2ra-1079/19 — anularea proceselor verbale, obligarea de a incheia acord de prelungire a contractului

2ra-1079/19 — anularea proceselor verbale, obligarea de a incheia acord de prelungire a contractului (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.2ra-1079/2019

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (A. Miron)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (L. Bulgac, G. Dașchevici, S. Gîrbu)

Î N C H E I E R E

12 iunie 2019 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Svetlana Filincova

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Cristina Gliciuc,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Cristina Gliciuc

împotriva ACC 52/437 COOP, intervenienți accesorii Consiliul mun.Chișinău,

Direcția Generală Economie, Reforme și Relații Patrimoniale, Agenția Servicii

Publice, Oficiul Cadastral Teritorial Chișinău, privind anularea proceselor verbale,

anularea listei membrilor ACC 52/437 COOP, obligarea de a încheia un acord de

prelungire a contractului nr. 5a din 01 aprilie 2013, obligarea de a-și exprima

acordul în formă scrisă pentru privatizarea încăperii și,

cererea reconvențională înaintată de ACC 52/437 COOP împotriva Cristinei

Gliciuc cu privire la încasarea datoriei, a cheltuielilor de judecată și evacuarea din

bunul imobil,

împotriva deciziei din 22 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 20 aprilie 2016 Cristina Gliciuc a adresat cerere de chemare în judecată

împotriva ACC 52/437 COOP privind anularea actelor emise de către ACC 52/437

COOP, în special a proceselor-verbale nr.9 din 18 februarie 2013 și nr.29 din 28

februarie 2013, obligarea ACC 52/437 COOP de a permite privatizarea încăperii

luate în locațiune.

În motivarea acțiunii a indicat că la 28 ianuarie 2016, în calitate de locatar și

arendaș al blocului care este administrat de ACC 52/437 COOP, a înaintat ACC

52/437 COOP cerere prealabilă prin care a solicitat anularea unor procese-verbale

ale adunării generale a asociației, ca fiind abuzive și ilegale, dar care au fost lăsate

fără răspuns.

Totodată, a solicitat președintelui ACC 52/437 COOP să elibereze o copie a

Statutului ACC (ea fiind membru al asociației de coproprietari în condominium), la

care, de asemenea, nu a primit nici un răspuns pertinent din partea președintelui

ACC 52/437 COOP.

La 01 aprilie 2013, cu ACC 52/437 COOP a fost încheiat Contractul de

arendă nr. 5a cu privire la transmiterea în folosință temporară cu plată a încăperii

1

aflate în posesia locatarului, de la etajul 1 cu suprafața de 40 m2. Pînă în prezent,

personal a achitat regulat plata pentru arendă și toate plățile aferente a imobilului

sus-numit, a respectat întocmai toate obligațiile sale contractuale.

A susținut că potrivit legislației în vigoare, dreptul persoanelor de a privatiza

diferite tipuri de încăperi și anume, Hotărîrea Guvernului nr. 468 din 25 martie

2008 cu privire la privatizarea încăperilor nelocuibile date în locațiune, prevede

dreptul de a fi privatizate.

A menționat că, potrivit art. 6 alin. (8) al Legii nr. 913 din 30 martie 2000

condominiumului fondului locativ, proprietatea statului (municipală) în

condominiu poate fi privatizată în conformitate cu legislația, astfel, este în drept să

întreprindă toate acțiunile cu scopul de a privatiza legal această încăpere.

Consideră că la moment, aceste drepturi îi sunt îngrădite abuziv, neîntemeiat și

contrar oricăror norme legale și morale.

A remarcat că pct.1.1 din contractul de arendă stipulează că, încăperea pe care

o folosește și o posedă în baza contractului, se află în posesia ACC 52/437 COOP,

obiectul prezentului contract îl constituie transmiterea în posesia și folosința

temporară cu plată a încăperilor de la etajul 1, cu suprafața de 40 m2, în clădirea

aflată în posesia locatarului și amplasate la adresa xxxxxxx.

Consideră că, dreptul său prioritar atît la arenda în continuare a spațiului, cît și

dreptul de privatizare nu poate fi îngrădit.

Președintele ACC 52/437 COOP, Olga Zaharia, din motive discriminatorii, cu

rea-credință și ilegal, împiedică realizarea drepturilor sale garantate de legislația în

vigoare.

A menționat faptul că, cu acordul președintelui ACC 52/437 COOP a făcut

reparație capitală în încăperea luată în arendă, a instalat comunicațiile, lumina și a

efectuat alte lucrări, fără de care încăperea nu putea fi folosită sub nici o formă, se

afla în stare dezastruoasă, prima însă de fiecare dată se eschiva de la semnarea

actelor pe care le pregătea pentru a efectua lucrările nominalizate.

A indicat că, s-a născut în blocul din xxxxxx mama ei a lucrat mulți ani la

uzina „Mezon” și locuiesc 4 persoane: ea cu mama, soțul și copilul minor de 5 ani

în odaie de 12 m2 în blocul sus-numit.

A susținut că, încăperea pe care o are în folosință și posesie temporară pentru a

o folosi ca frizerie este unica posibilitate de a începe o activitate pentru a avea un

venit minim necesar pentru a întreține copilul, deoarece la moment soțul își

ispășește pedeapsa în penitenciar și nu au alte surse de venit.

A solicitat reclamanta, verificarea și declararea nulității absolute a proceselor-

verbale nr. 9 din 18 februarie 2013 și nr. 29 din 28 februarie 2013 a adunării

generale și al adunării consiliului de administrare a ACC ca fiind ilegale, abuzive

și prin urmare, nule.

La adunarea generală a ACC din data de 18 februarie 2013, cu ordinea de zi -

examinarea cererilor depuse de proprietarii apartamentelor xxxxxxxx la care au

fost prezenți 25 de locatari - numărul fiind insuficient pentru a considera adunarea

deliberativă, ca urmare, nu a putut fi luată hotărîrea cu privire la arenda spațiului

de la etajul 1. Însă, nu este clar în ce temei legal, au fost făcute careva propuneri în

ceea ce privește darea în chirie a încăperii sus-numite, ba chiar mai mult, fără

cvorum a fost decis să fie adunate semnăturile necesare de la locatarii casei de

către persoanele care au depus cereri. În acest context, a menționat că prevederile

2

Legii condominiumului fondului locativ, care în art. 18, prevede atribuțiile

exclusive ale adunării generale a membrilor asociației, în special alin. 5 stipulează

că, de competența adunării generale a membrilor (reprezentanților) asociației de

coproprietari țin: adoptarea deciziilor privind înstrăinarea, darea în arendă, gajarea

sau transmiterea altor drepturi asupra bunurilor asociației către coproprietari sau

terți.

La 28 februarie 2013, a fost întocmit procesul-verbal nr. 29 al adunării

consiliului de administrare ACC 52/437 COOP, cu ordinea de zi - darea în chirie a

încăperilor de la etajul 1, fiind prezente 3 persoane, au decis: încăperile de la etajul

1 să fie date în arendă fără drept de privatizare. Această hotărîre este lovită de

nulitate absolută din start, deoarece nu există nici un temei legal pentru emiterea

unei asemenea decizii, dat fiind faptul că, consiliul de administrare nu are o

asemenea atribuție și după cum a menționat mai sus, dreptul de a decide asupra

dării în arendă aparține exclusiv Adunării Generale a ACC.

Potrivit art. 28 alin. (2) al Legii condominiumului fondului locativ, consiliul

de administrație este în drept să adopte decizii în toate chestiunile de activitate a

asociației, cu excepția chestiunilor ce țin de competența exclusivă a adunării

generale. Deci, consiliul de administrație vădit și-a depășit atribuțiile de serviciu și

a emis o hotărîre ilegală, lovită de nulitate absolută.

A indicat că, în contractul de arendă nu este indicat faptul că bunul imobil este

dat în arendă fără drept de privatizare, deci a fost indusă în eroare, ba mai mult,

Olga Zaharia o convingea mereu că după ce va termina reparația în încăpere, va

semna toate actele necesare pentru privatizare și chiar o încuraja să facă reparația,

asigurînd-o că nimeni niciodată nu o va alunga și că datorită faptului că mama ei a

lucrat la uzină, că trăiesc în această casă de o viață, că a arendat atîta timp

încăperea, dînsa îi va permite să privatizeze sau să stea în chirie cît timp va dori.

Solicită reclamanta apărarea dreptului său prevăzut de legislația în vigoare de

a privatiza încăperea luată în locațiune, în conformitate cu procedura prevăzută de

Regulamentul cu privire la privatizarea încăperilor nelocuibile date în locațiune,

aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 468 din 25 martie 2008.

Consideră că, ACC 52/437 în persoana președintelui Olga Zaharia, nu are nici

un temei legal de a-i refuza privatizarea încăperii din speță și nu-i poate îngrădi

drepturile sale fundamentale. Dat fiind faptul că, a încercat să soluționeze

problema prin intermediul procedurii prealabile cu președintele ACC 52/437, însă

acest fapt nu a fost posibil, este în drept să se adreseze în instanța competentă

pentru a-și apăra drepturile sale garantate de legislația în vigoare.

La 14 decembrie 2016, reclamanta a depus cerere de modificare a acțiunii,

prin care a solicitat anularea procesului-verbal nr. 9 din 18 februarie 2013 și

procesului-verbal nr.29 din 28 februarie 2013 emise de ACC 52/437 COOP;

obligarea ACC 52/437 COOP de a încheia un acord, prin care să fie prelungit pe

un termen de 3 ani contractul nr. 5a din 01 aprilie 2013, prin care ACC 52/437

COOP a transmis în posesie și folosință temporară cu plată încăperea de la etajul 1,

cu suprafața de 40 m2, din clădirea amplasată în xxxxxx obligarea ACC 52/437

COOP de a-și exprima acordul în formă scrisă pentru privatizarea încăperii de la

etajul 1, cu suprafața de 40 m2, din clădirea amplasată în xxxxxxx

În motivarea cererii a indicat că, în partea pretențiilor din acțiunea de bază

solicită modificarea și majorarea acestora în sensul formulat mai sus, deoarece

3

conform răspunsului Agenției Proprietății Publice nr. 04-838 din 19 iulie 2016, a

fost informată despre necesitatea respectării următoarelor condiții pentru

privatizarea încăperilor din speță, și anume: locatarii care dețin în locațiune

încăperi nelocuibile proprietate publică cel puțin 6 luni și doresc să le cumpere

depun cereri la Agenția Proprietății Publice sau la autoritățile publice locale - UTA

Găgăuzia, anexînd: contractul de locațiune (în original); actul de examinare a

încăperilor date în locațiune, întocmit de locator, conform situației de pînă la o lună

de zile înainte de data depunerii cererii, potrivit modelului prezentat în anexa nr. 1

la Regulament; planul geometric al imobilului/încăperii (dosarul cadastral) cu

caracteristicile de bază (suprafața totală, anul construcției, numărul cadastral,

destinația sau modul de folosință) pentru privatizare, eliberat de Oficiul cadastral

teritorial; f) copia certificatului de înregistrare a întreprinderii; actul de evaluare,

întocmit de experți licențiați cu cel mult 30 de zile înainte de depunerea cererii;

copia buletinului de identitate și fișei de însoțire al persoanei fizice; acordul scris al

fondatorului întreprinderii de stat în gestiunea căreia se află bunul solicitat spre

privatizare.

Totodată, conform pct. 5 ultimul paragraf al Regulamentului cu privire la

privatizarea încăperilor nelocuibile date în locațiune aprobat prin Hotărîrea

Guvernului nr.468 din 25 martie 2008, se stipulează că, în caz de expirare a

termenului de valabilitate a contractului de locațiune la cel mult 30 de zile după

depunerea cererii de cumpărare, comisia examinează documentele prezentate.

Ulterior, ACC 52/437 COOP a înaintat cerere reconvențională împotriva

Cristinei Gliciuc, solicitînd încasarea de la Cristina Gliciuc în beneficiul ACC

52/437 COOP a datoriei în sumă de 10 800 de lei, taxei de stat în mărime de 324

de lei; evacuarea pîrîtei din bunul imobil amplasat în xxxxxx

În susținerea cererii a invocat că, cererea de chemare în judecată este

neîntemeiată, depusă cu omiterea termenului de prescripție și încălcarea procedurii

stabilite, urmând a fi respinsă deoarece conform p.1.1 al Contractului, obiectul

contractului îl constituie transmiterea în posesie și folosință temporară cu plată a

încăperii de la etajul 1, cu suprafața totală de 40 m2, din bunul imobil amplasat în

xxxxxxx Conform p. 1.3 al Contractului menționat supra, termenul contractului de

locațiune este de la data de 01 aprilie 2013 pînă la data de 01 aprilie 2016.

Conform p.2.1 al Contractului menționat supra, plata anuală de arendă se

stabilește în mărime de 14 400 de lei. A menționat că, pînă la sesizarea instanței de

contencios administrativ, reclamanta Cristina Gliciuc nu a contestat actul

administrativ cu cerere prealabilă la organul emitent și ulterior să se adreseze în

instanță potrivit prevederilor art. 16 al Legii contenciosului administrativ nr.793

din 20 februarie 2000.

Astfel, luând în considerație faptul că termenul contractelor a expirat la data de

01 aprilie 2016, iar arendașul Cristina Gliciuc nu a restituit bunul închiriat, dânsa

are obligația să achite plata pentru chirie pentru toată durata întârzierii, care

constituie pentru perioada 01 iunie 2016 – 01 martie 2017 suma de 10 800 de lei,

care urmează a fi încasată de la Cristina Gliciuc în beneficiul ACC 52/437 COOP.

La 29 mai 2017, reprezentantul reclamantei Cristina Gliciuc, avocatul Oleg

Gorobica a înaintat cerere de modificare a acțiunii civile, solicitînd anularea

procesului-verbal nr. 9 din 18 februarie 2013, procesului-verbal nr. 29 din 28

februarie 2013, procesul-verbal nr. 11 din 15 februarie 2016, lista membrilor ACC

4

52/437 COOP care dau acordul sau dezacordul Cristinei Gliciuc la privatizarea

încăperilor nelocuibile luate în arendă conform contractului nr. 5a din 01 aprilie

2014 - pe 5 file și procesul- verbal nr. 31 din 24 martie 2016 emise de ACC 52/437

COOP; obligarea ACC 52/437 COOP de a încheia un acord cu Cristina Gliciuc,

prin care să fie prelungit pe un termen de 3 ani contractul nr. 5a din 01 aprilie

2013, prin care ACC 52/437 COOP a transmis în posesie și folosință temporară cu

plată încăperea de la etajul 1, cu suprafața de 40 m2, din clădirea amplasată

xxxxxxobligarea ACC 52/437 COOP de a-și exprima acordul în formă scrisă

pentru privatizarea de către Cristina Gliciuc a încăperii de la etajul 1, cu suprafața

de 40 m2, din clădirea amplasată în xxxxxxxx

A indicat că, susține pe deplin circumstanțele de fapt și de drept, relatate în

cererea de chemare în judecată din 20 aprilie 2016, precum și cele din cererea de

modificare a acțiunii depuse ulterior, însă, în partea pretențiilor din acțiunea de

modificare solicită majorarea acestora în sensul formulat mai sus, deoarece din

materialele cererii reconvenționale se atestă ilegalitatea actelor emise de ACC

52/437 COOP și anume: procesul-verbal nr. 11 din 15 februarie 2016, lista

membrilor ACC 52/437 care dau acordul sau dezacordul Cristinei Gliciuc la

privatizarea încăperilor nelocuibile luate în arendă conform contractului nr. 5a din

01 aprilie 2013 - pe 5 file și procesul-verbal nr. 31 din 24 martie 2016 or, actele

emise contravin prevederilor art. 26-28 ale Legii condominiului în fondul locativ

nr.913 din 30 martie 2000.

La 21 septembrie 2017, reprezentantul reclamantei Cristina Gliciuc, avocatul

Oleg Gorobica a înaintat o cerere de modificare a acțiunii civile, prin care a

solicitat anularea procesului-verbal nr. 9 din 18 februarie 2013, procesului-verbal

nr. 29 din 28 februarie 2013, procesul-verbal nr. 11 din 15 februarie 2016, lista

membrilor ACC 52/437 care dau acordul sau dezacordul Cristinei Gliciuc la

privatizarea încăperilor nelocuibile luate în arendă conform contractului nr. 5a din

01 aprilie 2013 - pe 5 file, procesului-verbal nr. 31 din 24 martie 2016 și

procesului-verbal nr. 32 al adunării consiliului de administrare ACC 52/427 din 29

aprilie 2016 emise de ACC 52/437; obligarea ACC 52/437 de a încheia un acord

cu Cristina Gliciuc, prin care să fie prelungit pe un termen de 3 ani contractul nr.

5a din 01 aprilie 2013, prin care ACC 52/437 a transmis în posesie și folosință

temporară cu plată a încăperii de la etajul 1, cu suprafața de 40 m, din clădirea

amplasată în xxxxxx obligarea ACC 52/437 de a-și exprima acordul în formă

scrisă pentru privatizarea de către Cristina Gliciuc a încăperii de la etajul 1, cu

suprafața de 40 m2, din clădirea amplasată în xxxxxxxxx

Prin hotărîrea din 19 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, s-a

respins cererea de chemare în judecată depusă de Cristina Gliciuc împotriva ACC

52/437 COOP, intervenienți accesorii Consiliul mun.Chișinău Direcția Generală

Economie, Reforme și Relații Patrimoniale, Agenția Servicii Publice, Oficiul

Cadastral Teritorial Chișinău, privind anularea proceselor verbale, a listei

membrilor ACC52/437, obligarea de a încheia un acord de prelungire a

contractului nr. 5a din 01 aprilie 2013, obligarea de a-și exprima acordul în formă

scrisă pentru privatizarea încăperii, ca neîntemeiată.

S-a admis cererea reconvențională depusă de ACC 52/437 COOP împotriva

Cristinei Gliciuc privind încasarea datoriei, evacuarea din bunul imobil și încasarea

cheltuielilor de judecată.

5

S-a evacuat Cristina Gliciuc din bunul imobil, încăperea de la et.1 cu

suprafața de 40 m.p. din bunul imobil amplasat în xxxxxxxx

S-a încasat din contul Cristinei Gliciuc în beneficiul ACC 52/437 COOP

datoria în sumă de 10 800 de lei – plata pentru chirie pentru perioada 01 iunie 2016

– 01 martie 2017, cheltuielile de judecată sub formă de taxă de stat în sumă de 324

de lei, în total suma de 11 124 de lei.

Prin decizia din 22 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins

apelul declarat de Cristina Gliciuc, reprezentată de avocatul Oleg Gorobica și s-a

menținut hotărîrea din 19 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Pentru a decide astfel, instanța de apel, a constatat că concluzia primei instanțe

despre necesitatea respingerii acțiunii inițiale și admiterii acțiunii reconvenționale,

este justă, avînd la bază cumulul dovezilor administrate în cadrul dezbaterilor

judiciare, cărora le-a fost dată aprecierea juridică cuvenită, conform cerințelor art.

130 Cod de procedură civilă.

A menționat că luând în considerație faptul că, termenul contractului a expirat

la data de 01 aprilie 2016, iar arendașul Cristina Gliciuc nu a restituit bunul

închiriat, dânsa avînd obligația să achite plata pentru chirie pentru toată durata

întârzierii, care constituie perioada 01 iunie 2016 – 01 martie 2017 în sumă de

10800 de lei, instanța de judecată corect a dispus încasarea din contul Cristinei

Gliciuc în beneficiul ACC 52/437 a sumei menționate supra, precum și evacuarea

acesteia din bunul imobil litigant.

A constatat că instanța de fond corect a constatat netemeinicia acțiunii

înaintate de către Cristina Gliciuc, or, în susținerea poziției sale nu au fost

prezentate probe pertinente, care ar demonstra cele invocate în cerere în raport cu

revendicările înaintate, iar prima instanță a cercetat direct și nemijlocit probele, a

ascultat explicațiile participanților la proces, a luat cunoștință de înscrisuri și a

cercetat probele materiale, ca urmare a emis o hotărîre legală și întemeiată în

temeiul circumstanțelor constatate și al probelor cercetate și verificate în ședință de

judecată, păstrîndu-și imparțialitatea și obiectivitatea.

La 11 martie 2019 Cristina Gliciuc, a declarat recurs împotriva deciziei din 22

noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea deciziei instanței de

apel și a hotărîrii primei instanțe cu restituirea cauzei spre rejudecare în prima

instanță, în alt complet de judecată.

În susținerea recursului a indicat prevederile art. 432 alin. (3) lit. d) Cod de

procedură civilă.

În motivarea recursului a indicat argumentele privind dezacordul cu soluțiile

adoptate de instanțele ierarhic inferioare și a menționat că acceptă soluția instanței

de fond și a instanței de apel în partea respingerii acțiunii înaintate împotriva ACC

52/437 COOP, însă nu este de acord cu admiterea pretențiilor reconvenționale și

consideră că atît prima instanță, cît și instanța de apel nu au elucidat pe deplin

circumstanțele cauzei, care au importanță pentru soluționarea corectă a litigiului,

încălcînd normele de drept material și procedural.

A indicat că contractul de locațiune nu a fost reziliat la 01 mai 2016 și doar

prin scrisoarea nr.10 din 19 mai 2016, adică peste trei săptămîni după expirarea

termenului contractului președintele ACC 52/437 COOP a informat-o că contractul

nu se prelungește pe un termen nou din motiv că asociația are nevoie de încăperile

închiriate pentru administrarea blocului locativ. Astfel, din textul aceste scrisori

6

rezultă cu certitudine că contractul nu a fost reziliat din cauza nerespectării a

pct.3.3.1, 3.3.2 și 3.3.4 ale contractului, așa cum este prevăzut în hotărîrea

Consiliului de administrare al ACC 52/437 COOP din 24 martie 2016, iar

instanțele inferioare nu au dat o apreciere juridică cuvenită faptului că după

expirarea contractului de locațiune, raportul contractual a continuat în mod tacit.

Prin urmare ACC 52/437 COOP nu avea temei legal să pretindă evacuarea din

încăperea închiriată, fără a solicita rezilierea anticipată a contractului, în cazul

apariției motivelor stipulate în procesul-verbal nr.31 al Adunării Consiliului de

administrare al ACC 52/437 COOP din 24 martie 2016, sau pentru alte motive

prelungite de lege.

A susținut că instanțele de judecată nu au pătruns în esența circumstanțelor

cauzei și în motivarea soluției privind evacuarea din încăperea închiriată, doar a

indicat că termenul contratului a expirat la 01 aprilie 2016, ignorînd faptul că

conform procesului-verbal nr.31 al Consiliului de administrare al ACC 52/437

COOP din 24 martie 2016 s-a hotărît prelungirea contractului de locațiune pînă la

01 mai 2016. Astfel, instanțele de judecată nu și-au motivat decizia încălcînd astfel

dreptul la un proces echitabil.

A indicat că instanțele de judecată au încălcat normele de drept procedural or,

primind pe rol acțiunea reconvențională, instanța de fond era obligată în

corespundere cu prevederile art. 185 alin. (1), lit. a) Cod de procedură civilă, să

soluționeze problema intervenirii în proces a coreclamanților, copîrîților și

intervenienților. Astfel, instanțele de judecată au omis să ia în considerație faptul

că prin admiterea pretențiilor reconvenționale privind evacuarea din încăperea

închiriată, s-a adus atingere inclusiv drepturilor și intereselor soțului său, Serghei

Gliciuc, care locuiește în încăperea închiriată împreună cu ea și cu copii lor minori.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului atestă faptul că decizia din 22 noiembrie 2018 a Curții

de Apel Chișinău a fost expediată pentru cunoștință participanților la proces

conform scrisorii de însoțire la 26 decembrie 2018 (f.d. 58, vol.II), însă date

privind recepționarea acesteia la materialele cauzei, lipsesc.

Astfel, recursul declarat de Cristina Gliciuc, la 11 martie 2019 se consideră a

fi depus în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2), (3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin.(2).

Examinând admisibilitatea recursurilor în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Cristina Gliciuc, este

inadmisibil din următoarele considerente.

7

În conformitate cu art. 432 Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți

la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvîrșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Cristina Gliciuc, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu

soluția pronunțată de către instanțele ierarhic inferioare și nu redă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept

procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a

fi respinse.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a

are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă în

8

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei se precizează că, în contextul normelor procedurale

din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură

civilă, însă din recursurile declarate nu rezultă încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

Cît privește dreptul justițiabilului „de a fi auzit de o instanță”, garantat de art.

6 § 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, instanța notează că obligația

de a motiva o hotărîre judecătorească poate varia în funcție de natura deciziei în

cauză (a se vedea inter alia, Helle vs Finlanda, 19 decembrie 1997, parag.55;

Hansen vs Norvegia, 2 octombrie 2014, parag.71-74). De fapt în concepția

instanței europene, articolul 6 § 1 nu impune motivarea detaliată a deciziei unei

instanțe de recurs, care întemeindu-se pe dispozițiile legale specificate, respinge un

recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes”, ceea ce s-a constatat în cazul de față (a

se vedea, mutatis mutandis, Papaioannou vs Grecia, 2 iunie 2016, parag.45 sau

Baydar vs Olanda, 24 aprilie 2018, parag.46).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Cristina Gliciuc.

În conformitate cu art. 270, 433 lit.a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Cristina Gliciuc.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Svetlana Filincova

Victor Burduh

9