3ra-663/19 — contestarea actului administrativ

3ra-663/19 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3ra-663/19

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul central (T. Avasiloaie)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Minciuna, V. Mihaila, V. Sîrbu)

ÎNCHEIERE

29 mai 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic

Judecătorii Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea cererii de recurs depusă de executorul judecătoresc

Ruslan Ciobanu și de reprezentantul acestuia, avocatul Iuri Sorochin,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

executorul judecătoresc Ruslan Ciobanu împotriva Uniunii Naționale a Executorilor

Judecătorești cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 05 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de executorul judecătoresc Ruslan Ciobanu și a fost

menținută hotărârea din 26 iulie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul central, prin care

acțiunea a fost respinsă,

c o n s t a t ă:

La data de 10 noiembrie 2017, executorul judecătoresc Ruslan Ciobanu a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești

cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la data de 23 iunie 2017 Colegiul

disciplinar al executorilor judecătorești pe lângă Uniunea Națională a Executorilor

Judecătorești, examinând sesizările remise de către Lazarev Alexei și Consiliul UNEJ

au dispus emiterea deciziei prin care au fost admise parțial sesizările înaintate, fiind

constatată comiterea de către executorul judecătoresc Ciobanu Ruslan a abaterilor

disciplinare prevăzute de art. 21 alin. (2) lit. b2) și f) din Legea nr. 113 din 17.06.2010,

cu aplicarea executorului judecătoresc Ciobanu Ruslan a sancțiunii prevăzute de art. 24

alin. (1) lit. c) din Legea nr. 113 din 17.06.2010 cu privire la executorii judecătorești,

sub formă de amendă în mărime de 600 de unități convenționale.

A susținut reclamantul că, decizia Colegiului disciplinar al executorilor

judecătorești pe lîngă Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești din data de 23

iunie 2017 a fost recepționată la data de 11 octombrie 2017, decizia fiind recepționată

prin poșta electronică.

A afirmat că pârâtul nu dorește să țină cont de normele legale, care prevăd

activitatea executorului judecătoresc, și nu a ținut cont de prevederile art. art. 21, 24 al

1

Legii privind executorii judecătorești, care prevede în art. 24 că, sancțiunile disciplinare

se aplică în raport cu gravitatea faptei și constau în: a) avertisment, cu obligația de a se

instrui, pe cheltuială proprie, pe o durată de la 4 pînă la 8 ore academice; b) mustrare, cu

obligația de a se instrui, pe cheltuială proprie, pe o durată de la 8 pînă la 24 de ore

academice; c) amendă, d) suspendarea activității executorului judecătoresc pe un termen

de la o lună pînă la 6 luni: e) retragere a licenței.

A considerat că, la aplicarea sancțiunii, colegiul nu a ținut cont de prevederile

legale și de principiul proporționalității. A menționat că, Ordinul nr. 96 din 20.02.2017,

cu privire la aprobarea Regulamentului de activitate al Colegiului disciplinar al

executorilor judecătorești, în conținutul punctului 52 prevede expres că, examinarea

abaterilor disciplinare are la bază următoarele principii: prezumția nevinovăției -

executorul judecătoresc se prezumă a fi nevinovat, garantarea dreptului la apărare -

executorul judecătoresc are dreptul de a fi audiat, de a prezenta opinia, dovezi în

apărarea sa și de a fi asistat de un avocat sau un reprezentant; celeritatea procedurii

disciplinare - Colegiul este obligat sa examineze fără întârziere sesizarea, cu respectarea

drepturilor persoanelor implicate și a regulilor prevăzute de reglementările în vigoare;

gradualitatea și proporționalilatea sancțiunii aplicate - la examinarea abaterilor

disciplinare se asigură un raport echitabil între gravitatea abaterii, circumstanțele

săvârșirii acesteia și sancțiunea disciplinară aplicată, coroborată cu aplicarea anterioară

a altor sancțiuni disciplinare în privința aceluiași executor judecătoresc; unicitatea

sancțiunii - pentru o abatere disciplinară nu se poate aplica, decât o singură sancțiune

disciplinară; contradictorialitatea - fiecare parte trebuie să probeze faptele invocate, iar

sesizarea se examinează, reieșind din solicitările ce se conțin în ea.

Astfel, a indicat că Ordinul nr. 96 din 20.02.2017, cu privire la aprobarea

Regulamentului de activitate al Colegiului disciplinar al executorilor judecătorești,

prevede în conținutul punctului 53 că în timpul examinării în fond a sesizării, prezența

executorului judecătoresc este obligatorie. A mai indicat că, ordinul nr.96 din

20.02.2017, cu privire la aprobarea Regulamentului de activitate al Colegiului

disciplinar al executorilor judecătorești prevede în conținutul p.57 că, în cazul cînd, prin

votul membrilor Colegiului, s-a constatat existența abaterii disciplinare, executorului

judecătoresc i se aplică una din sancțiunile disciplinare prevăzute la art.24 alin.(1) din

Lege, luând în considerație următoarele elemente cumulative: caracterul și gravitatea

abaterii, împrejurările în care abaterea a fost săvîrșită, cauzele și consecințele abaterii,

gradul de vinovăție al executorului judecătoresc, conduita executorului judecătoresc,

impactul faptei asupra imaginii profesiei de executor judecătoresc.

A notat că, Colegiul disciplinar al Executorilor judecătorești de pe lîngă UNEJ a

invocat următoarele încălcări: încălcarea modului și a termenelor de comunicare a

actelor întocmite de executorul judecătoresc părților în procedura de executare și/sau

reprezentanților acestora art. 21 alin. (2) lit.b2) din Legea nr. 113 din 17.06.2010 cu

privire la executorii judecătorești, încălcarea gravă a Codului deontologic art. 21 alin.

(2) lit. l) din Legea nr. 113 din 17.06.2010 cu privire la executorii judecătorești.

Privitor la necomunicarea actelor de executare debitorului, a remarcat reclamantul

că încheierea privind aplicarea măsurii de asigurare a executării documentului

executoriu nr. 060p/a-10r/12 din 25.11.2015 a fost expediată inițial la organele

2

competente, prin poștă, pentru aplicarea acestor măsuri. Încheierea a fost expediată

destinatarilor responsabili de executarea acestei încheieri: Cadastru, CÎS, DDP. Reieșind

din caracterul măsurilor de asigurare, acestea nu pot fi aduse la cunoștință imediat

debitorului, în scopul de a evita acțiunile cu rea-credință din partea celui din urmă

exprimate prin înstrăinarea patrimoniului, eschivarea de la executare, crearea

impedimentelor etc.

A afirmat că, nici una din normele Codului de executare nu îl obligă să aducă la

cunoștință încheierea respectivă, cu atât mai mult să fie stabilit careva termen pentru

expedierea ei părților.

A susținut că, în acest sens, prevederile art. 63 și 67 din Codul de executare,

demonstrează faptul că legiuitorul nu a prevăzut obligația executorului judecătoresc de a

expedia încheierea cu privire la asigurarea executării părților și/sau careva termen fixat

pentru expedierea acesteia. Astfel, Colegiul a interpretat o norma care prevede un drept

al executorului judecătoresc cu o obligație, ceea ce nu este adevărat.

A menționat că, partea procedurii de executare nu este privată de a face cunoștință

cu actele de executare, dacă solicită acest lucru.

Cât privește încălcarea gravă a Codului deontologic, invocă faptul că Colegiul a

aplicat un act inexistent, din cauza că nu a fost publicat în Monitorul Oficial, ceea ce

contravine art. 76 din Constituția conform căruia: Legea se publică în Monitorul Oficial

al Republicii Moldova și intră in vigoare la data publicării sau la data prevăzută în textul

ei. Nepublicarea legii atrage inexistența acesteia”.

Cât privește încălcările invocate la capitolul Codului deontologic, explică că, actele

ce țin de preluarea procedurii de executare și a celor de continuare a executării silite nu

au fost comunicate debitorului întrucât acestea nu au fost emise. Procedura de executare

i-a fost transmisă lui în gestiune odată cu implementarea modificărilor sistemului de

executare silită care a avut loc în vara anului 2010. Procedurile de executare care se

aflau în gestiunea Oficiilor de executare ale Departamentului de executare al MJ au fost

transmise executorilor judecătorești prin act de predare conform ordinului Directorului

Departamentului de executare al Ministerului Justiției nr. 392 din 28.09.2010. Astfel,

procedura de executare nominalizată nr. 19-356r/10, i-a fost transmisă în gestiune prin

actul de predare din 29.09.2010 în baza actului de predare a preluat materialele

procedurii de executare conform cărora executarea documentului executoriu se află în

derulare.

A afirmat că, la acel moment nu era obligat să întocmească un act de preluare,

deoarece nu a primit un document executoriu prin strămutare de la careva executor

judecătoresc, iar actul de continuare a executării silite nu a fost emis întrucât executarea

documentului executoriu deja se află la această fază la momentul primirii procedurii. La

acel moment nici modificările Codului de Executare nu erau în vigoare. Art. 32 alin. (4)

din Codul de Executare a intrat în vigoare la 05.11.2010, odată cu publicarea în

Monitorul Oficial al RM Nr. 214-220. Autorii sesizării nu au menționat, la acest capitol,

conform căror norme califică faptele ce țin de necomunicarea actelor de executare. Ori

acuzațiile aduse trebuie să fie temeinice și să se bazeze pe normele legale. Invocarea

Colegiului privitor la admiterea neglijenței manifestată prin încălcarea obligației de

diligență este denaturată. Limitarea la acțiunile de citare a creditorului în viziunea sa a

3

fost deajuns pentru a stabili mersul executării documentului executoriu, implicit

executarea acestuia, iar întreprinderea cărorva alte acțiuni suplimentare nu a fost

necesară, deoarece creditorul a recunoscut privitor la executarea documentului

executoriu, iar alte solicitări din partea creditorului nu au parvenit.

Consideră reclamantul că, lipsește vinovăția la capitolul încălcării competenței,

întrucât referitor la schimbarea adresei juridice a întreprinderii de la care s-au efectuat

rețineri, a aflat doar în momentul în care acest fapt a fost invocat de debitor în petiția sa

din 01.12.2016. Nici una din părțile procedurii de executare nu a comunicat acest fapt și

nici însăși angajatorul care efectua reținerile din contul salariului debitorului, care a avut

obligația să informeze executorul judecătoresc (Oficiul de Executare Botanica la acel

moment) privitor la schimbarea adresei juridice. Această informație nu a fost

comunicată astfel încât la momentul primirii în gestiune a procedurii de executare nu a

cunoscut nici el despre acest fapt. Nu a cunoscut privitor la schimbarea adresei juridice

a întreprinderii și nici nu a avut de unde să cunoască întrucât la materialele procedurii

de executare lipsesc careva acte ce ar confirma acest fapt, nici părțile procedurii de

executare și nici angajatorul nu a comunicat acest fapt. Reieșind din cele menționate, a

considerat că în acțiunile/inacțiunile sale legate de competență lipsește elementul

esențial al răspunderii juridice, și anume vinovăția. Atragerea sa la răspundere pentru

asemenea faptă încalcă grav principiul răspunderii pentru fapte săvîrșite cu vinovăție,

ori răspunderea fără culpă nu este posibilă. Pe acest capăt de acuzare consideră că în

faptele sale lipsesc semnele componenței disciplinare.

A indicat că, prin încheierea nr. 060p/a-10r/12 din 24.05.2016 a dispus corectarea

încheierii privind încasarea cheltuielilor de executare din 29.12.2015. După examinarea

de către instanța de judecată a legalității încheierii privind corectarea erorilor și implicit

anularea acesteia, s-a conformat dispoziției instanței de judecată. La acest capitol, nu

este de acord cu învinuirile aduse de Consiliul UNEJ ce ține de încălcarea Codului

Deontologic. În această parte, a considerat că asistă la un caz de anulare a unui act al

executorului judecătoresc, act care a trecut controlul legalității prin intermediul instanței

de judecată conform art. 161-164 Cod de Executare al RM. În legătură cu faptul că acest

act a fost anulat de către instanța de judecată, a considerat calificarea faptelor sale ce se

referă la emiterea actului respectiv conform art. 21 alin. (2) lit. i) al Legii privind

executorii judecătorești drept ilegale.

De asemenea, a susținut reclamantul că Colegiul disciplinar al executorilor

judecătorești, contrar pct. 35 din Regulamentul de activitate al Colegiului disciplinar al

executorilor judecătorești și art. 21 alin. (1) din Legea privind executorii judecătorești

și-a atribuit funcțiile instanței de judecată. Colegiul disciplinar al executorilor

judecătorești, examinând o solicitare ce ține de competența instanței de judecată, și-a

depășit competențele legale, astfel, nu a ținut cont de prevederile pct. 35 din

Regulamentul de activitate a Colegiului disciplinar al executorilor judecătorești care

indică că, Colegiul nu va examina solicitările care țin de competența instanței de

judecată, competența altor organe și instituții sau care nu întrunesc prevederile art. 21

din Legea nr. 113 din 17 iunie 2010 privind executorii judecătorești. Colegiul

neântemeiat și-a atribuit competența instanței de judecată, ce derivă din prevederile art.

161 alin. (1), (2) din Codul de Executare.

4

A mai considerat că, Colegiul nu a luat în calcul nici termenul de prescripție

prevăzut de art. 211 alin. (1) al Legii privind executorii judecătorești și aplicarea corectă

în timp a acestei norme, în vigoare la data săvârșirii faptelor imputabile.

A susținut că, Colegiul disciplinar urma să înceteze procesul disciplinar, chiar dacă

a constatat careva fapte ce pot fi calificate drept încălcări disciplinare. În fapt, plângerea

s-a referit la acțiunile și inacțiunile (omisiunile) executorului judecătoresc Ciobanu

Ruslan ce țin de executarea documentului executoriu nr. 2- 456/06 din 06.03.2006 emis

de Judecătoria Centru privind încasarea de la debitorul Lazarev Alexei în beneficiul

creditorului Lazarev Stela a pensiei alimentare în mărime de 1/4 din salariul lunar și din

tot felul de venituri pentru întreținerea copilului minor născut la 21.04.1998.

A notat că, în procesul examinării cauzei au fost examinate acțiunile și inacțiunile

(omisiunile) executorului judecătoresc Ciobanu Ruslan cu mult peste termenul de

prescripție de tragere la răspundere disciplinară. Faptele invocate s-au produs în timp

începând cu anul 2010 și până la 24.05.2016. Documentul executoriu a fost transmis

executorului judecătoresc prin act de predare conform ordinului Directorului

Departamentului de executare al Ministerului Justiției nr. 392 din 28.09.2010. Odată cu

preluarea documentului executoriu, executorul judecătoresc a avut obligația de a

informa părțile procedurii de executare privitor la acest fapt. S-a stabilit faptul că

creditorul procedurii de executare a fost informat, însă debitorul a aflat despre preluarea

procedurii de executare și alte acte emise în cadrul procedurii de executare la

29.12.2015. Prin urmare, după data de 29.12.2015, executorului judecătoresc nu-i pot fi

imputate inacțiunile sau omisiunile ce țin de neinformarea debitorului privitor la actele

de executare, inclusiv referitoare la preluarea documentului executoriu. Astfel că, de la

data săvîrșirii faptelor incriminate și pînă la dala aplicării sancțiunii disciplinare au

trecut aproximativ un an jumate. Conform normei noi termenul de prescripție de tragere

la răspundere disciplinară a fost extins de la un an pînă la doi. Faptele invocate

executorului judecătoresc s-au produs sub acțiunea legii vechi, adică când termenul de

prescripție nu era mai mare de un an. Astfel că atragerea la răspundere disciplinară a

executorului judecătoresc conform termenului nou introdus de doi ani, ar încălca

principial neretroactivității legii și ar însemna înrăutățirea situației persoanei învinuite.

A afirmat că, Legea cu privire la executorii judecătorești nu conține norme ce ar

reglementa expres acțiunea în timp a termenului de tragere la răspundere disciplinară.

Totodată, prin metoda analogiei legii, denotă faptul că termenul de tragere la răspundere

disciplinară aplicabil acțiunilor și inacțiunilor (omisiunile) executorului judecătoresc

este cel de un an. Din acest motiv a considerat că Colegiul a avut obligația să înceteze

procesul disciplinar.

A indicat reclamantul că ultimul act întocmit de executorul judecătoresc în cadrul

procedurii de executare este încheierea nr. 060p/a-l0r/l2 din 24.05.2016 prin care a

dispus corectarea încheierii privind încasarea cheltuielilor de executare din 29.12.2015.

Și în acest caz realizează depășirea termenului de tragere la răspundere disciplinară

întrucât de la emiterea acestui act și până la aplicarea sancțiunii de către Colegiu

disciplinar a trecut mai mult de un an (24.05.2016- 23.06.2017). Pentru această faptă

este aplicabil termenul prevăzut de legislația în vigoare la momentul săvârșirii.

5

A susținut că, dacă petiționarul a cunoscut despre acțiunea sau inacțiunea

executorului judecătoresc pe care o califică drept încălcare disciplinară, atunci termenii

de tragere la răspundere a executorului judecătoresc nu poate fi mai mare de un an în

situația în care petiționarul nu a cunoscut despre acțiunea sau inacțiunea executorului

judecătoresc pe care o califică drept încălcare disciplinară, atunci termenul de tragere la

răspundere a executorului judecătoresc nu poate fi mai mare de doi ani. Prin urmare

termenul de un an se calculează din momentul cunoașterii acțiunii sau inacțiunii

executorului judecătoresc, iar termenul de doi ani din momentul săvîrșirii lor. În cazul

în care petiționarul Lazarev Alexei a aflat despre acțiunea sau inacțiunea sa pe care o

califică drept încălcare disciplinară la dala de 29.12.2015, iar atragerea la răspundere a

avut loc la 23.06.2017, atunci evident rezultă faptul că Colegiul Disciplinar a aplicat și

interpretat eronat și denaturat prevederile art. 211 alin. (1) al Legii privind executorii

judecătorești nr. 113 din 17.06.2010, atrăgîndu-l la răspundere peste termenul de

prescripție legal.

A solicitat reclamantul anularea deciziei Colegiului disciplinar al executorilor

judecătorești pe lîngă Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești din data de 23

iunie 2017 recepționată la data de 11 octombrie 2017, ca fiind ilegală și neîntemeiată.

Prin hotărârea din 26 iulie 2017a Judecătoriei Chișinău, sediul central, acțiunea

depusă de Ciobanu Ruslan a fost respinsă.

La data de 27 iulie 2018, executorul judecătoresc Ciobanu Ruslan a declarat apel,

solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii din 26 iulie 2017 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Central și emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

Prin decizia din 05 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de executorul judecătoresc Ruslan Ciobanu și a fost menținută hotărârea primei

instanțe.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că prin decizia Colegiului

disciplinar al executorilor judecătorești pe lîngă Uniunea Națională a Executorilor

Judecătorești nr. 81-165/639Dfa din 23 iunie 2017 s-a dispus aplicarea în privința

executorului judecătoresc Ciobanu Ruslan, în speță reclamantul, a sancțiunii prevăzute

de art. 24 alin. (1) lit.c) a din Legea cu privire la executorii judecătorești, sub formă de

amendă, în mărime de 600 unități convenționale (f.d.6-12).

Conform art. 24 alin. (1) și alin. (3) din Legea privind executorii judecătorești nr.

113 din 17 iunie 2010 (în vigoare la 01 octombrie 2015), sancțiunile disciplinare se

aplică în raport cu gravitatea faptei și constau în avertisment, mustrare, amendă,

suspendare a activității, retragere a licenței; în cazul constatării abaterii disciplinare

prevăzute la art. 21 alin. (2) lit. b1) și i), va fi aplicată sancțiunea disciplinară indicată în

prezentul articol la alin. (1) lit. d) sau e).

Conform prevederilor art. 21 alin. (2) lit. b ) și i) din aceeași Lege, executorul

judecătoresc va fi tras la răspundere disciplinară pentru acțiuni sau omisiuni care

contravin dispozițiilor stabilite de lege, cum ar fi încălcarea gravă a legislației,

constatarea incapacității profesionale, exprimată și prin anularea irevocabilă de către

instanța de judecată a unui număr de executări silite reprezentând 10% din dosarele de

executare sau a unor acte de executare, întocmite în cel mult 20% din dosarele de

executare, instrumentate într-un an calendaristic.

6

Conform pct.52 din Regulamentul de activitate al Colegiului disciplinar al

executorilor judecătorești, aprobat prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 96 din

20.02.2017, examinarea abaterilor disciplinare are la bază următoarele principii:

prezumția nevinovăției - executorul judecătoresc se prezumă a fi nevinovat, garantarea

dreptului la apărare - executorul judecătoresc are dreptul de a fi audiat, de a prezenta

opinia, dovezi în apărarea sa și de a fi asistat de un avocat sau un reprezentant;

celeritatea procedurii disciplinare - Colegiul este obligat sa examineze fără întârziere

sesizarea, cu respectarea drepturilor persoanelor implicate și a regulilor prevăzute de

reglementările în vigoare; gradualitatea și proporționalilatea sancțiunii aplicate - la

examinarea abaterilor disciplinare se asigură un raport echitabil între gravitatea abaterii,

circumstanțele săvârșirii acesteia și sancțiunea disciplinară aplicată, coroborată cu

aplicarea anterioară a altor sancțiuni disciplinare în privința aceluiași executor

judecătoresc; unicitatea sancțiunii - pentru o abatere disciplinară nu se poate aplica,

decât o singură sancțiune disciplinară; contradictorialitatea - fiecare parte trebuie să

probeze faptele invocate, iar sesizarea se examinează, reieșind din solicitările ce se

conțin în ea.

Astfel, instanța de apel a considerat că la examinarea cauzei disciplinare intentate

în privința executorului judecătoresc Ciobanu Ruslan, de către Colegiul disciplinar al

executorilor judecătorești pe lîngă Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești nu au

fost admise careva încălcări de ordin material sau procedural, iar sancțiunea disciplinară

a fost aplicată legal.

A mai reținut instanța de apel că, de către Colegiul disciplinar au fost constatate în

cadrul cauzei disciplinare acte/acțiuni și omisiuni ale executorului judecătoresc în

procedura de executare, precum: necomunicarea încheierii privind aplicarea măsurilor

de asigurare a executării, emisă la data de 25.11.2015 debitorului, calcularea

cheltuielilor de executare cu încălcarea prevederilor actelor normative, calificată de

prevederile Codului de Etică drept concurență neloială (încheierea privind corectarea

erorilor din 24.05.2016), neîntreprinderea acțiunilor prescrise de lege în vederea

identificării tuturor veniturilor debitorului, cît și neexercitarea controlului asupra

modului și cuantumului reținerilor din salariul debitorului, comportament prohibit de

normele deontologice, omisiune ce prezintă caracter de continuitate în cursul perioadei

cuprinse între data preluării în gestiune a dosarului de executare pînă la data solicitării

de la reprezentantul debitorului de a prezenta informația angajatorului referitor la

reținerile efectuate.

În temeiul celor expuse, instanța de apel a considerat întemeiată concluzia primei

instanțe cu privire la respingerea acțiunii înaintate de Ciobanu Ruslan.

La data de 31 martie 2019, executorul judecătoresc Ruslan Ciobanu și

reprezentantul acestuia, avocatul Iuri Sorochin, au depus cerere de recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de

apel și hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a

acțiunii.

În motivarea recursului au invocat că nu sunt de acord cu decizia instanței de apel,

deoarece instanța de apel nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele importante

pentru soluționarea justă a cauzei.

7

În acest sens a menționat recurentul că deși în cererea de chemare în judecată a

invocat că intimatul a aplicat un act inexistent, deoarece nu a fost publicat în Monitorul

Oficial al RM, ceea ce contravine art. 76 din Constituția RM, conform căruia Legea se

publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova și intră în vigoare la data publicării

sau la data prevăzută în textul ei, asupra cărui fapt instanța de judecată nu s-a pronunțat.

La fel, a indicat că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra argumentelor sale

privind pretenția Colegiului referitoare la necomunicarea actelor de executare

debitorului, deși a menționat că încheierea privind aplicarea măsurii de asigurare a

executării documentului executoriu a fost expediată inițial șa organele competente, prin

poștă, pentru aplicarea acestor măsuri.

A invocat recurentul că instanța de apel a aplicat eronat prevederile legale,

concluziile expuse în decizie sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei, totodată,

esența constatărilor instanței de apel sunt contradictorii, care afectează legalitatea

deciziei contestate și însuși conținutul unui proces echitabil.

La fel, a considerat că instanța de apel a comis încălcări de procedură care au dus

la soluționarea greșită a pricinii, în special instanța a apreciat arbitrar probele, iar erorile

comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

A mai susținut recurentul că, atât instanța de apel, cât și prima instanță nu au

determinat corect temeiul juridic al cererii de chemare în judecată, nu au constatat

esența încălcării drepturilor, libertăților sau a intereselor legitime ale reclamantului,t nu

a determinat natura juridică a pretențiilor acestuia și nu a elucidat circumstanțele care au

importanță pentru soluționarea justă a cauzei.

A susținut că, intimatul nu a luat în calcul nici termenul de prescripție prevăzut de

art. 211 alin. (1) al Legii privind executorii judecătorești și aplicarea corectă în timp a

acestei norme, în vigoare la data săvârșirii faptei imputabile.

La data de 23 mai 2019, Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești a depus

referință prin care a solicitat emiterea unei încheieri privind inadmisibilitatea cererii de

recurs.

Examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului, completul specializat în

cauze de contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

După cum rezultă din speță litigiul a fost soluționat în baza Legii contenciosului

administrativ nr. 793-XIV din data de 10 februarie 2000.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod intră în

vigoare la 01 aprilie 2019, iar potrivit alin. (2), la data intrării în vigoare a prezentului

cod se abrogă Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din data de 10 februarie

2000.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor

prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul

administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a

8

prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru

procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Prin urmare, completul specializat în cauze de contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

va aprecia condițiile de admisibilitate a recursului în conformitate cu prevederile art. 258

alin. (3) din Codul administrativ, adică conform reglementărilor anterioare intrării în

vigoare a Codului administrativ.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Curtea de Apel Chișinău a emis decizia contestată la 05 decembrie 2018, dar date

care ar confirma recepționarea acesteia de către recurent la dosar lipsesc.

Astfel, recursul depus la 21 martie 2019 este în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2, 3) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării

referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în

recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin.(2).

Examinând temeiurile recursului, completul specializat în cauze de contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține următoarele.

În conformitate cu prevederile art. 254 alin. (2) lit. a1) CPC, rămân irevocabile

hotărârile judecătorești emise în primă instanță, contestate cu apel, fără drept de recurs.

Reieșind din prevederile art. 429 alin. (1) CPC, pot fi atacate cu recurs deciziile

pronunțate de curțile de apel în calitatea lor de instanțe de apel, cât și hotărârile

pronunțate de curțile de apel.

Alineatul (4) lit. c) al aceluiași articol prevede că nu pot fi atacate cu recurs

deciziile emise de instanța de apel, fără drept de recurs.

Conform art. 24 alin. (7) din Legea nr. 113 din 17 iunie 2010 privind executorii

judecătorești, decizia Colegiului disciplinar poate fi contestată, fără a fi necesară

procedura prealabilă, în instanța de judecată în a cărei jurisdicție își are sediul Uniunea

Națională a Executorilor Judecătorești, în termen de 30 de zile de la comunicare, în

modul prevăzut la art. 231 alin. (6).

Hotărârea judecătorească se contestă cu apel în condițiile Codului de procedură

civilă. Deciziile instanței de apel nu se supun recursului, fiind definitive și irevocabile de

la pronunțare.

Iar, în conformitate cu prevederile art. 433 lit. a1) CPC, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus împotriva unui act ce nu se

supune recursului, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5).

9

Raportând la caz dispozițiile legale menționate, se constată cu certitudine că decizia

din 05 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost respinsă cererea de

apel depusă de executorul judecătoresc Ruslan Ciobanu și menținută hotărârea din 26

iulie 2017 a Judecătorie Chișinău sediul central, prin care acțiunea a fost respinsă, nu se

supune recursului, or, legiuitorul nu a prevăzut calea de recurs a unor astfel categorii de

decizii.

Ca urmare, completul specializat în cauze de contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera cererea de recurs depusă de executorul judecătoresc Ruslan

Ciobanu și de reprezentantul acestuia, avocatul Iuri Sorochin ca inadmisibilă, întrucât

ultimii au declarat recurs împotriva deciziei emise de instanța de apel, fără drept de

recurs.

Distinct de cele menționate, completul specializat în cauze de contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că, deși în dispozitivul deciziei din 05 decembrie 2018 a

Curții de Apel Chișinău este menționat că aceasta poate fi atacată cu recurs, mențiunea

dată nu poate substitui prevederile legale la capitolul dat, care nu prevăd calea de atac a

acestei decizii.

În conformitate cu art. 193, 195, 230, 258 alin. (3) ale Codului administrativ și art.

433 lit. a1) al Codului de procedură civilă, completul specializat în cauze de contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de executorul judecătoresc Ruslan Ciobanu și de reprezentantul

acestuia, avocatul Iuri Sorochin, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Mariana Pitic

Judecătorii Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

10