3ra-393/19 — adoptarea deciziei cu privire la privatizarea terenului

3ra-393/19 — adoptarea deciziei cu privire la privatizarea terenului (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.3ra-393/2019

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (D. Sîrbu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (Iu. Cimpoi, A. Danilov, I. Secrieru)

Î N C H E I E R E

12 iunie 2019 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Iurie Bejenaru

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului depus de Consiliul municipal Chișinău,

Direcția Generală Arhitectură Urbanism și Relații Funciare,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Societatea Comercială „Tehnomicron” Societate cu Răspundere Limitată

împotriva Consiliului municipal Chișinău, Direcția Generală Arhitectură Urbanism

și Relații Funciare, intervenient accesoriu Primăria mun. Chișinău privind

obligarea soluționării cererii privind adoptarea deciziei cu privire la privatizarea

terenului aferent obiectivului amplasat în mun. Chișinău, str. Columna, 61,

împotriva deciziei din 27 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 03 martie 2018 Societatea Comercială „Tehnomicron” Societate cu

Răspundere Limitată a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului

municipal Chișinău, Direcția Generală Arhitectură Urbanism și Relații Funciare,

intervenient accesoriu Primăria mun. Chișinău privind obligarea soluționării cererii

de adoptare a deciziei cu privire la privatizarea terenului aferent obiectivului

amplasat în xxxxxxxxx

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 06 mai 2014, Societatea

Comercială „Tehnomicron” Societate cu Răspundere Limitată, reprezentată de

administratorul societății Chicu Vasile, a depus cerere privind cumpărarea

terenului aferent obiectivului proprietate privată cu nr. cadastral xxxxxxxx din str.

xxxxxxx, care a fost înregistrată cu nr. xxxxxx. Administratorul societății

comerciale a prezentat toate actele solicitate de către funcționarii Primăriei

conform Regulamentului cu privire la vânzarea-cumpărarea terenurilor aferente,

pentru a fi elaborat proiectul de decizie cu privire la privatizarea terenului aferent

obiectivului proprietate privată al Societății Comerciale „Tehnomicron” Societate

cu Răspundere Limitată din xxxxxxxx.

1

A menționat că, pe parcursul anului 2014, funcționarii din cadrul Direcției

Generale Arhitectură, Urbanism și Relații Funciare, Consiliul municipal Chișinău

solicitau reprezentantului societății reclamante să prezinte diferite înscrisuri,

motivând că sunt necesare pentru elaborarea proiectului deciziei privind

privatizarea terenului aferent obiectivului privat al Societății Comerciale

„Tehnomicron” Societate cu Răspundere Limitată, însă, din motive neclare din

anul 2014 și până în prezent, proiectul de decizie nu a fost inclus în ordinea de zi a

ședinței Consiliului municipal Chișinău, chiar dacă, din 2014 s-au desfășurat mai

multe ședințe ordinare ale Consiliului municipal Chișinău și au fost examinare sute

de chestiuni privind privatizarea terenurilor aferente din domeniul privat al

municipiului, inclusiv al construcțiilor nefinalizate, precum și al imobilelor private.

A susținut că, în urma adresărilor repetate, reprezentanții pârâtului de fiecare

dată au comunicat reclamantei, atât verbal cât și în scris, că proiectul deciziei

privind privatizarea terenului aferent obiectivului privat al Societății Comerciale

„Tehnomicron” Societate cu Răspundere Limitată va fi inclus în ordinea de zi a

uneia din ședințele Comisiei pentru construcții, arhitectură și resurse funciare a

Consiliului municipal Chișinău și ulterior la Consiliul municipal Chișinău.

La 18 septembrie 2017, Societatea Comercială „Tehnomicron” Societate cu

Răspundere Limitată a adresat Direcției Generale Arhitectură, Urbanism și Relații

Funciare o cerere prin care a solicitat să fie informat referitor la faptul dacă a fost

sau nu elaborat proiectul de decizie privind privatizarea terenului aferent

obiectivului privat al Societății Comerciale „Tehnomicron” Societate cu

Răspundere Limitată din xxxxx, dacă a fost sau nu avizat proiectul de decizie, a

fost sau nu inclus în ordinea de zi a Consiliului municipal Chișinău proiectul de

decizie, și la care ședință va fi examinat acest proiect.

La solicitarea respectivă, Societatea Comercială „Tehnomicron” Societate cu

Răspundere Limitată a primit un răspuns intermediar la 05 octombrie 2017, prin

care a fost informată că proiectul de decizie privind privatizarea terenului aferent

obiectivului privat al societății reclamante va fi inclus pe ordinea de zi la una din

ședințele Comisiei pentru construcții, arhitectură și resurse funciare și ulterior la

Consiliul municipal Chișinău. Totodată, în adresa societății reclamante a fost

expediată copia proiectului de decizie „Cu privire la privatizarea terenului aferent

obiectivului privat al Societății Comerciale „Tehnomicron” Societate cu

Răspundere Limitată din xxxxxxxxx”.

A indicat că, după primirea ultimului răspuns trecuse 4 luni, prin urmare la 29

ianuarie 2018, Societatea Comercială „Tehnomicron” Societate cu Răspundere

Limitată a depus o altă cerere prin care a solicitat să fie informat dacă a fost

adoptată decizia pe marginea chestiunii menționate mai sus, însă, șeful adjunct al

Direcției generale arhitectură, urbanism și relații funciare, Mihaela Iacob, a

expediat în adresa societății reclamante un răspuns identic celui din 06 octombrie

2017, care a fost recepționat de către petiționar la 05 februarie 2018.

Consideră că nesoluționarea cererii în termenul reprezintă un act administrativ

asimilat actului administrativ propriu-zis, care produce efecte juridice, deoarece

împiedică petiționarul să-și realizeze un drept al său recunoscut de lege.

A susținut că, în cazul refuzului de a primi cererea sau de a emite actului

administrativ celui asimilat lui, autoritatea publică era obligată să-i dea

petiționarului un răspuns în scris, deoarece de la data primirii răspunsului curge

termenul de înaintare a acțiunii or, în speță, Direcția Generală Arhitectură,

2

Urbanism și Relații Funciare nu a dat un răspuns în scris petiționarului ca să refuze

în soluționarea cererii sau nu, dar sunt date răspunsuri intermediare cu același

conținut.

Prin hotărârea din 10 septembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de Societatea Comercială

„Tehnomicron” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Consiliului municipal

Chișinău, Direcția Generală Arhitectură Urbanism și Relații Funciare, intervenient

accesoriu Primăria mun.Chișinău privind obligarea soluționării cererii de adoptare

a deciziei cu privire la privatizarea terenului aferent obiectivului amplasat în

xxxxxx.

S-a obligat Consiliul municipal Chișinău, Direcția Generală Arhitectură

Urbanism și Relații Funciare să soluționeze cererea referitor la adoptarea deciziei

cu privire la privatizarea terenului aferent obiectivului privat al Societatea

Comercială „Tehnomicron” Societate cu Răspundere Limitată amplasat în xxxxxx.

Prin decizia din 27 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins

apelul declarat de Consiliul municipal Chișinău, Direcția Generală Arhitectură

Urbanism și Relații Funciare și s-a menținut hotărârea din 10 septembrie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, Colegiul civil al Curții de Apel Chișinău a menționat că,

soluția instanței de fond este una corectă și legală cu privire la temeinicia cererii de

chemare în judecată înaintată de Societatea Comerciale „Tehnomicron” Societate

cu Răspundere Limitată împotriva Consiliului municipal Chișinău, Direcția

Generală Arhitectură Urbanism și Relații Funciare, intervenient accesoriu Primăria

mun. Chișinău, cu privire la obligarea soluționării cererii referitor la adoptarea

deciziei cu privire la privatizarea terenului aferent obiectivului amplasat în mun.

xxxxxx

Mai mult, instanța de apel reține ca fiind întemeiată concluzia primei instanțe

cu privire la aceea că cererea de chemare în judecată a fost înaintată cu respectarea

termenului legal, or, argumentele apelantului în susținerea poziției sale poartă un

caracter declarativ și formal.

La 06 februarie 2019, Consiliul municipal Chișinău, Direcția Generală

Arhitectură Urbanism și Relații Funciare, a declarat recurs împotriva deciziei din

27 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea integrală a deciziei

instanței de apel și a hotărîrii instanței de fond cu pronunțarea unei hotărîri noi prin

care acțiunea să fie respinsă.

În motivarea recursului, recurentul a indicat că nu este de acrod cu decizia din

27 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, deoarece la emiterea deciziei

instanța a aplicat eronat normele de drept material.

Susține că, reclamantul a înaintat cerere de chemare în judecată peste

termenul legal or, răspunsul Direcției Generale Arhitectură Urbanism și Relații

Funciare a fost expediat la 05 octombrie 2017, la cererea înaintată de către

Societatea Comerciale „Tehnomicron” Societate cu Răspundere Limitată din 15

septembrie 2017, pe când cererea de chemare în judecată a fost primită spre

examinare la 07 martie 2018.

Consideră că, intimatul a omis termenul de adresare în judecată, astfel a

încălcat prevederile art. 17 al Legii contenciosului administrativ, precum și

prevederile art. 16 al Legii cu privire la petiționare.

3

Mai mult, indică că instanța de judecată nu este în drept de a obliga

autoritatea publică locală, Consiliul municipal Chișinău să soluționeze în termen

legal cererea referitoare la adoptarea deciziei cu privire la privatizarea terenului

aferent obiectivului privat al Societății Comerciale „Tehnomicron” Societate cu

Răspundere Limitată.

În susținerea recursului a indicat prevederile art. 432 Cod de procedură civilă.

Prezentul litigiu a fost soluționat în baza Legii contenciosului administrativ

nr. 793-XIV din 10 februarie 2000.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018, a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova, care în conformitate cu art. 257 alin. (1) Cod administrativ a

intrat în vigoare la 01 aprilie 2019, iar potrivit alin. (2), la data intrării în vigoare a

prezentului cod se abrogă Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10

februarie 2000.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) Cod administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate pînă la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în

contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare pînă la

intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, însă rezultînd din

aceeași normă legală, Completul va examina admisibilitatea cererii de recurs prin

prisma prevederilor Codului de procedură civilă, avînd în vedere că prezenta

procedură de contencios administrativ a fost inițiată pînă la intrarea în vigoare a

Codului administrativ.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului atestă faptul că decizia din 27 noiembrie 2018 a Curții

de Apel Chișinău a fost expediată pentru cunoștință participanților la proces la 11

ianuarie 2019 (f.d. 94), iar conform avizului de recepție, fiind recepționată de către

recurent la data de 01 februarie 2019 (f.d. 97).

Astfel, în circumstanțele menționate, recursul declarat de Consiliul municipal

Chișinău, Direcția Generală Arhitectură Urbanism și Relații Funciare la 06

februarie 2019, a fost depus în termenul stabilit la art. 434 alin. (1) Cod de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2), (3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin.(2).

Examinând admisibilitatea recursului în raport cu materialele cauzei civile,

4

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Consiliul municipal Chișinău,

Direcția Generală Arhitectură Urbanism și Relații Funciare, este inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți

la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Consiliul municipal Chișinău,

Direcția Generală Arhitectură Urbanism și Relații Funciare, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu

soluția pronunțată de către instanțele ierarhic inferioare și nu redă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept

procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a

fi respins.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a

5

are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei se precizează că, în contextul normelor procedurale

din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură

civilă, însă din recursurile declarate nu rezultă încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

Cît privește dreptul justițiabilului „de a fi auzit de o instanță”, garantat de art.

6 § 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, instanța notează că obligația

de a motiva o hotărîre judecătorească poate varia în funcție de natura deciziei în

cauză (a se vedea inter alia, Helle vs Finlanda, 19 decembrie 1997, parag.55;

Hansen vs Norvegia, 2 octombrie 2014, parag.71-74).

De fapt în concepția instanței europene, articolul 6 § 1 nu impune motivarea

detaliată a deciziei unei instanțe de recurs, care întemeindu-se pe dispozițiile legale

specificate, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes”, ceea ce s-a

constatat în cazul de față (a se vedea, mutatis mutandis, Papaioannou vs Grecia, 2

iunie 2016, parag.45 sau Baydar vs Olanda, 24 aprilie 2018, parag.46).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Consiliul municipal Chișinău, Direcția

Generală Arhitectură Urbanism și Relații Funciare.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) Cod administrativ, art. 270, 433 lit. a),

440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul depus de Consiliul municipal Chișinău,

Direcția Generală Arhitectură Urbanism și Relații Funciare.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Iurie Bejenaru

Victor Burduh

6