3ra-314/19 — anularea hotaririi

3ra-314/19 — anularea hotaririi (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.3ra-314/2019

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (V. Ciumac)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (V. Sîrbu, V. Mihaila, A. Minciuna)

Î N C H E I E R E

05 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului depus de Oleg Eni, Iulia Furtună, Daniel

Martin, Veronica Mihailov-Moraru, Ion Postu și Feodosia Tîșcic,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Oleg Eni, Iulia Furtună, Daniel Martin, Veronica Mihailov-Moraru, Ion Postu,

Feodosia Tîșcic, Laura Urschi și Elena Belei împotriva Uniunii Avocaților din

Republica Moldova, intervenienți accesorii Artur Airapetean, Ion Căpățînă, Ludmila

Spînu, Alla Chebac, Tudor Coadă, Petru Drăguță, Vasile Guzun, Lucian Rogac,

Adrian Tăbîrță, Eugeniu Tetelea, Gheorghe Vlas, Gheorghe Ulianovschi, Viorel

Grajdian, Procopie Zaharia și Ion Vîrlan privind anularea hotărîrii,

împotriva deciziei din 31 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 10 februarie 2016, Oleg Eni, Iulia Furtună, Daniel Martin, Veronica

Mihailov-Moraru, Ion Postu, Feodosia Tîșcic, Laura Urschi și Elena Belei au depus

cerere de chemare în judecată împotriva Uniunii Avocaților din Republica Moldova

privind anularea hotărîrii.

În motivarea acțiunii au invocat că la 29 ianuarie 2016, Consiliul Uniunii

Avocaților, ca urmare a examinării cererii lui Ion Vîrlan, a hotărât anularea hotărârii

CoUA din 26 iunie 2015 privind numirea Comisiei Speciale pentru alegerea

membrilor Comisiei de Licențiere a profesiei de avocat; anularea hotărârii Comisiei

Speciale privind alegerea membrilor Comisiei de Licențiere din 22 septembrie 2015

privind alegerea și validarea rezultatelor alegerii membrilor Comisiei de Licențiere.

A fost anunțat un nou concurs pentru alegerea membrilor Comisiei de Licențiere,

fiind numită o Comisie Specială pentru alegerea membrilor Comisiei de Licențiere.

Dispozitivul hotărârii contestate a fost plasat la 02 februarie 2016 pe site-ul

oficial al Uniunii Avocaților.

Au menționat că respectiva hotărâre, precum și cererea dlui Ion Vîrlan nu au fost

comunicate expres Comisiei de Licențiere, necătînd la faptul că potrivit art. 43 alin.

1

(10) din Statutul Profesiei de avocat Consiliul Uniunii Avocaților se pronunță în

termen de cel mult 30 de zile de la data sesizării, prin hotărâre motivată, care va fi

comunicată în cel mult 15 zile de la data pronunțării.

La 02 februarie 2016 reclamanții care și erau membrii Comisiei de Licențiere,

au solicitat revizuirea hotărârii CoUA din 29 ianuarie 2016 în cadrul ședinței

extraordinare a Consiliului. Totodată au solicitat prin cerere eliberarea unei copii a

hotărîrii motivate, a procesului-verbal al ședinței CoUA din 29 ianuarie 2016,

precum și înregistrarea audio a ședinței CoUA din 29 ianuarie 2016. Până la data

înaintării cererii de chemare în judecată, Consiliul UA nu au prezentat nimic din

cele solicitate.

Au indicat că la 03 februarie 2016 la ședința extraordinară a Consiliului UA s-a

decis, conform informației oficiale plasate pe site-ul oficial al UA, constituirea

Comisiei Speciale privind alegerea membrilor Comisiei de Licențiere a profesiei de

avocat în număr de 13, cît și s-a anunțat concurs privind alegerea membrilor

Comisiei de Licențiere a profesiei de avocat începând cu data de 03 februarie 2016.

Consideră că contestația depusă la 02 februarie 2016 a fost respinsă deoarece

hotărârea din 29 ianuarie 2016 a rămas în vigoare, generând efecte pseudo juridice.

Cu hotărârea Consiliului UA din 29 ianuarie 2016 în partea în care o contestă nu

sunt de acord, o consideră neîntemeiată și ilegală din următoarele motive.

La 26 iunie 2015 Consiliul UA a adoptat Hotărârea privind numirea Comisiei

Speciale din 21 membri pentru alegerea membrilor Comisiei de Licențiere a

profesiei de avocat. În componența Comisiei Speciale au intrat toți membri în

exercițiu a Consiliului UA în număr de 18 și 3 profesori universitari notorii.

Comisia respectivă a organizat concursul pentru alegerea a 11 membri ai Comisiei

de Licențiere: 8 avocați cu o vechime în profesie de cel puțin 5 ani și 3 profesori

titulari de drept. Rezultatele alegerii membrilor Comisiei de Licențiere au fost

aprobate unanim de către Comisia Specială alcătuită din 21 persoane. Membrii

Comisiei de Licențiere au fost aleși reclamanții, precum și avocații Vasile Guzun,

Viorel Grajdan și Alla Chebac.

La 25 septembrie 2015 Comisia Specială și-a încetat activitatea de drept odată

cu alegerea președintelui și secretarului Comisiei de Licențiere a profesiei de avocat,

moment în care ultima și-a început activitatea. Astfel, în perioada din 25 septembrie

2015 – 29 ianuarie 2016 Comisia de Licențiere și-a organizat și desfășurat activități

privind reorganizarea și îmbunătățirea mecanismului de accedere în profesie,

publicând toate hotărârile adoptate și subiectele discutate în cadrul ședințelor pe

pagina web www.avocatul.md la compartimentul Comisia de Licențiere; elaborarea

Regulamentului de activitate al Comisiei pentru asigurarea transparenței; elaborarea

de noi teste și subiecte după criterii noi și uniforme, în raport cu standardele impuse

în domeniu; colaborarea cu partenerii străini care și-au oferit suportul în asistența

membrilor la planul de activități preconizat în reformarea activității Comisiei de

Licențiere etc.

Evidențiază că, la 11 decembrie 2015 prin decizia Comisiei de Licențiere au fost

admiși în profesia de avocat 16 candidați în baza art. 10 din Legea cu privire la

avocatură și anume foști procurori și judecători ori doctori în drept, care beneficiază

de accedere privilegiată în avocatură. La 22 ianuarie 2016 încă 3 candidați au fost

admiși în profesia de avocat în baza art. 10 al Legii cu privire la avocatură.

La 04 ianuarie 2016 avocatul Ion Vîrlan, a depus la Consiliul UA o contestație.

Membrii Comisiei de Licențiere nu au fost invitați să participe la examinarea

2

contestației și nici nu au avut acces la aceasta, făcând cunoștință cu contestația

depusă abia după adoptarea Hotărârii Consiliului din 29 ianuarie 2016.

Subliniază că cererea lui Ion Vîrlan a fost depusă tardiv, în condițiile în care

primul act administrativ Hotărârea Consiliului UA din 26 iunie 2015 se contestă în

termen legal de 15 zile de la comunicare, iar al doilea, Hotărârea Comisiei Speciale

din 22 septembrie 2015 se contestă în termen de 30 zile de la comunicare.

Consiliul UA a anulat la 29 ianuarie 2016 propria hotărâre din 26 iunie 2015 și

Hotărârea Comisiei Speciale din 22 septembrie 2015.

Potrivit art. 43 alin. (12) din Statutul profesiei de avocat, hotărârile adoptate de

Consiliul Uniunii Avocaților sunt obligatorii. Caracterul obligatoriu este opozabil

Consiliului însăși. Deși hotărârile menționate, la data anulării retroactive a acestora,

erau acte consumate, totuși Consiliul UA a intervenit abuziv peste mai mult de 7

luni de la adoptare asupra unei hotărâri proprii, perfect legale și peste mai mult de 4

luni asupra unei Hotărâri perfect legale a Comisiei speciale. Nici o prevedere legală

nu oferă Consiliului UA o atare prerogativă. Consideră că nu există temei legal de

revocare a persoanelor alese în Comisia de Licențiere, deoarece actul de numire deja

s-a realizat, iar anularea ulterioară a actului de numire nu produce vreun efect asupra

mandatului.

A specificat că hotărîrea contestată este emisă de CoUA în condițiile în care au

fost deja respinse mai multe contestări similare, adresate de alte persoane pe același

temei, aceluiași Consiliu UA.

Reieșind din cele menționate, consideră Hotărârea Consiliului UA din 29

ianuarie 2016 ilegală în fond, emisă contrar prevederilor legii, cu încălcarea

competenței și cu încălcarea procedurii stabilite.

Solicită reclamanții anularea Hotărârii Consiliului Uniunii Avocaților din 29

ianuarie 2016 în partea privind – admiterea parțială a cererii de revizuire a dlui

Vîrlan Ion și anularea hotărârii CoUA din 26 iunie 2015 privind numirea Comisiei

Speciale pentru alegerea membrilor Comisiei de Licențiere a profesiei de avocat;

anularea hotărârii Comisiei Speciale privind alegerea membrilor Comisiei de

Licențiere din 22 septembrie 2015 privind alegerea și validarea rezultatelor alegerii

membrilor Comisiei de Licențiere; anunțarea unui nou concurs pentru alegerea

membrilor Comisiei de Licențiere; a numi o Comisie Specială pentru alegerea

membrilor Comisiei de Licențiere.

Prin încheierea protocolară din 13 mai 2016 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani au fost atrași în calitate de intervenienți accesorii membrii comisiei de

licențiere Artur Airapetean, Ion Căpățînă, Ludmila Spînu, Alla Chebac, Tudor

Coadă, Petru Drăguță, Vasile Guzun, Lucian Rogac, Adrian Tăbîrță, Eugeniu

Tetelea, Gheorghe Vlas, Gheorghe Ulianovschi, Viorel Grajdian, Procopie Zaharia.

Prin hotărârea din 28 iunie 2016 a Judecătoriei Rîșcani, mun.Chișinău, s-a admis

integral cererea de chemare în judecată, s-a anulat hotărîrea Consiliului Uniunii

Avocaților din 29 ianuarie 2016 în partea privind admiterea parțială a cererii de

revizuire a d-lui Ion Vîrlan și anularea hotărîrii Consiliului Uniunii Avocaților din

26 iunie 2015 privind numirea Comisiei Speciale pentru alegerea membrilor

Comisiei de Licențiere a profesiei de avocat; anularea hotărîrii Comisiei Speciale

privind alegerea membrilor Comisiei de Licențiere din 22 septembrie 2015 privind

alegerea și validarea rezultatelor alegerii membrilor Comisiei de Licențiere;

anunțarea unui nou concurs pentru alegerea membrilor Comisiei de Licențiere;

numirea unei Comisii Speciale pentru alegerea membrilor Comisiei de Licențiere.

3

Prin decizia din 14 decembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de către Uniunea Avocaților din Republica Moldova și Eugen Tetelea, cu

menținerea hotărîrii Judecătoriei Rîșcani, mun.Chișinău din 28 iunie 2016.

Prin decizia din 24 mai 2017 a Curții Supreme de Justiție s-a admis recursurile

declarate de avocatul Sergiu Barbăneagră în interesele Uniunii Avocaților din

Republica Moldova și Eugeniu Tetelea, s-a casat decizia Curții de Apel Chișinău din

14 decembrie 2016 și hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun.Chișinău din 28 iunie

2016, cu trimiterea cauzei la rejudecare la Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani în alt

complet de judecată.

Prin încheierea din 21 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani a fost

atras în calitate de intervenient accesoriu de partea pîrîtului Ion Vîrlan.

Prin hotărîrea din 16 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani s-a

admis cererea de chemare în judecată depusă de reclamanți.

S-a anulat hotărîrea Consiliului Uniunii Avocaților din Republica Moldova din

29 ianuarie 2016 în partea ce ține de admiterea parțială a cererii de revizuire a d-lui

Ion Vîrlan și anularea hotărîrii Consiliului Uniunii Avocaților din 26 iunie 2015

privind numirea Comisiei Speciale pentru alegerea membrilor Comisiei de

Licențiere a profesiei de avocat; anularea hotărîrii Comisiei Speciale privind

alegerea membrilor Comisiei de Licențiere din 22 septembrie 2015 privind alegerea

și validarea rezultatelor alegerii membrilor Comisiei de Licențiere; anunțarea unui

nou concurs pentru alegerea membrilor Comisiei de Licențiere; numirea unei

Comisii Speciale pentru alegerea membrilor Comisiei de Licențiere ca ilegală.

Pentru a decide astfel, instanța de fond cu referire la pretenția reclamanților cu

privire la anularea hotărârii Consiliului Uniunii Avocaților din 29 ianuarie 2016 în

partea privind admiterea parțială a cererii de revizuire a dlui Vîrlan Ion și anularea

hotărîrii Consiliului Uniunii Avocaților din 26 iunie 2015 privind numirea Comisiei

speciale pentru alegerea membrilor Comisiei de licențiere a profesiei de avocat, a

reținut că, Comisia de licențiere a profesiei de avocat este una dintre comisiile

Uniunii Avocaților, activitatea căreia este independentă de Uniunea Avocaților și

organele sale de conducere. Astfel, spre deosebire de Comisia pentru etică și

disciplină, membrii căreia sunt aleși și revocați de către Congresul Uniunii

Avocaților (art. 37 lit. a) din Legea cu privire la avocatură), membrii Comisiei de

licențiere a profesiei de avocat sunt aleși de către o comisie specială, numită în acest

sens de Consiliul Uniunii Avocaților (art. 43, alin. (2) din Legea cu privire la

avocatură). Consacrarea legală în Legea cu privire la avocatură a procedurii de

desemnare a membrilor Comisiei de licențiere a profesiei de avocat constituie o

garanție a independenței acestora și a exercitării cu imparțialitate a atribuțiilor ce le

revin conform Legii cu privire la avocatură, care la rîndul ei nu reglementează sub

nici o formă posibilitatea revocării de către organele de conducere a Uniunii

Avocaților a membrilor Comisiei de licențiere a profesiei de avocat. Astfel

reclamanții au fost aleși legal în calitate de membri ai Comisiei de licențiere a

profesiei de avocat, în baza unui concurs public, transparent. Totodată, prin

hotărîrea Consiliului Uniunii Avocaților din Republica Moldova din 26 iunie 2015

privind numirea Comisiei Speciale pentru alegerea membrilor Comisiei de licențiere

a profesiei de avocat s-au desemnat membrii acestei comisii, care și-a încheiat

activitatea odată cu alegerea membrilor Comisiei de licențiere a profesiei de avocat.

Corespunzător, prin hotărîrea Consiliului Uniunii Avocaților din Republica

Moldova din 26 iunie 2015 privind numirea Comisiei Speciale pentru alegerea

4

membrilor Comisiei de licențiere a profesiei de avocat și-a consumat definitiv

efectele, iar situația juridică apărută în rezultatul producerii acestor efecte, a devenit

irevocabilă, rezultatele alegerii membrilor Comisiei de licențiere a profesiei de

avocat devenind cunoscute în rîndul avocaților prin publicare pe site-ul oficial al

Uniunii Avocaților.

În atare circumstanțe prin anularea Hotărîrii Consiliului Uniunii Avocaților din

Republica Moldova din 26 iunie 2015 privind numirea Comisiei Speciale pentru

alegerea membrilor Comisiei de licențiere a profesiei de avocat și anularea hotărîrii

Comisiei Speciale privind alegerea membrilor Comisiei de licențiere din 22

septembrie 2015 privind alegerea și validarea rezultatelor alegerii membrilor

Comisiei de licențiere, după o perioadă îndelungată de timp în cadrul căreia deja

Comisia de licențiere a început activitatea, contravine principiului securității

raporturilor juridice.

Totodată, irevocabilitatea mandatului membrilor Comisiei de licențiere a

profesiei de avocat presupune faptul că nici un organ de conducere al Uniunii

Avocaților nu poate revoca mandatul membrului Comisiei de licențiere a profesiei

de avocat, atît timp cît acesta nu a expirat, iar în cazul dacă membrul Comisiei de

licențiere a profesiei de avocat, în virtutea unor circumstanțe obiective sau

subiective nu mai dorește să dețină această calitate, el poate să-și dea demisia. În

situația în care membrul Comisiei de licențiere a profesiei de avocat, ales în mod

legal în această calitate, are intenția de a-și duce la bun sfîrșit mandatul încredințat

de Comisia specială pentru alegerea membrilor Comisiei de licențierea profesiei de

avocat și corespunde întru totul exigențelor stabilite de lege pentru ocuparea acestei

funcții, este interzisă revocarea acestuia din funcție, or Legea cu privire la avocatură

nu reglementează o asemenea posibilitate.

Instanța a menționat că prin Hotărîrea Consiliului Uniunii Avocaților din

Republica Moldova din 29 ianuarie 2016, de facto, s-a revocat mandatul membrilor

Comisiei de licențiere a profesiei de avocat, iar ca efect a încetat și mandatul lor de

membri ai acestei Comisii, contrar normelor constituționale și legale care impun

respectarea termenului mandatului membrilor Comisiei de licențiere decurge din

rațiunea asigurării independenței persoanelor respective față de acei care au votat

pentru alegerea sau numirea lor, precum și față de organele de conducere ale

Uniunii Avocaților, or în cazul dat, hotărîrea Consiliului Uniunii Avocaților din 29

ianuarie 2016 a fost emisă fără a lua în considerație aceste argumente.

Instanța a evidențiat că hotărîrea Consiliului Uniunii Avocaților din 29 ianuarie

2016 nu a fost motivată, încălcînd în așa mod și prevederile art. 43 alin. (10) din

Statutul profesiei de avocat. Nemotivarea unei hotărîri, în condițiile în care un act

normativ prevede necesitatea motivării, reprezintă un fapt ilegal, care privează

persoanele vizate de hotărîre să exercite efectiv dreptul de a o contesta. Astfel

hotărîrea Consiliului Uniunii Avocaților din 29 ianuarie 2016, în partea contestată

de către reclamanți, este ilegală în fond și emisă contrar prevederilor legii, ceea ce

constituie temei incontestabil de anulare a acesteia prin prisma prevederilor art. 26

din Legea contenciosului administrativ.

Instanța a concluzionat că reieșind din prevederile art. 39 li.a)–o) din Legea cu

privire la avocatură, nu rezultă sub nici o formă competența Consiliului Uniunii

Avocaților de a anula hotărîrile Comisiei speciale privind alegerea membrilor

Comisiei de licențiere a profesiei de avocat, și nici revocarea din funcție a

membrilor Comisiei de licențiere a profesiei de avocat, fără vreun motiv.

5

Astfel, la adoptarea hotărîrii din 29 ianuarie 2016, în partea contestată de către

reclamanți, Consiliul Uniunii Avocaților din Republica Moldova și-a depășit

atribuțiile stabilite în art. 39 din Legea cu privire la avocatură, ceea ce constituie

temei suplimentar de anulare a acesteia.

Cu referire la pretenția reclamanților cu privire la anularea hotărârii în partea

privind anularea hotărârii Comisiei Speciale privind alegerea membrilor Comisiei de

Licențiere din 22 septembrie 2015 privind alegerea și validarea rezultatelor alegerii

membrilor Comisiei de Licențiere, instanța a reținut că adoptarea hotărîrii contestate

nu a fost precedată de înștiințarea legală a membrilor Comisiei de Licențiere, și nu

s-a acordat acestora posibilități de a participa la ședința Consiliului Uniunii

Avocaților din 29 ianuarie 2016, la care s-a pus în discuție cererea lui Ion Vîrlan,

astfel fiind admisă o încălcare de procedură esențială, care afectează în mod evident

legalitatea hotărîrii. Totodată hotărîrea contestată nu le-a fost adusă reclamanților la

cunoștință în formă motivată, încălcîndu-se prevederile art. 43 alin. (10) din Statutul

profesiei de avocat. Lipsa transparenței la adoptarea hotărîrii contestate denotă

faptul că au fost admise grave încălcări de procedură, ceea ce constituie temei de

anulare a acesteia în baza art. 26 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului

administrativ.

Instanța a conchis că, din moment ce s-a constatat caracterul ilegal al hotărîrii

Consiliului Uniunii Avocaților din Republica Moldova din data de 29 ianuarie 2016

în partea ce se referă la anularea hotărîrii Consiliului Uniunii Avocaților din 26 iunie

2015 privind numirea Comisiei Speciale pentru alegerea membrilor Comisiei de

licențiere a profesiei de avocat și anularea hotărârea Comisiei Speciale privind

alegerea membrilor Comisiei de licențiere din 22 septembrie 2015 privind alegerea

și validarea rezultatelor alegerii membrilor Comisiei de licențiere, nu s-a justificat

sub nici o formă adoptarea părții din hotărîre prin care s-a decis de a anunța un nou

concurs pentru alegerea membrilor Comisiei de licențiere și a numi o Comisie

Specială pentru alegerea membrilor Comisiei de licențiere.

Instanța a menționat că, în procesul examinării cauzei, pîrîtul nu a făcut dovada

legalității actului contestat, și drept urmare, nu și-a executat obligația de a

demonstra legalitatea acestuia. Nu a fost prezentată nici o probă directă, pertinentă

și admisibilă prin care s-ar combate probele și argumentele prezentate de reclamanți.

Totodată, de către pîrît nu a fost invocată nici o normă dintr-un act legislativ la care

raportând actul contestat, instanța de judecată ar fi avut posibilitatea de a nu aplica

prevederile art. 26 alin. (1) lit. a), b) sau c) din Legea contenciosului administrativ.

Prin decizia din 31 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelurile

declarate de către Uniunea Avocaților din Republica Moldova și Airapetean Artur,

Căpățînă Ion, Spînu Ludmila, Chebac Ala, Coadă Tudor, Drăguță Petru, Guzun

Vasile, Rogac Lucian, Tăbîrță Adrian, Tetelea Eugeniu, Vlas Gheorghe, și s-a casat

hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 16 februarie 2018, fiind adoptată

o hotărâre nouă prin care acțiunea înaintată de Eni Oleg, Furtună Iulia, Martin

Daniel, Mihailov-Moraru Veronica, Postu Ion, Tîșcic Feodosia, Urschi Laura, Belei

Elena către Uniunea Avocaților din Republica Moldova, intervenienți accesorii

Airapetean Artur, Căpățînă Ion, Spînu Ludmila, Chebac Ala, Coadă Tudor, Drăguță

Petru, Guzun Vasile, Rogac Lucian, Tăbîrță Adrian, Tetelea Eugeniu, Vlas

Gheorghe, Ulianovschi Gheorghe, Grajdan Viorel, Zaharia Procopie, Vîrlan Ion

privind anularea hotărârii Consiliului Uniunii Avocaților din 29 ianuarie 2016, s-a

respins.

6

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că potrivit Legii cu privire la

avocatură nr.1260-XV din 19 iulie 2002, hotărârea Consiliului Uniunii Avocaților

din 29 ianuarie 2016 a fost emisă de un organ competent, în limitele împuternicirilor

acordate prin lege. Or, fiind organ emitent a hotărârii din 26 iunie 2015, Consiliul

Uniunii Avocaților a dispus de prerogativa legală de anulare a propriei hotărâri, în

baza cererii depuse de o persoană interesată.

La caz, Consiliul Uniunii Avocaților, acționând în corespundere cu prevederile

art. 15 alin. (2) lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr.793-XIV din 10

februarie 2000, examinând cererea prealabilă a conchis asupra temeiniciei acesteia,

anulând actul administrativ contestat. Legalitatea și oportunitatea actului

administrativ sunt controlate de autoritățile emitente, după caz, cele ierarhic

superioare, care au dreptul de revocare, respectiv de anulare a actelor administrative

ilegale și inoportune, drept de care a dispus Consiliul Uniunii Avocaților în speța

dată.

Colegiul Civil a notat că, partea reclamantă nu a probat faptul că actul

administrativ contestat, la caz, hotărârea Consiliului Uniunii Avocaților din 29

ianuarie 2016 ar fi fost emisă de un organ neîmputernicit sau cu încălcarea

prevederilor legale. Or, nici din acțiunea reclamanților, nici din declarațiile acestora,

nu poate fi stabilit căror norme legale contravine actul emis de Consiliul Uniunii

Avocaților, alegațiile părții reclamante fiind declarative.

La 18 ianuarie 2019 Oleg Eni, Iulia Furtună, Daniel Martin, Veronica

Mihailov-Moraru, Ion Postu și Feodosia Tîșcic au declarat recurs solicitând casarea

deciziei din 31 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, cu menținerea hotărîrii

din 16 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

În susținerea recursului au invocat prevederile art. 432 alin. (2) lit. c), alin. (4)

Cod de procedură civilă.

În motivarea recursului au indicat că instanța de apel prin sintagma din pct. 72 al

deciziei: „partea reclamantă nu a probat faptul că actul administrativ contestat… ar

fi fost emis de un organ neîmputernicit sau cu încălcarea prevederilor legale”, a

interpretat eronat legea și anume art.24 alin. (3) al Legii contenciosului

administrativ. Astfel instanța de apel a notat că sarcina probațiunii în ceea ce ține de

competența Consiliului Uniunii Avocaților de a emite actul administrativ, ar reveni

reclamanților, or competențele Consiliului Uniunii Avocaților sunt stabilite de lege,

iar sarcina probațiunii legalității actului emis cade pe seama pîrîtului.

La fel instanța de apel a indicat că „or, nici din acțiunea reclamanților, nici din

declarațiile acestora nu poate fi stabilit căror norme legale contravine actul emis de

Consiliul Avocaților, alegațiile părților fiind declarative”. Reclamanții au indicat

temeiurile de drept ce duc la nulitatea actului administrativ contestat, iar instanța de

apel, cercetând cu diligență materialele cauzei și ascultând argumentele părților

urma să se expună asupra acestora, însă le-a ignorat.

Temeiurile nulității hotărîrii Consiliului Uniunii Avocaților din 29 ianuarie 2016

sunt următoarele: hotărîrea nu este motivată, adică nu conține raționamentele

Consiliului ce au dus la soluția emisă; nu au fost prezentate înscrisuri cu valoare

probantă drept dovadă a legalității actului contestat, care ar indica motivele cererii

avocatului Ion Vîrlan și care argumente au fost reținute sau respinse de Consiliul

Uniunii Avocaților în favoarea emiterii hotărîrii din 29 ianuarie 2016; a fost admisă

o cerere vădit tardivă contrar prevederilor art. 43 alin. (11), (13) din Statutul

profesiei de avocat și art.14, 26 alin. (1) lit.a) din Legea contenciosului

7

administrativ; contrar prevederilor art. 30 al Legii cu privire la avocatură, Consiliul

neavînd competență legală a anulat o hotărîre, prin ce a depășit atribuțiile stabilite;

nici legea cu privire la avocatură, nici Statutul Profesiei de avocat nu prevede

revocarea membrilor Comisiei de licențiere a profesiei de avocat, mandatul

membrului fiind irevocabil; hotărîrea nu a fost comunicată reclamanților contrar

prevederilor art.43 alin. (10) din Statutul Profesiei de avocat, or aceasta viza direct

interesele lor; pe site-ul Uniunii Avocaților a fost indicat că hotărîrea a fost adoptată

din propria inițiativă, fapt ce atestă lipsa transparenței decizionale, așa cum hotărîrea

a fost emisă la cererea lui Ion Vîrlan.

Au indicat că instanța de apel eronat a interpretat art. 2 și 3 al Legii

contenciosului administrativ, or Vîrlan Ion urma să indice esența încălcării

drepturilor sale recunoscute prin lege. În cazul dat careva drepturi a terțului Vîrlan

Ion, care ar fi recunoscute prin lege nu au fost vătămate, instanța de apel examinînd

legalitatea actului administrativ, de fapt nici nu a supus verificării temeiului

adresării lui Ion Vîrlan, pretinsul drept vătămat prin actele anulate de Consiliu,

neefectuînd astfel cercetarea multiaspectuală, completă a tuturor probelor din dosar

în ansamblul și interconexiunea lor.

Important este și faptul că deși cererea de apel a fost semnată doar de o parte din

persoanele care au declarat apel, lipsind semnăturile lui Chebac Ala și Guzun

Vasile, instanța de apel a admis apelurile declarate de toate persoanele indicate în

antet. Însă conform proceselor-verbale a ședințelor de judecată la Curtea de Apel

Chișinău Chebac Ala și Guzun Vasile în ședință nu s-au prezentat, nu au depus

cerere în sensul susținerii sau nu a apelului, iar instanța de apel și-a depășit limitele

apelului supus examinării.

Au indicat că instanța de apel a admis apelurile declarate fără a-și motiva soluția

în măsura în care s-a limitat la citarea normelor de drept și concluzionând că actul

contestat este legal, iar acțiunea în anulare neîntemeiată, astfel nefiind oferite

argumente în susținerea poziției instanței de apel, se atestă lipsa temeiurilor de

casare a hotărîrii primei instanțe.

Decizia instanței de apel sub aspect complex conține termeni vagi și noțiuni

largi, fără a fi făcută legătură logico-juridică cu circumstanțele cauzei, fiind

interpretate eronat norme de drept material, fiind însușite argumentele apelanților,

fără a se da răspuns din ce temei se concluzionează ilegalitatea hotărîrii primei

instanțe.

Completul reține că prezentul litigiu a fost soluționat în baza Legii

contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018, a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova, care în conformitate cu art. 257 alin. (1) Cod administrativ a

intrat în vigoare la 01 aprilie 2019, iar potrivit alin. (2), la data intrării în vigoare a

prezentului cod se abrogă Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10

februarie 2000.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) Cod administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate pînă la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în

contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare pînă la

intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

8

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, însă rezultînd din

aceeași normă legală, Completul va examina admisibilitatea cererii de recurs prin

prisma prevederilor Codului de procedură civilă, avînd în vedere că prezenta

procedură de contencios administrativ a fost inițiată pînă la intrarea în vigoare a

Codului administrativ.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului confirmă faptul că decizia din 31 octombrie 2018 a Curții

de Apel Chișinău a fost expediată pentru cunoștință părților la proces la 19

noiembrie 2018 (f.d. 145).

Astfel, recursul declarat de Oleg Eni, Iulia Furtună, Daniel Martin, Veronica

Mihailov-Moraru, Ion Postu și Feodosia Tîșcic la 18 ianuarie 2019, a fost depus în

termenul prevăzut de lege.

În conformitate cu art. 439 alin. (2), (3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea

recursului se decide în lipsa acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin.(2).

La 10 februarie 2019 în adresa intimaților a fost expediată copia recursului

declarat de Oleg Eni, Iulia Furtună, Daniel Martin, Veronica Mihailov-Moraru, Ion

Postu și Feodosia Tîșcic, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței la

recurs.

La 14 mai 2019 Uniunea Avocaților din Republica Moldova, reprezentată de

avocatul Sergiu Barbăneagră, a depus referință pe marginea recursului declarat, prin

care solicită declararea ca fiind inadmisibil a recursului depus de Oleg Eni, Iulia

Furtună, Daniel Martin, Veronica Mihailov-Moraru, Ion Postu și Feodosia Tîșcic

împotriva deciziei din 31 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

Examinînd temeiurile recursului declarat de către Oleg Eni, Iulia Furtună,

Daniel Martin, Veronica Mihailov-Moraru, Ion Postu și Feodosia Tîșcic, în raport

cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil,

din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la

proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

9

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Oleg Eni, Iulia Furtună, Daniel

Martin, Veronica Mihailov-Moraru, Ion Postu și Feodosia Tîșcic nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurenților cu

soluția pronunțată de către instanța ierarhic inferioară și nu redă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respins.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute

în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei se precizează că, în contextul normelor procedurale

din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs

nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

10

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

Cît privește dreptul justițiabilului „de a fi auzit de o instanță”, garantat de art. 6

motiva o hotărîre judecătorească poate varia în funcție de natura deciziei în cauză (a

se vedea inter alia, Helle vs Finlanda, 19 decembrie 1997, parag.55; Hansen vs

Norvegia, 2 octombrie 2014, parag.71-74). De fapt în concepția instanței europene,

articolul 6 § 1 nu impune motivarea detaliată a deciziei unei instanțe de recurs, care

întemeindu-se pe dispozițiile legale specificate, respinge un recurs ca fiind „lipsit de

șanse de succes”, ceea ce s-a constatat în cazul de față (a se vedea, mutatis

mutandis, Papaioannou vs Grecia, 2 iunie 2016, parag.45 sau Baydar vs Olanda, 24

aprilie 2018, parag.46).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Oleg Eni, Iulia Furtună, Daniel Martin,

Veronica Mihailov-Moraru, Ion Postu și Feodosia Tîșcic.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) Cod administrativ, art.art. 270, 433 lit. a),

440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul depus de Oleg Eni, Iulia Furtună, Daniel

Martin, Veronica Mihailov-Moraru, Ion Postu și Feodosia Tîșcic.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Victor Burduh

11