2ra-522/22 — încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere și compensarea cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 2ra-522/2022

2-20001849-01-2ra-12042022

prima instanță: Judecătoria Strășeni, sediul Central (jud: Ig. Chiroșca)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: M. Guzun, A. Malîi, I. Dutca)

Î N C H E I E R E

06 iulie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Maria Ghervas

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Larisa Revenco, reprezentată

de avocatul Aurelia Grigoriu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Boris Osinschii

împotriva Larisei Revenco cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și

compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 06 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 23 decembrie 2019, Boris Osinschii a depus cererea de chemare în

judecată împotriva Larisei Revenco cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de

întârziere și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că la data de 11 iunie 2014, a încheiat un

contract de împrumut cu pârâta Revenco Larisa, și ulterior, la data de 25 noiembrie

2016, prin acordul adițional la contractul de împrumut a fost prelungit până la 25

decembrie 2016.

A menționat că, similar la 25 noiembrie 2016, a fost încheiat contractul de

împrumut între Boris Osinschii, în calitate de împrumutător și Larisa Revenco, în

calitate de împrumutat, fiind semnat de către părți, în formă autentică.

A comunicat că, în baza contractelor menționate, Boris Osinschii a transmis

Larisei Revenco suma de 10 250 de euro cu titlu de împrumut, banii urmând a fi

restituiți la expirarea termenelor prevăzute în contracte, 25 decembrie 2016.

În temeiul art. 872 alin. (1), Boris Osinschii a indicat că, deoarece Larisa

Revenco nu a restituit sumele datorate în termen, solicită și încasarea dobânzii de

întârziere.

A solicitat încasarea datoriei în sumă de 10 250 de euro, a dobânzii de

întârziere în sumă de 7 594, 52 de euro și compensarea cheltuielilor de judecată.

La 28 februarie 2020, Boris Osinschii, reprezentat de avocatul Serghei

Cebotari, în temeiul art. 60 alin. (3) Codul de procedură civilă, a depus o cerere de

majorare a pretențiilor, prin care a solicitat încasarea datoriei în sumă de 10 250 de

euro, a dobânzii de întârziere în sumă de 7 594,52 de euro și a cheltuielilor de

judecată.

1

Prin hotărârea din 28 februarie 2020 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central s-a

admis acțiunea și s-a încasat din contul Larisei Revenco în beneficiul lui Boris

Osinschii suma de 10 250 de euro cu titlu de datorie, dobânda de întârziere în sumă

de 7 594,52 de euro, și 10 263,69 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, compuse

din plata taxei de stat, cheltuieli de citare publică în sumă de 200 de lei și 76 de lei

pentru identificarea domiciliului pârâtei.

Exprimându-și dezacordul cu hotărârea primei instanțe, Larisa Revenco, la

data de 12 octombrie 2020 a declarant apel, solicitând casarea hotărârii.

Prin decizia din 06 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a respins

apelul declarat de avocatul Aurelia Grigoriu, în interesele Larisei Revenco și s-a

menținut hotărârea din 28 februarie 2020 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central, în

cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Boris Osinschii împotriva

Larisei Revenco cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și

compensarea cheltuielilor de judecată.

Pentru a decide astfel, Colegiul a constatat că, prima instanța a determinat

corect raportul juridic dedus judecății, circumstanțele importante pentru

soluționarea pricinii au fost stabilite și elucidate pe deplin, probelor prezentate a

dat apreciere completă, obiectivă și sub toate aspectele, iar hotărârea este legală și

întemeiată, adoptată cu respectarea drepturilor și intereselor legale a participanților

la proces.

Din materialele dosarului, instanța de apel a constatat că, în baza contractului

de împrumut nr.7965 din 11 iunie 2014, Osinschii Boris, în calitate de

împrumutător, i-a acordat cu titlu de împrumut Larisei Revenco, în calitate de

împrumutat, suma de 5 250 euro pe un termen de până la data de 11 iulie 2014,

rezervându-și potrivit pct. 3 al contractului, dreptul de prelungire a termenului de

rambursare, în baza unui acord adițional, încheiat între părți (f.d.5-16, 51-53).

La data de 25 noiembrie 2016, între părțile în litigiu, a fost încheiat un acord

adițional la contractul de împrumut nr.7965 din 11 iunie 2014 prin care părțile, de

comun acord, au prelungit termenul contractului până la data de 25 decembrie

2016 (f.d.17-21,54).

Totodată, la data de 25 noiembrie 2016, în temeiul contractului de împrumut

nr.21785 din 25 noiembrie 2016, reclamantul Osinschii Boris, i-a acordat cu titlu

de împrumut pârâtei Revenco Larisa suma de 5 000 euro pe un termen de până la

data de 25 decembrie 2016 (f.d. 28-33,55-57).

Reținând prevederile art. 514, 572 alin. (2), 867 alin. (1), 871 alin. (1) Cod

civil (în vigoare până la 01 martie 2019), Colegiul a constatat ca fiind justă și

întemeiată concluzia primei instanțe, potrivit căreia, pârâta/apelantă Larisa

Revenco nu și-a executat obligațiunile pecuniare asumate în baza contractelor

menționate supra și nu a restituit în termen datoria, aceasta urmând să restituie

suma împrumutată, în mărime de 10 250 de euro, or, datoria existentă a fost

confirmată prin înscrisurile prezentate de intimat/reclamant.

În conformitate cu cele indicate, instanța de apel a remarcat că, datoria nu a

fost infirmată de către apelantă, ultima referindu-se doar la faptul că, în vederea

executării obligațiunilor asumate prin contractele de împrumut și acordul adițional

semnat, nu s-a luat în considerație faptul că, în acest sens, a fost semnat și un

contract de gaj cu Sprîncean Vasile, care nu a fost atras în proces.

În acest sens Colegiul a notat că creditorul/reclamant este în drept la alegerea

sa de a înainta acțiunea față de debitor sau fidejusor, nefiind necesară atragerea

2

fidejusorului în proces, în cazul în care reclamantul nu formulează pretenții față de

ultimul.

Consecvent, referitor la capătul de cerere cu privire la încasarea dobânzii de

întârziere, instanța de apel a reținut că, potrivit pct. 4 din contractul de împrumut

nr.7965 din 11 iunie 2014 și din contractul de împrumut nr.21785 din 25

noiembrie 2014, părțile au prevăzut de comun acord că, în cazul în care

Împrumutatul nu rambursează împrumutul la timp, Împrumutătorul este în drept să

ceară dobânda de întârziere în mărime de 0,3 % din suma datoriei pentru fiecare zi

de întârziere.

Corespunzător, cele indicate în cererea de apel, nu au fost confirmate în nici

un mod, atestându-se doar un caracter declarativ fără nici un suport juridic.

La 21 februarie 2022, Larisa Revenco, reprezentată de avocatul Aurelia

Grigoriu, a declarat recurs, prin care a solicitat casarea deciziei instanței de apel cu

remiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

În motivarea recursului s-a indicat că instanțele de judecată ierarhic inferioare

la examinarea cauzei au încălcat esențial și au aplicat eronat normele de drept

procedural și material, ceea ce a dus la adoptarea unei soluții neîntemeiate.

Totodată, s-au invocat aceleași argumente și circumstanțe factologice care au

fost invocate pe parcursul examinării cauzei în instanțele ierarhic inferioare, cărora

le-a fost dată apreciere, redând conținutul prevederilor normelor legale, dar fără a

demonstra prin careva probe, încălcarea sau aplicarea eronată de către instanțele de

judecată a normelor legale aplicabile speței.

În contextul prevederilor art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 06 octombrie 2021

și a expediat-o participanților la proces la data de 21 decembrie 2021, prin

intermediul poștei electronice (f.d.202 vol.I). Astfel, recursul declarat la data de 21

februarie 2022, este în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 12 aprilie 2022

instanța de recurs a comunicat intimatei recursul, informând despre necesitatea

depunerii referinței, or până la data examinării recursurilor careva referințe în

adresa instanței nu au parvenit.

Examinând temeiurile recursului declarat de Larisa Revenco, reprezentată de

avocatul Aurelia Grigoriu, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul ca inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

3

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Larisa Revenco, reprezentată

de avocatul Aurelia Grigoriu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

4

recunoaște recursul declarat de Larisa Revenco, reprezentată de avocatul Aurelia

Grigoriu, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Larisa Revenco, reprezentată de

avocatul Aurelia Grigoriu, împotriva deciziei din 06 octombrie 2021 a Curții de

Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Maria Ghervas

Galina Stratulat

5