2ra-1215/19 — cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- cu privire la încasarea datoriei şi a cheltuielilor de judecată
- Temei legal
- Temeiurile inadmisibilităţii recursului
2ra-1215/19 — cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr. 2ra-1215/19
Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani – R. Pascari
Instanța de apel: CA Chișinău – A. Panov, V. Cotorobai, M. Anton
ÎNCHEIERE
26 iunie 2019 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru
judecătorii Nina Vascan
Maria Ghervas
examinând admisibilitatea recursului declarat de către Întreprinderea Municipală de
Gestionare a Fondului Locativ nr. 15 în procedura falimentului,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Societatea pe
Acțiuni „Termoelectrica” în interesele Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului
Locativ nr. 15 împotriva lui Victor Gîrlea și Ana Gîrlea cu privire la încasarea datoriei și
a cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din data de 11 octombrie 2018 a Cuții de Apel Chișinău, prin care
s-a admis apelul declarat de Victor Gîrlea și Ana Gîrlea, s-a casat hotărârea din data de 28
februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,
constată:
La 26 ianuarie 2017 Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” (în continuare SA
„Termoelectrica”) s-a adresat cu o acțiune oblică în interesele Întreprinderii Municipale
de Gestionare a Fondului Locativ nr.15 (în continuare ÎMGFL nr.15) împotriva lui Victor
Gîrlea și Anei Gîrlea, prin care a solicitat încasarea datoriei în mărime de 63 108,64 lei și
compensarea cheltuielilor de judecată sub forma taxei de stat în mărime de 1893,25 lei.
În motivarea acțiunii SA „Termoelectrica” a invocat că în baza contractului de livrare
a energiei termice în apă caldă nr.6015 din data de 01 octombrie 2016, încheiat între SA
„Termoelectrica” și ÎMGFL nr.15, ultima și-a asumat obligația de a achita lunar plata
pentru utilizarea energiei termice furnizate. Societatea reclamantă a indicat că la data de
28 noiembrie 2016 din cauza neonorării obligațiilor de plată datoria ÎMGFL nr.15
constituie 27 350 429,34 lei.
ÎMGFL nr.15 la rândul său, a prestat servicii de gospodărie comunală, inclusiv
energie termică, tuturor proprietarilor, chiriașilor, locatarilor apartamentelor, încăperilor
locuibile și nelocuibile ale blocului locativ gestionat, astfel încât aceștia au beneficiat de
serviciul prestat și au obligația de a achita în termen contravaloarea lui, conform facturilor
primite.
SA „Termoelectrica” a menționat că deși beneficiarii Victor Gîrlea și Ana Gîrlea nu
au achitat plata pentru serviciile prestate, ÎMGFL nr.15 nu i-a acționat în instanța de
1
judecată în vederea recuperării datoriilor formate pentru perioada decembrie 2004 - august
2016, în sumă totală de 63 108,64 lei, o omisiune a acestuia, motiv pentru care este în
imposibilitate de a achita creanțele sale față de SA „Termoelectrica”, devenind debitor al
acestuia, circumstanțe în care se consideră îndreptățit de a depune prezenta acțiune în
instanța de judecată.
Victor Gîrlea și Ana Gîrlea în baza contului personal deschis la ÎMGFL nr.15 au
acceptat prestarea și au beneficiat de servicii comunale în volum deplin, fără întreruperi,
în conformitate cu normele și tarifele în vigoare.
Societatea reclamantă a mai menționat că în caz de prestare a serviciilor publice de
gospodărie comunală indiferent de faptul dacă a fost sau nu încheiat contract în acest sens,
consumatorii urmează să achite serviciile prestate. Astfel, în opinia reprezentantului
societății reclamante se consideră întreptățită de a solicita încasarea datoriei pentru
serviciile comunale pentru perioada decembrie 2004 - august 2016.
Prin hotărârea din data de 28 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani
s-a admis integral cererea de chemare în judecată, s-a încasat în mod solidar de la Victor
Gîrlea și Ana Gîrlea în beneficiul ÎMGFL nr. 15 datoria pentru consumul energiei termice
în sumă totală de 63 108,64 lei pentru perioada decembrie 2004 - august 2016 și în
beneficiul SA „Termoelectrica” suma de 1 893,52 lei cu titlu de cheltuieli de judecată
suportată pentru plata taxei de stat. ( f.d. 106-111-116)
Pentru a ajunge la această soluție instanța a reținut că în speță s-a constatat că Victor
Gîrlea și Ana Gîrlea în perioada decembrie 2004 - august 2016 au beneficiat de energia
termică livrată de către societatea reclamantă, acumulând o datorie, care potrivit legislației
ce reglementează raportul juridic litigios urmează a fi achitate.
Instanța a respins argumentul cu privire la intervenirea termenului de prescripție
pentru perioada decembrie 2004 - noiembrie 2013, indicând că în noiembrie – decembrie
2015 și februarie 2016 Victor Gîrlea și Ana Gîrlea au efectuat plăți, care au dus la
întreruperea termenului de prescripție.
Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 11 octombrie 2018 a admis apelul
declarat de către Victor Gîrlea și Ana Gîrlea, a casat hotărârea din data de 28 februarie
2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, cu emiterea unei noi hotărâri prin care a
respins cererea de chemare în judecată în partea încasării datoriei în mărime de 39 011,2
lei pentru perioada decembrie 2004- octombrie 2012 ca fiind depusă cu omiterea
termenului de prescripție, a admis cererea de chemare în judecată în partea încasării
datoriei pentru perioada noiembrie 2012- august 2016, s-a încasat din contul lui Victor
Gîrlea și Anei Gîrlea în beneficiul SA „Termoelectrica” a sumei de 24 097,37 lei cu titlu
de datorie pentru perioada noiembrie 2012- august 2016, s-a încasat din contul SA
„Termoelectrica” în beneficiul lui Victor Gîrlea și Anei Gîrlea proporțional pretenției
respinse din pretențiile reclamantului suma de 877,75 lei. ( f.d. 135,136-143)
Instanța de apel a concluzionat că deși în speță s-a constatat că Victor Gîrlea și Ana
Gîrlea au acumulat o datorie pentru perioada decembrie 2004 - august 2016 la plata
energiei termice, perioada decembrie 2004 – octombrie 2012 s-a prescris, iar faptul
efectuării în noiembrie – decembrie 2015 și februarie 2016 a unor achitări, nu poate fi
reținut ca întreruperea termenului de prescripție, ori plățile au fost efectuate când datoria
deja era prescrisă.
2
Împotriva deciziei instanței de apel, la data de 22 ianuarie 2019 ÎMGFL nr. 15 în
procedura falimentului a depus recurs, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea
deciziei instanței de apel cu emiterea unei noi hotărâri privind admiterea integrală a cererii
de chemare în judecată. ( f.d. 147-150)
În motivarea recursului ÎMGFL nr. 15 a indicat că instanța de apel a încălcat esențial
sau aplicat eronat normele de drept material sau a normelor de drept procedural.
ÎMGFL nr. 15 a menționat că în speță sunt aplicabile prevederile art. 277 al Codului
civil, ori termenul de prescripție extinctivă a fost întrerupt prin faptul beneficierii de
achitări compensatorii, care au dus la stingerea lunară a sumelor din datorii, din care fapt
a rezultat recunoașterea tacită a datoriilor.
La 14 iunie 2019 Victor Gîrlea și Ana Gîrlea a depus referință la recursul declarat de
către ÎMGFL nr. 15, prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind inadmisibil. (f.d.
163-167)
În conformitate cu art. 434, alin. (1) al Codului de procedură civilă recursul se declară
în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu
prevede altfel.
Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia la data de 11 octombrie 2018, a publicat-
o pe portalul instanțelor de judecată la data de 14 noiembrie 2018, a expediat-o
participanților la proces la data de 19 noiembrie 2018. ( f.d. 144) Confirmare privind
recepționarea copiei deciziei de către ÎMGFL nr. 15 la materialele dosarului lipsește.
În aceste circumstanțe recursul declarat ÎMGFL nr. 15 la data de 22 ianuarie 2019,
se consideră a fi depus în termen.
Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele cauzei
civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție ajunge la concluzia că recursul declarat de către ÎMGFL nr. 15, este
inadmisibil din următoarele considerente.
Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă că
recurenta indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanța de apel a apreciat
înscrisurile probatorii și a constatat circumstanțele cauzei. Nu pot fi reținute ca temei de
admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în
recurs.
Conform regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII al Codului de
procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către
instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,
suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului
instanței de recurs.
Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra
problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu
și temeinicia în fapt.
Astfel, completul Colegiului constată că argumentele invocate în recurs nu pot
constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele expres
stabilite la art. 432, alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.
În conformitate cu prevederilor art. 432, alin. (1) al Codului de procedură civilă
părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declarare recurs în cazul în care se
3
invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procesual.
Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră
că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau aplicate eronat,
iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie
temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi
putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră
că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care
erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433, lit. a) al Codului de procedură civilă cererea de recurs se
consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute
la art. 432, alin. (2), (3) și (4).
Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie
capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede
puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în recursul declarat de către
ÎMGFL nr. 15 asemenea aspecte nu se regăsesc.
În speță, completul Colegiului menționează că recursul în cauză conțin obiecții de
fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de apel, primind o
apreciere corespunzătoare.
În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la soluționarea
tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în care este garantat
de art. 6 § 1 al Convenției.
Drept urmare, se reține că argumentele invocate de către recurentă nu pot constitui
temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea
eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa cum formal invocă
ÎMGFL nr. 15 și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Din considerentele menționate instanța de recurs ajunge la concluzia de a considera
recursul declarat de către ÎMGFL nr. 15 inadmisibil.
Conform celor expuse, în temeiul art. 431, alin. (1) și (2), art. 433, lit. a), 440, alin.
(1) și (11) ale Codului de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
dispune:
Recursul declarat de către Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului
Locativ nr. 15 în procedura falimentului, se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Tatiana Vieru
judecătorii Nina Vascan
Maria Ghervas
4