2ra-1078/19 — incasarea prejudiciului material si moral

2ra-1078/19 — incasarea prejudiciului material si moral (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.2ra-1078/2019

Prima instanță: Judecătoria Anenii Noi, sediul Central (N. Ghedrovici)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (V. Sîrbu, V. Mihaila, A. Minciuna)

Î N C H E I E R E

19 iunie 2019 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Constantin Zlotea, reprezentat

de avocatul Ludmila Bîrcă și a recursului declarat de Pavel Draguțan, reprezentat de

avocatul Alexandru Antohi,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Pavel Draguțan

împotriva lui Constantin Zlotea privind repararea prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei din 13 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 14 februarie 2018, Pavel Draguțan a adresat cerere de chemare în judecată

împotriva lui Constantin Zlotea, solicitând repararea prejudiciului material în

mărime de 11 750 de lei, prejudiciului moral în mărime de 20 000 de lei și a

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 30 martie 2017, aproximativ ora 17.40,

prin acțiunile intenționate ale pârâtului Constantin Zlotea, i-au fost cauzate vătămări

corporale ușoare ale integrității corporale, conform raportului de constatare nr. 119

din 31 ianuarie 2017.

Menționează că după cum rezultă din înscrisurile aferente procesului-verbal cu

privire la contravenție din 07 aprilie 2017, precum și decizia de sancționare cu

privire la faptul invocat, s-a confirmat culpa pârâtului Constantin Zlotea în

săvârșirea contravenției prevăzute de art.78 alin. (2) Cod contravențional.

Susține că decizia de sancționare contravențională a pârâtului nu a fost

contestată, amenda fiind achitată conform ordinului de încasare din 07 aprilie 2017.

Afirmă reclamantul că în vederea reabilitării sănătății și urmare a tratamentului

medical, a suportat cheltuieli în mărime de 11 750 de lei. Totodată, pârâtul refuză

să-i repare prejudiciul moral cauzat prin acțiunile sale culpabile, care s-au

manifestat prin dureri fizice, stare de stres și frustrare ținând seama de împrejurările

1

în care s-au produs acțiunile delictuale a pârâtului, precum și prin consecințele

afective. Or, prejudiciul afectiv constă în suferințe psihice cauzate prin lezarea

sentimentelor de afecțiune, care cuprind suferințele fizice și psihice determinate de

rănirea, mutilarea, desfigurarea, cât și orice alte suferințe psihice similare.

Mai menționează că, repararea prejudiciului moral este prevăzută de legislație,

odată ce norma de drept enunțată reglementează expres dreptul la dauna morală al

persoanei prejudiciate în urma comiterii unei contravenții administrative, consideră

că pârâtul urmează a fi obligat la plata despăgubirilor morale în sumă de 20 000 de

lei.

Prin hotărârea din 18 octombrie 2018 a Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central,

cererea de chemare în judecată intentată de către Pavel Draguțan împotriva lui

Constantin Zlotea privind repararea prejudiciului material și moral, s-a admis

parțial.

S-a încasat de la Constantin Zlotea în beneficiul lui Pavel Draguțan prejudiciul

material în sumă de 11 750 de lei, prejudiciul moral în sumă de 10 000 de lei, plata

pentru serviciile executorului judecătoresc în sumă de 2 237,16 de lei, suma de 5000

de lei cu titlu de cheltuieli pentru asistență juridică și suma de 271,71 de lei cu titlu

de cheltuieli de judecată.

Prin decizia din 13 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul

declarat de Constantin Zlotea, s-a casat hotărârea din 18 octombrie 2018 a

Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central, în partea încasării sumei pentru serviciile

executorului judecătoresc și în această parte s-a emis o hotărâre nouă, prin care

cerința înaintată de Pavel Draguțan către Constantin Zlotea cu privire la încasarea

cheltuielilor pentru serviciile executorului judecătoresc, în sumă de 2237,16 de lei,

s-a respins ca nefondată.

S-a modificat hotărârea din 18 octombrie 2018 a Judecătoriei Anenii Noi, sediul

Central, micșorând cuantumul prejudiciului moral încasat, de la suma de 10 000 de

lei, până la suma de 1500 de lei și cheltuielile de asistență juridică de la suma de

5000 de lei până la suma de 2000 de lei.

În rest, hotărârea s-a menținut fără modificări.

Pentru a decide astfel Colegiul a indicat că cerința reclamantului privind

încasarea prejudiciului material în mărime de 11 750 de lei, este întemeiată, corect

fiind admisă de către instanța de fond.

De asemenea instanța de apel a reținut că, reclamantul nu s-a conformat

prevederilor legale, în virtutea obligației sale de a proba și motiva cerințele în

materie de despăgubire morală în mărimea sumei solicitate de 20 000 de lei,

neprezentând în acest sens probe justificative și concludente vis-à-vis de

confirmarea faptului încasării prejudiciului moral în mărimea cerută, ca urmare a

pricinuirii suferințelor psihice suportate.

Astfel, Colegiul civil a notat că, suma solicitată de reclamant, este exagerată,

reieșind din criteriul echității, care presupune că despăgubirea pentru prejudiciul

moral trebuie să fie rațională și echitabilă, adică trebuie stabilită în așa mod, încât să

asigure o compensare suficientă și nicidecum exagerată a prejudiciului cauzat, fiind

menținut echilibru între daunele efectiv pricinuite și suma acordată. Prin urmare, în

partea ce ține de cerința privind încasarea prejudiciului moral, hotărârea instanței de

fond urmează a fi modificată, cu micșorarea cuantumului prejudiciului moral până

la suma de 1500 de lei, pentru a evita îmbogățirea fără justă cauză a reclamantului.

2

Referitor la încasarea cheltuielilor pentru executarea încheierii instanței de fond

privind asigurarea acțiunii, Colegiul civil a notat că, cheltuielile trebuie să fie

necesare, realmente angajate și rezonabile ca mărime, pentru a fi dispusă încasarea

acestora din contul părții adverse. La caz, reclamantul a acționat din proprie

inițiativă, în vederea executării încheierii privind aplicarea sechestrului, deși

necesitate pentru transmiterea acesteia executorului judecătoresc nu a fost stabilită.

Astfel, Colegiul civil a considerat necesar de a casa hotărârea instanței de fond, în

partea încasării cheltuielilor pentru serviciile executorului judecătoresc, în sumă de

2 237,16 de lei și a emis în această parte o hotărâre nouă de respingere a cerinței

date.

La fel, având în vedere complexitatea cauzei și numărul ședințelor de judecată,

instanța de apel a considerat necesar de a dispune micșorarea sumei încasate cu titlu

de cheltuieli pentru asistența juridică de la 5000 de lei până la suma de 2000 de lei,

ca fiind legală și proporțională cu complexitatea cauzei și efortul depus din partea

apărătorului.

La 24 martie 2019 (data de pe plicul poștal) Constantin Zlotea, reprezentat de

avocatul Ludmila Bîrca a declarat recurs solicitând admiterea recursului, casarea

parțială a deciziei din 13 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din

18 octombrie 2018 a Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central, în partea ce ține de

încasarea prejudiciului material în mărime de 11 750 de lei, rejudecarea cauzei și

emiterea unei hotărâri noi privind respingerea cererii de chemare în judecată în

partea ce ține de încasarea prejudiciului material în mărime de 11 750 de lei, ca fiind

neîntemeiată.

În motivarea recursului recurentul și-a exprimat dezacordul față de decizia din

13 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în partea încasării prejudiciului

material în sumă de 11 750 de lei.

A menționat că probele anexate la cererea de chemare în judecată nu corespund

exigențelor prevăzute de lege, iar la admiterea lor instanța de judecată nu a ținut

cont de prevederile art. 138 alin. (4) Cod de procedură civilă.

În calitate de temei legal pentru declararea recursului invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedurale de către instanța judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie

aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat

legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

La 15 aprilie 2019 Pavel Draguțan, reprezentat de avocatul Alexandru Antohi a

declarat recurs solicitând casarea deciziei din 13 februarie 2019 a Curții de Apel

Chișinău și menținerea hotărârii din 18 octombrie 2018 a Judecătoriei Anenii Noi,

sediul Central în totalitate ca fiind legală și întemeiată.

În motivarea recursului recurentul și-a exprimat dezacordul față de decizia din

13 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău pe care o consideră ilegală și

neîntemeiată.

A indicat că în baza art.432 alin. (2) lit.c) Cod de procedură civilă, instanța de

judecată a interpretat în mod eronat legea în ceea ce privește cheltuielile de judecată

achitate executorului judecătoresc, or conform prevederilor art. 82 Cod de procedură

civilă cheltuielile de judecată se compun din taxă de stat și cheltuieli pentru

judecarea pricinii.

Mai invocă recurentul și prevederile art. 90 lit. h) și art. 94 alin. (1) Cod de

3

procedură civilă, concluzionând că instanța nu era în drept să respingă în totalitate

cheltuielile de executare pentru serviciile executorului judecătoresc.

De asemenea susține că instanța de apel nu a stabilit corect gravitatea

suferințelor morale și fizice la care a fost supus prin contravenția săvârșită de

Constantin Zlotea. Prin urmare consideră că prejudiciul moral stabilit prin hotărârea

Judecătoriei Anenii Noi, sediul Central era legal și întemeiat, iar cuantumul

modificat prin decizia Curții de Apel Chișinău este unul ilegal și neîntemeiat.

La fel, consideră că instanța de apel a apreciat greșit și cuantumul cheltuielilor

pentru asistență juridică, și nu a ținut cont de complexitatea cauzei, precum și de

prezența și prestația avocatului în ședințele de judecată.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului confirmă faptul că decizia din 13 februarie 2019 a Curții

de Apel Chișinău a fost expediată pentru cunoștință părților la proces la 19 februarie

2019 (f.d. 133), însă la dosar lipsește confirmarea recepționării deciziei de către

părți.

Prin urmare recursul declarat la 24 martie 2019 (data de pe plicul poștal) de

către Constantin Zlotea, reprezentat de avocatul Ludmila Bîrca, precum și recursul

declarat la 12 aprilie 2019 (data de pe plicul poștal) de către Pavel Draguțan,

reprezentat de avocatul Alexandru Antohi, au fost depuse în termenul prevăzut de

lege.

La 23 aprilie 2019 în adresa intimaților a fost expediată copia recursurilor

declarate de către Constantin Zlotea, reprezentat de avocatul Ludmila Bîrca, precum

și recursul declarat de către Pavel Draguțan, reprezentat de avocatul Alexandru

Antohi, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței la recurs (f.d. 159-

160).

La 04 mai 2019 Constantin Zlotea, reprezentat de avocatul Ludmila Bîrca a

depus referință pe marginea recursului, prin care a solicitat declararea ca fiind

inadmisibil a recursului declarat de către Pavel Draguțan.

În conformitate cu art. 439 alin. (2), (3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea

recursului se decide în lipsa acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin.(2).

Examinând admisibilitatea recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de către Constantin Zlotea,

reprezentat de avocatul Ludmila Bîrca, precum și recursul declarat de către Pavel

Draguțan, reprezentat de avocatul Alexandru Antohi, sunt inadmisibile din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la

proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

4

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Conform prevederilor art.433 lit.a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de către Constantin Zlotea,

reprezentat de avocatul Ludmila Bîrca, precum și recursul declarat de către Pavel

Draguțan, reprezentat de avocatul Alexandru Antohi, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurenților cu

soluția pronunțată de către instanțele ierarhic inferioare și nu redă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural,

respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respinse.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute

în art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

5

În această ordine de idei se precizează că, în contextul normelor procedurale

din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs

nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art.432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art.130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului,

care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct.

45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective, trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursurile declarate de către Constantin

Zlotea, reprezentat de avocatul Ludmila Bîrca, precum și recursul declarat de către

Pavel Draguțan, reprezentat de avocatul Alexandru Antohi nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă și

respectiv sunt inadmisibile.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de către Constantin Zlotea,

reprezentat de avocatul Ludmila Bîrca, precum și recursul declarat de către Pavel

6

Draguțan, reprezentat de avocatul Alexandru Antohi.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

7