3ra-687/19 — contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-687/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana (jud: I. Dutca)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: L. Bulgac, G. Dașchevici, A. Panov)

ÎNCHEIERE

12 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic

judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea cererii de recurs depusă de Casa Națională de Asigurări

Sociale,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

către Evghenia Partolea împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la

contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 07 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și a fost menținută

hotărârea din 01 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana,

c o n s t a t ă:

La data de 12 iunie 2018, Evghenia Partolea a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului

administrativ.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că la data de 28 ianuarie 2017, a decedat

soțul Boris Partolea, care era beneficiar de pensie pentru vechime în muncă ca polițist,

după o activitate de 43 de ani în poliție, stabilită prin Legea asigurării cu pensii a

militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor

interne nr. 1544 din 23 iunie 1993, care la data decesului constituia 5300 de lei.

La data de 16 februarie 2017, s-a adresat la Casa Teritorială de Asigurări Sociale

Soroca cu cerere privind acordarea pensiei de urmaș, ca urmare a pierderii întreținătorului

soțul Partolea Boris, începând cu luna martie 2017 pensia ei pentru limita de vârstă fiind

suspendată. Prin răspunsul nr. P-2200/17 din 29 decembrie 2017, Casa Națională de

Asigurări Sociale i-a comunicat că cerere de stabilire a pensiei în cazul pierderii

întreținătorului în adresa CNAS nu este.

A susținut că după nenumărate adresări telefonice și stabilirea faptului că la Casa

1

Teritorială de Asigurări Sociale Soroca a fost depusă cerere de acordare a pensiei de

urmaș, abia la data de 29 martie 2018 (peste un an și o lună) Casa Națională de Asigurări

Sociale a emis decizia nr. 22091-1 cu privire la pierderea întreținătorului, prin care i-a

fost acordată pensia de urmaș în temeiul art. 37 din Legea asigurării cu pensii a militarilor

și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor nr.1544 din 23

iunie 1993, în mărime de 1467,28 de lei.

Evghenia Partolea a invocat că nu este de acord cu această decizie și modalitatea

de stabilire a cuantumului pensiei de urmaș, din următoare considerente. La 07 iulie 2017,

a fost abrogat art. 66 din Legea cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului nr.

320 din 27 decembrie 2012, care prevedea că polițistul beneficiază de dreptul la pensie

în condițiile stabilite de Legea asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul

de comandă și din trupele organelor afacerilor interne nr. 1544 din 23 iunie 1993.

A menționat că anterior polițiștii beneficiau de pensie în baza unei legi speciale,

însă odată ce prevederea privind dreptul la pensie a polițiștilor a fost abrogată, organul

de asigurări sociale este obligat să țină cont de noile prevederi aplicabile. Astfel, la data

emiterii deciziei nr. 22091-1 din 29 martie 2018, Casa Națională de Asigurări Sociale nu

mai avea niciun temei legal de a face un calcul în baza unei legii abrogate și urma să

stabilească pensia de urmaș în conformitate cu art. 26 alin.(1) lit. a) din Legea privind

sistemul public de pensii nr. 156 din 14 octombrie 1998.

Reclamanta a precizat că a fost în relații de căsătorie cu soțul timp de 45 de ani și

după decesul acestuia nu s-a recăsătorit. Din momentul depunerii cererii privind

acordarea pensiei de urmaș, pensia ei de limită de vârstă în mărime 980 de lei a fost

suspendată, iar începând cu luna martie a anului 2017 nu a beneficiat nici de pensia de

urmaș și nici de cea pentru limita de vârstă, or, abia după emiterea deciziei din 29 martie

2018 i-a fost achită în lunile aprilie și mai pensie de urmaș în mărime de 1467,28 de lei.

La data de 02 mai 2018 a contestat cu cerere prealabilă decizia nr. 22091-1 din 29

martie 2018, prin care a solicitat anularea acesteia și acordarea pensiei de urmaș, calculată

în baza Legii privind sistemul public de pensii nr. 156 din 14 octombrie 1998, în cuantum

de 50 % din pensia aflată în plată a susținătorului decedat Boris Partolea, adică 50 % din

suma de 5300 de lei, ceea ce constituie suma de 2650 de lei.

Prin răspunsul nr. P-958/18 din 28 mai 2018, recepționat la 06 iunie 2018, Casa

Națională de Asigurări Sociale a respins cererea prealabilă, invocând că pensia în cazul

pierderii întreținătorului – pensionar al Ministerului Afacerilor Interne, se calculează

conform Legii asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și

din trupele organelor afacerilor interne nr. 1544 din 23 iunie 1993 și nicidecum în baza

Legii privind sistemul public de pensii nr. 156 din 14 octombrie 1998.

Evghenia Partolea a solicitat anularea deciziei nr. 22091-1 din 29 martie 2018,

recunoașterea ca fiind ilegal a refuzului Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. P-958/18

din 28 mai 2018 privind stabilirea pensiei de urmaș în cuantum de 50 % din pensia

stabilită și aflată în plata decedatului Boris Partolea în mărime de 5300 lei și obligarea

Casei Națională de Asigurări Sociale să-i stabilească pensie de urmaș în cuantum de 50%

din pensia stabilită și plătită decedatului Partolea Boris în mărime de 2650 lei, începând

cu luna martie 2017.

2

Prin hotărârea din 01 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana,

acțiunea depusă de către Evghenia Partolea a fost admisă integral și a fost anulată decizia

Casei Națională de Asigurări Sociale nr. 22091-1 din 29 martie 2018, prin care Evgheniei

Partolea i-a fost stabilită pensia de 30 % pentru pierderea întreținătorului. A fost

recunoscut ca fiind ilegal refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. P-958/18 din

28 mai 2018 privind stabilirea pensiei de urmaș în cuantum de 50 % din pensia stabilită

și aflată în plata decedatului Boris Partolea, cu obligarea Casei Naționale de Asigurări

Sociale să stabilească pensia de urmaș Evgheniei Partolea în cuantum de 50 % din pensia

stabilită și aflată în plata decedatului Boris Partolea, începând cu luna martie 2017.

Prin decizia din 07 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și a fost menținută hotărârea din 01

noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana.

Pentru a decide astfel, instanțele de judecată au constatat că la momentul emiterii

actului administrativ contestat, prevederile art. 66 din Legea cu privire la activitatea

Poliției și statutul polițistului nr. 320 din 27 decembrie 2012, care stipulau că polițistul

beneficiază de dreptul la pensie în condițiile stabilite de Legea nr. 1544 din 23 iunie 1993,

nu erau aplicabile speței, fiind abrogate prin Legea pentru modificarea și completarea

unor acte legislative nr. 94 din 02 iunie 2017, în vigoare din 07 iulie 2017. Prin urmare,

Casa Națională de Asigurare Socială urma să aplice prevederile Legii privind sistemul

public de pensii nr. 156 din 14 octombrie 1998, potrivit cărora, cuantumul pensiei de

urmaș se calculează în mărime de 50 % pentru fiecare urmaș.

La data de 29 martie 2019 Casa Națională de Asigurări Sociale a depus recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei din

07 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău și hotărârii din 01 noiembrie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, cu pronunțarea unei hotărâri noi de respingere a

acțiunii ca neîntemeiată.

În motivarea recursului a invocat că, instanța de apel nu a analizat multilateral

actele normative și legislația în vigoare ce reglementează astfel de litigii.

A indicat că decedatul Boris Partolea a fost beneficiar de pensie în condițiile Legii

asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele

organelor afacerilor interne nr. 1544 din 23 iunie 1993, stabilită de Ministerul Afacerilor

Interne. Astfel, conform art. 37 alin. (1) lit. b) din această Lege, pentru familiile

militarilor, ale persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor

interne, decedate în urma schilodirii într-un accident nelegat de îndeplinirea îndatoririlor

de serviciu militar (de serviciu) sau în urma unei afecțiuni contractate în timpul

îndeplinirii serviciului, pensia în cazul pierderii întreținătorului se stabilește în mărime

de 30 procente din câștigul întreținătorului pentru fiecare membru inapt pentru muncă.

A menționat că în speță, stabilirea pensiei de urmaș în temeiul Legii privind

sistemul public de pensii nr. 156 din 14 octombrie 1998 nu este posibilă, deoarece Boris

Partolea nu beneficia de pensie pentru limită de vârstă sau de pensie de dizabilitate severă

în baza acestei legi, ci de pensie pentru vechime în muncă în baza Legii nr. 1544 din 23

iunie 1993.

Examinând admisibilitatea cererii de recurs, Completul specializat în cauze de

3

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod intră în

vigoare la 01 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor

prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul

administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a

prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru

procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Prin urmare, Completul specializat în cauze de contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție va

aprecia condițiile de admisibilitate a recursului în conformitate cu prevederile art. 258

alin. (3) din Codul administrativ, adică conform reglementărilor anterioare intrării în

vigoare a Codului administrativ.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 07 februarie 2019.

Decizia instanței de apel redactată integral a fost expediată în adresa părților la data

de 13 martie 2019, potrivit scrisorii de însoțire nr. 2777 (f.d. 93), lipsind date cu privire

la recepționarea acesteia.

Astfel, recursul, depus la data de 29 martie 2019 de Casa Națională de Asigurări

Sociale, este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, Completul

specializat în cauze de contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul este

inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți

la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

4

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce

la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

Completul specializat în cauze de contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că

recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către

instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Completul specializat în cauze de contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

menționează și faptul că, procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă

motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă.

Totodată, Completul specializat în cauze de contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție relevă că,

conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să

ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea

de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie

1991), pe când în recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale asemenea

aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, Completul specializat în cauze de

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

5

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara recursul depus de Casa

Națională de Asigurări Sociale ca inadmisibil.

În conformitate cu art.193, 195, 230 și 258 alin. (3) din Codul administrativ și art.

270 din Codul de procedură civilă, Completul specializat în cauze de contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Mariana Pitic

judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

6