3ra-764/19 — contestarea actului administrativ

Dosarul nr.3ra-764/19

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (D.Sîrbu)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (E. Palanciuc, A. Malîi, Vl. Clima)

Î N C H E I E R E

26 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic

Judecătorii Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului depus de Dogaru Gheorghe și Dogaru

Octavian,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată

depusă de Dogaru Gheorghe și cererea intervenientului principal Dogaru Octavian

împotriva societății pe acțiuni „Apă-Canal Chișinău” privind obligarea încheierii

contractului individual de furnizare a serviciilor publice,

împotriva deciziei din 13 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău prin care a

fost respins apelul declarat de Dogaru Gheorghe și Dogaru Octavian și a fost

menținută hotărârea din 14 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

c o n s t a t ă

La 04 mai 2018, Dogaru Gheorghe a depus cerere de chemare în judecată

împotriva societății pe acțiuni „Apă-Canal Chișinău” cu privire la impunerea

societății pe acțiuni „Apă-Canal Chișinău” să se conformeze legislației Republicii

Moldova și să încheie contract de prestare a serviciului de apă și canalizare cu

proprietarul apartamentului nr.XXXXX.

La 01 octombrie 2018 în proces a fost atras ca intervenient principal Dogaru

Octavian.

Prin cererea de concretizare depusă, reclamantul Dogaru Gheorghe și

intervenientul principal Dogaru Octavian au solicitat obligarea societății pe acțiuni

„Apă-Canal Chișinău” de a încheia necondiționat contract individual privind

furnizarea serviciilor de alimentare cu apă potabilă și recepționare a apelor uzate cu

proprietarul locuinței privatizate din XXXXX.

În motivarea cererii de chemare în judecată coparticipanții au invocat că, la

02 aprilie 2018, Dogaru Gheorghe a depus la societatea pe acțiuni „Apă-Canal

Chișinău” cerere privind încheierea contractului de furnizare a serviciului public de

alimentare cu apă și canalizare, însoțită și de cererea argumentată pentru încheierea

contractului. Răspunsul recepționat este evaziv, fiindu-i refuzată cererea, astfel

dreptul său legal de a încheia contract direct cu furnizorul de servicii, a fost încălcat.

Condițiile pârâtului din scrisoarea nr. 1200/3265 din 20 aprilie 2018, au fost

îndeplinite, unele pot să le accepte, astfel au conchis lipsa impedimentelor de a

încheia contract de furnizare a apei potabile și de canalizare.

Prin hotărârea din 14 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru a

fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea.

Prin decizia din 13 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost respins

apelul declarat de Dogaru Gheorghe și Dogaru Octavian și a fost menținută

hotărârea din 14 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

La adoptarea soluției instanța de apel a invocat că potrivit răspunsului societății

pe acțiuni „Apă-Canal Chișinău” nr. 1200/3265 din 20 aprilie 2018, în vederea

încheierii contractelor individuale între operator și consumatorul din apartamentele

situate în blocurile locative, modificarea art. 29 alin. (4) lit. a), în vigoare din 16

martie 2018, operată la Legea nr. 303/2013 privind serviciul public de alimentare cu

apă și de canalizare, nu garantează încheierea contractelor individuale. Încheierea

contractelor individuale cu consumatorii va fi posibilă numai cu respectarea

exhaustivă a tuturor condițiilor cuprinse în art. 29 din Lege.

Încheierea contractelor individuale între operator și fiecare proprietar/chiriaș

de apartament în parte se efectuează obligatoriu, cu respectarea următoarelor

condiții: a) contractele se încheie individual de către operatori, în mod obligatoriu,

cu fiecare proprietar de apartament din bloc în parte, la inițiativa uneia dintre părți,

în cel mult 30 de zile calendaristice din momentul solicitării; b) operatorul, în baza

tarifului distinct achitat de fiecare proprietar/chiriaș al apartamentului, instalează

contoarele pentru evidența consumului de apă în fiecare apartament; c) gestionarul

blocului locativ instalează contoare pentru evidența consumului de apă de uz

comun, precum și în spațiile date în chirie/locațiune, și încheie cu operatorul

contract de furnizare a serviciului pentru aceste locuri de consum; d) sau

proprietarul încheie cu operatorul un contract de transmitere către operator a

rețelelor interne de alimentare cu apă și de canalizare ale blocului locativ pentru

deservire și exploatare; e) gestionarul blocului locativ efectuează, la cererea

operatorului, din contul locatarilor, reparația capitală, reconstrucția sau renovarea

rețelelor interne de alimentare cu apă și de canalizare ale blocului locativ.

Instanța de apel a relatat că, prima instanță just a conchis că contractarea

directă a locatarilor este condiționată, potrivit dispozițiilor Legii nr. 303 din 13

decembrie 2013, de cerințele prevăzute în alin. (4) art. 29 al Legii, care urmează a fi

întrunite cumulativ.

Prin recursul depus la 26 aprilie 2019 Dogaru Gheorghe și Dogaru Octavian au

solicitat casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu remiterea

cauzei la rejudecare în primă instanță.

În motivarea recursului s-a indicat că instanța de apel nu a constatat și elucidat

toate circumstanțele necesare pentru examinarea obiectivă a cauzei, fiind aplicate

eronat normele de drept material și procedural și nu a fost aplicată legea care trebuia

să fie aplicată.

Examinând admisibilitatea recursului, completul specializat în cauze de

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

2

După cum rezultă din speță litigiul a fost soluționat în baza Legii

contenciosului administrativ nr. 793-XIV din data de 10 februarie 2000.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod

intră în vigoare la 01 aprilie 2019, iar potrivit alin. (2), la data intrării în vigoare a

prezentului cod se abrogă Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din data

de 10 februarie 2000.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în

contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la

intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Prin urmare, completul specializat în cauze de contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție va aprecia condițiile de admisibilitate a recursului în conformitate cu

prevederile art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, adică conform reglementărilor

anterioare intrării în vigoare a Codului administrativ.

În conformitate cu art.195 Cod administrativ, procedura acțiunii în

contenciosul administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod.

Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu

excepția art.169–171.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Completul specializat în cauze de contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție denotă că

Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa participanților la proces copia deciziei

integrale la 22 martie 2019 (f.d.81), însă la materialele dosarului nu se regăsește

dovada recepționării acesteia.

Prin urmare, recursul declarat la data de 26 aprilie 2019 se consideră a fi depus

în termen.

În conformitate u art. 439 alin. (2, 3) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul

neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în

lipsa acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a

temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în conformitate cu alin.(2).

3

Examinând temeiurile recursului, completul specializat în cauze de contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2,3) și (4)

al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul specializat în cauze de contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că

recursul declarat de Dogaru Gheorghe și Dogaru Octavian nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul specializat în cauze de contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului,

dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2),

(3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul specializat în cauze de contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție precizează că, în contextul normelor procedurale din Secțiunea

a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică

modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită

unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile

făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

4

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 și nu

conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, completul specializat în cauze de contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Dogaru Gheorghe și Dogaru

Octavian nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2,3,4) al Codului

de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 193, 195, 230, 258 alin. (3) ale Codului administrativ

și art. 433 lit. a) al Cod de procedură civilă, completul specializat în cauze de

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Dogaru Gheorghe și Dogaru Octavian se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecător Mariana Pitic

Judecătorii Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

5