3ra-274/19 — nesolutionarea in termen legal a cererii, recunoasterea dreptului si obligarea incheierii contractului

3ra-274/19 — nesolutionarea in termen legal a cererii, recunoasterea dreptului si obligarea incheierii contractului (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.3ra-274/2019

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (L. Holevițcaia)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (Iu. Cimpoi, I. Secrieru, A. Danilov)

Î N C H E I E R E

22 mai 2019 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Tamara Chișca-Doagă

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului depus de Societatea cu Răspundere

Limitată „Eurostar Co”, reprezentată de avocatul Pavel Pitihin,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Societatea cu Răspundere Limitată „Eurostar Co” împotriva Consiliului

municipal Chișinău, Primăriei municipiului Chișinău cu privire la nesoluționarea în

termen legal a cererii, recunoașterea dreptului și obligarea încheierii contractului,

împotriva deciziei din 06 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 09 ianuarie 2017, Societatea cu Răspundere Limitată „Eurostar Co” (în

continuare SRL „Eurostar Co”) a adresat cerere de chemare în judecată împotriva

Consiliului municipal Chișinău, Primăriei municipiului Chișinău cu privire la

constatarea faptului încălcării de către Consiliul municipal Chișinău a termenului

de examinare a cererii din anul 2003, privind privatizarea terenului cu nr. cadastral

XXX, cu suprafața de 0,4837 ha, amplasat în XXX, a recunoaște dreptul SRL

„Eurostar Со” la privatizarea terenului aferent din XXX, conform borderoului de

calcul al prețului de vînzare a terenului aferent, stabilit pentru anii 2003, obligarea

Primarului Primăriei mun.Chișinău de a încheia cu SRL „Eurostar Со” contract de

vînzare-cumpărare a terenului arendat cu nr. cadastral XXX, cu suprafața de 0,4837

ha, amplasat în XXX, conform borderoului de calcul al prețului de vînzare a

terenului aferent stabilit pentru anii 2003.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că SRL „Eurostar Со” este o

companie care la 27 iulie 1999 a încheiat cu Primăria municipiului Chișinău, în

temeiul deciziilor Consiliului municipal Chișinău din 06 mai 1999 și 31 ianuarie

2002, contract de arendă a terenului cu suprafața de 0,41 ha, amplasat în XXX

pentru proiectarea și construirea Centrului de deservire tehnică a automobilelor cu

piață de comercializare a pieselor auto.

1

În baza procesului-verbal de recepție finală nr.204 din 25 iunie 2004, SRL

„Eurostar Со” a dat în exploatare Centrul de deservire tehnică a automobilelor cu

piață de comercializare a pieselor auto, construit pe terenul arendat, devenind în

acest mod proprietar al unor construcții amplasate pe terenul ce aparținea

administrației publice locale.

În temeiul prevederilor art.9 al Regulamentului cu privire la vânzarea-

cumpărarea terenurilor aferente, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.562 din 23

octombrie 1996, SRL „Eurostar Со” a adresat în anul 2003 cerere în adresa

pîrîților, prin care a solicitat permisiunea privatizării terenului arendat, conform

borderoului de calcul al prețului de vînzare a terenului aferent stabilit pentru anii

2003.

A menționat că, la cererea adresată pîrîților au fost anexate toate actele

prevăzute de Regulament, inclusiv a fost anexat acordul Departamentului

Privatizării din 21 mai 2003, prin care instituția respectivă și-a exprimat acordul la

privatizarea de către SRL „Eurostar Со” a terenului arendat. Prin urmare, în termen

de 3 ani pîrîții nu au adoptat vreo decizie în acest sens, solicitând SRL „Eurostar

Со” în anul 2006 să prezinte un nou acord a Departamentului Privatizării la

privatizarea acestui teren, acord care a fost prezentat prin scrisoarea Agenției de

Privatizare din 21 septembrie 2006, nr.02-05-3275.

Necătînd la prevederile imperative ale art.11 și 14 al Regulamentului aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr.562 din 23 octombrie 1996, în vigoare la acel

moment, pîrîtul așa și nu a completat și eliberat borderoul de calcul al prețului de

vânzare a terenului aferent și nu au prezentat cumpărătorului contractul de vînzare-

cumpărare a terenului pentru a fi semnat, încălcînd în acest mod, drepturile SRL

„Eurostar Со” garantate de lege.

Având în vedere că, cererea de privatizare a terenului arendat depusă de SRL

„Eurostar Со” din anul 2003, a generat dreptul legitim de a beneficia de tarifele

pentru vînzarea-cumpărarea terenurilor valabile la acel moment, însă încălcarea

acestui drept a fost perpetuă în timp, și pentru a pune capăt acestui abuz, SRL

„Eurostar Со” a adresat la 10 noiembrie 2016 cererea nr.06-111/8185, prin care a

solicitat cumpărarea terenului aferent din XXX, conform borderoului de calcul al

prețului de vînzare-cumpărare stabilit pentru anul 2003, la care, contrar

prevederilor art.15 al Regulamentului cu privire la vânzarea-cumpărarea și

locațiunea terenurilor aferente, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1428 din 16

decembrie 2008, nu a primit nici un răspuns, din care motiv în temeiul prevederilor

art.17 al Regulamentului și art.16 al Legii contenciosului administrativ nr.793 din

10 februarie 2000, SRL „Eurostar Со” s-a adresat cu prezenta acțiune.

A susținut că nesoluționarea în termenul stabilit de lege a cererii de privatizare

a terenului aferent a generat încălcarea drepturilor sale privind atît dreptul de

privatizare a terenului, cît și aplicarea tarifelor la momentul adresării cu cererea

respectivă. Prin urmare, SRL „Eurostar Со” are dreptul la privatizarea terenului

aferent imobilului din XXX, la prețurile în vigoare în anul 2003 cînd a fost depusă

cererea, or potrivit art.6 alin. 1 Codul civil, legea civilă nu are caracter retroactiv.

Ea nu modifică și nici nu suprimă condițiile de constituire a unei situații juridice

constituite anterior, nici condițiile de stingere a unei situații juridice stinse anterior.

De asemenea, legea nouă nu modifică și nu desființează efectele deja produse ale

unei situații juridice stinse sau în curs de realizare.

2

A menționat că, terenul aferent imobilului din XXX, urma să fie vândut de către

Consiliul municipal Chișinău la data cînd Consiliul municipal Chișinău urma să se

pronunțe asupra cererii din anul 2003, moment cînd erau în vigoare anumite tarife

pentru vânzarea acelui teren și nu pot fi aplicate tarifele care au fost aprobate

ulterior adresării cu cerere.

Prin hotărîrea din 14 iulie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, s-a

admis acțiunea, s-a constatat nesoluționarea de către Consiliul municipal Chișinău

în termenul legal de 30 de zile a cererii SRL „Eurostar Со” din 30 mai 2003

privind permiterea privatizării terenului cu numărul cadastral XXX, amplasat în

XXX.

S-a recunoscut dreptul SRL „Eurostar Со” la privatizarea terenului aferent din

XXX, conform borderoului de calcul al prețului de vînzare a terenului aferent,

stabilit la data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluționarea cererii din

30 mai 2003.

S-a obligat Primăria municipiului Chișinău să încheie cu SRL „Eurostar Со”

contractul de vînzare-cumpărare a terenului arendat cu numărul cadastral XXX,

amplasat în XXX, conform borderoului de calcul al prețului de vînzare a terenului

aferent, stabilit la data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluționarea

cererii din 30 mai 2003.

Prin decizia din 06 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis

apelul declarat de Consiliul municipal Chișinău și Primăria municipiului Chișinău,

s-a casat parțial hotărârea din 14 iulie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

și anume în partea recunoașterii dreptului SRL „Eurostar Со” la privatizarea

terenului aferent din XXX, conform borderoului de calcul al prețului de vînzare a

terenului aferent, stabilit pentru anii 2003 și obligarea Primăriei municipiului

Chișinău de a încheia cu SRL „Eurostar Со” contract de vînzare-cumpărare a

terenului arendat cu numărul cadastral XXX, cu suprafața de 0,4837 ha, amplasat în

XXX, conform borderoului de calcul al prețului de vînzare a terenului aferent,

stabilit pentru anii 2003 și în această parte s-a emis o hotărîre nouă prin care s-au

respins ca fiind neîntemeiate cerințele SRL „Eurostar Со” către Consiliul

municipal Chișinău și Primăria municipiului Chișinău cu privire la recunoașterea

dreptului SRL „Eurostar Со” la privatizarea terenului aferent din mun.Chișinău,

sectorul Botanica, str.Burebista, 110A conform borderoului de calcul al prețului de

vînzare a terenului aferent, stabilit pentru anii 2003 și obligarea Primăriei

mun.Chișinău de a încheia cu SRL „Eurostar Со” contract de vînzare-cumpărare a

terenului arendat cu număr cadastral XXX cu suprafața de 0,4837 ha, amplasat în

XXX conform borderoului de calcul al prețului de vînzare a terenului aferent,

stabilit pentru anii 2003.

În rest, hotărîrea din 14 iulie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, s-a

menținut fără modificări.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că soluția instanței de fond

este parțial neîntemeiată, întrucît contravine circumstanțelor de fapt și cadrului

legal aplicabil.

A stabilit că prin hotărîrea din 09 noiembrie 2010 a Curții de Apel Chișinău,

pronunțată în pricina civilă de contencios administrativ, intentată în baza acțiunii

SRL „Eurostar Co” împotriva Primăriei mun.Chișinău și Consiliului municipal

Chișinău, intervenient SA „Aviatehnologie”, a fost admisă parțial, s-a declarat

3

ilegal refuzul Primăriei mun.Chișinău de a permite vînzarea-cumpărarea de către

SRL „Eurostar Co” a terenului aferent construcțiilor private de pe XXX. S-a obligat

Consiliul municipal Chișinău să emită o decizie cu privire la vînzarea-cumpărarea

terenului aferent construcțiilor private de XXX SRL „Eurostar Co” cu suprafața de

0,43 ha și a terenului suplimentar cu suprafața de 0,052 ha, la prețul normativ. De

asemenea, Primăria mun.Chișinău a fost obligată să schimbe liniile roșii dintre

terenul întreprinderii SA „Aviatehnologie” și SRL „Eurostar Co” conform scrisorii

de acord nr.1/1.73 din 25 septembrie 2006 și a schemei anexate.

În partea ce ține de obligarea Primăriei mun.Chișinău să permită întreprinderii

SRL „Eurostar Co” privatizarea terenului aferent la prețul calculat, conform

prevederilor legislației în vigoare la momentul adresării cu cerere de privatizare a

terenului aferent, adică în anul 2003, pretențiile s-au respins. Astfel, prin hotărîrea

judecătorească nominalizată, instanța de apel a confirmat refuzul nejustificat a

Primăriei mun.Chișinău de a permite vînzarea-cumpărarea de către SRL „Eurostar

Co” a terenului aferent construcțiilor private de pe XXX, obligînd Consiliul

municipal Chișinău să emită o decizie cu privire la vînzarea-cumpărarea terenului

aferent construcțiilor private de pe XXX Societății cu Răspundere Limitată

„Eurostar Co” cu suprafața de 0,052 ha și a terenului suplimentar cu suprafața de

0,052 ha, la prețul normativ.

Primăria mun.Chișinău a fost obligată să schimbe liniile roșii dintre terenul

întreprinderii SA „Aviatehnologie” și SRL „Eurostar Co” conform scrisorii de

acord nr.1/1.73 din 25 septembrie 2006 și a schemei anexate.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 16 octombrie 2012, au fost respinse

recursurile declarate de SA „Aviatehnologie”, Primăria mun. Chișinău și Consiliul

municipal Chișinău și a fost menținută hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 09

noiembrie 2010, instanța de recurs subliniind că refuzul Primăriei mun. Chișinău

de a permite vînzarea-cumpărarea de către SRL „Eurostra Co” a terenului aferent

construcțiilor private din XXX este ilegal, concluzia primei instanțe privind

admiterea acțiunii în această parte fiind justă.

S-a reținut că este justă concluzia primei instanțe și în partea obligării

Consiliului mun.Chișinău să emită decizie cu privire la vînzarea-cumpărarea

terenului aferent construcțiilor private din XXX SRL „Eurostar Co” cu suprafața de

0,43 ha și a terenului suplimentar cu suprafața de 0,052 ha, la prețul normativ,

precum și obligarea Primăriei mun.Chișinău să schimbe liniile roșii dintre terenul

întreprinderii SA „Aviatehnologie” și SRL „Eurostar Co” conform scrisorii de

acord nr.1/173 din 25 septembrie 2006 și a schemei anexate.

Astfel, hotărîrea contestată cu apel în partea recunoașterii dreptului SRL

„Eurostar Со” la privatizarea terenului aferent din XXX, conform borderoului de

calcul al prețului de vînzare a terenului aferent, stabilit pentru anii 2003 și

obligarea Primăriei mun.Chișinău de a încheia cu SRL „Eurostar Со” contract de

vînzare-cumpărare a terenului arendat cu nr. cadastral XXX, cu suprafața de 0,4837

ha, amplasat în XXX, conform borderoului de calcul al prețului de vînzare a

terenului aferent, stabilit pentru anii 2003, vine în contradicție cu circumstanțele

stabilite prin hotărîrea judecătorească irevocabilă menționată mai sus, fapt care

contravine prevederilor art. 123 alin. 2 Cod de procedură civilă, or instanța de fond

nu era în drept să dea o apreciere nouă acestor circumstanțe, care nu se mai cereau

a fi dovedite și care erau obligatorii pentru prima instanță.

4

Concomitent, Colegiul Civil consideră necesar și oportun de a menține

hotărîrea în partea constatării faptului încălcării de către Consiliul municipal

Chișinău a termenului de examinare a cererii reclamantului din anul 2003, privind

permiterea privatizării terenului cu nr. cadastral XXX cu suprafața de 0,4837 ha,

amplasat în XXX, pentru a nu încălca dreptul reclamantului.

Mai mult, Colegiul menționează că eventuala vînzare-cumpărare a terenului

arendat cu nr. cadastral XXX, cu suprafața de 0,4837 ha, amplasat în XXX conform

borderoului de calcul al prețului de vînzare a terenului aferent, stabilit pentru anii

2003, ar leza dreptul de proprietate a Consiliului mun. Chișinău.

La data de 17 ianuarie 2019 Societatea cu Răspundere Limitată „Eurostar Co”,

reprezentată de avocatul Pavel Pitihin, a declarat recurs împotriva deciziei din 06

noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia, cu

menținerea hotărîrii din 14 iulie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

În susținerea recursului recurentul a indicat prevederile art. 432 alin. (1), (2),

(4) Cod de procedură civilă.

În motivarea recursului a menționat că la examinarea cauzei instanța de apel a

admis încălcarea esențială și aplicarea eronată a normelor de drept material și

contrar prevederilor art.372 și 1191 Cod de procedură civilă, a admis administrarea

de probe în instanța de apel, iar aprecierea făcută a fost arbitrară, depășind limitele

judecării apelului, adoptînd astfel o soluție care încalcă dreptul recurentului la un

proces echitabil.

A susținut că nu există o aplicare eronată de către instanța de fond a

prevederilor legii materiale or aceasta a aplicat anume acele norme de drept care

reglementează situația litigioasă dintre reclamant și pîrît, care avînd obligația de

examinare în termen de 30 de zile a cererii reclamantului de privatizare a terenului

aferent, urma să emită o decizie în acest sens și să stabilească prețul de vînzare a

terenului conform borderoului de calcul la prețului de vînzare-cumpărare a

terenului în vigoare la data adresării de către reclamant cu cerere de privatizare.

A menționat că instanța de apel ilegal a administrat în ordine de apel înscrisuri

pe care ulterior și-a întemeiat soluția de casare parțială a hotărîrii primei instanțe,

în situația în care pîrîții au avut toate posibilitățile legale de ași prezenta toate

probele și argumentele în fața primei instanțe, fiind decăzuți din dreptul de a mai

prezenta careva probe în instanța de apel ca urmare a neexercitării acestui drept la

termenul stabilit de instanța de fond. Respectiv probele prezentate în instanța de

apel erau inadmisibile în corespundere cu prevederile art.122 alin. (4) Cod de

procedură civilă și nu puteau fi puse la baza concluziilor instanței de apel de casare

a hotărîrii instanței de fond. Prin urmare instanța de apel a încălcat normele legale

de apreciere a probelor stabilite la art. 140 Cod de procedură civilă.

A invocat că instanța de apel a depășit limitele de judecare a apelului cu care a

fost sesizată fiind ținută să se pronunțe doar în temeiul celor invocate de reclamant

în prima instanță or, unicul argument al intimaților-apelanți din cererea de apel de

încetare a procesului precum că ar fi existat o altă hotărîre judecătorească prin care

aceleași pretenții ale reclamantului au fost soluționate, a fost respins de către

instanța de apel drept neîntemeiat.

A reținut că odată ce argumentul intimaților-apelanților din cererea de apel

privind încetarea procesului a fost respins, iar probele apelanților urmau a fi

apreciate inadmisibile, instanța de apel și-a depășit limitele de judecare a apelului

5

și a invocat din oficiu temeiuri de anulare a hotărîrii primei instanțe, or această

eroare a dus la încălcarea dreptului fundamental a recurentului la un proces

echitabil garantat de art.6 CEDO.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține că prezentul litigiu a fost soluționat în baza Legii contenciosului

administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018, a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova, care în conformitate cu art. 257 alin. (1) Cod administrativ a

intrat în vigoare la 01 aprilie 2019, iar potrivit alin. (2), la data intrării în vigoare a

prezentului cod se abrogă Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10

februarie 2000.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) Cod administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate pînă la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în

contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare pînă la

intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, însă rezultînd din

aceeași normă legală, Completul va examina admisibilitatea cererii de recurs prin

prisma prevederilor Codului de procedură civilă, avînd în vedere că prezenta

procedură de contencios administrativ a fost inițiată pînă la intrarea în vigoare a

Codului administrativ.

În conformitate cu art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului atestă faptul că decizia din 06 noiembrie 2018 a Curții

de Apel Chișinău a fost expediată pentru cunoștință participanților la proces

conform scrisorii de însoțire la 30 noiembrie 2018 (f.d. 194), astfel, recursul

declarat la 17 ianuarie 2019 de către SRL „Eurostar Co”, reprezentată de avocatul

Pavel Pitihin, se consideră a fi depus în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2), (3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin.(2).

Examinând admisibilitatea recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL „Eurostar Co”,

reprezentată de avocatul Pavel Pitihin, este inadmisibil din următoarele

considerente.

6

În conformitate cu art. 432 Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți

la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL „Eurostar Co”,

reprezentată de avocatul Pavel Pitihin, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu

soluția pronunțată de către instanțele ierarhic inferioare și nu redă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept

procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a

fi respins.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a

are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă în

7

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei se precizează că, în contextul normelor procedurale

din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură

civilă, însă din recursurile declarate nu rezultă încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

Cît privește dreptul justițiabilului „de a fi auzit de o instanță”, garantat de art.

6 § 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, instanța notează că obligația

de a motiva o hotărîre judecătorească poate varia în funcție de natura deciziei în

cauză (a se vedea inter alia, Helle vs Finlanda, 19 decembrie 1997, parag.55;

Hansen vs Norvegia, 2 octombrie 2014, parag.71-74). De fapt în concepția

instanței europene, articolul 6 § 1 nu impune motivarea detaliată a deciziei unei

instanțe de recurs, care întemeindu-se pe dispozițiile legale specificate, respinge un

recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes”, ceea ce s-a constatat în cazul de față (a

se vedea, mutatis mutandis, Kukkonen vs Finlanda (nr.2), 13 ianuarie 2009,

parag.24; Papaioannou vs Grecia, 2 iunie 2016, parag.45 sau Baydar vs Olanda,

24 aprilie 2018, parag.46).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de SRL „Eurostar Co”, reprezentată de

avocatul Pavel Pitihin.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) Cod administrativ, art. 270, 433 lit. a),

440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul depus de Societatea cu Răspundere Limitată

„Eurostar Co”, reprezentată de avocatul Pavel Pitihin.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Victor Burduh

8