2ra-649/19 — Încasarea sumei

2ra-649/19 — Încasarea sumei (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra–649/19

Prima instanță: Judecătoria Centru, mun. Chișinău (jud. N. Mămăliga)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Simciuc, I. Țurcan, Iu. Cotruță)

Î N C H E I E R E

15 mai 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Dumitru Mardari

Svetlana Filincova

examinând admisibilitatea recursului declarat de Lapinschi Nicolae

reprezentat de avocatul Pitihin Pavel,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Lapinschi

Nicolae împotriva SA ”Mobiasbancă-Group Societe Generale” privind încasarea

sumei depozitului neachitat, a dobânzii de întârziere și repararea prejudiciului

moral,

împotriva deciziei din 07 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul declarat de către Lapinschi Nicolae și menținută hotărârea din

19 august 2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău,

con st ată:

La 16 februarie 2016, Lapinschi Nicolae a depus cerere de chemare în

judecată împotriva SA ”Mobiasbancă-Group Societe Generale” cu privire la

încasarea sumei depozitului bancar în mărime de 40 000,64 dolari SUA și

repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii, Lapinschi Nicolae a indicat că, la 26 octombrie 2004,

Lapinschi Nicolae a deschis la Filiala nr. 9 a SA ”Mobiasbancă-Group Societe

Generale” contul de depozit de tipul “Universal” cu nr. 109470, la care a depus în

aceeași zi suma de 33 000 dolari SUA, cu rata dobânzii 6% anual. Întru

confirmarea acestui fapt persoanele responsabile a acestei filiale i-au eliberat

certificatul de economii, în care a fost consemnat, contra semnătură, depunerea

sumei respective.

Ulterior, la diferite perioade de timp, a depus/extras din cont diferite sume, ca

de exemplu: la 29 octombrie 2004 a depus suma de 100 dolari SUA, la 26 aprilie

2005 a retras suma de 5000 dolari SUA, la 27 iunie 2005 a depus suma de 1500

dolari SUA. Toate aceste depuneri sau retrageri fiind înregistrate/consemnate în

certificatul de economii, pe care îl deține în original până la moment.

În anul 2014, s-a prezentat la sediul pârâtei pentru a ridica mijloacele bănești

depozitate, însă i-а fost comunicat că soldul depozitului este zero. Întrucât nici

personal și nici prin reprezentanți, nu a ridicat mijloacele bănești din depozitul

1

bancar, prin cererea din 15 mai 2015 a solicitat administrației băncii eliberarea

ordinelor de eliberare a numerarului la contul de depozit, însă prin răspunsul din 03

iunie 2015 i s-a refuzat din motivul expirării termenelor de păstrare a acestor acte.

Nefiind de acord cu răspunsul primit, la 03 iulie 2015 reclamantul s-a adresat cu o

altă cerere, la care administrația pârâtei, prin răspunsul din 28 iulie 2015 i-а

comunicat că conform datelor stocate în sistemul informațional al băncii, în

perioada 2004-2007, reclamantul a efectuat operațiuni de depunere și retragere pe

contul deținut în dolari SUA, ultima retragere fiind înregistrată a la 06 noiembrie

2007, după care soldul contului a fost egal cu zero.

Ulterior, la 31 iulie 2015, pârâtei i-а mai fost adresată o cerere, la care însă nu

a primit nici un răspuns. Pentru a soluționa chestiunea privind restituirea

mijloacelor bănești pe cale extrajudiciară, la 28 octombrie 2015, s-a adresat cu

cerere, prin care a solicitat restituirea mijloacelor depozitate, iar în cazul refuzului,

să fie remise copiile extraselor la contul de depozit și copiile înscrierilor din

Registrul de casă pentru perioada în care s-au efectuat depuneri și retrageri din

contul de depozit. Drept răspuns, i s-a reiterat că depozitul a fost închis la 06

noiembrie 2007, anexându-se în confirmarea acestui fapt un extras la cont pentru

perioada 27 octombrie 2006 - 06 noiembrie 2007, și că actele solicitate nu pot fi

eliberate datorită expirării termenelor de păstrare.

Reclamantul accentuat că certificatul de economii deținut, constituie titlul de

creanță valabil și justifică pretențiile sale față de pârât la restituirea mijloacelor

bănești transmise cu titlu de depozit. A mai notat că analizând conținutul

certificatului de economii, care atestă fiecare depunere și retragere din contul de

depozit, cu extrasul la cont anexat de bancă la răspunsul din 13 noiembrie 2015, se

reține că acest extras conține date eronate și irelevante contului de depozit.

Astfel, potrivit certificatului de economii reclamantul a deschis contul de

depozit la 26 octombrie 2004, dată la care a fost depusă în cont suma de 33 000

dolari SUA, pe când prima operațiune la cont reflectată în extrasul la cont eliberat

de pârâtă datează cu 27 octombrie 2006 - dată la care s-ar fi depus în cont suma de

1 910 dolari SUA, ceea ce nu corespunde adevărului. O asemenea depunere de

bani la cont (27 octombrie 2006) în certificatul de economii nici nu este reflectată,

or, ultima înscriere pertinentă în certificatul ce economii datează cu 30 septembrie

2005 - dată la care s-au depus 250 dolari SUA, soldul constituia suma de 40 000,

64 dolari SUA.

A menționat că înscrierea din 27 octombrie 2005 din certificatul de economii

nu este reală și relevantă, aceasta a fost înscrisă în mod abuziv de către angajații

băncii în anul 2014, când s-a prezentat la sediul acesteia pentru a ridica mijloacele

bănești, aceasta diferă esențial după modul scrisului, iar prin retragerea sumei de

133,35 dolari SUA, la acea dată soldul nu putea ajunge de la 40 000, 64 dolari

SUA la 31 000 dolari SUA.

A subliniat că atâta timp cât contul de depozit era deschis în dolari SUA,

acesta nu poate să reflecte depuneri sau retrageri în lei așa cum atestă extrasul de

cont eliberat de pârâtă, fapt ce demonstrează încă o dacă netemeinicia și

ilegalitatea acestui act. A specificat că în legătură cu acțiunile abuzive și arbitrare

ale pârâtei de deposedare ilegală de mijloacele bănești, care erau de fapt unicele

economii pentru bătrânețe, i-au fost cauzate suferințe psihice puternice, care au dus

la agravarea subită a sănătății sale, motiv pentru care urmează să repare prejudiciul

2

moral cauzat astfel.

A menționat că pentru a-și asigura bătrânețea a depozitat ultimele economii

ale sale. La vârsta de 67 de ani avea anumite probleme de sănătate, însă starea

sănătății era stabilă. Începând cu anul 2014, datorită stresului cauzat de pârâtă,

fiind refuzată eliberarea economiilor depozitate, deoarece acestea ar fi fost primite

în luna noiembrie 2007, starea sănătății s-a agravat esențial. Actele prezentate

atestă cheltuielile suportate în legătură cu tratamentul efectuat, or, starea sănătății

s-a înrăutățit din culpa pârâtei prin deposedarea abuzivă și ilegală de bani.

Pe lângă cerințele invocate inițial, reclamantul a solicitat încasarea din contul

băncii a dobânzii de întârziere în mărime de 10 359, 43 de dolari SUA, calculată

conform prevederilor art. 619 al Codului civil pentru perioada întârzierii 15 mai

2015-27 iulie 2016.

Prin hotărârea din 19 august 2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău a fost

respinsă cererea de chemare în judecată depusă de Lapinschi Nicolae împotriva SA

”Mobiasbancă-Group Societe Generale” cu privire la încasarea sumei depozitului

neachitat, a dobânzii de întârziere și repararea prejudiciului moral.

Prin decizia din 30 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău a fost respins

apelul declarat de Lapinschi Nicolae și menținută hotărârea din 19 august 2016 a

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău.

Prin decizia din 11 iulie 2018 a Curții Supreme de Justiție a fost admis

recursul declarat de Lapinschi Nicolae, casată decizia din 30 noiembrie 2017 a

Curții de apel Chișinău cu trimiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel.

Prin decizia din 07 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de către Lapinschi Nicolae și menținută hotărârea din 19 august

2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău.

Pentru a emite soluția de respingere a acțiunii reclamantului, instanțele

ierarhic inferioare au reținut că, la 18 august 2003, reclamantul a deschis pe un

termen de 12 luni depozitul “Pensionar-1”, la care a depus suma de 27 000 lei.

Potrivit prevederilor contractului, clientul se obligă să achite contravaloarea Smart-

Cardului (purtător individual de informații) potrivit tarifului în vigoare, iar

conform pct.4.1. din contract, banca poartă răspundere pentru păstrarea mijloacelor

financiare pe contul clientului, cu condiția păstrării de către client a

confidențialității codului PIN al Smart-Cardului. Condițiile privind utilizarea

Smart-Cardului i-au fost aduse la cunoștință, a primit Smart-Cardul și a instalat

codul PIN în mod confidențial și de sine-stătător. Din momentul semnării

contractului purtând întreaga răspundere pentru confidențialitatea codului PIN, fapt

confirmat prin semnătură reclamantului.

Ulterior, la 26 octombrie 2004, Lapinschi Nicolae a deschis un alt cont de

depozit în dolari SUA, pe un termen de un an, pe care a depus suma de 33 000

dolari SUA. Pe parcursului perioadei cuprinse între anii 2004-2005, reclamantul a

efectuat o serie de depuneri și retrageri, iar potrivit certificatului prezentat, la 27

octombrie 2005, contul acestuia indica un sold în sumă de 31 000 dolari SUA.

În aceeași perioadă, în cadrul Băncii a fost implementat un sistem

informațional nou, cu denumirea ASBON+, iar pe perioada de tranziție la noul

program (lunile iunie-octombrie 2005), casierii-controlori din cadrul băncii

reflectau toate operațiunile efectuate de către clienți în conturile de depozit, în

paralel, atât în noul sistem informațional, cât si în certificatele deținute de către

3

clienți.

Ținând cont că contractul de depozit a fost încheiat până la 26 octombrie

2005, Lapinschi Nicolae a încheiat un nou contract privind depunerea mijloacelor

bănești în contul de depozit ”Universal” în privința celor 31 000 dolari SUA, și a

deschis un depozit prin transfer de pe cont curent. După 27 octombrie 2005 (când a

fost prelungit contul de depozit ce ”Universal” în dolari SUA), precum reiese din

extrasele din sistemul informațional, Lapinschi Nicolae a efectuat mai multe

tranzacții considerabile, fără a lua considerare dobânzile lunare calculate și ridicate

de el, care nu au influențat mărimea soldului restant.

La 27 octombrie 2006, în legătură cu expirarea termenului contractului

anterior de depozit, cu Lapinschi Nicolae a fost încheiat un nou contract de

depozit, și contractul privind depunerea mijloacelor bănești în contul de depozit

”Universal-1” în valută străină.

La fel, ca și în cazul contractului încheiat la 27 octombrie 2005, soldul restant

de pe contul de depozit a fost plasat în continuare sub forma de depozit ”Universal-

1”, iar la momentul încheierii contractului din 27 octombrie 2006, Lapinschi

Nicolae cunoștea despre soldul curent, și anume – 1 910 dolari SUA, astfel cum

este confirmat de punctul 1.1. din contractul semnat la 27 octombrie 2006.

Atât încheierea contractului, cât și celelalte operațiuni menționate mai sus

puteau fi efectuate doar cu prezența personală a reclamantului. Ulterior

operațiunilor din perioada indicată, ultima operațiune asupra contului de depozit a

fost efectuată de către reclamant la 06 noiembrie 2007, astfel încât la data

respectivă, Lapinschi Nicolae a retras soldul restant în mărime de 503 dolari SUA

(cod operațiune 20103, ora 04:05:14 PM), balanța contului de depozit în dolari

SUA urmare a acestei retrageri fiind egală cu zero.

Instanțele inferioare supunând unui control de comparație a informațiilor

prezentate, au concluzionat că, datele din perioada când operațiunile pe cont se

făceau în paralel în mod electronic și prin intermediul Certificatului, coincid. Or,

nu corespund adevărului și ca urmare au fost caracterizate drept neîntemeiate

argumentele reclamantului, precum că ar fi avut în cont un sold în mărime de 40

000 dolari SUA și că nu ar fi efectuat nici o operațiune în raport cu depozitul

„Universal” deschis în dolari SUA după data de 30 septembrie 2005.

Astfel, procedura Băncii prevede că fără ca clientul să prezinte operatorului

Cardul primit anterior și fără ca clientul să introducă codul PIN, stabilit personal de

către client, nu puteau fi efectuate careva operațiuni. De altfel, operatorii-casieri

nici nu puteau efectua careva operațiuni fără a cunoaște codul PIN, instalat

personal de Lapinschi Nicolae și fără a deține Cardul de depozit care i-a fost

eliberat doar într-un singur exemplar lui Lapinschi Nicolae.

La 13 februarie 2019, Lapinschi Nicolae reprezentat de avocatul Pitihin Pavel

a declarat recurs (suplinit la 13 aprilie 2019) împotriva deciziei din 07 noiembrie

2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărârii primei

instanțe cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel la pronunțarea deciziei nu

au aplicat legea care trebuie să fie aplicată, a interpretat eronat legea, a aplicat o

lege care nu trebuia să fie aplicată.

La 09 aprilie 2019, SA ”Mobiasbancă-Group Societe Generale” a depus o

referință la recursul declarat de către Lapinschi Nicolae reprezentat de avocatul

4

Pitihin Pavel, solicitând considerarea acestuia ca fiind inadmisibil.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs, referință, în raport cu

materialele cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat

de către Lapinschi Nicolae reprezentat de avocatul Pitihin Pavel, neîntemeiat și

care urmează a fi considerat inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea considerării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de Lapinschi Nicolae reprezentat de avocatul

Pitihin Pavel, nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute

prin prisma art. 432 al Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă

în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul

evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ a recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare al recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,

fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de

nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului

înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în

apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,

instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la

o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de

recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o

minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe

5

care se bazează.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune considerarea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de către Lapinschi Nicolae reprezentat de

avocatul Pitihin Pavel.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

considerării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Lapinschi Nicolae

reprezentat de avocatul Pitihin Pavel.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Dumitru Mardari

Svetlana Filincova

6