2ra-1093/19 — încasarea datoriei si a cheltuielilor de judecata

Dosarul nr. 2ra-1093/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana (jud. S. Suvac)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Guzun, L. Pruteanu, V. Buhnaci)

ÎNCHEIERE

19 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Victor Burduh

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Instituția Medico-Sanitară

Publică „Asociația Medicală Teritorială Ciocana”,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Instituția Medico-

Sanitară Publică „Asociația Medicală Teritorială Ciocana” împotriva Lilianei

Sikorski cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 11 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins apelul declarat de Instituția Medico-Sanitară Publică „Asociația Medicală

Teritorială Ciocana” și s-a menținut hotărârea din 19 iulie 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Ciocana,

c o n s t a t ă:

La 22 decembrie 2017, IMSP „Asociația Medicală Teritorială Ciocana” a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Lilianei Sikorski privind încasarea datoriei

și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a relatat că Liliana Sikorski a fost angajată în

calitate de medic de familie al Secției Medicină Generală nr. 3 din cadrul Centrului

Consultativ Diagnostic în baza contractului individual dc muncă nr. 255 din

20 septembrie 2006 încheiat cu IMSP „Asociația Medicală Teritorială Ciocana”,

modificat ulterior prin acordurile încheiate.

La 26 martie 2015 și ulterior la 21 ianuarie 2016, Liliana Sikorski a depus

cerere prin care a solicitat participarea la instruirea postuniversitară care a avut loc

în perioadele 27 aprilie 2015 – 18 mai 2015 și respectiv 08 februarie 2016 –

23 februarie 2016.

Reclamanta a menționat că a acceptat solicitările pârâtei, fapt confirmat prin

ordinile nr. 68-cm din 31 martie 2015 și nr. 25-cma din 11 ianuarie 2016, cu

achitarea de către instituție a studiilor în sumă de 3600 de lei și 3000 de lei, cu

încheierea la 08 februarie 2016 a contractului nr.16 de formare profesională

continuă.

1

Astfel, conform clauzelor contractuale indicate la pct.3.2.4 și pct.3.2.6 al

contractului enunțat, salariata Liliana Sikorski, și-a asumat obligațiunea de a activa

conform profesiei, specialității, calificării obținute pe parcursul a 3 ani din momentul

finisării cursurilor, în caz contrar va trebui să restituie angajatorului cheltuielile

suportate pe perioada cursurilor sau stagiului de formare profesională efectuat în

ultimii 3 ani.

La 28 septembrie 2017, Liliana Sikorski a depus cerere de demisie, iar în acest

sens a fost emis ordinul nr. 226-c cu privire la desfacerea Contractului Individual de

Muncă, ca urmare a demisiei salariatului, unde la pct. 3 din ordin a fost menționat

expres că dna Liliana Sikorski va restitui cheltuielile suportate pentru formarea

profesională continuă achitate de IMSP „Asociația Medicală Teritorială Ciocana”,

în sumă de 6300 de lei, conform contractului colectiv de muncă și al contractului de

formare continuă.

Reclamanta a relevat că prevederile enunțate au fost aduse la cunoștință pârâtei,

fapt confirmat prin semnătura ultimei aplicată pe ordinul dat.

În continuare, a precizat că suma datorată nu a fost achitată de pârâtă, iar în

scopul soluționării litigiului pe cale amiabilă a fost remisă în adresa ultimei

reclamația nr. 519 din 04 octombrie 2017, care însă a rămas fără răspuns.

IMSP „Asociația Medicală Teritorială Ciocana” a solicitat încasarea din contul

Lilianei Sikorski a datoriei în mărime de 6300 de lei pentru achitarea studiilor,

precum și taxa de stat achitată la depunerea acțiunii în sumă de 270 de lei.

Prin hotărârea din 19 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana,

cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

La 27 iulie 2018, IMSP „Asociația Medicală Teritorială Ciocana” a depus

cerere de apel, iar la 30 noiembrie 2018 cerere de apel suplimentară împotriva

hotărârii din 19 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, prin care a

solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii instanței de fond, cu pronunțarea unei

noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

Prin decizia din 11 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respins

apelul declarat de IMSP „Asociația Medicală Teritorială Ciocana” și menținută

hotărârea din 19 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a concluzionat că prima instanța a

determinat corect raportul juridic dedus judecății, circumstanțele importante pentru

soluționarea cauzei au fost stabilite și elucidate pe deplin, probelor prezentate le-a

dat apreciere completă, obiectivă și sub toate aspectele, respectiv hotărârea este

legală și întemeiată, adoptată cu respectarea drepturilor și intereselor legale a

participanților la proces, iar argumentele apelantului invocate în cererea de apel nu

denotă la caz încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material

sau procedural.

Astfel, instanța de fond în temeiul legal a respins cererea de chemare în

judecată, deoarece IMSP „Asociația Medicală Teritorială Ciocana” nu a precizat de

unde rezultă cuantumul sumei pretinse de la Liliana Sikorski în mărimea solicitată,

motiv din care Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții de

Apel Chișinău a ajuns la concluzia de a respinge apelul și a menține hotărârea primei

instanțe.

La 28 februarie 2019, IMSP „Asociația Medicală Teritorială Ciocana” a depus

cerere de recurs împotriva deciziei din 11 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

2

solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel și a

hotărârii instanței de fond, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului, recurenta a indicat că consideră decizia instanței de

apel ilegală și neîntemeiată, deoarece aceasta nu este motivată suficient și nu

corespunde dispozițiilor art. 390 alin.(2) Cod de procedură civilă, iar concluziile

expuse sunt contradictorii.

În continuare, a menționat că instanța ierarhic inferioară nu a aplicat, deși urma

să aplice normele art.213 alin.(3) Codul muncii, dar și dispozițiile pct.4.5.4 din

contractul colectiv de muncă la nivel de unitate și nici nu a explicat motivele

neaplicării acestora. Or, în caz contrar instanța de apel urma să ajungă la o altă

concluzie și anume de admitere a apelului și casare a hotărârii primei instanțe.

La fel, a relevat că decizia contestată contravine unei practici constante a Curții

Supreme de Justiție prin care acțiunile înaintate de angajatori către foștii salariați

care au demisionat înainte de expirarea termenului în care salariatul urma să activeze

în unitate ca urmare a suportării de către angajator a unor cheltuieli pentru instruirea

acestuia.

La caz, a constatat încălcarea de către instanța de apel la emiterea deciziei

contestate a art.213 alin.(3), art.216 alin.(3), art.217 Codul muncii, a contractului

colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anii 2015-2018 (care a fost semnat

inclusiv de reclamantă), a contractului nr. 16 din 08 februarie 2016 de formare

profesională continuă semnat de părți și a Ordinului nr. 226-c din

28 septembrie 2017 necontestat de intimată, prin care ultima a fost obligată să

restituie cheltuielile de instruire.

Astfel, a opinat că circumstanțele menționate pot fi considerate motive

întemeiate de admitere a cereri de recurs.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată

la 11 decembrie 2018 și a fost expediată părților prin intermediul oficiului poștal la

27 decembrie 2018, însă date care ar confirma recepționarea acesteia de către

recurentă la materialele dosarului lipsesc.

În aceste circumstanțe recursul, declarat de Instituția Medico-Sanitară Publică

„Asociația Medicală Teritorială Ciocana” la 28 februarie 2019, se consideră în

termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul

neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în

lipsa acesteia.

La 03 iunie 2019, Liliana Sikorski a depus referință asupra cererii de recurs

prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, cu menținerea deciziei

instanței de apel și a hotărârii instanței de fond.

Examinând temeiurile recursului declarat de Instituția Medico-Sanitară Publică

„Asociația Medicală Teritorială Ciocana”, completul Colegiului civil, comercial și

3

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de IMSP „Asociația Medicală

Teritorială Ciocana” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3)

și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul părții

recurente cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

4

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Instituția Medico-Sanitară Publică

„Asociația Medicală Teritorială Ciocana”.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Instituția Medico-Sanitară Publică

„Asociația Medicală Teritorială Ciocana” împotriva deciziei din 11 decembrie 2018

a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Victor Burduh

Galina Stratulat

5