2ra-1181/19 — modificarea cuantumului pensiei de intretinere a copilului minor

2ra-1181/19 — modificarea cuantumului pensiei de intretinere a copilului minor (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.2ra-1181/2019

Prima instanță: Judecătoria Căușeni, sediul Ștefan Vodă (M. Țurcan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (Iu. Cimpoi, A. Danilov, I. Secrieru)

Î N C H E I E R E

03 iulie 2019 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Irina Roman, reprezentată de

avocatul Tatiana Tampei,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Irina Roman

împotriva lui Alexandru Roman privind modificarea cuantumului pensiei de

întreținere a copilului minor,

împotriva deciziei din 09 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 14 iunie 2018 Irina Roman a depus cerere de chemare în judecată împotriva

lui Alexandru Roman privind modificarea cuantumului pensiei de întreținere a

copilului minor, începând cu data depunerii cererii de chemare în judecată și pînă

la atingerea majoratului copilului.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 05 octombrie 2002 a încheiat

căsătoria cu Alexandru Roman, iar la XXX s-a născut copilul comun XXX.

A menționat că, prin hotărârea Judecătoriei Florești din 05 septembrie 2011

căsătoria a fost desfăcută și s-a determinat domiciliul copilului minor cu mama.

Tot prin aceiași hotărâre s-a dispus încasarea de la Alexandru Roman în beneficiul

său a pensiei de întreținere pentru copilul minor XXX în mărime de 1200 lei lunar,

începând cu 27 iulie 2011 și până la atingerea vârstei de majorat.

A indicat că, copilul minor XXX a fost traumat la ochiul stâng, fiind

recunoscut la 18 februarie 2013 cu dezabilitate de grad mediu. De atunci după

prima intervenție medicală la ochiul stâng copilul până în prezent a trecut prin

diverse intervenții chirurgicale, fiind diagnosticat cu „Keratoplastie penetrată. Isis

și cristalină artificială”. Astfel, copilul zilnic trece prin regim special de tratament,

stabilit de specialiști, care este foarte costisitor și nicidecum nu se încadrează în

suma de 1200 lei lunar, intervențiile chirurgicale fiind în mediu de: 2440 lei - 8550

lei, iar ultima fiind de 53 570 lei, cît și reabilitarea stabilită de specialiști,

procurarea inventarului sportiv bandă de alergat - la prețul de 5200 lei, masajul

1

chineto-terapeutic, în sumă de 18 000 lei, antrenamente particulare la aerobică - în

sumă de 16 800 lei.

A susținut că, a fost nevoită să consulte specialiștii din Italia și Ucraina,

achitând doar pentru Italia suma de 182 euro, cheltuielile de deplasare. De

asemenea zilnic efectuează pansament la ochiul copilului, a câte 2 ori pe zi, costul

unuia fiind de 5 lei, lunar achitând 420 lei, inclusiv picături pentru ochi în mediu a

câte 540 lei lunar, în total pentru medicamente primare a câte 1000 lei lunar.

A relatat că, deoarece copilul mai mult timp se află la domiciliu, îndeosebi

după intervențiile chirurgicale, instruindu-se la moment la domiciliu (conform

ordinului Direcției Genereale Educație Ștefan-Vodă nr. 63-A din20.04.2018),

dânsa este nevoită să se afle la domiciliu lângă copil, fiind în imposibilitate de a

munci și întreține copilul. Astfel, conform certificatului eliberat de Direcția

Statistică Ștefan-Vodă nr. 50 din 04.06.2018, minimul de existență a unei femei în

vîrstă aptă de muncă în mediul urban în anul 2017 a constituit suma de 1796,90 lei,

iar minimul de existență pentru un copil fără dizabilități în vârsta de 7 - 17 ani în

anul 2017 a constituit suma de 2023,70 lei.

A remarcat că, nu are venit stabil, nici cotă de teren și nici domiciliul, la

moment este cu statut de șomer conform certificatului nr.25 din 18.05.2018.

A solicitat reclamanta modificarea cuantumului pensiei de întreținere a

copilului minor într-o sumă bănească fixă în mărime de 5000 lei, lunar, începând

cu data depunerii cererii până la atingerea majoratului de către copil.

Prin hotărârea din 15 octombrie 2018 a Judecătoarei Căușeni, sediul Ștefan

Vodă, a fost admisă parțial cererea de chemare în judecată depusă de către Roman

Irina.

S-a modificat cuantumul pensiei de întreținere pentru copilul minor, XXX,

născut la XXX, stabilită prin hotărârea Judecătoriei Florești din 05 septembrie

2011.

S-a încasat de la Alexandru Roman în beneficiul Irinei Roman, pensia de

întreținere pentru copilul minor XXX, într-o sumă bănească fixă în mărime de

3000 lei, lunar, începând cu data intrării în vigoare a hotărârii până la atingerea de

către copil a majoratului.

S-a desființat titlul executoriu din 05 septembrie 2011 privind încasarea

pensiei de întreținere de la Alexandru Roman în mărime de 1200 lei lunar, și s-a

eliberat titlul executoriu privind încasarea pensiei de întreținere de la Alexandru

Roman pentru întreținerea copilului minor XXX, născut la 20 august 2004, într-o

sumă bănească fixă în mărime de 3000 leilunar, începînd cu data intrării în vigoare

a hotărîrii pînă la atingerea majoratului de către copil.

S-a încasat de la Alexandru Roman în beneficiul statului, taxa de stat în

mărime de 648 lei.

Prin decizia din 09 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul

declarat de avocatul Vladimir Gromovenco și Victor Sanduleac în interesele lui

Alexandru Roman.

S-a casat hotărârea din 15 octombrie 2018 a Judecătoarei Căușeni, sediul

Ștefan Vodă, și s-a emis o hotărîre nouă prin care s-a respins ca fiind neîntemeiată

cererea de chemare în judecată depusă de Irina Roman împotriva lui Alexandru

Roman privind modificarea cuantumului pensiei de întreținere a copilului minor.

Pentru a decide astfel, instanța de apel, a concluzionat că soluția dată de către

2

instanța de fond contravine circumstanțelor cauzei și normelor legale aplicabile

speței.

A reținut că prima instanță incorect a concluzionat că înscrisurile anexate la

cererea de chemare în judecată raportate la argumentele invocate în acțiune denotă

că starea materială sau familială a pîrîtului Roman Alexandru de la momentul

pronunțării hotărârii judecătorești din 05 septembrie 2011 s-a modificat

considerabil și impune modificarea cuantumului pensiei de întreținere a copilului

minor, motiv pentru care a modificat cuantumul pensiei de întreținere a copilului

minor de la 1200 lei lunar la suma de 3000 lei lunar.

A menționat că, motivul principal invocat de către reclamantă/intimata Roman

Irina a servit faptul că, copilul minor XXX a fost traumat la ochiul stâng, fiind

recunoscut la 18.02.2013 cu dezabilitate de grad mediu și că copilul până în

prezent a trecut prin diverse intervenții chirurgicale, fiind diagnosticat cu

„Keratoplastie penetrată. Isis și cristalină artificială”, având un regim special de

tratament, stabilit de specialiști, care este foarte costisitor și nicidecum nu se

încadrează în suma de 1200 lei lunar. Prin urmare, la data pronunțării hotărârii

instanței de judecată din 05 septembrie 2011, copilul minor era traumat la ochiul

stâng încă în anul 25.04.2010. Faptul că, copilul minor XXX a fost recunoscut la

18.02.2013 cu dezabilitate de grad mediu, nu constituie schimbarea stării materiale

și familiale a condițiilor de trai a mamei copilului minor. Or, în virtutea Legii

privind sistemul public de pensii, nr. 156-XIV din 14.10.1998, copilul beneficiază

de pensie de dizabilitate.

La fel, din ancheta socială anexată la materialele cauzei a fost indicat faptul că

mama a beneficiat de ajutor social, ca familie defavorizată, pentru perioada

10.2017 - 09.2018 în mărime de 265/316 lei.

A remarcat că, la actele cauzei au fost anexate probe și anume confirmarea

transferurilor bănești de peste hotarele R. Moldova de către Roman Alexandru,

beneficiarului Roman Irina în perioada 2013 - 2018, care nu au fost negate de către

intimată. Astfel, s-a constatat cu certitudine că pe lângă suma stabilită prin

hotărârea judecătorească din 05 septembrie 2011, de 1200 lei lunar cu titlu de

pensie de întreținere pentru copilul minor, apelantul/pârât contribuie anual cu

mijloace bănești în folosul și în interesul suprem al copilului.

A reținut că, doar invocarea schimbării situației materiale în lipsa probelor

pertinente, concludente și utile, nu poate fi reținut ca temei de modificarea

cuantumului pensiei de întreținere, prin stabilirea cuantumului pensiei de

întreținere a copilului minor în sumă bănească fixă în conformitate cu prevederile

art. 76 din Codul familiei. Aceasta deoarece prevederile art. 76 Codul familiei sunt

aplicabile doar la etapa stabilirii cuantumului pensiei de întreținere a copilului

minor, pe când modificarea cuantumului pensiei de întreținere stabilită de instanța

judecătorească poate avea loc doar în condițiile prevăzute expres la art. 110 din

Codul familiei, și anume în cazul în care situația materială sau familială a unuia din

părinți s-a schimbat, condiție însă ce nu se atestă la caz. Or, dezacordul părții

reclamante/intimate cu modalitatea calculării în cuantum de 1200 lei lunar nu poate

fi reținută la modificarea cuantumul pensiei de întreținere a copilului minor, în

conformitate cu prevederile art. 110 din Codul familiei.

A concluzionat că nu pot fi reținute nici argumentele instanței de fond precum

că, deși pârâtul/apelant Roman Alexandru oficial nu este încadrat în câmpul

3

muncii, instanța de fond a considerat că el are posibilitate reală să plătească o sumă

mai mare pentru întreținerea feciorului minor, ținând cont de transferurile bănești

expediate în adresa reclamantei, precum și sumele adăugătoare acordate copilului

minor. Or, prin atribuirea tuturor cheltuielilor în sarcina apelantului, l-ar pune într-

o situație materială mai defavorabilă față de intimată și ar contravine cadrului

legal. Prin urmare, împrejurările invocate de către Roman Irina nu pot constitui

temei pentru modificarea cuantumului pensiei de întreținere pentru copilul minor,

deoarece nu se încadrează în prevederile art. 110 Codul familiei. Nu pot fi reținute

nici argumentele Irinei Roman precum că, pensia alimentară încasată din contul lui

Roman Alexandru în mărime de 1200 lei lunar stabilită pentru întreținerea

copilului nu este rezonabilă or, întreținerea copilului minor revine fiecăruia dintre

părinți, astfel încât ambii părinți urmează să-și aducă aportul la creșterea și

educarea lui.

La 11 aprilie 2019 Irina Roman, reprezentată de avocatul Tatiana Tampei, a

declarat recurs împotriva deciziei din 09 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând casarea deciziei instanței de apel cu pronunțarea unei încheieri de

restituire a cererii de apel și casarea încheierii din 25 ianuarie 2019 a Curții de

Apel Chișinău prin care s-a acceptat pe rol apelul declarat de către Alexandru

Roman.

În motivarea recursului a indicat dezacordul cu decizia adoptată de instanța de

apel și a menționat că prin încheierea din 06 decembrie 2018 a Curții de Apel

Chișinău, nu s-a dat curs cererii de apel depusă de reprezentantul pîrîtului

Alexandru Roman și s-a acordat termen pînă la 14 ianuarie 2019 să înlăture

neajunsurile.

La materialele dosarului este anexată cererea de apel motivată cu cerere de

însoțire, înregistrată cu nr.493 din 16 ianuarie 2019.

Prin încheierea din 25 ianuarie 2019 a Curții de Apel, s-a acceptat pe rol apelul

declarat de Alexandru Roman împotriva hotărârii din 15 octombrie 2018 a

Judecătoarei Căușeni, sediul Ștefan Vodă.

A menționat că prin încheierea instanței de apel din 25 ianuarie 2019, greșit a

fost acceptat apelul spre examinare, or apelantul nu a respectat termenul care i s-a

acordat pentru neînlăturarea neajunsurilor.

A susținut că despre faptul că nu au fost de acord cu încheierea instanței de

apel din 25 ianuarie 2019, au indicat și în referința depusă la cererea de apel.

Apelantul însă nu s-a prezentat nici la ședința de judecată pentru a aduce vre-un

argument sau probe ce ar combate versiunea că cererea de apel a fost depusă în

afara termenului stabilit de instanța de apel.

A indicat că instanța de fond a dat o apreciere corectă probelor administrate la

materialele cauzei și au fost apreciate potrivit prevederilor art.130 Cod de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului atestă faptul că decizia din 09 aprilie 2019 a Curții de

Apel Chișinău a fost expediată pentru cunoștință participanților la proces conform

scrisorii de însoțire la 08 mai 2019 (f.d. 219, vol.I). Astfel, recursul declarat de

4

Irina Roman, reprezentată de avocatul Tatiana Tampei, la 11 aprilie 2019 se

consideră a fi depus în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2), (3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin.(2).

Examinând admisibilitatea recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Irina Roma, reprezentată de

avocatul Tatiana Tampei, este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți

la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvîrșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

5

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Irina Roma, reprezentată de

avocatul Tatiana Tampei, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.

(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu

soluția pronunțată de către instanțele ierarhic inferioare și nu redă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept

procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a

fi respinse.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a

are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei se precizează că, în contextul normelor procedurale

din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură

civilă, însă din recursurile declarate nu rezultă încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

Cît privește dreptul justițiabilului „de a fi auzit de o instanță”, garantat de art.

6 § 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, instanța notează că obligația

de a motiva o hotărîre judecătorească poate varia în funcție de natura deciziei în

cauză (a se vedea inter alia, Helle vs Finlanda, 19 decembrie 1997, parag.55;

Hansen vs Norvegia, 2 octombrie 2014, parag.71-74). De fapt în concepția

instanței europene, articolul 6 § 1 nu impune motivarea detaliată a deciziei unei

instanțe de recurs, care întemeindu-se pe dispozițiile legale specificate, respinge un

recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes”, ceea ce s-a constatat în cazul de față (a

se vedea, mutatis mutandis, Papaioannou vs Grecia, 2 iunie 2016, parag.45 sau

Baydar vs Olanda, 24 aprilie 2018, parag.46).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Irina Roma, reprezentată de avocatul

Tatiana Tampei.

În conformitate cu art. 270, 433 lit.a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

6

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Irina Roman, reprezentată de

avocatul Tatiana Tampei.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

7