2ra-414/18 — Modificarea cuantumului pensiei de întretinere a copilului minor

Dosarul nr. 2ra–414/18

Instanța de fond: I. Rusu

Instanța de apel: Iu. Grosu, A. Corcenco, A. Ciobanu

Î N C H E I E R E

14 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, Svetlana Filincova,

Judecători Dumitru Visternicean, Nicolae Craiu

Examinând admisibilitatea recursului declarat de către Musteață Ruslan,

în cadrul cauzei civile intentate la cererea de chemare în judecată depusă de

Musteață Elena către Musteață Ruslan cu privire la majorarea cuantumului pensiei

de întreținere a copiilor minori și cererea reconvențională înaintată de către

Musteață Ruslan către Musteață Elena cu privire la micșorarea cuantumului pensiei

de întreținere a copiilor minori,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 09 noiembrie 2017, prin care a fost

respinsă cererea de apel depusă de Musteață Ruslan și menținută hotărârea

Judecătoriei Drochia (sediul central) din 09 iunie 2017,

c o n s t a t ă:

La data de 24 octombrie 2016, reclamanta Musteață Elena, a înaintat o acțiune

civilă către Musteață Ruslan cu privire la majorarea cuantumului pensiei de

întreținere a copiilor minori.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, prin hotărârea judecătoriei

Drochia dm 05 august 2011, a fost încasat de la Musteață Ruslan, în beneficiul lui

Musteață Elena, pensie pentru întreținerea copiilor minori XXXX și XXXX în

sumă bănească fixă în mărime totală de 1000 lei lunar, începând cu data de 16 mai

2011, până la majoratul copiilor sau modificării stării materiale a părinților.

Reclamanta a solicitat să fie modificat cuantumul pensiei alimentare pentru

întreținerea copiilor minori, încasându-se de la Musteață Ruslan în beneficiul

reclamantei Musteață Elena pentru întreținerea copiilor minori pensia alimentară în

mărime de câte 2000 lei lunar.

La data de 15 decembrie 2016, Musteață Ruslan a înaintat o cerere

reconvențională către Musteață Elena cu privire la micșorarea cuantumului pensiei

de întreținere a copiilor minori.

În motivarea acțiunii înaintate, Musteață Ruslan a invocat că se află într-o

stare materială dificilă, are la întreținere 2 copii minori, la moment se află în

concediu pentru îngrijirea copilului până la 01 mai 2018, primind o indemnizație

pentru îngrijirea copilului în sumă de 550 lei. Locuiește împreună cu părinții,

nedispunând de locuință proprie.

Reclamantul pe acțiunea reconvențională Musteată Ruslan a solicitat emiterea

unei hotărâri judecătorești prin care să fie admisă cererea reconvenționala și să fie

micșorat cuantumul pensiei alimentare, să fie încasat de la Musteață Ruslan în

beneficiul lui Musteață Elena pensia alimentară pentru întreținerea copiilor minori

XXXX și XXXX, în sumă bănească fixă în mărime de câte 500 lei lunar, iar

cererea înaintată de Musteață Elena cu privire la majorarea pensiei pentru

întreținerea copiilor să fie respinsă ca neîntemeiată.

Prin hotărârea Judecătoriei Drochia (sediul central) din 09 iunie 2017, cererea

de chemare în judecată înaintată de Musteață Elena către Musteață Ruslan cu

privire la majorarea cuantumului pensiei de întreținere a copiilor minori a fost

admisă parțial, cu majorarea cuantumului pensiei de întreținere a copiilor minori de

la 1 000 lunar la 1 900 lei lunar pentru ambii copii. Acțiunea reconvențională

înaintată de către Musteață Ruslan a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 09 noiembrie 2017, a fost respinsă

cererea de apel depusă de Musteață Ruslan și menținută hotărârea Judecătoriei

Drochia (sediul central) din 09 iunie 2017.

La data de 10 ianuarie 2018 (prin intermediul oficiului poștal), Musteață

Ruslan a depus cerere de recurs împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 09

noiembrie 2017, solicitând casarea acesteia și a hotărârii instanței de fond cu

emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea inițială să fie respinsă, iar acțiunea

reconvențională să fie admisă.

În motivarea recursului declarat, Musteață Ruslan a reiterat motivele de fapt

ale cauzei și a invocat că instanța de apel la pronunțarea deciziei a interpretat în

mod eronat legea materială și a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat

de către Mustață Ruslan, neîntemeiat și care urmează a fi declarat inadmisibil, din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de Musteață Ruslan, nu pot duce la

admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al

Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra

reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției

instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,

fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de

nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului

înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în

apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,

instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la

o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de

recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o

minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe

care se bazează.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de Musteață Ruslan.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) al

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Musteață Ruslan.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului Svetlana Filincova,

Judecători Dumitru Visternicean,

Nicolae Craiu