2rac-244/19 — repararea prejudiciului și compensarea cheltuielilor judiciare

2rac-244/19 — repararea prejudiciului și compensarea cheltuielilor judiciare (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2rac-244/19

prima instanță: Judecătoria Bălți (jud.: N. Ocerednîi)

instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud.: A. Revenco, I. Talpă, E. Bejenaru)

Î N C H E I E R E

19 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu

Răspundere Limitată „Expertlab”,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către

Societatea cu Răspundere Limitată „Expertlab” împotriva Societății Comerciale

„Amaliteia” Societate cu Răspundere Limitată, cu privire la repararea prejudiciului

material și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 17 decembrie 2018 a Curții de Apel Bălți, prin care s-a

respins apelul formulat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Expertlab” și s-a

menținut hotărârea din 21 octombrie 2015 a Judecătoriei Bălți,

c o n s t a t ă :

La 1 aprilie 2014, Societatea cu Răspundere Limitată „Expertlab” a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Societății Comerciale „Amaliteia” Societate

cu Răspundere Limitată, cu privire la repararea prejudiciului material și compensarea

cheltuielilor de judecată.

Circumstanțele de fapt, prezentate de societatea reclamantă, pot fi rezumate

după cum urmează.

La 14 decembrie 2011, S.R.L. „Expertlab” și S.C. „Amaliteia” S.R.L. a

încheiat contractul nr. 14/12 privind transmiterea în posesia, folosință și depozitare a

unei încăperi cu suprafața totală de 510 m.p., amplasată pe str. Ivano Franco, nr. 48,

or. Bălți. Pe aceeași dată, părțile au semnat actul de primire – predare a bunului

imobil.

În temeiul facturilor de expediție seria HA nr. 2667035 din 27 noiembrie 2012

și seria HA nr. 2667034 din 27 ianuarie 2012, S.R.L. „Expertlab” a transmis spre

păstrare locatarului S.C. „Amaliteia” S.R.L. articole de tutun, care s-au depus în

depozitul de pe str. Ivano Franco, nr. 48, mun. Bălți.

Pagină 1 din 10

Potrivit versiunii societății reclamantului, la 2 aprilie 2012, stocul de marfă

depozitat era evaluat la 364 073 de lei, ceea ce include articole de tutun în cuantum

de 133 181, 80 de lei și Temp în mărime de 230 891, 07 lei.

Societatea reclamantă a notat că societatea pârâtă i-a interzis accesul la bunul

imobil, fiind în imposibilitate de a primi spre comercializare marfa transmisă din

litigiu. În acest caz, prin somațiile nr. 7-r din 4 aprilie 2012 și nr. 12-r din 3 mai 2012,

S.C. „Amaliteia” S.R.L. a fost înștiințat despre crearea posibilităților de a ridica

marfa de la depozit. Cu toate acestea, pârâtul a refuzat primirea reclamațiilor.

Ulterior, din discuțiile telefonice purtate între ei, a rezultat că bunurile din litigiu nu

se mai află în depozit.

Reclamantul a pretins că pârâtul i-a cauzat un prejudiciu în valoarea mărfii

transmise către ultimul.

Pentru aceste motive, S.R.L. „Expertlab” a solicitat repararea de către S.C.

„Amaliteia” S.R.L. a prejudiciului material în mărime de 364 072, 93 de lei și

compensarea cheltuielilor judiciare (vol. I, f. d. 3).

În cadrul judecării cauzei, pârâtul S.C. „Amaliteia” S.R.L. a depus referință în

întâmpinarea cererii de chemare în judecată, prin care a cerut respingerea acțiunii ca

neîntemeiată. Conform societății pârâte, marfa depozitată a fost restituită

reclamantului în baza facturilor fiscale seria DE nr. 310416 din 13 februarie 2012 și

seria DE nr. 310415 din 13 februarie 2012 (vol. I, f. d. 21 - 22).

La 2 octombrie 2014, Judecătoria Bălți a dispus efectuarea expertizei

grafoscopice, cu întrebarea „Cine, Natalia Cazacu sau o altă persoană, a executat

semnătură în facturile de expediție seria DE nr. 310416 din 13 februarie 2012 și seria

DE nr. 310415 din 13 februarie 2012 în rubrica „primit încărcătura, destinatar”?”

(vol. I, f. d. 39).

Conform raportului de expertiză judiciară nr. 290 din 27 februarie 2015,

semnăturile din facturile de mai sus nu au fost executate de către numita Cazacu

Natalia, dar au fost executate de o altă persoană și anume de persoana care a semnat

la rubricile „Permis eliberarea” 1) și 2) și a completat manuscris rubricile facturilor

seria HA nr. 2667034 din 27 ianuarie 2012 și seria HA nr. 26670035 din 27 ianuarie

2012, fără ca această persoană să întreprindă tentative de imitare a semnăturilor

proprii numitei Cazacu Natalia (vol. I, f. d. 52 – 56).

Prin hotărârea din 21 octombrie 2015 a Judecătoriei Bălți, acțiunea formulată

de către S.R.L. „Expertlab” a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. La fel, instanța de

judecată a statuat de a încasa de la societatea reclamantă în beneficiul statului taxa de

stat în mărime de 10 922, 18 lei (vol. I, f. d. 90 – 94).

Împotriva acestui act judecătoresc, S.R.L. „Expertlab” a declarat apel, care a

fost pus pe rol la 12 ianuarie 2016 (vol. I, f. d. 109).

În apărare, S.C. „Amaliteia” S.R.L. a formulat un demers pentru efectuarea

unei expertize contabile la S.R.L. „Expertlab” în vederea verificării corectitudinii

reflectării mărfurilor din speță în documentele contabile. Cererea a fost admisă prin

încheierea din 10 mai 2016 a Curții de Apel Bălți (vol. I, f. d. 133 – 136). Totuși,

expertiză nu a fost efectuată din motivul neachitării taxei de stat pentru serviciile

acestea (vol. I, f. d. 140). În cele de urmă, intimatul a cerut respingerea cererii de apel

și menținerea hotărârii primei instanțe (vol. I, f. d. 157 pe verso).

Pagină 2 din 10

Prin decizia din 6 decembrie 2016, Curtea de Apel Bălți a admis cererea de

apel avansată de către S.R.L. „Expertlab” și a casat integral hotărârea din 21

octombrie 2015 a Judecătoriei Bălți, pronunțând o hotărâre nouă de admitere

integrală a acțiunii. În plus, instanța de apel a dispus încasarea de la S.C. „Amaliteia”

S.R.L. în folosul statutului taxa de stat în mărime de 10 922, 18 lei. Totodată, S.C.

„Amaliteia” S.R.L. a fost obligat să achite S.R.L. „Expertlab” cheltuielile de

judecată în cuantum de 8 191, 64 de lei (vol. I, f. d. 159 – 165).

Pe fondul litigiului, instanța de apel a considerat că raportul de expertiză

judiciară nr. 290 din 27 februarie 2015 denotă că semnăturile pe facturile de expediție

cu seria DE nr. 310416 din 13 februarie 2012 și seria DE nr. 310415 din 13 februarie

2012 nu aparține reprezentantului S.R.L. „Expertlab” Cazacu Natalia. Mai mult,

aceste documente nu au fost transmise în contabilitatea societății apelante. Prin

urmare, intimatul S.C. „Amaliteia” S.R.L. nu a dovedit că a restituit marfa din speță,

motiv pentru care acțiunea de reparare a prejudiciului material în mărime totală de

364 072,93 de lei urmează a fi admisă.

La 9 martie 2017, S.C. „Amaliteia” S.R.L. a contestat cu recurs decizia de mai

sus, solicitând casarea acesteia cu menținerea în vigoare a hotărârii din 21 octombrie

2015 a Judecătoriei Bălți (vol. I, f. d. 172 - 177).

La 4 mai 2017, S.R.L. „Expertlab” a depus referință la cererea de recurs,

solicitând a fi declarat inadmisibil în temeiul art. 433 lit. a) din Codul de procedură

civilă (vol. I, f. d. 198 - 201).

Prin decizia din 24 mai 2017, Curtea Supremă de Justiție a admis cererea de

recurs formulată de către S.C. „Amaliteia” S.R.L. și a casat decizia din 6 decembrie

2016 a Curții de Apel Bălți, cu remiterea cauzei la rejudecare în Curtea de Apel Bălți,

în alt complet de judecată (vol. I, f. d. 203 – 208).

În argumentarea opiniei juridice, instanța de recurs a observat că instanța de

apel nu a verificat dacă semnătura din facturile de expediție seria HA nr. 267035 din

27 ianuarie 2012 și seria HA nr. 2667034 din 27 ianuarie 2012, prin care marfa s-a

primit la păstrare, aparțin administratorului S.R.L. „Expertlab” Cazacu Natalia. În

același timp, instanța de apel nu a răspuns la întrebarea de ce în toate patru facturi de

expediție, inclusiv în cele de retur al mărfii este aplicată ștampila S.C. „Amaliteia”

S.R.L.

În continuare, Colegiul lărgit a remarcat că, pentru elucidarea cauzei, instanța

de apel nu a audiat transportatorii, care sunt indicați în facturile de expediție cu seria

HA, și anume, S.R.L. „Omnitrans”, automobilul DAF cu nr. de înmatriculare BL CM

463 cu șoferul Marin Mihail (vol. I, f. d. 12 - 13). De asemenea, aceleași măsuri

urmează a fi aplicate în cazul facturilor de expediția din seria DE potrivit cărora

transportatorul este S.C. „Amaliteia” S.R.L., autocamionul DAF cu nr. de

înmatriculare BL DL 518 (vol. I, f. d. 25-26) pentru a stabili dacă marfa a fost adusă

la depozit la 27 ianuarie 2012, apoi returnată la 13 februarie 2012. Mai mult, instanța

de recurs a sugerat că instanța de apel nu a audiat persoanele care au îndeplinit

facturile de expediție enumerate supra.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel a audiat pe fostul șofer al S.R.L.

„Omnitrans” Marin Mihail; administratorul și contabila – șef S.R.L. „Radmil Trans”

Melnic Ghenadie și, după caz, Melnic Ina (vol. II, f. d. 123, 124, 125).

Pagină 3 din 10

Curtea de Apel Bălți, prin decizia din 17 decembrie 2018, a respins apelul

formulat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Expertlab” și a menținut

hotărârea din 21 octombrie 2015 a Judecătoriei Bălți (vol. II, f. d. 126 – 135).

Referitor la procesul de luare a acestei soluții, instanța de apel a confirmat

situația de fapt constată de prima instanță în baza circumstanțelor expuse de

reclamantă în cererea de chemare în judecată. Suplimentar, prin facturile seria DE nr.

310416 din 13 februarie 2012 și seria DE nr. 310415 din 13 februarie 2012, S.R.L.

„Radmil Trans” a ridicat marfa de la depozitul S.C. „Amaliteia” S.R.L. și a

transportat-o destinatarului S.R.L. „Expertlab” (vol. I, f. d. 25 - 26), iar la

compartimentul „primit încărcătura, destinatar”, persistă semnătura administratorului

S.R.L. „Expertlab” Cazacu Natalia. Totuși, potrivit raportului de expertiză judiciară

nr. 290 din 27 februarie 2015, semnăturile din facturile de mai sus nu au fost

executate de către Cazacu Natalia, dar au fost executate de o altă persoană și anume

de persoana care a semnat la rubricile „Permis eliberarea” 1) și 2) și a completat

manuscris rubricile facturilor seria HA nr. 2667034 din 27 ianuarie 2012 și seria HA

nr. 26670035 din 27 ianuarie 2012, fără ca această persoană să întreprindă tentative

de imitare a semnăturilor proprii numitei Cazacu Natalia (vol. I, f. d. 52 – 56).

În urma audierii martorului administratorul S.R.L. „Radmil Trans” Melnic

Ghenadie, instanța de apel a arătat că automobilul de marca DAF cu n/î BL DL 518,

indicat în facturile de expediție cu seria DE din 13 februarie 2012, nu a putut să

presteze servicii de transport pe teritoriul Republicii Moldova, deoarece, în perioada

30 ianuarie 2012 – 13 februarie 2012, acesta a efectuat ruta or. Drochia – Grecia –

Chișinău – Federație Rusă. În particular, conform scrisorii de transport CMR nr.

0454624 din 13 februarie 2012, autovehiculul menționat a continuat drumul din zona

economic liberă din Chișinău spre Federația Rusă (vol. II, f. d. 90). La fel, martorului

respectiv a declarat că facturile fiscale seria DE au fost emise din greșeală, fiind

anulate ulterior.

Într-o altă ordine de idei, Colegiul civil al Curții de Apel Bălți a menționat că

facturile de expediție seria HA din 27 ianuarie 2012 cuprind informație despre

camionul cu nr. de înmatriculare BL CM 463, care a fost condus martorul șoferul al

S.R.L. „Omnitrans” Marin Mihail. Acesta a comunicat instanței de apel că semnătura

lui lipsește de pe facturile sus – indicate și nu poate confirma transportarea mărfii

către depozitul din speță.

În drept, instanța de apel a considerat relevante art. 512 alin. (2), art. 514, art.

572 alin. (2), art. 602 alin. (1) al Codului civil. La nivel de probatoriu, instanța de

judecată a aplicat art. 118 alin. (1), art. 121 și art. 122 alin. (1) din Codul de

procedură civilă.

Reieșind din raționamentele evocate, Colegiul de control judiciar a observat că

facturile de transmitere a mărfii și facturile de returnare a mărfurilor au fost semnate

de același reprezentant al apelantului S.R.L. „Expertlab”. Pe toate facturile prezentate

instanței de judecată au fost aplicate ștampilele ambelor părți ce confirmă existența

raporturilor dintre apelant și intimat, însă pentru a se dispune încasarea unei sume

urmează a fi prezentate probe incontestabile privind existența și cuantumul acesteia,

pentru a evita o îmbogățire fără justă cauză.

Pagină 4 din 10

Sub aspectul dat, instanța de apel a reținut că facturile prezentate de către

reclamant-apelant de transmitere a bunurilor spre păstrare sunt în copie. De

asemenea, instanței i-a fost prezentat exemplarul nr. 2 care trebuie să se păstreze la

S.C. „Amaliteia” S.R.L. al cărui text este tăiat cu două linii intersectate și efectuate

manual.

În astfel de circumstanțe, Colegiul de control judiciar a stabilit că S.R.L.

„Expertlab” nu a furnizat nici originalul facturilor seria HA nr.2667034 și 2667035

din 27 ianuarie 2012 exemplarul nr. l ce trebuiau să fie păstrate la acesta în calitate de

expeditor și nici originalul exemplarului nr.2 al beneficiarului, pe care apelantul le-a

deținut. Or este evident că raportul de expertiză nr. 290 din 27 februarie 2015 a fost

întocmit în baza facturilor, exemplului nr. 2. La fel, din declarațiile martorilor nu s-a

confirmat nici transmiterea bunurilor și nici returnarea acestora.

Prin urmare, instanța de apel a statuat că părțile implicate au avut posibilitate

de a livra probe în favoarea pozițiilor lor procesuale, fiind ignorată această șansă. În

mod corespunzător, acțiunea depusă de S.R.L. „Expertlab” este una neîntemeiată.

La 17 aprilie 2019, S.R.L. „Expertlab” a declarat recurs împotriva deciziei din

17 decembrie 2018 a Curții de Apel Bălți, solicitând casarea acesteia și a hotărârii din

21 octombrie 2015 a primei instanței, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere

integrală a acțiunii.

În motivarea ilegalității deciziei contestate, societatea recurentă a afirmat că

instanțele judecătorești au încălcat art. 123 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Or,

potrivit acesteia, prin decizia din 24 mai 2017, Curtea Supremă de Justiție a

determinat că S.R.L. „Expertlab” a transmis, iar S.C. „Amaliteia” S.R.L. a primit spre

păstrare mărfurile din litigiu. Astfel, instanța de apel a neglijat această constatare.

O altă critică adusă actului judecătoresc vizează încălcarea art. 130 din Codul

de procedură civilă cu privire la aprecierea probelor. În acest sens, recurentul a

sugerat că intimatul a recunoscut că a primit spre păstrare bunurile prin referința

avansată în prima instanță, având valoare juridică în acord cu art. 131 alin. (4) din

Codul de procedură civilă. Mai mult, reprezentantul S.R.L. „Radmil Trans” a afirmat

că nu a efectuat transporturi de mărfuri de la Bălți la Chișinău în data de 13 februarie

circumstanțele, care stau la baza pretențiilor înaintate.

La 13 mai 2019, în conformitate art. 439 alin. (2) din Codul de procedură

civilă, Curtea Supremă de Justiție a comunicat cererea de recurs către S.C.

„Amaliteia” S.R.L., informând că referința se depune în termen de o lună de la data

primirii scrisorii. În mod corespunzător, dacă referința nu este prezentată în termenul

stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia (vol. II, f. d. 149).

La 10 iunie 2019, prin intermediul serviciului poștal, intimatul a depus o

referință în întâmpinarea recursului, solicitând respingerea acestuia ca fiind

inadmisibil. Potrivit acestuia, recurentul nu a furnizat instanței de apel originalul

facturilor de transmitere a articolelor de tutun, ceea ce denotă temeinicia deciziei

contestate (vol. II, f. d. 151 – 154).

Referința nu a conținut date noi sau informații diferite de constatările instanței

de apel, fiind preluate integral din decizia contestată din 17 decembrie 2018. De fapt,

nefiind de acord, recurentul și-a prezentat propriul punct de vedere asupra acestor

Pagină 5 din 10

raționamente. Așadar, elementele respective atestă că nu se aduce atingere

principiului contradictorialității și egalității în arme. Circumstanța dată a fost factorul

principal pentru a nu expedia întâmpinarea recurentului și a asigura examinarea

rapidă a cauzei.

Examinând admisibilitatea recursului, fără prezența participanților la proces, în

acord cu procedura specificată la articolul 440 din Codul de procedură civilă,

completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că cererea de recurs formulată de către S.R.L.

„Expertlab” este inadmisibilă, pentru motivele ce succed.

În conformitate cu articolul 440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în cazul

în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului,

condițiile de admisibilitate a unei căi de atac pot fi aplicate dacă nu reduc substanța

dreptului de acces la un tribunal, și, în special, dacă ele urmăresc un scop legitim și

dacă există o legătură rezonabilă de proporționalitate între mijloacele utilizate și

scopul care trebuie îndeplinit (a se vedea Sultan vs Republica Moldova, 5 iunie 2018,

parag. 24; Graciova vs Republica Moldova, 24 ianuarie 2019, parag. 23 – 24).

Limitările într-o cale extraordinară de atac pot fi mai stricte decât cerințele instituite

pentru o cale de atac ordinară (a se vedea, inter alia, Marc Brauer vs Germania, 1

septembrie 2016, parag. 34; Miessen vs Belgia, 16 octombrie 2016, parag. 64;

Samardžić vs Croația, 20 iulie 2017, parag. 28; Zubac vs Croația (Marea Cameră), 5

aprilie 2018, parag. 82).

Prin urmare, judecătorul raportor a făcut un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în corespundere cu articolul 439 alin. (2) din Codul de procedură

civilă. Așadar, în conformitate cu articolul 433 lit. a1), b), c) și d) din Codul de

procedură civilă, instanța de judecată a verificat dacă actul judecătoresc poate fi

atacat cu recurs, dacă cererea dedusă judecății este formulată de persoana îndreptățită,

dacă aceasta nu a fost depusă în mod repetat și dacă a fost declarată în termen.

Obiectul prezentei cererii se referă la decizia din 17 decembrie 2018 a Curții de

Apel Bălți, care intră în categoria de acte specificate în articolul 429 alin. (1) din

Codul de procedură civilă. În baza cercetării materialelor cauzei, completul de

judecată nu a identificat faptul că recursul a fost examinat anterior, fiind respectate,

totodată, dispozițiile articolului 430 din Codul de procedură civilă, cu privire la

subiecții abilitați cu dreptul de a depune recurs.

În conformitate cu articolul 434 din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel. Termenul respectiv este de decădere și nu poate fi

restabilit. Această limită temporală este esențială pentru a asigura buna administrare a

justiției și, în special, principiul securității juridice (a se vedea Marc Brauer, ibidem,

parag. 35; Tence vs Slovenia, 31 mai 2016, parag. 31).

Potrivit paginii web „Portalul instanțelor naționale de judecată”, decizia

contestată din 17 decembrie 2018 a fost publicată la 11 februarie 2019.

Pagină 6 din 10

La 15 februarie 2019, Curtea de Apel Bălți a expediat participanților la proces

copia hotărârii integrale de mai sus (vol. II, f. d. 136). Recurentul a anexat copia

plicului, în care a fost expediată decizia atacată potrivit căreia amprenta de obliterare

conține data de 18 februarie 2019, ora 05:47. În mod corespunzător, se confirmă că în

această zi a fost depusă trimiterea poștală pentru a fi expediată societății recurentului.

La acest capitol, punctul 75 din Hotărârea Guvernului nr. 1457 din 30 decembrie

2016 pentru aprobarea Regulilor privind prestarea serviciilor poștale prevede că

trimiterile poștale sosite în oficiile poștale de destinație se distribuie destinatarului la

domiciliu (la parterul sediului persoanei juridice) conform adresei sau se înmânează

la ghișeul oficiului poștal în aceeași zi, dar nu mai târziu de a doua zi de la sosire.

Completul de judecată reține că recursul a fost înregistrat la grefa Curții

Supreme de Justiție la 17 aprilie 2019 (vol. II, f. d. 146). În mod deosebit, S.C.

„Amaliteia” S.R.L. nu a ridicat obiecții pe acest segment procedural și nu a invocat o

aparență de încălcare a principiului securității juridice.

Drept consecință, instanța de recurs constată că cererea dedusă judecății a fost

declarată în termenul prevăzut mai sus.

În continuare, completul de judecată a audiat raportul verbal al judecătorului

raportor, cu privire la esența și temeiurile recursului, inclusiv dacă argumentele

recurentului referitoare la ilegalitatea deciziei atacate întrunesc criteriile formale din

articolul 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Articolul 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă dictează regula principală

potrivit căreia părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs numai

în cazul în care invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept

material sau a normelor de drept procedural.

În cazul de față, problemele abordate de recurent trebuie redactate în așa fel

încât să permită instanței de recurs să le subsumeze temeiurilor din alin. (2), (3) și (4)

ale art. 432 din Codul de procedură civilă. Primele două alineate menționate prevăd

exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat de către instanțele ierarhic inferioare.

Alineatul (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3)

constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au

condus sau ar fi putut conduce la soluționarea greșită a pricinii, în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară sau în cazul în care erorile comise au condus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului. Explicarea și exemplificarea acestor erori

judiciare a fost efectuată în punctele 22 – 27 ale Hotărârii Plenului Curții Supreme de

Justiție nr. 5 din 11 noiembrie 2013 (a se vedea similar Trevisanato vs Italia, 16

decembrie 2016, parag. 22 – 23, 36).

În mod corespunzător, instanța de recurs notează că reglementările referitoare

la rigorile impuse de articolul 432 alin. (2) - (4) din Codul de procedură civilă sunt

redactate suficient de clar și îndeplinesc criteriul de previzibilitate. Mai mult, scopul

acestui articol este, atât de a proteja interesul recurentului de a obține, după caz,

casarea sau modificarea deciziei atacate, cât și de a păstra rolul Curții Supreme de

Justiție de a se ocupa numai de probleme de o importanță semnificativă specificat în

Pagină 7 din 10

articolul 1 alin. (2) și (3) din Legea nr. 789-XIII din 26 martie 1996 (a se vedea

Zubac, ibidem, parag. 83, 105 – 106).

Din raționamentele evocate, limitările impuse de legislator urmăresc un scop

legitim, respectând, în același timp, cerințele securității juridice și bunei administrări

a justiției (a se vedea Beniamin Nersesyan vs Armenia, 19 ianuarie 2010, parag. 22;

Marc Brauer, ibidem, parag. 35; Miessen, ibidem, parag. 67; Sturm vs Luxemburg,

27 iunie 2017, parag. 36; Zubac, ibidem, parag. 98). Persoanele vizate trebuie să se

aștepte ca aceste reguli să fie aplicate (a se vedea Ronald Vermeulen vs Belgia, 17

iulie 2018, parag. 44).

În speță, având în vedere obligația impusă prin art. 432 alin. (5) din Codul de

procedură civilă, completul de judecată nu a identificat niciun indiciu care, la prima

vedere, ar putea ridica probleme de drept specificate la alin. (3) din articolul citat.

Mai mult, S.R.L. „Expertlab” nu a prezentat obiecții în privința acestui aspect

procedural.

Referitor la alte erori procedurale decât cele indicate la alin. (3) sau la

posibilele încălcări de ordin material, recurentul a criticat decizia din 17 decembrie

2018 a Curții de Apel Bălți, în baza articolului 432 alin. (4) din Codul de procedură

civilă. Totuși, în virtutea principiului jura novit curia, completul de admisibilitate are

competența de a decide asupra caracterului juridic al motivelor juridice inserate în

cererea de recurs, prin examinarea lor, în lumina temeiurilor articolului 432 alin. (2)

și (4) din Codul de procedură civilă.

Pornind de la argumentele recurentului rezumate mai sus, completul de

judecată notează că întinderea obligației autorității judecătorești de a motiva

hotărârea poate varia în funcție de circumstanțele specifice, natura și complexitatea

cauzei (a se vedea Ruiz Torija vs Spania, 9 decembrie 1994, parag. 29). În special,

pentru a justifica respingerea apelului avansat de către S.R.L. „Expertlab”, Curtea de

Apel Bălți s-a călăuzit de art. 512 alin. (2), art. 514, art. 572 alin. (2), art. 602 alin. (1)

al Codului civil. La nivel de probatoriu, instanța de judecată a aplicat art. 118 alin.

(1), art. 121 și art. 122 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

Completul de admisibilitate învederează că societatea recurentă nu a criticat

textele de lege menționate supra, dar aceasta a încercat să convingă că a furnizat

suficiente probe pentru admiterea recursului și, după caz, admiterea acțiunii. Astfel,

instanța de apel a notat că S.R.L. „Expertlab” nu a livrat originalele facturilor, pe care

și-a întemeiat pretențiile, dar nici martorii audiați în ședința de judecată nu au

confirmat transmiterea bunurilor către intimat sau returnarea acestora de la intimat

către recurent. Prin urmare, recurentul nu a reușit să convingă că instanța de apel a

cercetat incomplet probele existente la materialele cauzei sau i-a îngrădit acestuia

posibilitate de a furniza dovezi suplimentare, în ordine de apel, într-o măsură

incompatibilă cu rigorile art. 118 din Codul de procedură civilă. Așadar, în lumina

împrejurărilor din speță, instanța de recurs notează că nu există niciun element care să

indice că instanța de apel nu a examinat elementele decisive ale cauzei sau prin

acțiunile ei a afectat echitatea procedurii în ansamblu (a se vedea deciziile de

inadmisibilitate în cauzele Victor Harovschi vs Moldova, 18 noiembrie 2008;

Fundația pentru Copii Speranța vs Moldova, 17 octombrie 2017 sau Calancea și alții

vs. Moldova, 6 februarie 2018, parag. 20, 34 – 35).

Pagină 8 din 10

În orice caz, completul de judecată observă că recurentul, asistat de un avocat

la alegerea lui, a formulat prezenta cerere după ce a beneficiat de o procedură

contradictorie în fața instanțelor ierarhic inferioare. De altfel, acesta nu a reușit să

convingă că instanțele de judecată i-au limitat într-o măsură specifică dreptul de a-și

argumenta și dovedi poziția în proces sau de a alege modalitățile și mijloacele

susținerii ei de sine stătător și independent de instanță. La fel, atât prima instanță, cât

și instanța de apel, au fost competente de a examina toate chestiunile de fapt și de

drept invocate de părți și relevante litigiului (a se vedea, printre altele, A. Menarini

Diagnostics S.R.L. vs Italia, 27 septembrie 2011, parag. 59; Akaki Tchaghiashvili vs

Georgia, 2 septembrie 2014, parag. 34; Gohe și alții vs Franța, 3 iulie 2018, parag. 41

- 43).

Pe baza celor prezentate, completul de judecată constată că observațiile

avansate de către S.R.L. „Expertlab” nu dezvăluie nicio aparență a încălcării

normelor de drept material sau procedural, dar nici a încălcării drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului. Prin urmare, raționamentele inserate în recurs

nu pot fi calificate ca esențiale și nu ar putea obliga instanța de recurs să primească

cererea acestuia spre examinarea în fond și, eventual, să caseze hotărârea

judecătorească contestată. În mod corespunzător, punctele de vedere al recurentului

nu sunt compatibile cu cerințele prevăzute la articolul 432 alin. (2), (3) sau (4) din

Codul de procedură civilă, iar, în consecință, recursul dedus judecății nu corespunde

condiției de a fi efectiv (a se vedea, inter alia, Petrovic vs Luxemburg, 17 februarie

2011, parag. 31 – 33, Sturm, ibidem, parag. 32).

Considerațiile de mai sus sunt suficiente pentru a permite instanței de judecată

de a reține existența temeiului prevăzut la articolul 433 lit. a) din Codul de procedură

civilă. În atare condiții, conjunctura respectivă confirmă că marja de apreciere a

instanței de recurs nu a fost disproporționată față de obiectivele securității raporturilor

juridice și bunei administrări a justiției. Deci, raportând obiecțiile formulate în recurs

la caracterul special al rolului Curții Supreme de Justiție, normele de drept procedural

nu au format un obstacol care să afecteze esența dreptului recurentului de acces la un

tribunal (a se vedea Samardžić vs Croatia, 20 iulie 2017, parag. 31).

Cât privește dreptul justițiabilului „de a fi auzit de o instanță”, completul de

judecată notează că articolul 6 parag. (1) din C.E.D.O. nu impune motivarea detaliată

a deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge un recurs ca fiind lipsit de șanse de succes (a se vedea, mutatis mutandis,

Kukkonen vs Finlanda (nr. 2), 13 ianuarie 2009, parag. 24; Papaioannou vs Grecia, 2

iunie 2016, parag. 45; Baydar vs Olanda, 24 aprilie 2018, parag. 46; Guelfucci vs

Franța, 3 iulie 2018, parag. 42 - 44). Aceste raționamente se transpun direct în cazul

de față, de vreme ce încheierea de inadmisibilitate se emite conform prevederilor art.

270 și nu conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Având în vedere circumstanțele care preced, completul de judecată decide în

mod unanim că recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată

„Expertlab” nu ridică probleme de drept și nu poate fi acceptat spre examinare în

fond, urmând a fi considerat inadmisibil.

Pagină 9 din 10

În conformitate cu articolul 270, articolul 433 lit. a) și articolul 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Societatea cu Răspundere

Limitată „Expertlab”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Nina Vascan

Victor Burduh

Pagină 10 din 10