2ra-1129/19 — cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 2ra-1129/19

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Central – A. Brăgaru

Instanța de apel: CA Chișinău – I. Cimpoi, I. Secrieru, A. Danilov

ÎNCHEIERE

19 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Nina Vascan

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Albert Revenco,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Alexandr

Zolotuhin împotriva lui Albert Revenco cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor

de judecată,

împotriva deciziei din data de 15 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin

care s-a respins apelul declarat de către Albert Revenco, s-a menținut hotărârea din data

de 24 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central,

constată:

La 14 decembrie 2017 Alexandr Zolotuhin a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Albert Revenco, prin care a solicitat încasarea datoriei în sumă de 5 000

euro și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii Alexandr Zolotuhin a indicat că la 22 iunie 2014 i-a dat cu

împrumut lui Albert Revenco suma de 5 000 euro, pe un termen de până la 01 iunie

2015.

Drept confirmare a împrumutului Albert Revenco a întocmit o recipisă, semnată

personal, prin care confirmă că a luat cu împrumut de la Alexandr Zolotuhin suma de

5 000 euro. Prin recipisă, Albert Revenco s-a obligat să restituie împrumutul până la

data de 01 iunie 2015.

Reclamantul a menționat că în scopul soluționării litigiului pe cale amiabilă l-a

somat de mai multe ori pe Albert Revenco cu privire la obligațiunea de restituire a

împrumutului, însă ultimul a ignorat executarea obligației.

La 15 septembrie 2017 în adresa lui Albert Revenco a expediat o somație, care la

fel a fost ignorată de ultimul.

Prin hotărârea din data de 24 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central s-

a admis cererea de chemare în judecată, s-a încasat de la Albert Revenco în beneficiul

1

lui Alexandr Zolotuhin datoria în mărime de 5 000 euro, cheltuielile de judecată în

mărime de 3 058 lei cu titlu de taxă de stat și suma de 4 250 lei cu titlu de cheltuieli

suportate pentru asistență juridică. ( f.d. 64, 69-71)

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 15 ianuarie 2019 a respins apelul

declarat de către Albert Revenco, a menținut hotărârea din data de 24 iulie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Central. ( f.d. 113,114-119)

Pentru a ajunge la această concluzie instanțele de judecată au reținut că prin

recipisa semnată la data de 22 iunie 2014 se confirmă că Albert Revenco a beneficiat

de un împrumut de la Alexandr Zolotuhin, pe care la scadență nu l-a restituit. Astfel,

pretențiile lui Alexandr Zolotuhin cu privire la încasarea datoriei în mod silit sunt

întemeiate, ori acestea sunt reglementate de prevederile legislației civile.

Împotriva deciziei instanței de apel la data de 11 martie 2019 Albert Revenco a

depus recurs, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel

și a hotărârii instanței de fond cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de fond.

( f.d. 125-129)

În motivarea recursului recurentul a indicat că instanțele de judecată au încălcat

normele de drept procedural, ori atât instanța de fond cât și instanța de apel au examinat

cauza în lipsa recurentului, care își ispășește pedeapsa penală închisoare în penitenciar,

astfel, fiind încălcat dreptul acestuia la un proces echitabil. Mai mult, decizia nu este

motivată în sensul refuzului de a etapa recurentul din penitenciar pentru participarea

acestuia la examinarea cauzei.

Recurentul a mai menționat că instanțele de judecată abuziv au respins cererea

reconvențională și cererea de anexare a probelor, ori acesta a avut intenția de a confirma

că se află la evidența medicului narcolog ca consumator de xxxxx, încă din anul 2004

și actul juridic, la caz recipisa este viciată, ori acesta nu provine de la o persoană cu

discernământ, fiindcă în momentul întocmirii recipisei consumase xxxxx împreună cu

reclamantul.

În conformitate cu art. 434, alin. (1) al Codului de procedură civilă recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia la data de 15 ianuarie 2019, a

publicat-o pe portalul instanțelor de judecată la data de 21 ianuarie 2019, a expediat-o

participanților la proces la data de 28 ianuarie 2019. (f.d.120)

Recursul declarat, la data de 11 martie 2019, de către Albert Revenco este în

termen.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că recursul declarat de către Albert

Revenco este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă că

recurentul indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele de judecată

au apreciat înscrisurile probatorii și au constatat circumstanțele cauzei. Nu pot fi

2

reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de reaprecierea

probelor, fapt inadmisibil în recurs.

Conform regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII al Codului de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului constată că argumentele invocate în recurs nu pot

constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele expres

stabilite la art. 432, alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu prevederilor art. 432, alin. (1) al Codului de procedură civilă

părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declarare recurs în cazul în care se

invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procesual.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433, lit. a) al Codului de procedură civilă cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în recursul declarat

de către Albert Revenco, asemenea aspecte nu se regăsesc.

În speță, completul Colegiului menționează că recursurile în cauză conțin obiecții

de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanțele de judecată,

primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în

care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate de către recurent nu pot constitui

temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa cum

formal invocă recurentul și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

3

Din considerentele menționate instanța de recurs ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Albert Revenco inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 431, alin. (1) și (2), art. 433, lit. a), 440, alin.

(1) și (11) ale Codului de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de către Albert Revenco, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Nina Vascan

Maria Ghervas

4