2ra-1477/18 — Prelungirea termenului de acceptare a succesiunii

Dosarul nr. 2ra-1477/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (jud: N. Pasecinic)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: I. Cimpoi, I. Secrieru, A. Danilov)

ÎNCHEIERE

15 august 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Fiodor

Begleț, reprezentat de avocatul Veaceslav Roșca,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Fiodor Begleț

împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat Buiucani, mun. Chișinău cu privire la

prelungirea termenului de acceptare a succesiunii,

împotriva deciziei din 13 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Fiodor Begleț și a fost menținută hotărârea din 29 martie

2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

c o n s t a t ă:

La data de 08 septembrie 2016 reclamantul Fiodor Begleț, reprezentat de

avocatul Veaceslav Roșca a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Inspectoratului Fiscal de Stat Buiucani, mun. Chișinău cu privire la prelungirea

termenului de acceptare a succesiunii.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, s-a născut în or. xxxxx, mun.

xxxxx și este fiul lui Mihail Begleț și Nadejdei Begleț, fapt confirmat prin actul de

naștere nr. xxxxx din xxxxx.

A menționat că, după decesul tatălui său, mama sa s-a recăsătorit cu un al

cetățean, preluând astfel numele de familie Pogreban.

A specificat că, prin testamentul (Завещание) nr. 1-693 din 05 mai 1988, mama

sa i-a testat toată averea care-i aparținea în ziua decesului, inclusiv casa de locuit situată

în mun. Chișinău, or. Durlești, str. Uciteliscaia 29 (actualmente Junimii).

A notat că, la data de 14 iunie 1990, mama sa a decedat, fapt confirmat prin actul

de înscriere a decesului nr. 41 din 14 iunie 1990.

1

A relatat că, prin decizia administrației publice locale Durlești nr. 1/2 din 05

ianuarie 1987, a fost recunoscut dreptul de proprietate a Nadejdei Pogreban asupra

casei de locuit situată pe str. Junimii 29, or. Durlești, mun. Chișinău, care constă din

casa de locuit cu lit. A și lit. A1, cu suprafața totală de 65,2 m2, iar cea locativă de 43,4

m2, construcția accesorie cu suprafața de 21,5 m2, șopron, subsol și sărai.

A relevat că, tot prin aceeași decizie, a fost atribuit în beneficiul Nadejdei

Pogreban și terenul adiacent casei de locuit cu suprafața de 0,09 ha, iar prin hotărârea

autorității publice locale Durlești nr. 1/6-5 din 25 septembrie 1991, a fost legalizată

construcția neautorizată de pe str. Junimii 29, or. Durlești, mun. Chișinău, după

Nadejda Pogreban, cu includerea modificărilor legalizate în registrul de stat al Oficiului

Cadastral teritorial Chișinău.

A accentuat că, după eliberarea certificatului Oficiului Cadastral teritorial

Chișinău nr. 175 din 09 iulie 1991, urma să inițieze procesul de preluare a bunului

imobil în temeiul testamentului.

A indicat că, după decesul testatorului, urma ca în decurs de 6 luni să se adreseze

notarului cu cerere privind deschiderea dosarului succesoral, fapt care însă nu a fost

realizat, deoarece din data decesului testatorului a intrat în posesia patrimoniului

succesoral întreprinzând următoarele acțiuni: locuiește în casa testată, prelucrează

terenul adiacent casei, întreține bunul imobil în stare satisfăcătoare, a efectuat reparație,

achită cheltuielile pentru serviciile comunale și a încheiat direct cu furnizorii contracte

de prestare a serviciilor de alimentare cu apă, energie electrică, etc.

A subliniat că, prin reglementarea moștenirii testamentare se recunoaște dreptul

fiecărei persoane de a dispune liber pentru cauză de moarte, prin manifestarea ultimei

voințe, de totalitatea bunurilor sale sau de o parte din ele. De altfel, moștenirea

testamentară are prioritate față de moștenirea legală, ultima având doar o funcție de

suplinire, iar normele ei fiind aplicabile în cazul în care persoana nu a dispus prin

testament de bunurile sale sau o parte din ele au rămas netestate.

A susținut că, nu s-a adresat notarului în decurs de 6 luni din data decesului

testatorului, deoarece după decesul acestuia au avut loc evenimente de trecere de la un

sistem juridic de tip sovietic la cel actual, ulterior a fost nevoit să plece peste hotare

pentru a-și asigura existența, iar actualmente este grav bolnav.

A solicitat prelungirea termenului de acceptare a succesiunii rămase după

decesul Nadejdei Pogreban, în temeiul testamentului nr. 1-693 din 05 mai 1988,

constituită din casa de locuit și terenului adiacent acesteia, situate pe str. Junimii 29,

or. Durlești, mun. Chișinău.

Prin hotărârea din 29 martie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

acțiunea depusă de Fiodor Begleț, a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 13 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Fiodor Begleț și a fost menținută hotărârea din 29 martie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.

Instanța de apel și-a motivat concluzia prin faptul că, instanța de fond corect a

apreciat că nu există temeiuri de a prelungi termenul de acceptare a succesiunii,

deoarece reclamantul a cunoscut despre decesul mamei sale la data de 14 iunie 1990,

2

iar cererea de chemare în judecată a fost depusă la data de 08 septembrie 2016. Mai

mult că atât, potrivit informației parvenită de la Serviciul Arhivă a Ministerului Justiției

nr. 15/6 din 16 ianuarie 2017, după decesul Nadejdei Pogreban la data de 14 iunie 1990,

nu a fost deschisă procedura succesorală, iar testamentul nr. 1-693 din 05 mai 1988 nu

a fost modificat, revocat sau anulat.

În concluzie, instanța de apel a menționat că instanța de fond a analizat minuțios

probele prezentate la judecarea pricinii vis-a-vis de cerința cu privire la prelungirea

termenului de acceptare a succesiunii și just a ajuns la concluzia precum că Fiodor

Begleț nu a prezentat probe care ar constitui temei de prelungire a termenului de

acceptare a succesiunii.

La data de 17 mai 2018, prin intermediul oficiului poștal, Fiodor Begleț,

reprezentat de avocatul Veaceslav Roșca a declarat recurs împotriva deciziei din 13

februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea

deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe, pronunțând o nouă hotărâre de

admitere a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, instanța de judecată la examinarea acțiunii

urma să se conducă de prevederile legislației pentru perioada menționată și anume, de

Codul civil în redacția anului 1964. Astfel, după cum rezultă din partea motivată a

hotărârii instanței de fond, aceasta eronat a aplicat normele de drept material.

A menționat că, instanța de fond nu a dat apreciere argumentatelor cu privire la

prelungirea termenului de acceptare a succesiunii. De aseamena, nu a ținut cont de

faptul că locuiește și în prezent în această casă, iar testamentul eliberat pe numele său

nu a fost revocat, modificat sau anulat.

A specificat că, prima instanță a examinat cauza fără a verifica existența acestui

bun imobil, inclusiv prin necesitatea dispunerii de extras/certificat eliberat de

departamentul cadastru al IP „Agenția Servicii Publice”.

A notat că, la examinarea în ordinea de apel, judecătorul-raportor a acceptat

cererea de apel spre dezbateri judiciare în lipsa apelului motivat și a dovezii de plată a

taxei de stat, fapt care demonstrează atitudinea judecătorului față de pricina examinată.

A relatat că, nici după înaintarea cererii de recuzare a judecătorului-raportor nu

a fost emisă încheierea de a nu da curs apelului, situație care atestă că dezbaterile

judiciare au fost inițiate în lipsa apelului motivat.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 13 februarie

2018, dar date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurent la dosar lipsesc.

Astfel, recursul, declarat la data de 17 mai 2018, este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

3

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de Fiodor Begleț, reprezentat de

avocatul Veaceslav Roșca nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

4

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie

să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere,

la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri

(cauza Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul declarat de

Fiodor Begleț, reprezentat de avocatul Veaceslav Roșca, asemenea aspecte nu se

regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul lui Fiodor Begleț, reprezentat de avocatul Veaceslav Roșca ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de Fiodor Begleț, reprezentat de avocatul Veaceslav Roșca se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

5