2rac-275/19 — cu privire la incasarea restantei la plata taxelor locale

Dosarul nr. 2rac-275/19

Instanța de fond: Judecătoria Criuleni, sediul Central – A. Bologan

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – V. Buhnaci, L. Pruteanu, M. Guzun

ÎNCHEIERE

03 iulie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Ion Druță

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Societatea Comercială

,,Senalcom” Societate cu Răspundere Limitată,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Primăria or.

Criuleni împotriva Societății Comerciale ,,Senalcom” Societate cu Răspundere

Limitată cu privire la încasarea restanței la plata taxelor locale,

împotriva deciziei din data de 29 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin

care s-a respins apelul declarat de către Societatea Comercială ,,Senalcom” Societate

cu Răspundere Limitată și s-a menținut hotărârea din data de 03 martie 2018 a

Judecătoriei Criuleni, sediul Central,

constată:

La 28 aprilie 2017 Primăria or. Criuleni a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Societății Comerciale ,,Senalcom” Societate cu Răspundere Limitată (în

continuare SC ,,Senalcom” SRL) cu privire la încasarea restanței la plata taxelor locale

în sumă de 107 100 lei.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că administratorul SC ,,Senalcom” SRL

– Sergiu Plămădeală la 10 februarie 2013 pentru a începe activitatea comercială a depus

în adresa Primarului or. Criuleni și Consiliului or. Criuleni o cerere prin care a solicitat

includerea în lista plătitorilor de taxe locale, începând cu luna martie 2013, pentru

tarabe și gherete comerciale ușor demontabile cu numerele cadastrale XXXXX,

XXXXX, XXXXX și XXXXX, amplasate în orașul XXXXX.

La data de 15 aprilie 2013 Consiliul or. Criuleni a emis decizia nr.3/14 ,, Cu privire

la includerea unor agenți economici în lista plăților la taxe locale pentru unitățile

comerciale”. Conform deciziei date SC „Senalcom” SRL a fost inclusă în lista

plătitorilor de taxe locale, începând cu 01 martie 2013, pentru obiectul gherete metalice

ușor demontabile și tarabă, cu taxa de piață de 35 lei pentru 1 m2 anual, iar pentru fiecare

gheretă, tarabă cu taxa pentru unitățile comerciale de 2 000 lei anual.

1

Primăria or. Criuleni a menționat că administratorul SC ,,Senalcom” SRL - Sergiu

Plămădeală pe parcursul anilor 2013, 2014, 2015 și 2016 nu și-a onorat obligația de a

achita plata pentru taxa locală.

A susținut că potrivit extrasului din nota informativă privind colectarea probelor

de audit, în cadrul auditului bugetului și gestionării patrimoniului public din or. Criuleni

pe anul 2014, s-a confirmat faptul că SC „Senalcom” SRL urma să achite anual taxa de

piață de 35 lei pentru 1 m2 anual și că ultima nu a respectat prevederile deciziei

Consiliului orășenesc Criuleni nr. 3/14 din 15 aprilie 2013.

Reclamanta a mai indicat că în perioada 2013-2016 SC ,,Senalcom” SRL nu i-a

fost atribuit statut de piață mixtă zonei special amenajată, în cadrul cărei se

comercializează produse agricole, alimentare, nealimentare și servicii, amplasată în

orașul Criuleni, bd. Biruința nr. 31/1. Cu toate acestea conform art. 12 alin. (1) al Legii

nr.231 din 23 septembrie 2010 cu privire la comerțul interior, se confirmă faptul că

SC ,,Senalcom” SRL corespunde specificului organizării comerțului în piețe.

La data de 21 martie 2017 în vederea stingerii datoriei formate pentru anii 2013,

2014, 2015, 2016 în sumă de 107 100 lei în adresa SC „Senalcom” SRL a fost expediată

scrisoare cu solicitarea achitări în termen de 30 zile de la momentul recepționări a

datorie date. Scrisoarea a fost recepționată de către SC „Senalcom” SRL la data de

23 martie 2017, însă lăsată de ultimul fără răspuns.

Prin hotărârea din 03 martie 2018 a Judecătoriei Criuleni, sediul Central s-a admis

cererea de chemare în judecată depusă de către Primăria or. Criuleni. S-a încasat de la

SC ,,Senalcom” SRL în beneficiul Primăria or. Criuleni suma de 107 100 lei. S-a încasat

de la SC „Senalcom” SRL în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 3 213 lei.

(f.d.115, 117-121, vol.I)

Prin decizia din 29 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a respins cererea de

apel declarată de către SC „Senalcom” SRL. S-a menținut hotărârea din 03 martie 2018

a Judecătoriei Criuleni, sediul Central. (f.d.6, 7-14, vol.II)

Instanța de apel a constatat că SC „Senalcom” SRL prin cerere a solicitat ca

Primăria or. Criuleni și Consiliul or. Criuleni să includă în lista plătitorilor de taxe

locale pentru bunurile imobile cu numerele cadastrale XXXXX, XXXXX, XXXXX și

XXXXX. Conform informația eliberată de ÎS „Cadastru”, bunurile imobile cu numerele

cadastrale XXXXX, XXXXX și XXXXX sunt terenuri, și doar bunul imobil cu

numărul cadastral XXXXX este construcție. Prin urmare, pentru terenurile cu numerele

cadastrale XXXXX, XXXXX, XXXXX în principiu nu poate fi achitată taxă pentru

unitățile comerciale, ci doar taxă de piață. Iar pentru gheretele și tarabele amplasate în

perimetrul acestor terenuri se achită taxă pentru unitățile comerciale.

Instanța de apel a subliniat că terenurile nominalizate, situate în XXXXX, sunt

amenajate ca zonă unde se comercializează produse și servicii prin intermediul

unităților comerciale amplasate în perimetrul acestora. Deci, terenurile sunt amenajate

ca piață, deși juridic nu au deținut acest statut până în anul 2017, faptul confirmat și

prin Nota informativă privind colectarea probelor de audit în cadrul auditului bugetului

și gestionării patrimoniului public din or. Criuleni pe anul 2014.

Totodată, instanța de apel a concluzionat ca neîntemeiat argumentul

SC „Senalcom” SRL cu referire la faptul că terenurile și gheretele nu se aflau în

2

gestiunea sa, ori, prin scrisoarea adresată Consiliului or. Criuleni, SC „Senalcom” SRL

a indicat că îi aparțin tarabele și gheretele comerciale amplasate în XXXXX, pe care

le-a transmis în arendă comercianților și deținătorilor de patentă de întreprinzător. Deci,

se atestă că terenul din or. Criuleni, bd. Biruința 31/1 era amenajat și funcționa ca piață

până la obținerea statutului juridic de piață. Prin urmare, gestionarul pieței urmează să

achite atât taxa de piață, cât și taxa pentru unitățile comerciale (tarabele și gheretele)

amplasate în perimetrul acestei piețe.

Instanța a considerat lipsit de temei și argumentul SC „Senalcom” SRL precum că

taxele locale au fost achitate de către arendașii gheretelor, ori, în susținerea

argumentului dat ultimul nu a prezentat careva probe. Mai mult ca atât, arendașii nu

sunt subiecții impunerii achitării taxelor locale, în special pentru taxa de piață, care

urmează a fi achitate de către administratorul pieței.

În acest context, instanța de apel a reținut că anume SC „Senalcom” SRL este

administratorul pieței din bd. Biruința 31/1, or. Criuleni, or, această calitate o pot avea

doar persoanele fizice și juridice înregistrate în calitate de întreprinzător. Persoana

fizică Sergiu Plămădeală nu a probat faptul că a fost înregistrat în calitate de

întreprinzător.

La 08 mai 2019 SC „Senalcom” SRL a declarat recurs împotriva deciziei din

29 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond, cu emiterea unei noi hotărâri

de respingere a acțiunii. (f.d.18-23, vol.II)

În motivarea cererii de recurs recurenta a invocat că instanțele de judecată au

interpretat în mod greșit legea și în acest sens au aplicat eronat normele de drept

material și procedural, au soluționat problema drepturilor unor persoane care au fost

implicate în proces, au apreciat arbitrar probele din dosar, fapt care a dus la soluționarea

greșită a cauzei. Instanțele de judecată eronat au concluzionat că SC „Senalcom” SRL

a fost proprietarul bunurilor imobile, ori, Primăria or. Criuleni nu a prezentat careva

probe în confirmarea faptului dat și că i-ar fi acordat dreptul în anul 2013 de a impune

o societate comercială la achitarea taxei locale. Totodată, instanțele de judecată nu au

luat în considerație nici faptul că Primăria or. Criuleni nu a prezentat nici un act ce ar

confirma faptul că în anul 2013 Consiliul or. Criuleni a atribuit statut de piață bunurilor

aflate în proprietatea/folosința SC „Senalcom” SRL, nu a prezentat nici Regulamentul

pieței pentru anul 2013, care trebuia să fie creat în comun acord cu administrația pieței

și autoritatea administrației publice. Mai mult ca atât, se poate observa că instanțele de

judecată au examinat cauza fără a fi atrași în proces proprietarii bunurilor asupra cărora

instanțele s-au expus referitor la statutul lor și anume Sergiu Plămădeală și Natalia

Plămădeală, cât și IFS deci au soluționat problema drepturilor unor persoane

neimplicate în proces.

La data de 14 iunie 2019 Primăria or. Criuleni a depus referință, solicitând ca

recursul depus de către SC „Senalcom” SRL, să fie respins ca fiind neîntemeiat.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

3

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

29 ianuarie 2019, publicată pe site-ul Curții de Apel Chișinău la 14 martie 2019,

expediată în adresa părților prin intermediul serviciului poștal la data de 15 martie 2019,

recepționată de către recurentă la data de 18 martie 2019 (f.d.24, vol.II). Astfel, recursul

declarat de către SC „Senalcom” SRL la 08 mai 2019, se consideră depus în termen.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către SC

„Senalcom” SRL este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificând motivele de casare, invocate în recursuri, completul Colegiului atestă,

că SC „Senalcom” SRL a indicat argumente ce țin de dezacordul cu felul în care

instanțele de judecată au apreciat înscrisurile probatorii și au constatat circumstanțele

cauzei. Nu pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de

reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

Conform regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII al Codului de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului constată că argumentele invocate în recurs nu pot

constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele expres

stabilite la art. 432, alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu prevederilor art. 432, alin. (1) al Codului de procedură civilă

părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declarare recurs în cazul în care se

invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procesual.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433, lit. a) al Codului de procedură civilă cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în recursul declarat

de către SC „Senalcom” SRL, asemenea aspecte nu se regăsesc.

4

În speță, completul Colegiului menționează, că recursul în cauză conține obiecții

de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de apel,

primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în

care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei

de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa cum formal

invocă SC „Senalcom” SRL, și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei

recurate.

Din considerentele menționate instanța de recurs ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către SC „Senalcom” SRL inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 431, alin. (1) și (2), art. 433, lit. a), 440, alin.

(1) și (11) ale Codului de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul, declarat de către Societatea Comercială ,,Senalcom” Societate cu

Răspundere Limitată, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Ion Druță

Maria Ghervas

5