2ra-782/19 — constatarea nulității actelor juridice

2ra-782/19 — constatarea nulității actelor juridice (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-782/2019

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: N. Arabadji)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Minciuna, V. Sîrbu, V. Mihaila)

D E C I Z I E

29 mai 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

judecători Ala Cobăneanu

Svetlana Filincova

Victor Burduh

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de Ion Marinescu și de Svetlana Marinescu,

reprezentată de avocatul Iurii Bordeniuc,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Ion Marinescu și

Svetlana Marinescu împotriva lui Vitalii Stăvilă, Vladislav Ciorici, Ecaterinei

Pelivan, Anei Pînzari, Întreprinderii cu Capital Străin „Prime Capital” Societate cu

Răspundere Limitată, intervenient accesoriu notarul public Rodica Semionova cu

privire la constatarea nulității contractelor de cesiune a creanței și de vânzare-

cumpărare, înlăturarea obstacolelor prin evacuare și încasarea cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 05 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 04 octombrie 2016, Ion Marinescu și Svetlana Marinescu au depus cerere

de chemare în judecată împotriva lui Vitalii Stăvilă și Ecaterinei Pelivan cu privire

la înlăturarea obstacolelor prin evacuarea din bunul imobil și încasarea cheltuielilor

de judecată.

La 04 mai 2017, Ion Marinescu și Svetlana Marinescu, reprezentați de

avocatul Iurii Bordeniuc, au depus cerere de completare a temeiurilor și obiectului

acțiunii împotriva lui Vitalii Stăvilă, Vladislav Ciorici, Ecaterinei Pelivan, Anei

Pînzari și ÎCS ,,Prime Capital” SRL, prin care au solicitat constatarea nulității

contractului de cesiune a creanței din 17 august 2011, încheiat între ÎCS „Prime

Capital” SRL și Vladislav Ciorici, a contractului de vânzare-cumpărare nr. 27649

din 19 decembrie 2011, încheiat între Vladislav Ciorici și Ana Pînzari, autentificat

de notarul public Rodica Semionova, înlăturarea încălcărilor care nu sunt legate de

privarea de posesiune prin evacuarea lui Vitalii Stăvilă și Ecaterinei Pelivan cu

membrii familiei din bunul imobil situat în mun. Chișinău, XXXXX și încasarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii au indicat că prin contractul de împrumut nr.

IMP/369/09/2007 din 04 septembrie 2007, ÎCS „Prime Capital” SRL a acordat lui

1

Ion Marinescu un împrumut în sumă de 120 000 de dolari SUA, totodată, fiind

semnat și contractul de ipotecă nr. IP0/369/09/2007, prin care debitorul ipotecar a

fost de acord să constituie ipotecă asupra bunului imobil cu nr. cadastral XXXXX,

situat în mun. Chișinău, XXXXX, ce aparținea cu dreptul de proprietate privată lui

Ion Marinescu și Svetlanei Marinescu, contractul de ipotecă menționat fiind

autentificat notarial de notarul Andrei Bloșenco.

Reclamanții au relatat că, la 22 mai 2009, bunul ipotecat prin ordonanță

judecătorească a fost transmis în posesia ÎCS „Prime Capital” SRL cu drept de

vânzare ulterioară, în scopul executării obligațiilor și stingerii datoriilor lui Ion

Marinescu și Svetlanei Marinescu în sumă de 114 265,54 de dolari SUA. La fel, a

fost dispusă evacuarea forțată a tuturor persoanelor și bunurile acestora, fără

acordarea altui spațiu locativ, din încăperile transmise în posesia ÎCS „Prime

Capital” SRL.

Ulterior, la 17 august 2011, ÎCS „Prime Capital” SRL și Vladislav Ciorici au

încheiat contractul de cesiune a creanței, conform căruia cedentul a cedat

cesionarului toate drepturile sale de creditor și creditor-ipotecar pe care le avea față

de Ion Marinescu, ce rezultau din contractul de împrumut nr. IMP/369/09/2007 din

04 septembrie 2007, contractul de ipotecă nr. IPO/369/09/2007 din 04 septembrie

2007, autentificat notarial sub nr. 3775 și ordonanța judecătorească nr. 2p/o-

462/2009 din 22 mai 2009.

Totodată, reclamanții au afirmat că prin contractul nominalizat supra au fost

cedate nu numai drepturile de creditor, dar și drepturile de creditor-ipotecar, pe

care ÎCS „Prime Capital” SRL le avea față de Ion Marinescu, care au fost cedate

după emiterea ordonanței judecătorești.

Au relevat că deoarece prin contractul de cesiune a fost cedat și dreptul de

creditor-ipotecar, contractul de cesiune urma să fie încheiat în forma în care a fost

încheiat contractul de ipotecă, or, contractul de cesiune nu a fost autentificat

notarial. De asemenea, cedentul nu a notificat debitorul despre faptul că a cedat

creanța și nu i-a prezentat un înscris privitor la cesiune.

Reclamanții au notat că actul juridic menționat avea ca obiect înstrăinarea

bunurilor imobile și obligația de a asigura construcția unuia sau mai multor

apartamente, dar, contractele privind cesiunea drepturilor care rezultă din acestea

se autentifică notarial (art. 212 Cod civil și art. 40/6 a Legii nr. 1543 cadastrului

bunurilor imobile).

De altfel, au subliniat că prin contract se poate naște obligația de a se încheia

un contract. Forma stabilită pentru contract se aplică și pentru antecontract, iar

nerespectarea formei autentice atrage nulitatea actului juridic.

Prin urmare, reclamanții au considerat că contractul de cesiune a creanței

nominalizat este nul, din motivul nerespectării formei autentice stabilite de lege.

De asemenea, au susținut că contractul de cesiune a creanței din 17 august

2011 și contractul de vânzare-cumpărare din 19 decembrie 2011 contravin

normelor imperative a legii.

Reclamanții au indicat că la 19 decembrie 2011, Vladislav Ciorici nefiind

împuternicit de Ion Marinescu și Svetlana Marinescu și în urma înțelegerii

dolosive a încheiat cu Ana Pînzari contractul de vânzare-cumpărare a bunului

imobil situat în mun. Chișinău, XXXXX, autentificat de notarul public Rodica

Semionova și înregistrat cu nr. 27649.

2

Or, reclamanții au susținut că remiterea bunului nu a avut loc, deoarece Ana

Pînzari în realitate nu a primit de la Vladislav Ciorici bunul imobil indicat.

Totodată, au menționat că conform art. 207 Cod civil, actul juridic civil

încheiat fără cauză ori fondat pe o cauză falsă sau ilicită nu poate avea nici un

efect.

Astfel, au indicat că Vladislav Ciorici, la data semnării contractului, nu

deținea dreptul de proprietate asupra bunului imobil cu numărul cadastral

XXXXX, situat în mun. Chișinău, XXXXX, primul asumându-și obligațiunea

transmiterii patrimoniului viitor.

Reclamanții făcând referire la prevederile art. 674, 220, alin. (1) și art. 213,

alin. (1) din Codul civil, au considerat că contractul de vânzare-cumpărare a fost

încheiat fără intenția de a produce efecte juridice (actul juridic fictiv) care este nul,

deoarece nici Vladislav Ciorici și nici Ana Pînzari nu au înregistrat dreptul de

proprietate asupra bunului imobil litigios.

Mai mult au relevat că prin decizia din 23 februarie 2012 a Curții de Apel

Chișinău a fost anulată ordonanța din 22 mai 2009 și încetată procedura în

ordonanța, această decizie fiind irevocabilă și ca consecință încetează cu efect

retroactiv contractul de cesiune a creanței din 17 august 2011 și contractul de

vânzare-cumpărare din 19 decembrie 2011 din momentul încheierii.

La caz, reclamanții au afirmat că conform actului de constatare a faptelor din

12 noiembrie 2013, întocmit de executorul judecătoresc Nicolae Pașa, a fost stabilit

că în bunul imobil situat în mun. Chișinău, XXXXX, locuiesc Vitalii Stavilă și

Ecaterina Pelivan cu membrii familiei, neavând acordul reclamanților și nici un act

confirmativ, astfel, încălcând dreptul de proprietate a reclamanților. Acest fapt a

fost confirmat și prin răspunsul nr. 23547 din 04 decembrie 2013 a Inspectoratului

de Poliție Rîșcani.

Ion Marinescu și de Svetlana Marinescu au comunicat că Vitalii Stăvilă și

Ecaterina Pelivan au refuzat să elibereze benevol bunul imobil, motiv pentru care

s-au adresat cu acțiune în instanță.

Prin hotărârea din 15 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani a fost

admisă acțiunea; a fost constată nulitatea absolută a contractului de cesiune a

creanței din 17 august 2011 încheiat între ÎCS „Prime Capital” SRL și Vladislav

Ciorici; a fost constată nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare din

19 decembrie 2011, încheiat între Ion Marinescu și Svetlana Marinescu, din

numele cărora a acționat Vladislav Ciorici și Ana Pînzari, autentificat și înregistrat

de notarul public Rodica Semionova cu nr. 27648; a fost dispusă înlăturarea

obstacolelor prin evacuarea lui Vitalii Stăvilă și Ecaterinei Pelivan cu membrii

familiei din bunul imobil, situat în mun. Chișinău, XXXXX; a fost încasat în mod

solidar de la Vitalii Stăvilă, Ecaterina Pelivan, Ana Pînzari, Vladislav Ciorici în

beneficiul lui Ion Marinescu și Svetlanei Marinescu cheltuielile de judecată în

sumă de 100 de lei.

La 17 mai 2018, ÎCS „Prime Capital” SRL a depus cererea de apel și a

solicitat casarea hotărârii din 15 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani

cu emiterea unei hotărâri de respingere a acțiunii și încasare a cheltuielilor de

judecată.

La 31 mai 2018, Ana Pînzari, Ecaterina Pelivan și Vitalie Stăvilă, reprezentați

de avocatul Mihail Lupu, au depus cererea de apel, exprimându-și dezacordul cu

3

hotărârea primei instanțe, și solicitând casarea cesteia cu pronunțarea unei noi

hotărâri de respingere a acțiunii și încasare a cheltuielilor de judecată.

Prin decizia din 05 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-au admis

cererile de apel depuse de ÎCS „Prime Capital” SRL, Ana Pînzari, Vitalii Stăvilă,

Ecaterina Pelivan; s-a casat hotărârea din 15 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani și s-a emis o nouă hotărâre prin care: s-a respins ca neîntemeiată

cererea de chemare în judecată depusă de Ion Marinescu și Svetlana Marinescu

împotriva lui Vitalii Stăvilă, Vladislav Ciorici, Ecaterinei Pelivan, Anei Pînzari,

ÎCS „Prime Capital” SRL, intervenient accesoriu notarul public Rodica Semionova

cu privire la declararea nulității contractului de cesiune a creanței din 17 august

2011 și contractului de vânzare-cumpărare din 19 decembrie 2011, înlăturarea

obstacolelor prin evacuarea lui Vitalii Stăvilă și Ecaterinei Pelivan și încasarea

cheltuielilor de judecată; s-a încasat în mod solidar de la Ion Marinescu și Svetlana

Marinescu în beneficiul ÎCS „Prime Capital” SRL taxa de stat pentru instanța de

apel în sumă de 37 500 de lei.

Pentru a decide astfel, instanța de apel prin prisma art. 195, 199, 217 Cod civil

a reținut ca eronată concluzia primei instanțe precum că contractul de cesiune a

creanței încheiat la 17 august 2011 între ÎCS „Prime Capital” SRL și Vladislav

Ciorici a fost încheiat contrar prevederilor legale, deoarece nu a fost respectată

forma obligatorie și anume nu a fost autentificat notarial, deoarece prin contractul

de cesiune au fost cesionate inclusiv creanțele ce rezultă din contractul de ipotecă

pentru care nu a fost obligatorie forma notarială.

Corespunzător instanța de apel a menționat că obiectul principal al

contractului de cesiune a fost cesionarea creanțelor ce au rezultat din contractul de

împrumut, încheiat în formă simplă scrisă, iar contractul de ipotecă și ordonanța

judecătorească au fost emise cu titlu de acte accesorii care au trecut la cesionar

odată cu încheierea contractului de cesiune a creanței.

La 27 februarie 2019, Ion Marinescu și Svetlana Marinescu, reprezentată de

avocatul Iurii Bordeniuc, au declarat recurs prin care au solicitat casarea deciziei

instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel nu au constatat și

elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzei, a

aplicat eronat normele de drept material și procedural, a interpretat în mod eronat

legea.

Totodată, recurenții au specificat că consideră întemeiată și legală hotărârea

primei instanțe, din motiv că a elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru

soluționarea cauzei, a oferit apreciere justă probelor administrate și a aplicat corect

normele de drept material și procedural, hotărârea fiind în concordanță cu

prevederile art. 239-240 din Codul de procedură civilă.

În contextul prevederilor art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 05 decembrie 2018.

Materialele cauzei atestă expedierea participanților la proces a copiei deciziei

prin scrisoarea de însoțire din 06 decembrie 2018 (f.d. 155, Vol. II), însă lipsesc

date despre recepționarea acesteia de către participanții la proces.

Astfel, recursul declarat la 27 februarie 2019, este în termen.

4

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea

recursului se decide în lipsa acesteia.

La 25 martie 2019, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimaților

Vitalii Stăvilă, Ecaterina Pelivan, Ana Pînzari, Vladislav Ciorici, ÎCS „Prime

Capital” SRL și notarului Rodica Semionova, copia cererii de recurs depuse de Ion

Marinescu și Svetlana Marinescu, reprezentată de avocatul Iurii Bordeniuc,

împotriva deciziei din 05 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău (f.d. 172, Vol.

II).

Intimata ÎCS „Prime Capital” SRL, la 09 aprilie 2019, a depus referință, prin

care și-a exprimat dezacordul cu recursul înaintat și a solicitat respingerea ca

inadmisibilă a acestuia, considerând ca întemeiată decizia instanței de apel, iar,

ceilalți intimați nu și-a valorificat dreptul de a depune referință la recursul declarat

de Ion Marinescu și Svetlana Marinescu, reprezentată de avocatul Iurii Bordeniuc.

În conformitate cu art. 440 alin. (2) din Codul de procedură civilă, asupra

admisibilității recursului se decide fără prezența participanților la proces sau a

reprezentanților acestora, prin emiterea unei încheieri nemotivate despre care se

face o mențiune pe pagina web a Curții Supreme de Justiție.

Prin încheierea din 15 mai 2019 a Curții Supreme de Justiție recursul declarat

de Ion Marinescu și Svetlana Marinescu, reprezentată de avocatul Iurii Bordeniuc,

a fost considerat admisibil și a fost fixat spre examinare într-un complet de 5

judecători, în vederea examinării fondului recursului.

În conformitate cu art. 441 Codul de procedură civilă în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul

recursului.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recurs,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul urmează a fi admis cu casarea deciziei instanței de

apel și menținerea hotărârii primei instanțe, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul este în drept să caseze decizia instanței de apel și să

mențină hotărârea primei instanțe.

În concordanță cu art. 373 alin. (1)-(3) Cod de procedură civilă, instanța de

apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate,

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea

circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului,

instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea

primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță

pentru soluționarea cauzei, apreciază probele din dosar și cele prezentate

suplimentar în instanță de apel de către participanții la proces. În cazul în care

motivarea apelului nu cuprinde argumente sau dovezi noi, instanța de apel se

pronunță în fond, numai în temeiul celor invocate în primă instanță.

5

Din materialele cauzei rezultă că Ion Marinescu și Svetlana Marinescu

înaintând acțiune în judecată împotriva lui Vitalii Stăvilă, Vladislav Ciorici,

Ecaterinei Pelivan, Anei Pînzari și ÎCS ,,Prime Capital” SRL, au solicitat

constatarea nulității contractului de cesiune a creanței din 17 august 2011, încheiat

între ÎCS „Prime Capital” SRL și Vladislav Ciorici, a contractului de vânzare-

cumpărare nr. 27649 din 19 decembrie 2011, încheiat între Vladislav Ciorici și

Ana Pînzari, autentificat de notarul public Rodica Semionova, înlăturarea

încălcărilor care nu sunt legate de privarea de posesiune prin evacuarea lui Vitalii

Stăvilă și Ecaterinei Pelivan cu membrii familiei din bunul imobil situat în mun.

Chișinău, XXXXX și încasarea cheltuielilor de judecată.

Judecând prezenta cauză, prima instanță a ajuns la concluzia temeiniciei

acțiunii formulate de Ion Marinescu și Svetlana Marinescu, hotărând de a constata

nulitatea absolută a contractului de cesiune a creanței din 17 august 2011 încheiat

între ÎCS „Prime Capital” SRL și Vladislav Ciorici; a constata nulitatea absolută a

contractului de vânzare-cumpărare din 19 decembrie 2011, încheiat între Ion

Marinescu și Svetlana Marinescu, din numele cărora a acționat Vladislav Ciorici și

Ana Pînzari, autentificat și înregistrat de notarul public Rodica Semionova cu nr.

27648; a dispune înlăturarea obstacolelor prin evacuarea lui Vitalii Stăvilă și

Ecaterinei Pelivan cu membrii familiei din bunul imobil, situat în mun. Chișinău,

XXXXX; a încasa în mod solidar de la Vitalii Stăvilă, Ecaterina Pelivan, Ana

Pînzari, Vladislav Ciorici în beneficiul lui Ion Marinescu și Svetlanei Marinescu

cheltuielile de judecată în sumă de 100 de lei.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat cu apel de ÎCS „Prime

Capital” SRL, Ana Pînzari, Vitalii Stăvilă, Ecaterina Pelivan, instanța de apel a

casat hotărârea din 15 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și a emis o

nouă hotărâre prin care: a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată

depusă de Ion Marinescu și Svetlana Marinescu împotriva lui Vitalii Stăvilă,

Vladislav Ciorici, Ecaterinei Pelivan, Anei Pînzari, ÎCS „Prime Capital” SRL,

intervenient accesoriu notarul public Rodica Semionova cu privire la declararea

nulității contractului de cesiune a creanței din 17 august 2011 și contractului de

vânzare-cumpărare din 19 decembrie 2011, înlăturarea obstacolelor prin evacuarea

lui Vitalii Stăvilă și Ecaterinei Pelivan și încasarea cheltuielilor de judecată; a

încasat în mod solidar de la Ion Marinescu și Svetlana Marinescu în beneficiul ÎCS

„Prime Capital” SRL taxa de stat pentru instanța de apel în sumă de 37 500 de lei.

În susținerea soluției, instanța de apel a reținut ca eronată concluzia primei

instanțe precum că contractul de cesiune a creanței încheiat la 17 august 2011 între

ÎCS „Prime Capital” SRL și Vladislav Ciorici a fost încheiat contrar prevederilor

legale, deoarece nu a fost respectată forma obligatorie și anume nu a fost

autentificat notarial, deoarece prin contractul de cesiune au fost cesionate inclusiv

creanțele ce rezultă din contractul de ipotecă pentru care nu a fost obligatorie

forma notarială.

Corespunzător instanța de apel a menționat că obiectul principal al

contractului de cesiune a fost cesionarea creanțelor ce au rezultat din contractul de

împrumut, încheiat în formă simplă scrisă, iar contractul de ipotecă și ordonanța

judecătorească au fost emise cu titlu de acte accesorii care au trecut la cesionar

odată cu încheierea contractului de cesiune a creanței, respectiv la încheierea

contractului de cesiune nu a fost obligatorie autentificarea notarială.

6

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție analizând materialele anexate la dosar, în raport cu legislația în

vigoare ce guvernează raportul juridic litigios, a ajuns la concluzia că soluția

instanței de apel este neîntemeiată, deoarece a admis o examinare superficială și

arbitrară a litigiului dedus judecății, precum și a interpretat eronat materialul

probator administrat la dosar.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, săvârșirea

altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a

recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la

soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

La capitolul dat, Colegiul reține că prin contractul de împrumut nr.

IMP/369/09/2007 din 04 septembrie 2007, ÎCS „Prime Capital” SRL a acordat lui

Ion Marinescu un împrumut în sumă de 120 000 de dolari SUA (f.d. 69-80, Vol. I).

În aceiași zi, la 04 septembrie 2007, ÎCS „Prime Capital” SRL și Ion

Marinescu au semnat contractul de ipotecă nr. IP0/369/09/2007, prin care debitorul

ipotecar a fost de acord să constituie ipotecă asupra bunului imobil cu nr. cadastral

XXXXX, situat în mun. Chișinău, XXXXX, contractul de ipotecă fiind autentificat

notarial de notarul privat Andrei Bloșcenco.

Tot actele cauzei denotă că bunul ipotecat prin ordonanță judecătorească din

22 mai 2009 a fost transmis în posesia ÎCS „Prime Capital” SRL cu drept de

vânzare ulterioară, în scopul executării obligațiilor și stingerii datoriilor lui Ion

Marinescu și Svetlanei Marinescu în sumă de 114 265,54 de dolari SUA.

La fel, prin aceiași ordonanță judecătorească din 22 mai 2009 a fost dispusă

evacuarea forțată a tuturor persoanelor și bunurile acestora, fără acordarea altui

spațiu locativ, din încăperile transmise în posesia ÎCS „Prime Capital” SRL.

Ulterior, la 17 august 2011, ÎCS „Prime Capital” SRL și Vladislav Ciorici au

încheiat contractul de cesiune a creanței, conform căruia cedentul a cedat

cesionarului toate drepturile sale de creditor și creditor-ipotecar pe care le avea față

de Ion Marinescu, ce rezultau din contractul de împrumut nr. IMP/369/09/2007 din

04 septembrie 2007, contractul de ipotecă nr. IPO/369/09/2007 din 04 septembrie

2007, autentificat notarial cu nr. 3775 și ordonanța judecătorească nr. 2p/o-

462/2009 din 22 mai 2009.

Reieșind din cele relatate, Colegiul consideră întemeiată concluzia primei

instanțe prin care a indicat că conform contractului de cesiune au fost cedate nu

numai drepturile de creditor, dar și drepturile de creditor-ipotecar, pe care ÎCS

„Prime Capital” SRL le avea față de Ion Marinescu, cedate după emiterea

ordonanței judecătorești.

Așadar, conform art. 556, alin. (1) din Codul civil, o creanță transmisibilă și

sesizabilă poate fi cesionată de titular (cedent) unui terț (cesionar) în baza unui

contract. Din momentul încheierii unui astfel de contract, cedentul este substituit

de cesionar în drepturile ce decurg din creanță.

Totodată, în corespundere cu prevederile art. 556, alin. (5) din Codul civil,

cesiunea de creanță trebuie să fie încheiată în forma cerută pentru actul juridic în al

cărui temei s-a născut creanța cesionată.

7

În sensul normelor enunțate, urmează a reține că cesiunea de creanță este

contractul prin care un creditor (cedent) transmite dreptul său de creanță unei alte

persoane (cesionar). Creanța trebuie să fie transmisibilă și sesizabilă. Orice creanță

este, în principiu, transmisibilă, dacă legea sau părțile nu prevăd contrariul, caz în

care devine intransmisibilă sau incesibilă. Mai mult, din momentul realizării

cesiunii, cesionarul substituie creditorul originar (cedentul) în cadrul raportului

obligațional, devenind noul creditor. Întrucât legea nu face nici o precizare,

cesiunea poate fi făcută atât cu titlu oneros cât și cu titlu gratuit.

Or, este evident faptul că cesiunea de creanță va îmbrăca forma solicitată de

lege pentru actul juridic din care decurge creanța.

În principiu, această condiție privitoare la forma cesiunii este justificată. Dacă

pentru nașterea unui drept de creanță legea pretinde expres îndeplinirea unei

anumite condiții de formă (forma autentică notarială, spre exemplu), contractul de

cesiune va trebui să îmbrace și el aceeași formă, întrucât putem prezuma că

rațiunile existente pentru instituirea formei la nașterea creanței persistă și în cazul

cesiunii ei.

Reținând circumstanțele cauzei coroborate cu normele materiale precitate,

Colegiul constată că prima instanță corect a concluzionat că contractul de cesiune

încheiat la 17 august 2011, între ÎCS „Prime Capital” SRL și Vladislav Ciorici a

fost încheiat contrar prevederilor legii.

Pe când, contrar celor expuse supra, contractul de cesiune a creanței din 17

august 2011, a fost încheiat între ÎCS „Prime Capital” SRL și Ciorici Vladislav nu

în forma cerută pentru actul juridic în al cărui temei s-a născut creanța cesionată în

calitatea de creditor-ipotecar, adică în forma contractului de ipotecă nr.

IPO/369/09/2007 din 04 septembrie 2007, încheiat între ÎCS „Prime Capital” SRL

și Ion Marinescu, care a fost autentificat și înregistrat cu nr. 3775 de către notarul

privat Andrei Bloșenco, ci într-o formă scrisă fără autentificarea notarială a

acestuia.

Ori, conform art. 213, alin. (1) din Codul civil, nerespectarea formei autentice

atrage nulitatea actului juridic, iar conform art. 216, alin. (1) din Codul civil, actul

juridic este nul în temeiurile prevăzute de prezentul cod (nulitate absolută).

Totodată, în corespundere cu art. 220, alin. (1) și art. 221, alin. (1) din Codul

civil, actul juridic sau clauza care contravin normelor imperative sunt nule dacă

legea nu prevede altfel. Actul juridic încheiat fără intenția de a produce efecte

juridice (actul juridic fictiv) este nul.

Având în vedere circumstanțele menționate, prin prisma normelor precitate,

prima instanță întemeiat a considerat lipsite de temei argumentele expuse de

instanța de apel și apelanți, precum că obligația cesionată de ÎCS „Prime Capital”

SRL către Vladislav Ciorici își are temeiul în contractul de împrumut nr.

IMP/369/09/2007 din 04 septembrie 2007, contract care se încheie valabil în formă

simplă scrisă, și nu se impune obligatoriu forma autentică, iar contractul de ipotecă

nr. IPO/369/09/2007 din 04 septembrie 2017, în speță, apare drept act juridic

accesoriu față de actul juridic de bază (contractul de împrumut IMP/369/09/2007

din 04 septembrie 2007), ceea ce corespunde exigențelor art. 27 alin. (2) din Legea

cu privire la ipotecă și art. 558 alin. (2) din Codul civil (în vigoare la momentul

încheierii contractelor).

Întru fortificarea celor expuse urmează a reține că obiectul contractului de

cesiune din 14 august 2011 nu rezultă doar din contractul de împrumut, care

8

stipulează în pct. 3.12 că „garantarea executării obligațiilor va fi asigurată prin

instituirea ipotecii asupra imobilului...”, ci anume, cum se indică în contractul de

cesiune, toate drepturile de „... creditor-ipotecar pe care le are față de Ion

Marinescu, ce reies din contractul de ipotecă nr. IPO/369/09/2007 din 04

septembrie 2007, autentificat de notar cu nr. 3775.

Colegiul apreciază ca neîntemeiate și argumentele intimaților, precum că

prevederile art. 220 din Codul civil și art. 40 din Legea cadastrului bunului imobil

nu sunt aplicabile situației de față, în cazul în care obiect al contractului de cesiune

a fost transmiterea unei creanțe către un terț și nu înstrăinarea nemijlocită a unui

bun imobil, deoarece conform contractului de cesiune a creanței din 17 august

2011, ÎCS „Prime Capital” SRL a cedat lui Vladislav Ciorici toate drepturile sale

de creditor și creditor-ipotecar pe care le avea față de Ion Marinescu.

Acest fapt denotă cu certitudine, că obiect al contractului de cesiune a fost și

înstrăinarea bunului imobil, fapt realizat de către Vladislav Ciorici, care acționând

în nume propriu, în calitate de creditor-ipotecar, prin încheierea contractului de

vânzare-cumpărare din 19 decembrie 2011.

Mai mult, Colegiul învederează că ordonanța judecătorească nr. 2p/o-

462/2009 din 22 mai 2009 a fost anulată prin decizia din 23 februarie 2012 a Curții

de Apel Chișinău, fiind încetată procedura în ordonanță și explicat creditorului ÎCS

„Prime Capital” SRL că poate înainta pretenții debitorilor în procedura de

examinare a acțiunii civile.

Totodată, Colegiul notează că conform pct. 1.2. al contractului de cesiune a

creanței din 17 august 2011, a fost indicat că din momentul încheierii contractului

și înregistrării lui în registrul bunurilor imobile, cesionarul întră în drepturi depline

obținute prin acest contract și devine creditorul și creditorul-ipotecar față Ion

Marinescu și Svetlana Marinescu, fiind liber să gestioneze aceste drepturi după

cum crede de cuviință.

Contrar celor relatate, contractul de cesiune a creanței din 17 august 2011,

încheiat între ÎCS „Prime Capital” SRL, în calitate de cedent, și Vladislav Ciorici,

în calitate de cesionar, nu a fost înregistrat în Registrul bunurilor imobile.

În acest context, Colegiul consideră că întemeiat prima instanță a considerat

ca nefiind o probă pertinentă acordul adițional nr. 01 la contractul de cesiune a

creanței din 01 septembrie 2011, prezentat de ÎCS „Prime Capital” SRL, conform

căruia pct. 1.2. al contractului de cesiune a creanței din 17 august 2011 a fost expus

într-o redacție nouă, fiind exclusă necesitatea înregistrării contractului în registrul

bunurilor imobile (f.d. 224, Vol. I), în cazul în care acest acord a fost prezentat

abia după întrebarea instanței despre înregistrarea sau nu a contractului de cesiune

în Registrul bunurilor imobile.

Mai mult, reieșind din conținutul pct. 4 al acordului adițional, se atestă că

celelalte prevederi ale contractului de cesiune din 17 august 2011 au rămas

neschimbate, inclusiv pct. 2.1, care prevede că cedentul s-a obligat nu mai târziu de

5 zile din momentul încheierii de a informa în scris debitorul despre transmiterea

dreptului de creanță de la cedent la cesionar și de a îndrepta copia înștiințării către

cesionar, și pct. 4.2, care stipulează că toate modificările efectuate la prezentul

contract sunt valabile numai în cazul semnării de către părți a unui acord adițional,

care va fi o parte inseparabilă a prezentului contract.

Astfel, se deduce că cedentul, adică ÎCS „Prime Capital” SRL, urma să

informeze în scris debitorul, de rând cu contractul de cesiune a creanței, despre

9

acordul adițional nr. 01 din 01 septembrie 2011, însă debitorii Ion Marinescu și

Svetlana Marinescu nu au fost informați despre încheierea acordului adițional nr.

01 din 01 septembrie 2011 la contractul de cesiune a creanței din 17 august 2011.

Prin prisma normelor indicate coroborate cu actele cauzei se atestă cu

certitudine că, în speță, nu au fost prezentate probe, ce ar confirma legalitatea

actului contestat, în corespundere cu exigențele art. 121, 122 din Codul de

procedură civilă,

Așadar, prima instanță întemeiat a considerat ca întemeiat și capătul de cerere

cu privire la constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare din

19 decembrie 2011, încheiat de Ion Marinescu, Svetlana Marinescu, în numele

cărora a acționat Vladislav Ciorici, și de Ana Pînzari, autentificat și înregistrat de

către notarul public Rodica Semionova cu nr. 27648 la data de 19 decembrie 2011.

Suplimentar, Colegiul reține ca relevante argumentele recurenților prin care

au indicat că Vladislav Ciorici nu a fost împuternicit de Ion Marinescu și Svetlana

Marinescu să le reprezinte interesele la încheierea contractului de vânzare-

cumpărare din 19 decembrie 2011, deoarece în contractul respectiv nu a fost

specificat în baza cărui temei Vladislav Ciorici a acționat din numele recurenților.

Mai mult, actele cauzei denotă că bunul imobil conform contractului supra

indicat nu a fost remis cumpărătorului, deoarece în realitate conform actului de

constatare a faptului din 12 noiembrie 2013, întocmit de către executorul

judecătoresc Nicolae Pașa, a fost stabilit că în bunul imobil situat în mun.

Chișinău, XXXXX, care aparține cu dreptul de proprietate recurenților, locuia

Vitalii Stavilă și Ecaterina Pelivan cu membrii familiei lor, în lipsa acordului

proprietarilor și a vreunui act confirmativ, confirmat suplimentar și prin răspunsul

Inspectoratului de Poliție Rîșcani nr. 23547 din 04 decembrie 2013.

De altfel, atât ÎCS „Prime Capital” SRL cât și Vladislav Ciorici nu au

dobândit dreptul de proprietate asupra bunului imobil, situat în mun. Chișinău,

XXXXX, în cazul în care, conform Extrasului din Registru bunurilor imobile, Ion

Marinescu și Svetlana Marinescu actualmente dețin în drept de proprietate bunurile

imobile: teren pentru construcții cu suprafața de 0,062 ha și construcția

nefinalizată, amplasate în mun. Chișinău, XXXXX, înregistrate în Registrul

bunurilor imobile cu nr. cadastral 3153215.299 în data de 14 august 2007, în

temeiul titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren din 08 august

2007 și cu nr. cadastral 3153215.299.01, în temeiul contractului de vânzare-

cumpărare (gradul de finisare 76%) nr. 4774 din 02 noiembrie 2005.

În acest context, prima instanță corect a indicat că sunt neîntemeiate

argumentele intimaților, precum că faptul neînregistrării dreptului de proprietate

asupra bunului imobil nici într-un caz nu denotă lipsa intenției actului juridic, ci

doar imposibilitatea înregistrării dreptului de proprietate, deoarece în privința

bunului înstrăinat la momentul înstrăinării au fost aplicate mai multe sechestre,

care nu permit înregistrarea dreptului de proprietate în registrul bunurilor imobile

și care urmau să fie ridicate după încheierea tranzacției.

Or, precum se desprinde din materialele cauzei drepturile patrimoniale asupra

bunurilor imobile în litigiu au fost grevate prin: ipotecă, solicitant ÎCS „Prime

Capital” SRL și interdicții: preavizul de exercitare a dreptului de gaj, sechestru -

hotărârea instanței de judecată, aplicat la 06 noiembrie 2009; încheierea

executorului judecătoresc, aplicat la 09 decembrie 2010; încheierea executorului

10

judecătoresc, aplicat la 27 decembrie 2010; încheierea instanței de judecată, aplicat

la 30 iunie 2011; hotărârea instanței de judecată, aplicat la 15 iulie 2011.

În aceiași ordine de idei, se reține că atât grevarea dreptului de proprietate cât

și interdicțiile aplicate nu au fost ridicate și nici anulate, atât până la încheierea

contractului de vânzare-cumpărare din 19 decembrie 2011 și nici după încheierea

acestuia, pe parcursul a mai mult de 7 ani, circumstanțe ce denotă o lipsă de interes

din partea intimaților întru ridicarea tuturor interdicțiilor înscrise în Registrul

bunurilor imobile, în scopul intabulării dreptului de proprietate a cumpărătorului.

Drept consecință, argumentele recurenților, prin care au menționat că

contractul de vânzare-cumpărare din 19 decembrie 2011, a fost încheiat fără

intenția de a produce efecte juridice, își găsesc confirmare, în cazul în care nu a

fost întreprinsă nici o măsură întru transmiterea-primirea bunului, intrarea în

posesia acestuia, excluderea limitării dreptului de proprietate cât și înregistrarea

bunului în Registrul bunurilor imobile.

Mai mult, urmează a menționa că vânzătorul și creditorul ipotecar, adică

Vladislav Ciorici, nu și-a executat obligațiunile contractuale, și anume cele

prevăzute de: pct. 13.2, conform căruia urma să transmită imobilul cumpărătorului

în natură; pct. 13.3, conform căruia în termen de 15 zile lucrătoare, urma a

prezenta contractul în cauză executorului judecătoresc și a vira la contul

executorului judecătoresc diferența dintre prețul de vânzare și valoarea creanței

creditorului-ipotecar în sumă de 591 959,45 de lei și pct. 13.4., ce stipulează, că în

termen de 10 zile lucrătoare a înștiința în scris debitorul ipotecar (proprietarii

imobilului) despre încheierea contractului.

Totodată, actele cauzei atestă cu certitudine că Vladislav Ciorici nu a informat

debitorul-ipotecar, adică recurenții, ca proprietari ai imobilului, despre încheierea

contractului de vânzare-cumpărare din 19 decembrie 2011, instanței nefiind

prezentate careva probe în acest sens.

Astfel, Colegiul constată că în situația când contractul de cesiune a creanței

din 17 august 2011, a fost încheiat contrar prevederilor legale (art. 556, alin. (5)

din Codul civil), adică contravine normelor imperative, în consecință și contractul

de vânzare-cumpărare din 19 decembrie 2011 este lovit de nulitate absolută, care

nu a produs efecte juridice.

Prin urmare, având în vedere circumstanțele expuse supra, întemeiat este și

capătul de cerere privind înlăturarea obstacolelor prin evacuarea lui Vitalii Stăvilă

și Ecaterinei Pelivan cu membrii familiei din bunul imobil, situat în mun. Chișinău,

XXXXX.

Reieșind din cele relatate, Colegiul consideră întemeiate argumentarea primei

instanțe, prin care a considerat întemeiată acțiunea înaintată de Ion Marinescu și

Svetlana Marinescu de constare a nulității absolute a contractului de cesiune a

creanței din 17 august 2011 și de constatare a nulității absolute a contractului de

vânzare-cumpărare din 19 decembrie 2011, precum și de înlăturare a obstacolelor,

prin evacuarea lui Vitalii Stăvilă și Ecaterinei Pelivan cu membrii familiei din

bunul imobil în litigiu.

Pe când, concluzia instanței de apel de casare a hotărârii primei instanțe și

adoptare a unei noi hotărâri de respingere a acțiunii este una neîntemeiată, emisă

contrar normelor de drept material și contrară materialului probator anexat la actele

cauzei.

11

În speță, Colegiul reține ca fiind întemeiate argumentele recurenților cu

privire la temeinicia și legalitatea hotărârii primei instanțe, argumente ce nu pot fi

combătute.

Din cele supra relatate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că concluzia primei

instanțe este justă, având la bază un cumul de dovezi administrate, cărora le-a fost

dată o apreciere juridică cuvenită.

În conexiunea celor enunțate, se constată că instanța de apel nu a calificat

corect din punct de vedere juridic acțiunea cu care a fost investită fapt ce a dus la

emiterea unei soluții greșite în acest sens, pe când prima instanță corect a

concluzionat asupra temeiniciei acțiunii înaintate de Ion Marinescu și Svetlana

Marinescu.

Distinct de cele relatate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de

Ion Marinescu și Svetlana Marinescu urmează a fi admis cu casarea integrală a

deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

În conformitate cu prevederile art. 442, art. 444, art. 445 alin. (1) lit. f) și alin.

(3) Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de Ion Marinescu și de Svetlana Marinescu,

reprezentată de avocatul Iurii Bordeniuc.

Se casează integral decizia din 05 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău

și se menține hotărârea din 15 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, în

cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Ion Marinescu și

Svetlana Marinescu împotriva lui Vitalii Stăvilă, Vladislav Ciorici, Ecaterinei

Pelivan, Anei Pînzari, Întreprinderii cu Capital Străin „Prime Capital” Societate cu

Răspundere Limitată, intervenient accesoriu notarul public Rodica Semionova cu

privire la constatarea nulității contractelor de cesiune a creanței și de vânzare-

cumpărare, înlăturarea obstacolelor prin evacuare și încasarea cheltuielilor de

judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Oleg Sternioală

judecători Ala Cobăneanu

Svetlana Filincova

Victor Burduh

Galina Stratulat

12