2ra-1094/19 — constatarea faptului acceptării succesiunii și anularea certificatelor de moștenitor

2ra-1094/19 — constatarea faptului acceptării succesiunii și anularea certificatelor de moștenitor (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

dosar nr. 2ra-1094/2019

prima instanță, Judecătoria Strășeni, sediul Călărași, judecător: (E. Bolocan)

instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău judecători: (A. Malîi, E. Palanciuc, V. Clima)

Î N C H E I E R E

12 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Dumitru Mardari

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului declarat de Ioana Busuioc, reprezentată

de avocatul Vladislav Negura,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ioana Busuioc

împotriva lui Alexei Bejenari și Alexandru Bejenari cu privire la constatarea

faptului acceptării succesiunii, repunerea în termenul de prescripție de adresare în

judecată, anularea certificatelor de moștenitor,

împotriva deciziei din 12 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin

care s-a respins apelul declarat de Ioana Busuioc și s-a menținut hotărârea din

15 iunie 2018 a Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași,

c o n s t a t ă :

La 21 iunie 2012, Ioana Busuioc, a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Alexei Bejenari și Alexandru Bejenari cu privire la constatarea

faptului acceptării succesiunii, repunerea în termenul de prescripție de adresare în

judecată, anularea certificatelor de moștenitor.

În motivarea acțiunii, reclamanta Ioana Busuioc a indicat că Alexei Bejenari

și Alexandru Bejenari, sunt nepoții ei, iar Valentina Bejenari, a fost sora sa. Mama

Ioanei Busuioc și a Valentinei Bejenari, Maria Bejenari, a fost proprietara casei de

locuit amplasată în or. Călărași, str. xxxxx, nr. 38, în prezent str. xxxxxx, nr. 9,

care a decedat la 12 noiembrie 1981. Unica persoană care a acceptat succesiunea

deschisă după decesul Mariei Bejenari, a fost ea, care niciodată nu a plecat din casa

părintească și a continuat să îngrijească de gospodărie și locuiește acolo până în

prezent, însă, nu s-a adresat la notar pentru eliberarea certificatului de moștenitor.

Reclamanta Ioana Busuioc a mai indicat că Alexei Bejenari și Alexandru

Bejenari, au informat-o pe Ioana Busuioc că îi permit să locuiască în imobilul

menționat până în luna octombrie 2010, după care, urmează să o elibereze,

deoarece ei sunt proprietarii imobilului respectiv.

Reclamanta Ioana Busuioc, a menționat că potrivit datelor obținute de la

1

Oficiul Cadastral Teritorial Călărași, a aflat că la 28 august 1984, Valentinei

Bejenari i-a fost eliberat certificat de moștenitor legal după decesul Mariei

Benejari, și titlu de autentificare a dreptului deținătorului de teren la 15 august

2001.

Reclamanta Ioana Busuioc, a invocat că certificatul de moștenitor legal

eliberat pe numele Valentinei Bejenari, a fost eliberat cu derogare de la normele

legale, și anume, cu omiterea termenului de 6 luni de la data deschiderii

succesiunii. Reclamanta a indicat că, Valentina Bejenari la momentul survenirii

decesului Mariei Bejenari nu se afla pe teritoriul Republicii Moldova, și s-a

reîntors în imobilul litigios după 3 ani de la decesul mamei sale.

Potrivit susținerilor reclamantei Ioana Busuioc, Valentina Bejenari a locuit

într-o altă casă de locuit, construită neautorizat, iar Ioana Busuioc locuia în casa

părintească, fără să bănuiască că pe numele Valentinei Bejenari a fost eliberat

certificat de moștenitor.

Referitor la solicitarea de repunere în termen a acțiunii, reclamanta Ioana

Busuioc a invocat că a aflat despre existența certificatului de moștenitor legal în

anul 2010, și astfel, în opinia sa termenul de depunere a acțiunii a fost omis

justificat.

Reclamanta Ioana Busuioc a declarat că, anterior, în luna iunie 2010, a

înaintat o acțiune similară în instanța de judecată, însă, acțiunea respectivă a fost

scoasă de pe rol, soluția fiind menținută și de instanța ierarhic superioară. Ca

urmare, a susținut că termenul de depunere a acțiunii a fost omis justificat.

Reclamanta Ioana Busuioc a solicitat admiterea acțiunii, constatarea faptului

acceptării succesiunii deschise la 12 noiembrie 1981, în orașul Călărași, după

decesul mamei sale Mariei Bejenari, recunoașterea faptului că Ioana Busuioc a

omis termenul acceptării succesiunii după decesul Mariei Bejenari, restabilirea

termenului de prescripție extinctivă pentru înaintarea acțiunii privind anularea

certificatului de moștenitor legal, eliberat Valentinei Bejenari la 24 august 1984,

anularea certificatului de moștenitor legal nr. 2154 eliberat Valentinei Bejenari,

anularea certificatelor de moștenitor legal nr. 9673, nr. 9674, eliberate pe numele

lui Alexei Bejenari și Alexandru Bejenari, la 30 iunie 2009.

Prin hotărârea din 18 septembrie 2013 a Judecătoriei Călărași, s-a constatat

faptul acceptării succesiunii de către Ioana Busuioc după decesul mamei sale

Mariei Bejenari, decedată la 12 noiembrie 1981, în or. Călărași, Republica

Moldova, s-a constatat faptul omiterii termenului de prescripție de acceptare a

succesiunii de către Valentina Bejenari, după decesul mamei Mariei Bejenari,

decedată la 12 noiembrie 1981, s-a restabilit termenul de prescripție omis motivat

de Ioana Busuioc de acceptare a succesiunii după decesul mamei Mariei Bejenari,

s-a anulat certificatul de moștenitor legal eliberat și autentificat de către notarul de

stat Hristofor Cheșcu la 28 august 1984, pe numele Valentinei Bejenari cu numărul

2157 din numele Mariei Bejenari, s-a anulat certificatul de moștenitor pe numele

lui Alexei Bejenari și Alexandru Bejenari, autentificat de către notarul privat

Hristofor Cheșcu la 30 septembrie 2009 din numele Valentinei Bejenari cu nr.

9675-4, s-a obligat Oficiul Cadastral Teritorial Călărași să radieze din Registrul

bunurilor imobile cu numărul cadastral xxxxxxxxxxx – terenul de construcție

amplasat în or. Călărași, str. Vișinilor de Sus, nr. 9, cu numărul cadastral

xxxxxxxxxxx.01, construcții cu casă de locuit, amplasată în or. Călărași, str.

2

Vișinilor de Jos, nr. 9, proprietate a Valentinei Bejenari și a pârâților Alexei

Bejenari și Alexandru Bejenari.

Prin încheierea din 16 ianuarie 2014 a Judecătoriei Călărași s-a explicat

dispozitivul hotărârii din 18 septembrie 2013 a Judecătoriei Călărași.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 28 iunie 2016, s-a admis apelul

declarat de Alexei Bejenari, în interes propriu și în interesul fratelui său Alexandru

Bejenari, s-a casat încheierea din 16 ianuarie 2014 a Judecătoriei Călărași, s-a casat

hotărârea din 18 septembrie 2013 a Judecătoriei Călărași, cu remiterea cauzei la

rejudecare în primă instanță, în alt complet de judecată.

Prin hotărârea din 15 iunie 2018 a Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași s-a

respins ca fiind neîntemeiate pretențiile înaintate de Ioana Busuioc împotriva lui

Alexei Bejenari și Alexandru Bejenari cu privire la constatarea faptului acceptării

succesiunii de către Ioana Busuioc a succesiunii deschise la 12 noiembrie 1981, în

or. Călărași, Republica Moldova, după decesul mamei sale, Mariei Bejenari, prin

intrarea în posesiunea de fapt a averii succesorale, cu locul deschiderii în or.

Călărași, precum și recunoașterea omiterii de către Valentina Bejenari a termenului

acceptării succesiunii după decesul mamei, Mariei Bejenari, s-a respins cererea

privind repunerea în termenul de prescripție omis de către Ioana Busuioc la

adresarea în instanța de judecată cu cerere de chemare în judecată către Alexei

Bejenari și Alexandru Bejenari cu privire la anularea certificatului de moștenitor

legal nr. 2157 din 28 august 1984, eliberat pe numele Valentinei Bejenari după

decesul Mariei Bejenari, s-a respins ca fiind înaintate cu omiterea termenului de

prescripție pretențiile înaintate de Ioana Busuioc împotriva lui Alexei Bejenari și

Alexandru Bejenari cu privire la anularea certificatului de moștenitor legal nr.

2157 din 28 august 1984, eliberat pe numele Valentinei Bejenari după decesul

Mariei Bejenari, s-a respins ca fiind neîntemeiate pretențiile înaintate de Ioana

Busuioc împotriva lui Alexei Bejenari și Alexandru Bejenari cu privire la anularea

certificatelor de moștenitor legal nr. 9673 și nr. 9674 din 30 iunie 2009 eliberate pe

numele lui Alexei Bejenari și respectiv, Alexandru Bejenari, după decesul mamei,

Valentina Bejenari.

Prin decizia din 12 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins

apelul declarat de Ioana Busuioc și s-a menținut hotărârea din 15 iunie 2018 a

Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași, în cauza civilă la cererea de chemare în

judecată depusă de Ioana Busuioc împotriva lui Alexei Bejenari și Alexandru

Bejenari cu privire la constatarea faptului accesptării succesiunii, repunerea în

termenul de prescripție de adresare în judecată, anularea certificatelor de

moștenitor.

În susținerea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că la 12 noiembrie

1981, a survenit decesul Mariei Bejenari, fapt confirmat prin certificatul de deces

seria DC-IV nr. 0753826 din 03 iunie 2010, eliberat de Oficiul Stare Civilă

Călărași. Succesori ai patrimoniului succesoral rămas după decesul Mariei Bejenari

au fost fiicele acesteia, Valentina Bejenari și Ioana Busuioc. Prin înscrisurile

atașate la materialele dosarului instanța de apel a stabilit că, la 28 august 1984,

notarul de stat Hristofor Cheșcu a eliberat Valentinei Bejenari certificatul de

moștenitor legal nr. 2157, potrivit căruia se atestă că, succesor al averii defunctei

Maria Bejenari este fiica acesteia, Valentina Bejenari. Certificatul de moștenitor

legal a fost eliberat pentru patrimoniul succesoral constituit din casa de locuit cu

3

dependințe amplasată în or. Călărași, str. Nijneia, nr. 38. Certificatul de moștenitor

legal nr. 2157 din 28 august 1984, a fost înregistrat în Registrul bunurilor imobile

la data de 25 august 2001.

Instanța de apel a reținut că la 01 mai 2005, a survenit decesul Valentinei

Bejenari, iar succesorii legali ai patrimoniului rămas după decesul acesteia au fost

fii ei, Alexei Bejenari și Alexandru Bejenari. La 13 septembrie 2009, notarul privat

Hristofor Cheșcu a eliberat lui Alexei Bejenari și Alexandru Bejenari certificatul

de moștenitor legal nr. 9675-4, potrivit căruia, a atestat că, moștenitori ai averii

Valentinei Bejenari, decedată la data de 01 august 2005, sunt feciorii ei, Alexei

Bejenari și Alexandru Bejenari, în cote-părți egale, câte ½ cotă-parte fiecare.

Averea succesorală pentru care a fost eliberat acest certificat de moștenitor legal

constă din casa de locuit, cu suprafața la sol de 47,50 metri pătrați, cu numărul

cadastral xxxxxxxxxx.01 și terenul aferent în mărime de 0,07 ha, cu numărul

cadastral xxxxxxxxx.058, situate în or. Călărași, str. xxxxxxx, nr. 9.

Instanța de apel a stabilit că Ioana Busuioc a pretins că a acceptat

succesiunea după decesul Mariei Bejenari, iar sora sa, Valentina Bejenari, căreia i-

a fost eliberat certificat de moștenitor legal nu a acceptat succesiunea în termenul

prevăzut de lege, optând pentru soluția de declarare a nulității certificatului de

moștenitor legal din 28 august 1984.

Instanța de apel a subliniat că în speță, nu există temeiuri pentru repunerea

Ioanei Busuioc în termenul de contestare a certificatului de moștenitor legal din

28 august 1984, așa cum, argumentele expuse de apelanta-reclamantă în acest sens

sunt declarative. Ioana Busuioc a invocat drept temei de repunere în termenul de

înaintare a acțiunii cu privire la contestarea certificatului de moștenitor legal din

data de 28 august 1984, faptul că a aflat despre existența acestui certificat de

moștenitor legal în anul 2010.

Instanța de apel a reținut că apelanta-reclamantă Ioana Busuioc a cunoscut

despre existența certificatului de moștenitor legal eliberat pe numele Valentinei

Bejenari încă din anul 2005, când unul dintre feciorii Valentinei Bejenari i-au spus

că urmează să părăsească casa de locuit din or. Călărași, str. xxxxxxx 9, fapt relatat

de apelanta-reclamantă la examinarea cauzei în fond.

Instanța de apel a remarcat că Ioana Busuioc a putut și trebuia să cunoască

despre existența certificatului de moștenitor legal din 28 august 1984, încă din anul

2001, atunci când certificatul de moștenitor legal a fost înregistrat în Registrul

bunurilor imobile, iar informația din acest registru este publică și este opozabilă

terților. În speță nu au fost prezentate probe și argumente ce ar justifica omiterea

întemeiată a termenului de depunere a acțiunii cu privire la declararea nulității

certificatului de moștenitor legal din 28 august 1984, situație ce impune soluția de

respingere a acestei cerințe a apelantei-reclamante. Aserțiunile apelantei precum că

a omis termenul de depunere a acțiunii în mod justificat, și anume că în anul 2010,

a înaintat o acțiune similară în instanța de judecată, dar prin încheierea instanței de

judecată aceasta a fost scoasă de pe rol, nu pot fi reținute de instanța de apel, dat

fiind că, de la data eliberării certificatului de moștenitor legal și până la înaintarea

acțiunii în instanță au trecut 26 ani.

De asemenea, instanța de apel a indicat că potrivit datelor din Registrul

bunurilor imobile, Valentina Bejenari, a dobândit dreptul de proprietate asupra

terenului cu numărul cadastral xxxxxxxx, în baza titlului de autentificare a

4

dreptului deținătorului de teren nr. xxxxxxxxxxx din 15 august 2001, dar nu în

baza certificatului de moștenitor legal din 28 august 1984. Mai mult, în conținutul

certificatului de moștenitor legal din 28 august 1984, este indicat expres că acesta a

fost eliberat pentru casa de locuit amplasată în or. Călărași, str. xxxxxxx, nr. 38,

circumstanță ce denotă că lotul de teren nu a făcut parte din patrimoniul succesoral

al defunctei Maria Bejenari.

Instanța de apel a reținut că certificatele de moștenitor legal nr. 9673 și nr.

9674, eliberate de notarul privat Hristofor Cheșcu pe numele lui Alexei Bejenari și

Alexandru Bejenari, au fost eliberate cu respectarea dispozițiilor legale, or, Alexei

Bejenari și Alexandru Bejenari sunt unicii succesori ai patrimoniului succesoral

rămas după decesul Valentinei Bejenari. Patrimoniul succesoral inclus în

certificatele de moștenitor legal, de fapt, îi aparține ei, însă, aceste alegații sunt

neîntemeiate, așa cum, cerințele reclamantei cu privire la constatarea faptului

acceptării succesiunii și anularea certificatului de moștenitor legal din 28 august

1984, au fost respinse ca neîntemeiate.

Instanța de apel consideră că circumstanțele pricinii au fost stabilite de către

prima instanță și nu este necesară verificarea suplimentară a dovezilor, normele de

drept material fiind aplicate corect, instanța de apel ajungând la concluzia de a

respinge apelul declarat de Ioana Busuioc și a menține hotărârea din 15 iunie 2018

a Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași.

La 22 martie 2019, Ioana Busuioc, reprezentată de avocatul Vladislav

Negura, prin intermediul oficiului poștal a declarat recurs împotriva deciziei din

12 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel cu remiterea cauzei la rejudecare în

instanța de apel în alt complet de judecată.

În motivarea cererii de recurs recurenta Ioana Busuioc a indicat că nu este de

acord cu decizia instanței de apel pe care o consideră vădit ilegală și neîntemeiată,

deoarece instanța de apel la pronunțarea deciziei a interpretat în mod eronat legea,

nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a aplicat o lege care nu trebuia să fie

aplicată, concluziile instanței de apel expuse în hotărâre sunt în contradicție cu

circumstanțele cauzei.

Recurenta Ioana Busuioc suplimentar celor indicate în cererea de chemare în

judecată a menționat că instanța de apel a apreciat în mod eronat circumstanțele

cauzei, deoarece acțiunea cu privire la acceptarea succesiunii poate fi promovată

doar în condițiile în care succesiunea nu a fost acceptată de nici unul dintre

succesori.

Recurenta Ioana Busuioc a precizat că succesiunea rămasă după decesul

Măriei Bejenari a fost acceptată de către unul dintre succesorii legali, ai Valentinei

Bejenari, iar odată cu eliberarea certificatului de moștenitor legal, procedura

succesorală deschisă a fost închisă. Astfel, fiind constatat cert că succesiunea

deschisă după decesul Valentinei Bejenari a fost încheiată, prin urmare recurenta

nu mai poate pretinde la constatarea faptului acceptării succesiunii rămase după

decesul mamei sale Măriei Bejenari, or, casa de locuit nu mai face parte din

patrimoniul succesoral.

Recurenta Ioana Busuioc a mai menționat că instanța de apel eronat a

concluzionat că recurenta cunoștea despre faptul că Alexei Bejenari și Alexandru

Bejenari sunt proprietari ai imobilului litigios din anul 2008, deoarece certificatul

5

de moștenitor legal a fost eliberat pe numele lui Alexei Bejenari și Alexandru

Bejenari abia la data de 30 septembrie 2009, iar dreptul de proprietate pe numele

acestora a fost înregistrat la Organul Cadastral Teritorial, abia la data de

02 noiembrie 2009.

Recurenta a invocat că instanța de apel nu a elucidat și analizat pe deplin

circumstanțele cauzei deoarece Ioana Busuioc a acceptat succesiunea prin intrarea

în posesie a averii succesorale, recurenta consideră că urmează a fi anulat

certificatul de moștenitor legal eliberat pe numele surorii sale, Valentina Bejenari,

deoarece în caz contrar se va afla în situația de imposibilitate de primire pe numele

său a certificatului de moștenitor legal și va pierde unicul imobil pe care îl deține.

Recurenta Ioana Busuioc a menționat că în cadrul ședinței de judecată a

solicitat radierea dreptului de proprietate din Registrul bunurilor imobile ale

pârâților Alexei Bejenari și Alexandru Bejenari asupra bunului imobil litigios, dar

instanța de apel a lăsat fără examinare solicitarea dată și nu s-a pronunțat asupra

acestei solicitări.

Recurenta a invocat prevederile art. 1516 Cod civil, în care este stipulat două

modalități de acceptare a succesiunii - intrarea în posesia averii succesorale și

depunerea cererii la notar de acceptare a succesiunii. Actul de acceptare a

succesiunii este un act individual pentru fiecare succesor, adică, fiecare succesor în

parte decide -acceptă succesiunea sau nu prin una din modalitățile menționate de

codul civil. Nici o normă de drept nu indică, că acceptarea succesiunii de către un

succesor finalizată prin eliberarea certificatului notarial de succesor îi lipsește pe

ceilalți moștenitori de dreptul de acceptare a succesiunii.

Recurenta Ioana Busuioc a menționat că este eronată concluzia instanțelor

judecătorești precum că recurenta neîntemeiat a omis termenul de adresare în

instanță de judecată referitor la declararea nulității certificatului de moștenitor legal

nr. 2157 din 28 august 1984, eliberat pe numele Valentinei Bejenari după decesul

mamei sale Mariei Bejenari, ori legea civilă nu stabilește un termen expres în

interiorul căruia moștenitorul urmează să depună cerere privind anularea

certificatului de moștenitor legal, iar potrivit prevederilor art. 217 alin. (3) Cod

civil este stipulat că acțiunea în constatarea nulității absolute este imprescriptibilă

și poate fi înaintată oricând.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a

deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

După cum denotă materialele cauzei, copia deciziei motivate din

12 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost expediată participanților la

proces la data de 17 ianuarie 2019, prin scrisoarea de expediere nr. 500

(f.d. 174, vol. II), iar recurenta Ioana Busuioc a luat cunoștință cu deczia instanței

de apel la data de 26 ianuarie 2019, fapt indicat expres în cererea de recurs (f.d.

183, vol. II).

În aceste circumstanțe, instanța de recurs precizează că recursul, a fost depus

de Ioana Busuioc, reprezentată de avocatul Vladislav Negura, la data de 22 martie

2019, cu respectarea termenului prevăzut la art. 434 Cod de procedură civilă.

La 07 mai 2019, în adresa intimaților Alexei Bejenari și Alexandru Bejenari

a fost expediată copia recursului declarat de Ioana Busuioc, reprezentată de

avocatul Vladislav Negura, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

6

Intimații, Alexei Bejenari și Alexandru Bejenari, nu și-au valorificat dreptul

procedural respectiv și nu au depus referință în termenul stabilit.

Examinând temeiurile recursului declarat de Ioana Busuioc, reprezentată de

avocatul Vladislav Negura, în raport cu materialele cauzei civile, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ioana Busuioc, reprezentată

de avocatul Vladislav Negura, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat de Ioana Busuioc,

reprezentată de avocatul Vladislav Negura, se referă la dezacordul recurentei cu

soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea esențială, sau

aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul, exercitat conform

secțiunii a II-a, are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în

fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție, reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute la art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii, sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs

7

poate interveni în materia probațiunii, doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor, stabilite în art. 130 Cod de procedură

civilă. Din recursul declarat de Ioana Busuioc, reprezentată de avocatul Vladislav

Negura, nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului,

25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Ioana Busuioc, reprezentată de avocatul

Vladislav Negura.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 alin. 1 Cod de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Ioana Busuioc, reprezentată de

avocatul Vladislav Negura, împotriva deciziei din 12 decembrie 2018 a Curții de

Apel Chișinău, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ioana

Busuioc împotriva lui Alexei Bejenari și Alexandru Bejenari cu privire la

constatarea faptului acceptării succesiunii, repunerea în termenul de prescripție de

adresare în judecată, anularea certificatelor de moștenitor.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

Judecătorii Dumitru Mardari

Nina Vascan

8