2ra-1207/19 — constatarea existentei raporturilor de muncă pe un termen nedeterminat, anularea ordinului, achitarea compensației în locul restabiliriii la locul de muncă, repararea prejudiciului
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- constatarea existentei raporturilor de muncă pe un termen nedeterminat, anularea ordinului, achitarea compensaţiei în locul restabiliriii la locul de muncă, repararea prejudiciului
- Temei legal
- Temeiurile inadmisibilitatii recursului
2ra-1207/19 — constatarea existentei raporturilor de muncă pe un termen nedeterminat, anularea ordinului, achitarea compensației în locul restabiliriii la locul de muncă, repararea prejudiciului (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr. 2ra-1207/19
Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana (jud. V. Martînenco)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. B. Bîrcă, O. Cojocaru, St. Iorgov)
ÎNCHEIERE
03 iulie 2019 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală
Judecătorii Victor Burduh
Galina Stratulat
examinând admisibilitatea recursului declarat de Arkhypova Liudmyla,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Arkhypova
Liudmyla împotriva Școlii Sportive Specializate de Atletism cu privire la
constatarea existenței raporturilor de muncă pe un termen nedeterminat, anularea
ordinului de eliberare din funcție, achitarea compensației în locul restabilirii la locul
de muncă, compensarea salariului neachitat pentru perioada privării ilegale de
posibilitatea de a munci, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de
judecată,
împotriva deciziei din 08 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău,
c o n s t a t ă:
La 29 noiembrie 2017, Arkhypova Liudmila, a depus cerere de chemare în
judecată împotriva Școlii Sportive Specializate de Atletism cu privire la constatarea
existenței raporturilor de muncă pe un termen nedeterminat, anularea ordinului de
eliberare din funcție, achitarea compensației în locul restabilirii la locul de muncă,
compensarea salariului neachitat pentru perioada privării ilegale de posibilitatea de
a munci, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat că în baza contractului individual de
muncă nr. 5 din 01 septembrie 2016 a fost angajată în funcție de profesor-antrenor
în cadrul Școlii Sportive Specializate de Atletism.
Reclamanta a menționat că, conform pct. 4 lit. b) din contract, acesta, a fost
încheiat pentru o perioadă de 1 an calendaristic de la 01 septembrie 2016 până la 01
septembrie 2017.
Prin ordinul nr. 7 din 01 septembrie 2017, care i-a fost adus la cunoștință la data
de 10 octombrie 2017, a fost eliberată din funcția deținută, fără a se ține cont însă că
ea în acea perioadă se afla în concediul medical.
A indicat reclamanta că, clauza contractuală care se referă la termenul
determinat al contractului, urmează a fi declarată ilegală și nulă, deoarece este
contrară prevederilor art. 54 Codul muncii, iar pe cale de consecință urmează a fi
considerat că contractul a fost încheiat pe o perioadă nedeterminată.
1
Reclamanta a invocat asupra încălcării admise de pârât în partea ce ține de
neindicarea în ordinul de eliberare din funcție a temeiului legal de încetare a
reporturilor de muncă.
A solicitat reclamanta constatarea existenței raporturilor de muncă pe un termen
nedeterminat, anularea ordinului nr. 7 din 01 septembrie 2017 cu privire la personal
și a ordinului nr. 10 din 20 noiembrie 2017 cu privire la modificarea și completarea
ordinului nr. 7 din 01 septembrie 2017, restabilirea în funcția anterior deținută,
compensarea salariului mediu neachitat pentru perioada privării ilegale de
posibilitatea de a munci, repararea prejudiciului moral în mărime de 10 000 de lei și
încasarea cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 2 200 de lei.
Pe parcursul examinării cauzei reclamanta a depus o cerere de concretizare și
de modificare a pretențiilor, solicitând obligarea pârâtului la compensarea salariului
neachitat pentru perioada privării ilegale de posibilitatea de a munci în mărime de
46 173,41 de lei și obligarea pârâtului la achitarea unei compensații în locul
restabilirii la locul de muncă în mărime de 20 000 de lei.
Prin hotărârea din 14 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana s-a
respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Arkhypova
Liudmyla împotriva Școlii Sportive Specializate de Atletism cu privire la
constatarea existenței raporturilor de muncă pe un termen nedeterminat, anularea
ordinului de eliberare din funcție, achitarea compensației în locul restabilirii la locul
de muncă, compensarea salariului neachitat pentru perioada privării ilegale de
posibilitatea de a munci, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de
judecată.
Prin decizia din 08 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul
declarat de Arkhypova Liudmyla și s-a menținut hotărârea din 14 iunie 2018 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana.
Instanța de apel a reținut că, prima instanță corect a apreciat și menționat faptul
că, raporturile de muncă pe o perioadă determinată prevăzute în contractul nr. 5 din
01 septembrie 2016, au fost stabilite în conformitate cu cadrul legal, respectiv, în
baza acordului ambelor părți. Or, Școala Sportivă Specializată de Atletism, prin
ordinul nr. 4 din 14 august 2017 a preavizat apelanta cu 14 zile înainte despre faptul
că, va fi eliberată din funcție la data de 01 septembrie 2017, indicând temeiul juridic
de încetare a raporturilor de muncă, înlăturând astfel și omisiunea stabilită de către
Inspectoratul de Stat al Muncii la 23 octombrie 2017 prin scrisoarea nr. A-1298/17
din 23 octombrie 2017.
Instanța de apel a remarcat faptul că, prima instanță corect a menționat că,
cerința apelantei de restabilire la locul de muncă, prin prisma art. 89 alin. (1) Codul
muncii, este una nefondată, ținând cont că raporturile de muncă au încetat pe motivul
expirării termenului pentru care a fost încheiat contractul individual de muncă,
circumstanță care nu poate fi interpretată drept transfer sau eliberarea ilegală de la
locul de muncă.
La 09 aprilie 2019, Arkhypova Liudmyla a declarat recurs împotriva deciziei
din 08 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și a
hotărârii primei instanțe și emiterea unei hotărâri noi de admitere integrală a cererii
de chemare în judecată.
În motivarea recursului s-a invocat că instanța nu a aplicat corect legislația și
nu a interpretat corect normele de drept material și procedural.
2
În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul
se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,
dacă legea nu prevede altfel.
Decizia instanței de apel a fost adoptată la 08 noiembrie 2018, iar Arkhypova
Liudmyla a declarat recurs la 09 aprilie 2019.
Materialele cauzei atestă expedierea deciziei contestate participanților la proces
la 15 februarie 2018, conform scrisorii de însoțire (f.d. 181), dovada că aceasta a fost
recepționată de recurentă și la ce dată la materialele cauzei nu este anexată. Astfel,
recursul declarat la 09 aprilie 2019, este în termen.
Examinând temeiurile recursului declarat de Arkhypova Liudmyla, completul
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți
participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau
aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate
la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care
acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care
instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească
a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și
libertăților fundamentale ale omului.
În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs
se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Arkhypova Liudmyla, nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură
civilă.
Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul
recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea
esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie
temei de casare a deciziei recurate.
Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are
caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,
verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității
constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele
prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul
normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură
civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele
de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,
3
suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului
instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate
interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă
faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod
flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,
însă din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a
regulilor de apreciere a probelor.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența
sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru
Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune
motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe
dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate
de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra
Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,
nr.26561/1995).
În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
considera inadmisibil recursul declarat de Arkhypova Liudmyla.
În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție
d i s p u n e:
Se consideră inadmisibil recursul declarat de Arkhypova Liudmyla împotriva
deciziei din 08 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Oleg Sternioală
Judecătorii Victor Burduh
Galina Stratulat
4