2rac-229/19 — rezilierea contractului, evacuarea bunurilor si înlăturarea obstacolelor

Dosarul nr. 2rac-229/19

Prima instanță: (Judecătoria Chișinău, sediul Central) M. Țurcan

Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) Iu. Cimpoi, A. Danilov, I. Secrieru

Î N C H E I E R E

29 mai 2019 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Primăria orașului

Vadul lui Vodă, reprezentată de avocatul Gafton Mihai,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Primăria orașului

Vadul lui Vodă împotriva Fundației Filantropice Internaționale a Invalizilor cu

privire la rezilierea contractului de arendă funciară, evacuarea bunurilor, obligarea

de a nu crea impedimente în gestionarea și realizarea dreptului de proprietate,

împotriva deciziei din 19 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins apelul declarat de Primăria orașului Vadul lui Vodă și s-a menținut

hotărârea din 15 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central,

c o n s t a t ă :

La 20 noiembrie 2017, Primăria orașului Vadul lui Vodă a depus cerere de

chemare în judecată împotriva Fundației Filantropice Internaționale a Invalizilor cu

privire la rezilierea contractului de arendă funciară, evacuarea bunurilor, obligarea

de a nu crea impedimente în gestionarea și realizarea dreptului de proprietate.

În motivarea acțiunii, Primăria orașului Vadul lui Vodă a menționat că prin

decizia Consiliului orășenesc Vadul lui Vodă nr. 2/1.3-1 din 30 martie 2001 ”Cu

privire la atribuirea în arendă a unui lot de teren din Parcul Nistrean pentru

construcția unei baze de odihnă”, s-a decis darea în arendă pe un termen de 25 de

ani a lotului de pământ cu suprafața de 0,7 ha din parcul Nistrean, Fondului

Filantropic al invalizilor războiului din Afganistan pentru construcția bazei de

odihnă.

A invocat reclamantul că întru executarea deciziei menționate, la data de 21

ianuarie 2004 Primăria orașului Vadul lui Vodă a încheiat cu Fundația Filantropică

Internațională a Invalizilor contractul de arendă funciară, prin care ultimei i-a fost

1

transmis în arendă terenul cu suprafața de 0,70 ha, situat în Parcul Nistrean,

sectorul 1, lotul 5, amplasat în orașul Vadul lui Vodă.

A specificat reclamantul că prin contractul de arendă, pârâtul s-a obligat să

elaboreze proiectul obiectivului în termen de 6 luni și să-l coordoneze cu Direcția

Arhitectură și Urbanism municipiul Chișinău, și alte servicii de resort; să

îndeplinească condițiile de proiectare a obiectivului în conformitate cu certificatul

de urbanism; după elaborarea proiectului să obțină de la Primăria orașului Vadul

lui Vodă autorizație pentru îndeplinirea lucrărilor de construcție; să dea în

exploatare obiectivul conform legislației în vigoare.

A reiterat reclamantul că pârâtul nu și-a onorat obligațiile asumate prin

contractul de arendă funciară, mai mult ca atât că a purces la amenajarea terenului

transmis în arendă cu scopul de a primi beneficii, amplasând pe terenul în cauză

obiective și acordând servicii de amenajare a teritoriului, contrar deciziei

Consiliului orășenesc Vadul lui Vodă nr. 2/1.3-1 din 30 martie 2001.

A solicitat reclamantul Primăria orașului Vadul lui Vodă rezilierea

contractului de arendă funciară din 21 ianuarie 2004 încheiat cu Fundația

Filantropică Internațională a Invalizilor în legătură cu neexecutarea obligațiilor de

construire a bazei de odihnă, obligarea pârâtului de a evacua bunurile ce-i aparțin

de pe lotul arendat; obligarea de a nu crea impedimente în gestionarea și realizarea

dreptului de proprietate asupra lotului de teren și încasarea cheltuielilor de

judecată.

Prin hotărârea din 15 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central,

s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de Primăria orașului Vadul lui

Vodă.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță cu referire la circumstanțele cauzei

a reținut că obligațiile arendașului (pârâtului) stipulate în contractul de arendă

funciară, au un conținut foarte general, iar în contract nu sunt stipulate careva

termene concrete de executare (de începere, de finisare și dare în exploatare a

construcției) de către Fundația Filantropică Internațională a Invalizilor.

Astfel, prima instanță a concluzionat că contractul de arendă funciară nu

prevede termene și etape concrete de realizare a construcției (bază de odihnă).

Totodată, prima instanță a menționat că Consiliul și Primăria orașului Vadul

lui Vodă nu au înaintat pârâtului careva somații și nu i-au acordat careva termene

în vederea executării, succesiv, a obligațiilor ce rezultă din contractul de arendă

funciară.

În consecință, prima instanță a ajuns la concluzia că nu sunt întrunite

temeiurile de reziliere a contractului de arendă funciară din 21 ianuarie 2004

încheiat între Primăria orașului Vadul lui Vodă și Fundația Filantropică

Internațională a Invalizilor.

Prin decizia din 19 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins

apelul declarat de Primăria orașului Vadul lui Vodă și s-a menținut hotărârea din

15 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central.

La 04 aprilie 2019, Primăria orașului Vadul lui Vodă, reprezentată de

avocatul Gafton Mihai a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin

care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătorești cu emiterea

unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie admisă.

2

Recurentul Primăria orașului Vadul lui Vodă, în motivarea recursului a

invocat că atât prima instanță, cât și instanța de apel au admis încălcarea esențială

și aplicarea eronată a normelor de drept material, care s-a manifestat prin

neaplicarea legii materiale care trebuia să fie aplicată, admițând astfel interpretarea

în mod eronat a legii.

Recurentul a reiterat că astfel instanțele ierarhic inferioare nu au aplicat

normele de drept material relevante cazului în speță și anume Legea privind

calitatea în construcții; Legea privind principiile urbanismului și amenajării

teritoriului; Legea privind autorizarea executării lucrărilor de construcție; art. art.

679, 725-728 Cod civil.

A specificat recurentul că prin decizia Consiliului orășenesc Vadul lui Vodă

nr. 2/1.3-1 din 30 martie 2001, a fost stabilit ca termen de elaborare a proiectului

obiectivului de 6 luni, care urma să fie coordonat cu Direcția Arhitectură și

Urbanism municipiul Chișinău.

Mai mult ca atât, după elaborarea proiectului (nu mai târziu de 6 luni),

intimatul urma să-și execute obligațiunea de a solicita autorizație pentru

îndeplinirea lucrărilor de construcție și darea în exploatare a obiectivului dat.

La fel, recurentul a menționat că Fundația Filantropică Internațională a

Invalizilor nu a prezentat și nici nu a comandat proiectarea bazei de odihnă unei

organizații specializate, iar în lipsa unei autorizații de instalare a construcțiilor

provizorii și contrar contractului de arendă funciară, a instalat pe terenul arendat

căsuțe și alte obiective din lemn, în lipsa dreptului de a desfășura activitate

economică.

La 27 mai 2019, Fundația Filantropică Internațională a Invalizilor a depus

referință la recursul declarat de Primăria orașului Vadul lui Vodă, prin care a

solicitat să fie respins cu menținerea în vigoare a hotărârilor judecătorești.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 19

februarie 2019, însă date referitor la recepționarea de către părți a deciziei

motivate, la materialele cauzei lipsesc.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Recursul a fost declarat la 04 aprilie 2019, respectiv se consideră depus în

termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a

temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

3

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din

Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate

a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services vs Franța, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

4

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Primăria orașului

Vadul lui Vodă, reprezentată de avocatul Gafton Mihai, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și,

drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Primăria orașului Vadul lui Vodă,

reprezentată de avocatul Gafton Mihai.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

5