2ra-683/19 — rezilierea contractului si repararea prejudiciului

2ra-683/19 — rezilierea contractului si repararea prejudiciului (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-683/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central (jud. V. Puica)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: V. Clima, A. Malîi, E. Palanciuc)

DECIZIE

05 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Ion Druță

Judecătorii Oleg Sternioală

Ala Cobăneanu

Svetlana Filincova

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de Lapinschi Nicolae și avocatul Vasile Gafton,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Lapinschi Nicolae

împotriva Societății pe Acțiuni „Covis”, intervenienți accesorii Societatea cu

Răspundere Limitată „Maconst-Prim”, Agenția Ipotecară „Vis Urban” Societate cu

Răspundere Limitată cu privire la rezilierea contractului, repararea prejudiciului

material și moral,

împotriva deciziei din 10 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 07 octombrie 2016, Nicolae Lapinschi a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SA „Covis” solicitând încasarea de la SA „Covis” a datoriei în mărime de

22750 de euro, ce constituie sumele investite (17000 de euro plus procentul bancar

și cheltuielile suportate la schimbul valutei și cheltuielile notariale), prejudiciul

moral în mărime de 20000 de euro, dobânda de întârziere conform art. 619 Cod civil

în mărime de 8787 de euro, a cheltuielilor de judecată în mărime de 5000 de lei, în

total suma de 51537 de euro și 5000 de lei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că în baza contractului de investiție

nr.15/07-10 cu privire la dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului, în

calitate de beneficiar și SA „Covis” în calitate de antreprenor, au convenit că la

finisarea construcției complexului locativ „Aeroport” din xxxxxx, îi va transmite în

proprietate apartamentul nr.17 din acest complex, cu număr cadastral xxxxx, pentru

care a achitat prima tranșă de bani în sumă de 17000 de euro, ce constituie 65,5%

din costul acestui imobil. Darea în exploatare a complexului locativ, conform

contractului semnat de părți, urma să se efectueze în luna decembrie 2010, iar în luna

mai 2011 conducerea SA „Covis” s-a obligat să-i transmită în proprietate

apartamentul menționat, dar nu mai târziu de 20 mai 2011, însă care nu este finalizat

pînă în prezent.

Totodată, a indicat că la adresările sale către administrația firmei de a-i restitui

banii investiți nu a primit nici un răspuns, iar directorul general din anul 2011 până

în 2015 s-a aflat în SUA, iar în țară s-a aflat doar în perioada iulie 2015 - octombrie

1

au întreprins nici o măsură privind arestarea lui.

Reclamantul a declarat că drept urmare a acțiunilor administrației firmei, s-a

îmbolnăvit de o boală incurabilă, fiind agravată starea sănătății, deoarece are diabet

zaharat. La fel, i-au fost cauzate suferințe psihice, estimând prejudiciul moral la

suma de 20000 de euro.

Reclamantul a menționat că pentru nerestituirea datoriei la timp în baza

contractului de investiții încheiat între părți în anul 2010, de la 21 mai 2014-07

octombrie 2016 urmează să-i achite dobânda de întârziere conform art.619 Cod Civil

în sumă de 8787 de euro pentru nerestituirea sumei în mărime de 22750 de euro,

termenul scadent fiind 21 mai 2014.

Ulterior, la 09 noiembrie 2016, Nicolae Lapinschi a depus cerere de

concretizare a pretențiilor, formulând pretenții suplimentare, solicitând rezilierea

contractului nr.15/07-10 încheiat între Nicolae Lapinschi și SA „Covis” la 15 iulie

2010, încasarea sumei de 33089, 922 de euro, constituită din suma de 17000 de euro

achitați pentru construcția apartamentului nr.17, cu numărul cadastral xxxxx din

complexul locativ construit pe xxxxxx și dobânda de întârziere în sumă de 16089,92

de euro pentru perioada 20 mai 2011-07 noiembrie 2016, cu recalcularea dobânzii

la data achitării; încasarea sumei de 20000 de lei cu titlu de prejudiciu moral și

încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de concretizare a indicat că la 21 mai 2014, prin reclamația

adresată SA „Covis”, a solicitat rezilierea contractului și restituirea sumei de 17000

de euro și cheltuielilor aferente la încheierea contractului nr.15/07-10 încheiat între

Nicolae Lapinschi și SA „Covis” la 15 iulie 2010 și restituirea sumei de 17000 de

euro achitați, compensarea cheltuielilor aferente la încheierea contractului de

investiții și achitarea procentului în sumă de 4750 de euro pentru folosirea sumei

investite timp de patru ani, în total suma de 22750 euro. Însă obligațiile nu au fost

executate de către pârât, iar reclamația a rămas fără răspuns.

Prin încheierea protocolară din 03 februarie 2017 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Central, au fost atrași în calitate de intervenienți accesorii AI „Vis Urban”

SRL și „Maconst-Prim” SRL.

La 10 mai 2017, prin cererea depusă în cadrul ședinței de judecată, Nicolae

Lapinschi și-a concretizat pretenția cu privire la repararea prejudiciului moral,

solicitînd încasarea sumei de 20000 de euro cu titlu de prejudiciu moral și nu în

valuta națională-lei.

Prin hotărârea din 10 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Nicolae Lapinschi și s-a

reziliat contractul de investiție în construcția imobilului nr.15/07-10 din 15 iulie

2010 încheiat între SA „Covis” și Nicolae Lapinschi; s-a încasat de la SA „Covis”

în beneficiul lui Nicolae Lapinschi suma de 17000 de euro cu titlu de bani achitați

pentru construcția apartamentului nr.17 din complexul locativ de pe xxxxx, suma de

6982,35 de euro cu titlu de dobândă de întârziere, în total suma de 23982, 35 de euro,

suma de 20000 lei cu titlu de prejudiciu moral și suma de 1000 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată, în total suma de 21000 de lei.

Prin hotărârea suplimentară din 06 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Central, s-a încasat de la SA „Covis” în beneficiului statului taxa de stat în sumă de

14647,75 de lei.

2

Prin decizia din 10 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul

declarat de Nicolae Lapinschi; s-a admis apelul declarat de SA „Covis”; s-a casat

hotărârea din 10 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central și hotărârea

suplimentară din 06 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Nicolae Lapinschi împotriva SA

„Covis”, intervenienți accesorii „Maconst-Prim” SRL, AI „Vis Urban” SRL cu

privire la rezilierea contractului și repararea prejudiciului material și moral și s-a

emis o nouă o hotărâre prin care s-a respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare

în judecată depusă de Nicolae Lapinschi împotriva SA „Covis”, intervenienți

accesorii “Maconst-Prim” SRL, AI “Vis Urban” SRL cu privire la rezilierea

contractului și repararea prejudiciului material și moral.

La 20 decembrie 2018, Nicolae Lapinschi și avocatul Vasile Gafton au declarat

recurs împotriva deciziei din 10 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău solicitând

admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel și parțial a

hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a

acțiunii.

În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel nu a aplicat legea care

trebuia să fie aplicată și a interpretat în mod eronat legea, aprecierea probelor s-a

efectuat arbitrar, iar erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților sale

fundamentale.

Totodată, au menționat că motivarea deciziei instanței de apel este unilaterală,

deși, instanța de apel a decis să admită apelul declarat, însă în motivare nu a indicat

motivele ce au stat la baza admiterii acestuia. Or, în caz contrar soluția urma să fie

alta. Instanța de apel a ignorat prevederile art. 130 alin.(4) Cod de procedură civilă.

Reclamația expediată la adresa din mun.xxxxxx a fost expediată la 27 mai 2014

de către o persoană ce are acces în imobil, fapt recunoscut în cadrul ședinței de

judecată în instanța de fond. Astfel, instanța de apel urma să constate că SA „Covis”

a fost somată despre rezilierea contractului, însă instanța de apel a indicat că nu sunt

probe în acest sens.

De asemenea, au afirmat că contractul dat este unul mixt cu elemente ale

contractului de vânzare-cumpărare, ale antreprizei, ale contractului de investiții a

mijloacelor financiare; este un contract cu executare succesivă și nu imediată cum

instanța menționează în motivarea soluției sale. Or, în acest caz poate fi solicitată

doar rezilierea și nu rezoluțiunea cum a motivat instanța de apel, interpretând în mod

eronat prevederile art. 748 alin.(4) Cod civil.

Cu referire la argumentul instanței de apel privind adresa juridică a SA „Covis”

din mun.Chișinău, bd. Ștefan cel mare și Sfânt, nr. 180, of. 4021, partea recurentă a

precizat că la această adresa nu s-a aflat și nici nu se află cineva din administrația

SA „Covis” sau un angajat al acesteia, ceea ce se confirmă prin corespondența

nereclamată, iar unele remise cu mențiunea „plecat”.

La fel, au comunicat că în cadrul examinării cauzei în prima instanță pârâtul a

recunoscut parțial cererea de chemare în judecată în partea încasării sumei de 17000

de euro achitată în baza contractului de investiții nr.15/07-10 din 15 iulie 2010 și

rezilierea acestuia, conform referinței depuse. SA „Covis” în apelul declarat nu a

contestat legalitatea hotărârii primei instanțe în partea rezilierii contractului și

restituirea sumei de 17000 de euro, contestând-o doar în partea încasării dobânzii de

întârziere, a prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată. Astfel, odată ce au fost

3

recunoscute pretențiile de către parte pârâta în partea rezilierii contractului și

restituirea sumei de 17000 de euro, nu mai poate fi contestată legalitatea hotărârii în

această parte și respectiv este neîntemeiată invocarea prevederilor art. 733, 735, 747

Cod civil de către SA „Covis” în apelul suplimentar.

Partea recurentă a pretins că instanța de apel nu a luat în considerare

circumstanțele de fapt și de drept expuse în referința la apelul suplimentar al SA

„Covis”. Or, în cazul în care instanța se abține de a da răspuns special și explicit la

cele mai importante întrebări, fără a cunoaște partea de ce acest mijloc de apărare a

fost neglijat sau respins, acest fapt se consideră o încălcare a art. 6 § 1 CEDO

(hotărârea din 09 decembrie 1994 în cauza Hiro Balani vs Spania). La fel, instanța

de apel a admis încălcarea art. 26 Cod de procedură civilă.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 10 octombrie 2018, iar Nicolae

Lapinschi și avocatul Vasile Gafton au declarat recurs la 20 decembrie 2018.

Materialele cauzei atestă expedierea participanților la proces a copiei deciziei

la 19 noiembrie 2018 prin scrisoarea de însoțire (Vol.II, f.d. 204), însă lipsesc date

despre recepționarea acesteia de către recurent. Astfel, recursul declarat la 20

decembrie 2018 este în termen.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Prin încheierea din 10 aprilie 2019 a Curții Supreme de Justiție completul din

3 judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în fond de

un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără

a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și

procedural aplicabile la soluționarea speței date, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va admite recursul

declarat de Nicolae Lapinschi și avocatul Vasile Gafton și va casa decizia instanței

de apel, hotărârea primei instanțe și hotărârea suplimentară a primei instanțe și va

pronunța o nouă hotărâre de admitere parțială a acțiunii, cu respingerea în rest a

cerințelor, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau

parțial decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă

hotărâre.

Primordial Colegiul va indica despre corectitudinea hotărârea instanței de fond

privind admiterea parțială a acțiunii reclamantului, dar având în vedere unele greșeli

procesuale și insuficiența motivării soluției adoptate, precum și majorarea sumei ce

4

urmează a fi încasată de la pârât, se impune necesitatea casării hotărârii primei

instanțe.

Astfel, instanța de fond a conchis asupra admiterii parțiale a acțiunii

reclamantului, specificând sumele încasate în beneficiul acestuia, însă a omis de a

se expune referitor la respingerea în rest a cerințelor, precum și s-a limitat la

preluarea poziției pârâtului privind recunoașterea rezilierii raporturilor contractuale

între părți, fără a-și motiva soluția convingător rezultând din materialul probator,

temeiurile și argumentele invocate de reclamant în coroborare cu prevederile legale

pertinente cauzei.

Colegiul relevă că instanța de apel cu încălcarea normelor de drept material a

constatat netemeinicia acțiunii înaintate de către Lapinschi Nicolae împotriva SA

„Covis”, intervenienți accesorii SRL „Maconst-Prim”, AI „Vis Urban” SRL cu

privire la rezilierea contractului, repararea prejudiciului material și moral.

Or, în conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Aliniatul 2 al aceluiași articol statuează că se consideră că normele de drept

material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, săvârșirea altor

încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar

în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită

a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de

către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au

dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului

În acest sens, Colegiul reiterează că Nicolae Lapinschi prin pretențiile

formulate împotriva SA „Covis”, cu concretizările ulterioare, a pretins rezilierea

contractului nr.15/07-10 încheiat între Nicolae Lapinschi și SA „Covis” la 15 iulie

2010, încasarea sumei de 33089, 922 de euro, constituită din suma de 17000 de euro

achitați pentru construcția apartamentului nr.17, cu numărul cadastral xxxxx din

complexul locativ construit pe xxxxx și dobânda de întârziere în sumă de 16089,92

de euro pentru perioada 20 mai 2011-07 noiembrie 2016, cu recalcularea dobânzii

la data achitării; încasarea sumei de 20000 de euro cu titlu de prejudiciu moral și

încasarea cheltuielilor de judecată.

În partea pretențiilor ce vizează rezilierea contractului nr.15/07-10 privind

dobândirea drepturilor asupra bunului imobil încheiat între Nicolae Lapinschi și SA

„Covis” la 15 iulie 2010 și restituirea sumei de 17000 de euro achitați pentru

construcția apartamentului, Colegiul va reține ca fiind întemeiată concluzia primei

instanțe.

În acest sens Colegiul reține că, prin contractul nr.15/07-10 privind dobândirea

drepturilor asupra bunului imobil din 15 iulie 2010, încheiat între Nicolae Lapinschi,

în calitate de investitor și SA „Covis”, în calitate de executor, părțile au convenit că

în conformitate cu condițiile contractului, investitorul va efectua plata pentru costul

apartamentului nr. xxxxxx, cu suprafața de 48, 2 mp, iar executorul va construi

obiectul cu transmiterea ulterioară în proprietatea investitorului (Vol.I, f.d.16-22).

5

Conform art. 572 alin. (2) Cod civil, în redacția în vigoare la data încheierii

contractului, obligația trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credință,

la locul și în momentul stabilit.

Art. 602 alin. (1), (2) Cod civil, în redacția vigoare în perioada de referință,

prevede că în cazul în care nu execută obligația, debitorul este ținut să-l

despăgubească pe creditor pentru prejudiciul cauzat astfel dacă nu dovedește că

neexecutarea obligației nu-i este imputabilă. Neexecutarea include orice încălcare a

obligațiilor, inclusiv executarea necorespunzătoare sau tardivă.

Conform pct. 4.1 din contract, costul bunului imobil a fost estimat de părți la

suma de 26000 de euro, iar conform pct. 4.3 din contract, Nicolae Lapinschi s-a

obligat de a achita costul bunului imobil, după cum urmează:-suma de 17000 de euro

sau 65,5% din prețul convenit al bunului imobil-până la data de 16 iulie 2010; - suma

de 3000 de euro sau 11,5%-până la data de 29 decembrie 2010; -suma de 6000 de

euro sau 23 % - anterior transmiterii bunului imobil de către executor către investitor

(Vol.I, f.d.37).

În contextul executării obligațiilor asumate conform contractului încheiat, la 16

iulie 2010 Nicolae Lapinschi a achitat suma de 269600 de lei, echivalentul a 17000

de euro la acel moment (Vol.I, f.d.56).

Aici Colegiul precizează că SA „Covis” în calitate de executor s-a obligat la

organizarea transmiterii către Comisia de stat a complexului „Aeroport” gata pentru

exploatare, unde se află și bunul imobil, nu mai târziu de data de 20 mai 2011

conform pct. 2.2 lit.f) din contract și la lichidarea neajunsurilor indicate de Comisia

de stat în actul de primire-transmitere, în termen de o lună, conform pct.2.2 lit.g) din

contract (Vol.II, f.d.35).

La 21 mai 2014, Nicolae Lapinschi a adresat o reclamație către SA „Covis”,

conform căreia unele dintre cerințe au fost rezilierea contractului nr.15/07-10 privind

dobândirea drepturilor asupra bunului imobil din 15 iulie 2010 și restituirea sumei

de 17000 de euro achitați conform contractului, invocând neexecutarea obligațiilor,

în condițiile în care apartamentul urma să-i fie vândut „la cheie”, însă în realitate

construcția era finisată doar 60% (Vol.I, f.d.46).

Conform art. 747 alin. (1) Cod civil, în redacția în vigoare perioada de referință,

rezilierea operează numai pentru viitor. Pot fi reziliate contractele cu executare

succesivă.

Prezintă importanță și faptul că în contextul prevederilor art. 747 alin.(2) Cod

civil, la reziliere art. 735 Cod civil se aplică corespunzător. Iar conform art. 735 alin.

(2) Cod civil, pentru determinarea neexecutării esențiale, în special se iau în

considerare următoarele circumstanțe: a) neexecutarea privează substanțial

creditorul de ceea ce acesta se aștepta de la executarea contractului, cu excepția

cazului cînd debitorul demonstrează că nu a prevăzut și nu putea să prevadă în mod

rezonabil rezultatul scontat; b) executarea întocmai a obligațiilor ține de esența

contractului; c) neexecutarea este intenționată sau din culpă gravă; d) neexecutarea

dă temei creditorului să presupună că nu poate conta pe executarea în viitor a

contractului.

Astfel, prima instanță a dispus rezilierea contractului nr.15/07-10 privind

dobândirea drepturilor asupra bunului imobil din 15 iulie 2010 încheiat între Nicolae

Lapinschi și SA „Covis” și încasarea sumei de 17000 de euro achitați pentru

construcția apartamentului.

6

Or, prima instanță în acest sens, cu referire la prevederile art. 123 alin.(6) Cod

de procedură civilă, a reținut și poziția pârâtului SA „Covis” care a recunoscut aceste

capete de cerere conform referinței depuse, prin intermediul avocatului Natalia

Vladimirov (Vol.I, f.d.84-89), argument invocat și de recurent.

Succesiv Colegiul notează că prin apelul motivat, înregistrat inițial, SA „Covis”

și-a exprimat dezacordul cu hotărârea primei instanțe în partea încasării dobânzii de

întârziere și a prejudiciului moral în beneficiul lui Nicolae Lapinschi și a taxei de

stat în beneficiul statului (Vol.I, f.d.216-217), revenind asupra poziției prin cererea

de apel motivată/suplimentară prin care a solicitat casarea integrală a hotărârii primei

instanțe (Vol.II. f.d.96-102).

Cu referire la alegația instanței de apel precum că nu poate servi ca temei de

admitere a pretenției privind rezilierea contractului și restituirea sumei nici faptul că

pârâtul SA „Covis” a fost de acord cu cerințele respective, deoarece în cazul rezilierii

părțile sunt eliberate de la prestații pe viitor, însă cele efectuate anterior rămân

valabile, Colegiul menționează că contractul nr.15/07-10 privind dobândirea

drepturilor asupra bunului imobil din 15 iulie 2010 este un contract sinalagmatic cu

executare succesivă și rezilierea este sancțiunea civilă utilizată pentru desființarea

unor astfel de contracte.

La caz, Colegiul ia în considerare și faptul că părțile au prevăzut în pct. 5.3 din

contractul nr.15/07-10 din 15 iulie 2010 dreptul investitorului de a solicita rezilierea

contractului, iar executorul la solicitarea investitorului, să-i restituie suma achitată

executorului în contul costului bunului imobil, dacă executorul va încălca termenul

de dare în exploatare cu mai mult de 3 luni conform pct. 4.6 din contract (Vol.I,

f.d.20).

De altfel, este dreptul părților de a insera în contract și alte cazuri în afara celor

prevăzute de lege în care vor avea dreptul de a desființa înainte de termen contractul.

Or, regula este folosirea cu bună-credință a acestor cazuri și să nu abuzeze, ceea ce

ar încălca neîntemeiat principiul forței obligatorii a contractului. Important este că

neexecutarea esențială se apreciază în fiecare caz în parte, în funcție de natura

contractului, interesele și comportamentul părților.

În această ordine de idei, Colegiul accentuează că în condițiile în care contractul

nr.15/07-10 privind dobândirea drepturilor asupra bunului imobil din 15 iulie 2010

este un contract sinalagmatic cu executare succesivă, este neîntemeiată ipoteza

instanței de apel precum că Nicolae Lapinschi în cazul neexecutării obligației sale

este în drept să pretindă rezoluțiunea și restituirea sumei, însă nu rezilierea

contractului și restituirea sumei.

Or, acțiunea în reziliere este un mijloc procedural prin care partea contractantă

ce și-a executat prestația asumată printr-un contract sinalagmatic cu executare

succesivă poate solicita justiției desfacerea pentru viitor a acelui contract, atunci

când cealaltă parte nu și-a executat culpabil obligațiile asumate contractual. Ca

natură juridică, acțiunea în reziliere este o acțiune personală, în realizare. Domeniul

de aplicare a acestei acțiuni este restrâns la contractele sinalagmatice cu execuție

succesivă în timp.

Totodată, conform art. 748 Cod civil, în redacția în vigoare în perioada de

referință, dacă motivul rezilierii constă în neexecutarea unei obligații contractuale,

rezilierea este admisibilă numai la expirarea fără rezultat a unui termen de remediere

(termen de grație) sau după o somație rămasă fără efect. Dispozițiile art.709-711 se

7

aplică în modul corespunzător. Contractele cu executare succesivă în timp pot fi

reziliate de orice parte pentru motive întemeiate, fără respectarea unui termen de

grație sau de somație. Există motiv întemeiat atunci când, luându-se în considerare

toate împrejurările cazului și interesele ambelor părți, nu se poate pretinde nici uneia

dintre ele continuarea raporturilor contractuale pînă la expirarea termenului de grație

sau de somație. Cel îndreptățit poate rezilia contractul doar într-un termen rezonabil,

după ce a cunoscut sau a trebuit să cunoască motivul rezilierii. Dacă, după reziliere,

prestațiile efectuate nu mai prezintă interes pentru cel îndreptățit să rezilieze, el poate

extinde rezilierea și asupra acestor prestații. În cazul restituirii prestațiilor efectuate,

art.731 și 738 se aplică în modul corespunzător.

Art. 738 alin. (1) Cod civil prevede că în cazul exercitării dreptului de

rezoluțiune, contractul încetează și părțile sânt eliberate de obligația de a presta,

trebuind să restituie prestațiile executate și veniturile realizate.

Aici este de evidențiat și faptul că chiar și în condițiile rezilierii, prin excepție

de la regula generală, părțile vor fi obligate să întoarcă și prestațiile anterioare în

cazul în care pentru partea care este îndreptățită să rezilieze prestațiile deja efectuate

nu mai prezintă interes și aceasta declară că rezilierea va produce efecte și asupra

prestațiilor anterioare. Prestațiile anterioare se vor restitui cu condiția că acestea nu

prezintă interes pentru cel care este în drept să rezilieze contractul anume din cauza

rezilierii și deci a eliberării debitorului de obligația de a executa și celelalte prestații.

Respectiv reclamantul pretinzând rezilierea contractului și restituirea sumei de

17000 de euro, investite în construcția mobilului, arăta lipsa interesului pentru

prestațiile anterioare efectuate de SA „Covis” și nu pretinde executarea de către

debitor a celorlalte obligații.

Colegiul apreciază ca fiind irelevantă ipoteza instanței de apel precum că în

condițiile în care nu erau executate obligațiile contractuale de către ambele părți atît

de către SA ”Covis”, cât și de către Nicolae Lapinschi, fiind finisată în natură

construcția, ultimul nu este în drept de a solicita rezilierea contractului și restituirea

sumei investite conform art.748 alin.(4) Cod Civil, or, circumstanțele expuse

anterior combat această alegație a instanței de apel.

Aici Colegiul reiterează că contractul nr.15/07-10 privind dobândirea

drepturilor asupra bunului imobil din 15 iulie 2010 a fost încheiat între SA ”Covis”

și Nicolae Lapinschi, respectiv este dreptul părții contractante de a pretinde

rezilierea.

În plus, principiul iura novit curia, aplicabil la judecarea litigiilor enunță că

judecătorul trebuie să aplice acel text de lege care corespunde situației de fapt

calificate juridic de către parte, în măsura în care situația de fapt respectivă este

confirmată de probele administrate în cauză.

În acest sens, în baza mijloacelor de probă administrate pentru dovedirea sau

combaterea afirmațiilor ambelor părți, instanța urmează să stabilească situația de

fapt a speței, reținând din împrejurările de fapt prezentate de părți numai pe acelea

care au fost probate, fără să poată da o altă calificare juridică, iar apoi va aplica textul

de lege corespunzător acestei situații, indiferent de eventualele dispoziții legale

indicate de părți.

Colegiul reiterează că Nicolae Lapinschi prin reclamația expediată la 21 mai

2014 către SA „Covis” a solicitat rezilierea contractului nr.15/07-10 privind

dobândirea drepturilor asupra bunului imobil din 15 iulie 2010.

8

Colegiul apreciază ca fiind irelevantă aserțiunea instanței de apel precum că

expedierea reclamației privind rezilierea contractului nu poate fi reținută, în situația

în care conform poziției expuse de reprezentantul SA „Covis”, nu a fost recepționată,

totodată, precizând că adresa juridică este mun.Chișinău, bd. Ștefan cel Mare și

Sfânt, nr.180, of. 4021, însă conform avizului reclamația ar fost recepționată la

adresa din xxxxx, xxxxxx, de către mama Bușovscaia la 27 mai 2014 (Vol.I,

f.d.135).

Aici este de remarcat că la adresa din mun.xxxxxx, conform materialelor cauzei

este înregistrat domiciliul lui Oleh Senchakovych, care deținea funcția de

vicedirector a SA „Covis” din 03 ianuarie 2005 (Vol.I, f.d.76-78).

Prin prisma argumentelor invocate de recurent în acest sens, Colegiul relevă că

într-adevăr adresa juridică a SA „Covis” este mun.Chișinău, bd. Ștefan cel Mare și

Sfânt, nr.180, of. 4021, conform extrasului din Registrul de stat al persoanelor

juridice (Vol.I, f.d.73), doar că corespondența expediată la adresa respectivă,

inclusiv de prima instanță, a fost restituită expeditorului cu mențiunea „plecat”

(Vol.I, f.d.67-68).

Or, conform art. 67 Cod civil, în redacția în vigoare în perioada de referință, (1)

Persoana juridică are un sediu, indicat în actele de constituire. (2) Stabilirea și

schimbarea sediului sânt opozabile terților din momentul înregistrării de stat. (3)

Adresa poștală a persoanei juridice este cea de la sediu. Persoana juridică poate avea

și alte adrese pentru corespondență. (4) Toate documentele și scrisorile intrate la

sediu se consideră recepționate de către persoana juridică. (5) Persoana juridică este

obligată să publice un aviz în „Monitorul Oficial al Republicii Moldova” despre

modificarea sediului sub sancțiunea plății de daune-interese.

Corelând norma de drept citată cu situația de fapt, în condițiile în care

reclamația expediată de către Nicolae Lapinschi conține inclusiv și adresa juridică a

SA „Covis” menționată, Colegiul conchide că nu poate fi reținută ca fiind întemeiată

constatarea instanței de apel bazată pe poziția reprezentantului SA „Covis” precum

că nu a fost recepționată reclamația. Or, anumite modificări referitor la sediul SA

„Covis” nu au fost operate, iar la sediul societății operează prezumția că se găsesc

organele de conducere și administrare ale societății, iar în cazul restituirii

corespondenței, reclamantul a expediat la adresa unui reprezentant al organului de

conducere.

La fel, Colegiul apreciază ca fiind parțial întemeiată și cerința reclamantului în

partea încasării dobânzii de întârziere, din motivele ce succed.

Conform art. 619 alin. (1), (2) Cod civil, obligațiilor pecuniare li se aplică

dobânzi pe perioada întârzierii. Dobânda de întârziere reprezintă 5% peste rata

dobânzii prevăzută la art.585 dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Este admisă

proba unui prejudiciu mai redus. În cazul actelor juridice la care nu participă

consumatorul, dobânda este de 9% peste rata dobânzii prevăzută la art.585 dacă

legea sau contractul nu prevede altfel. Nu este admisă proba unui prejudiciu mai

redus.

Inițial Colegiul precizează că reclamantul prin cererea de chemare, cu

concretizările ulterioare, a solicitat încasarea de la SA „Covis” a dobânzii de

întârziere în sumă de 16089,92 de euro calculată începând cu 20 mai 2011 (Vol.I, 3-

5,31).

9

În acest sens, prima instanță a conchis admiterea parțială a pretenției cu privire

la încasarea dobânzii de întârziere în sumă de 6982, 35 de euro calculată începând

cu 07 iunie 2014, având în vedere prevederile art. 617 alin.(1) Cod civil și reclamația

expediată la 21 mai 2014 de către reclamant.

Conform art. 617 alin. (1) Cod civil, dacă nu execută obligația în urma somației

primite după scadență din partea creditorului, debitorul se consideră în întârziere ca

urmare a somației.

Concomitent Colegiul punctează că prin reclamația expediată la 21 mai 2014

și recepționată la 27 mai 2014, reclamantul a acordat pârâtului un termen de 10 zile

pentru plata sumei totale de 22750 de euro (Vol.I, f.d.46-47).

În contextul normelor de drept citate și pornind de la faptul că în baza

reclamației a fost stabilit un termen de 10 zile pentru plata sumei solicitate în baza

acesteia, prima instanța just a conchis că pârâtul este în întârziere din 07 iunie 2014,

având în vedere data recepționării reclamației și termenul acordat pentru plata sumei.

Chiar și în condițiile existenței obiecțiilor precum că pârâtul nu poate fi

considerat în întârziere, deoarece nu ar fi fost expediată somația la adresa juridică a

pârâtului, Colegiul reiterează că, fapt detaliat anterior, corespondența expediată la

adresa juridică a pârâtului s-a remis expeditorului cu mențiunea „plecat”.

Subsidiar, Colegiul accentuează că la adresa din mun.xxxxxx, unde și a fost

expediată reclamația din 21 mai 2014, conform materialelor cauzei este înregistrat

domiciliul lui Oleh Senchakovych, care deținea funcția de vicedirector a SA „Covis”

din 03 ianuarie 2005 (Vol.I, f.d.76-78), care a și semnat cererea de apel depusă în

interesele SA „Covis”, cererea de scutire de la plata taxei de stat în apel (Vol.I,f d.

184-185, 214-217).

Colegiul reține că în cererea de apel, Nicolae Lapinschi a solicitat nu doar

încasarea dobânzii de întârziere în limitele cererii de chemare în judecată, dar și

făcând uz de prevederile art. 372 alin. (3) Cod de procedură civilă a solicitat

încasarea de la pârât a dobânzilor calculate după pronunțarea hotărârii de instanța de

fond (Vol.II, f.d.85).

Or, în conformitate cu art. 372 alin. (3) Cod de procedură civilă se pot cere însă

dobânzi, rate, venituri ajunse la termen și orice alte despăgubiri apărute după

emiterea hotărârii în primă instanță, se poate solicita o compensație legală.

Respectiv Colegiul va încasa suma de 10376, 05 euro cu titlu de dobândă de

întârziere pentru perioada 07 iunie 2014-16 mai 2018, având în vedere cererea

reclamantului cu privire la încasarea dobânzii de întârziere, înaintată după

pronunțarea hotărârii primei instanțe.

De asemenea, Colegiul reține ca fiind justificată cerința reclamantului privind

încasarea prejudiciului moral doar în limita sumei de 20000 de lei, or, contractul

nr.15/07-10 privind dobândirea drepturilor asupra bunului imobil a fost încheiat între

Nicolae Lapinschi și SA „Covis” la 15 iulie 2010, iar prin neexecutarea obligațiilor

asumate conform contractului încheiat de către SA „Covis”, i-a cauzat reclamantului

daune morale exprimate prin suferințe psihice ce au dus la acutizarea maladiilor de

care suferea. În acest sens, urmează a fi reliefat și faptul că reclamantul la 07

octombrie 2016 a depus cerere de chemare în judecată ca rezultat al neexecutării

obligațiilor de către pârât.

Art. 1422 alin. (1) Cod civil statuează că în cazul în care persoanei i s-a cauzat

un prejudiciu moral (suferințe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile

10

ei personale nepatrimoniale, precum și în alte cazuri prevăzute de legislație, instanța

de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparația prejudiciului prin

echivalent bănesc.

Conform art. 1423 Cod civil, mărimea compensației pentru prejudiciu moral se

determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea

suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al

autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în

care această compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate. Caracterul și

gravitatea suferințelor psihice sau fizice le apreciază instanța de judecată, luând în

considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, precum și statutul social

al persoanei vătămate.

În acest sens, Colegiul precizează că la determinarea mărimii compensației

pentru prejudiciul moral, instanța de judecată ia în considerare atât aprecierea

subiectivă privind gravitatea cauzării suferințelor psihice sau fizice părții vătămate,

cât și datele obiective care certifică acest fapt, îndeosebi: - importanța vitală a

drepturilor personale nepatrimoniale și a bunurilor (viața, sănătatea, libertatea,

inviolabilitatea locuinței, secretul personal și familial, onoarea, demnitatea și

reputația profesională etc.); - nivelul (gradul) suportării de către persoana vătămată

a suferințelor psihice sau fizice (lipsirea de libertate, pricinuirea vătămării corporale,

decesul persoanelor apropiate (rudelor), pierderea sau limitarea capacității de muncă

etc.); - felul vinovăției (intenția, imprudența) persoanei care a cauzat prejudiciul, în

cazul în care pentru repararea prejudiciului moral este necesară prezența ei. Or, la

determinarea mărimii prejudiciului moral în echivalent bănesc, instanțele sunt în

drept să ia în considerare și alte circumstanțe probatoare prin actele pricinii, în

particular, situația familială și materială a persoanei care poartă răspundere pentru

cauzarea prejudiciului moral părții vătămate.

Astfel, prin prisma celor expuse anterior și având în vedere suferințele

reclamantului suportate ca urmare a neexecutării obligațiilor contractuale de către

pârât, emoțiile negative condiționate de nesiguranța executării contractului de către

pârât, Colegiul apreciază ca fiind justificată suma de 20000 de lei cu titlu de

prejudiciu moral, or, suma de 20000 de euro urmează a fi calificată ca fiind

exagerată.

De asemenea, este de menționat că instanța de apel a decis admiterea apelului

lui Nicolae Lapinschi, însă a casat hotărârea emisă în favoarea acestuia, ceea ce

contravine prevederilor legale.

În conformitate cu prevederile art. 373 alin. (6) Cod de procedură civilă,

apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situație mai dificilă decît aceea

din hotărârea atacată cu apel, cu excepția cazurilor cînd consimte și cînd hotărîrea

este atacată și de alți participanți la proces.

Tot aici, Colegiul accentuează că apelantului nu i se poate crea în propria cale

de atac o situație mai dificilă decât aceea din hotărârea atacată cu apel, cu excepția

cazurilor când consimte și când hotărârea este atacată și de alți participanți la proces.

La caz hotărârea primei instanțe a fost contestată cu apel și de către pârâtul SA

„Covis”. Astfel, în cazul în care hotărârea a fost contestată atât de Nicolae Lapinschi,

cât și de SA „Covis”, înrăutățirea situației apelantului poate avea loc doar ca urmare

a respingerii apelului lui și admiterii apelului altui apelant. Or, instanța de apel, deși,

la examinarea cauzei în ordine de apel a casat hotărârea primei instanțe care a fost

11

emisă în favoarea lui Nicolae Lapinschi, a decis admiterea apelului, cu toate că a

respins acțiunea reclamantului.

Cu referire la încasarea cheltuielilor de judecată, prin prisma art. 94 Cod de

procedură civilă, se compensează proporțional cheltuielile de judecată, încasând în

acest sens suma de 1000 de lei cu titlu de taxă de stat de la SA “Covis” în beneficiul

lui Nicolae Lapinschi.

Or, în contextul prevederilor art. 94 alin. (1),(4) Cod de procedură civilă, dacă

acțiunea reclamantului a fost admisă parțial, acestuia i se compensează cheltuielile

de judecată proporțional părții admise din pretenții. Dacă, fără a trimite cauza spre

rejudecare, modifică hotărîrea atacată sau pronunță o nouă hotărîre, instanța ierarhic

superioară poate schimba corespunzător repartizarea cheltuielilor de judecată.

Totodată, Colegiul notează că prima instanță prin hotărârea suplimentară emisă

din oficiu a dispus încasarea de la SA „Covis” în beneficiul statului a taxei de stat în

sumă de 14647, 75 de lei.

De altfel, în conformitate cu art. 98 alin. (1) Cod de procedură civilă,

cheltuielile aferente judecării cauzei, suportate de instanța judecătorească, precum și

taxa de stat, de a căror plată reclamantul a fost scutit, se încasează la buget de la pîrît

proporțional părții admise din acțiune dacă pîrîtul nu este scutit de plata cheltuielilor

de judecată.

În acest sens, Colegiul precizează că reclamantul prin încheierea din 11

noiembrie 2016 a Judecătoriei Botanica, mun.Chișinău (Vol.I, f.d.59-60), a fost

scutit parțial de la plata taxei de stat, fiind obligat doar la plata sumei de 1000 de lei

cu titlu de taxă de stat, care a și achitat-o la 27 ianuarie 2017 (Vol.I, f.d.83).

Dar, având în vedere că soluția pronunțată de instanța de recurs este diferită de

hotărârea instanței de fond, Colegiul va casa și hotărârea suplimentară din 06 iunie

2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, ajustând sumele ce urmează a fi

încasate de la pârât cu titlu de taxă de stat rezultând din pretențiile admise și va

încasa de la pârât în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 15936, 27 de lei, iar

în beneficiul reclamantului suma de 1000 de lei.

Din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va admite recursul declarat de

Nicolae Lapinschi și avocatul Vasile Gafton și va casa decizia instanței de apel,

hotărârea primei instanțe și hotărârea suplimentară a primei instanțe cu pronunțarea

uni noi hotărâri de admitere parțială a acțiunii, cu respingerea în rest a cerințelor.

În conformitate cu prevederile art. 442, art. 444, art. 445 alin. (1) lit. b), alin.

(3) Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Nicolae Lapinschi și avocatul Vasile Gafton.

Se casează decizia din 10 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, hotărârea

din 10 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central și hotărârea suplimentară

din 06 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, în cauza civilă, la cererea

de chemare în judecată depusă de Lapinschi Nicolae împotriva Societății pe Acțiuni

„Covis”, intervenienți accesorii Societatea cu Răspundere Limitată „Maconst-

Prim”, Agenția Ipotecară „Vis Urban” Societate cu Răspundere Limitată cu privire

12

la rezilierea contractului, repararea prejudiciului material și moral și se pronunță o

nouă hotărâre după cum urmează:

Se admite parțial cererea de chemare în judecată depusă de Lapinschi Nicolae

împotriva Societății pe Acțiuni „Covis”, intervenienți accesorii Societatea cu

Răspundere Limitată „Maconst-Prim”, Agenția Ipotecară „Vis Urban” Societate cu

Răspundere Limitată cu privire la rezilierea contractului, repararea prejudiciului

material și moral;

Se reziliază contractul nr.15/07-10 privind dobândirea drepturilor asupra

bunului imobil din 15 iulie 2010 încheiat între Societatea pe Acțiuni „Covis” și

Nicolae Lapinschi;

Se încasează de la Societatea pe Acțiuni „Covis” în beneficiul lui Nicolae

Lapinschi suma de 17000 de euro (șaptesprezece mii de euro), cu titlu de mijloace

bănești achitate pentru construcția apartamentului nr. xxxxxxx și suma de 10376, 05

euro (zece mii trei sute șaptezeci și șase euro, cinci eurocenți) cu titlu de dobândă de

întârziere pentru perioada 07 iunie 2014-16 mai 2018, în total suma de 27376,05

(douăzeci și șapte mii trei sute șaptezeci și șase euro, cinci eurocenți), convertiți în

lei MD la data executării hotărârii;

Se încasează de la Societatea pe Acțiuni „Covis” în beneficiul lui Nicolae

Lapinschi suma de 20000 de lei (douăzeci mii de lei) cu titlu de prejudiciu moral;

Se încasează de la Societatea pe Acțiuni „Covis” în beneficiul lui Nicolae

Lapinschi suma de 1000 de lei (una mie de lei) cu titlu de taxă de stat;

Se încasează de la Societatea pe Acțiuni „Covis” în beneficiul statului taxa de

stat în sumă de 15936, 27 de lei (cincisprezece mii nouă sute treizeci și șase lei, 27

bani).

În rest cerințele lui Nicolae Lapinshi se resping.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Ion Druță

Judecătorii Oleg Sternioală

Ala Cobăneanu

Svetlana Filincova

Galina Stratulat

13