesta contravine legislației și actelor normative în vigoare, este subiectiv și tendențios,

lezează onoarea și demnitatea de ofițer. Reclamantul a apreciat ordinul contestat drept o

răfuială cu el, ca persoană care este incomodă conducerii Armatei Naționale, dar până la

data depunerii acțiunii nu a primit nici un răspuns la rapoartele indicate.

A solicitat Vadim Cemîrtan anularea pct. 4 al ordinului nr. 9 din 29 ianuarie 2018

al șefului Marelui Stat Major al Armatei Naționale și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 18 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a fost

admisă acțiunea depusă de Cemîrtan Vadim și a fost anulat ca ilegal, pct. 4 al ordinului

nr. 9 din 29 ianuarie 2018 a șefului Marelui Stat Major al Armatei Naționale, comandant

al Armatei Naționale „Cu privire la încălcările grave de disciplină militară admise în

cadrul Regimentului de Rachete antiaeriene” prin care lui Cemîrtan Vadim i s-a aplicat

sancțiune disciplinară „mustrare”.

La data de 20 iulie 2018, Marele Stat Major al Armatei Naționale a declarat apel

împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii

primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

Prin decizia din 06 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de Marele Stat Major al Armatei Naționale și a fost menținută hotărârea primei

instanțe.

În susținerea concluziei sale instanța de apel a stabilit că în perioada 10 ianuarie

2018 - 19 ianuarie 2018, Vadim Cemîrtan a deținut funcția de comandant

2

Comandamentul Forțe Aeriene, pe perioada aflării în concediu a comandantului Ursu

Valerian, circumstanță confirmată prin extrasul din ordinul comandantului

Comandamentului Forțe Aeriene nr. 3 din 09 ianuarie 2018.

La fel, a constatat instanța de apel că, în perioada 12-15 ianuarie 2018, în cadrul

Regimentului de rachete antiaeriene au avut loc 3 cazuri de tentative de automutilare cu

scopul eschivării de la serviciul militar comise de către militarii în termen, soldat Pâslari

Ciprian, soldat Străjescu Iurie și soldat Țîmbal Ion.

A reținut instanța de apel că, prin ordinul nr. 9 din 29 ianuarie 2018 a șefului

Marelui Stat Major al Armatei Naționale, comandant al Armatei Naționale, general de

brigadă Igor Cutie „Cu privire la încălcările grave de disciplină militară admise în

cadrul Regimentului de rachete antiaeriene”, s-a ordonat: comandanții

comandamentelor categoriilor de forțe și comandanții (șefii) unităților (instituțiilor)

militare: să aducă la cunoștință comandanților (șefilor) de toate nivelele despre purtarea

răspunderii și obligațiunile pentru starea disciplinei militare în structura din subordine;

să reamintească efectivului din subordine importanța îndeplinirii serviciului militar; să

acorde asistență subunităților întru închegarea colectivului de militari și identificarea la

timp a problemelor din cadrul unității; să asigure organizarea și desfășurarea

activităților în vederea consolidării disciplinei militare și a ordinii de drept în unitățile

(instituțiile) militare. Comandantul Regimentului de rachete antiaeriene: să întreprindă

măsuri pentru depunerea Jurământului militar de către toți militarii din subordine; să

sancționeze soldatul Pîslari Ciprian, soldatul Străjescu Iurie și soldat Țîmbal Ion în

limita competențelor investite; să finalizeze cercetarea disciplinară pe cazul privind

autoaplicarea leziunilor de către soldat Ciprian Pîslari în termenii stabiliți; să efectueze

muncă educativă pentru a le forma și cultiva militarilor din subordine calități morale și

de luptă exemplare, necesare în executarea obligațiilor de serviciu. [...] 4. Pentru

atârnarea neconștiincioasă față de îndeplinirea cerințelor art. 7 al Regulamentului

disciplinei militare, pct. 116 subpct. 3) lit. a) și subpct. 4) ale Regulamentului serviciului

interior al Forțelor Armate ale Republicii Moldova, în baza art. 57 al Regulamentului

disciplinei militare, s-a aplicat sancțiune disciplinară „mustrare”, colonelului Vadim

Cemîrtan, aflat la dispoziția comandantului Forțe Aeriene (ultima funcție deținută - șef

stat major - locțiitor comandant Comandamentul Forțe Aeriene) [...].

Aplicând prevederile art. 4 alin. (2), 40 al Regulamentului disciplinei militare,

aprobat prin Legea nr. 52 din 02 martie 2007, art. 208 alin. (1) Codul muncii instanța de

apel a conchis că prima instanță corect a ajuns la concluzia anulării ordinului contestat

de reclamant, pe motiv că este afectat de vicii procesuale.

La caz, Colegiul instanței de apel a atestat că, întru reglementarea procedurii de

aplicare a sancțiunilor disciplinare militarilor, Ministrul Apărării a emis Ordinul nr. 290

din 21 noiembrie 2002, prin care a fost pusă în aplicare Instrucțiunea privind modul de

efectuare a cercetării administrative în Armata Națională, instrucțiune care stabilește în

detaliu modul de desfășurare a cercetării administrative în cazul comiterii unei abateri

disciplinare de către militari, iar conform pct. 1 al Instrucțiunii privind modul de

efectuare a cercetării administrative în Armata Națională, cercetarea administrativă este

activitatea comandantului (șefului) unității militare (instituției) sau a militarului numit

3

de acesta, în vederea stabilirii împrejurărilor reale ale încălcărilor comise de militari,

angajați civili, care nu constituie infracțiuni, precum și a altor împrejurări, pentru a

primi, în baza probelor colectate, o hotărâre legală și întemeiată. Spre deosebire de

urmărirea penală, care este efectuată de ofițerul de urmărire penală, în strictă

conformitate cu regulile stabilite de Codul de procedură penală al Republicii Moldova,

cercetarea administrativă se efectuează în formă liberă.

Astfel, a reținut Colegiul instanței de apel că, șeful Marelui Stat Major al Armatei

Naționale, Igor Cutie i-a aplicat lui Cemîrtan Vadim sancțiunea disciplinară sub formă

de „mustrare”, fără a efectua o cercetare administrativă, așa cum prevede art. 208 al

Codului muncii.

Reieșind din cele constatate, instanța de apel a apreciat critic argumentul

apelantului referitor la faptul că, prevederile Codului muncii nu pot fi aplicate în speță,

deoarece conform art.4 alin.(1) a Legii cu privire la pregătirea cetățenilor pentru

apărarea Patriei, nr.1245 din 18.07.2002, serviciul militar este o formă specială a

serviciului public, fapt ce prezumă că în privința militarilor se aplică legislația specială,

adică cea militară, or, art. 40 al Regulamentului disciplinei militare stabilește doar

sancțiunea disciplinară, pe cînd Codul Muncii al RM, stabilește modul de aplicare a

sancțiunii menționate.

Așadar, Colegiul civil și de contencios administrativ al Curții de Apel Chișinău a

considerat întemeiată concluzia primei instanțe cu privire la admiterea acțiunii.

La data de 07 mai 2019, Marele Stat Major al Armatei Naționale a depus cerere de

recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii

primei instanțe cu adoptarea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu decizia instanței de apel,

deoarece instanța de apel la emiterea acesteia a încălcat esențial și a aplicat eronat

normele de drept material.

A menționat că intimatul nu a prezentat probe nici în instanța de fond și nici în

instanța de apel despre faptul că a întreprins măsuri necesare întru prevenirea cazurilor

de automutilare și nici depistarea cauzelor care au dus la săvârșirea automutilării.

A indicat că intimatul a acționat contrar atribuțiilor sale de serviciu, încâlcind în

acest sens Regulamentul serviciului interior, Regulamentul serviciului în garnizoană și

de gardă. Regulamentul instrucției de front, regulamentul disciplinei militare al Forțelor

armate al RM.

Astfel, a considerat că sancțiunea disciplinară „mustrare” aplicată intimatului a fost

rezultatul controlului slab asupra efectivului din subordine, intimatul fiind obligat să

asigure disciplina educația și starea moral psihologică a efectivului unităților din

subordine.

A mai considerat recurentul că, sunt neîntemeiate argumentele instanței de apel și a

primei instanțe precum că prevederile Codului muncii stabilesc în mod expres că, pînă

la aplicarea sancțiunii disciplinare, angajatorul este obligat de a efectua o cercetare de

serviciu, în cadrul căreia să fie stabilite toate circumstanțele comiterii abaterii

disciplinare.

4

A susținut că la aplicarea sancțiunii disciplinare intimatului au fost aplicate

prevederile Instrucțiunii privind modul de efectuare a cercetării administrative, aprobat

prin Ordinul Ministrului Apărării nr. 290 din 21 noiembrie 2002, care la pct. 4 alin. (2)

prevede că în toate celelalte cazuri, cercetarea administrativă se efectuează la decizia

comandantului fapt ce nu prevede obligațiunea prezenței unei note explicative.

La data de 13 iunie 2019 Cemîrtan Vadim a depus referință prin care a solicitat

respingerea recursului cu menținerea deciziei instanței de apel și hotărârii primei

instanțe, pe care le consideră întemeiate și legale.

Examinând admisibilitatea cererii de recurs, completul specializat în cauze de

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

După cum rezultă din speță litigiul a fost soluționat în baza Legii contenciosului

administrativ nr. 793-XIV din data de 10 februarie 2000.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod intră în

vigoare la 01 aprilie 2019, iar potrivit alin. (2), la data intrării în vigoare a prezentului

cod se abrogă Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din data de 10 februarie

2000.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor

prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul

administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a

prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru

procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Prin urmare, completul specializat în cauze de contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

va aprecia condițiile de admisibilitate a recursului în conformitate cu prevederile art. 258

alin. (3) din Codul administrativ, adică conform reglementărilor anterioare intrării în

vigoare a Codului administrativ.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Curtea de Apel Chișinău a emis decizia contestată la 06 decembrie 2018, dar date

care ar confirma recepționarea acesteia de către recurent la dosar lipsesc.

Astfel, recursul depus la 07 mai 2019 este în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2, 3) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării

5

referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în

recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin.(2).

Examinând temeiurile recursului, completul specializat în cauze de contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2,3) și (4) al

Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost

arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul specializat în cauze de contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că

recursul depus de Marele Stat Major al Armatei Naționale, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul specializat în cauze de contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că

recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor

de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și

temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul specializat în cauze de contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă

motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4)

Cod de procedură civilă.

6

În această ordine de idei, completul specializat în cauze de contencios administrativ

al Colegiului precizează că, în contextul normelor procedurale din Secțiunea a II-a,

Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul

declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa

constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu

a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind

lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 și nu conține nicio referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, completul specializat în cauze de contencios

administrativ al Colegiului consideră că recursul depus de Marele Stat Major al Armatei

Naționale, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2,3,4) al Codului de

procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 193, 195, 230, 258 alin. (3) ale Codului administrativ și art.

433 lit. a) al Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Marele Stat Major al Armatei Naționale, se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

7