2rac-211/19 — Încasarea datoriei

Dosarul nr.2rac-211/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, judecător: L. Bagrin

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători: V. Sîrbu, V. Mihaila, A. Minciuna

ÎNCHEIERE

29 mai 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Svetlana Filincova

examinând admisibilitatea recursului declarat de Direcția Generală Transport

Public și Căi de Comunicație a Consiliului municipal Chișinău,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Direcției Generale

Transport Public și Căi de Comunicație a Consiliului municipal Chișinău împotriva

ÎI „Rotari Xenia” cu privire la încasarea datoriei,

împotriva deciziei din 06 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Direcția Generală Transport Public și Căi de

Comunicație a Consiliului municipal Chișinău și menținută hotărârea din 08

octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru prin care a fost respinsă

acțiunea ca tardivă,

c o n s t a t ă:

La 29.05.2017, Direcția Generală Transport Public și Căi de Comunicație a

Consiliului municipal Chișinău a depus cerere de chemare în judecată către ÎI

„Rotari Xenia” privind încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, în baza deciziei Consiliului municipal

Chișinău nr. 4/21-4 din 19 decembrie 2003, între părțile litigante a fost semnat

contractul de locațiune privind darea în locațiune a încăperilor cu suprafața de

132,1 m.p. din pasajul subteran din XXXX.

Potrivit pct. 1.4 si pct. 1.5 din contract, locatarul urma să achite chiria până

la data de 5 a lunii curente perioadei de plată, conform determinării cuantumului

minim al chiriei anuale.

Din conținutul actului Inspecției Financiare din 26 septembrie 2014 privind

rezultatele inspectării tematice la Direcția Generală Transport Public si Căi de

Comunicație a Consiliului municipal Chișinău, efectuată în baza autorizațiilor și

ordonanței Direcției de Poliție mun. Chișinău nr. 9937 din 13 august 2014, rezultă

că datoria întreprinderii pârâte față de bugetul municipal constituie suma de

XXXX de lei.

Respectiv, la 03 septembrie 2014 și 10 octombrie 2017, în adresa ÎI „Rotari

Xenia” au fost înaintate somații, prin care s-a solicitat achitarea datoriei formate.

Reclamantul a indicat că, somațiile expediate au rămas fără răspuns și

executare, Direcția Generală Transport Public și Căi de Comunicație a Consiliului

municipal Chișinău a depus prezenta cerere de chemare în judecată, prin care

solicită încasarea în beneficiul reclamantului a sumei de XXXX de lei cu titlu de

datorie, precum și încasarea în beneficiul statului a taxei de stat.

Reprezentantul pârâtului - Rotari Anatolie nu a recunoscut cererea de

chemare în judecată și a solicitat respingerea integrală a acesteia ca fiind

neîntemeiată și tardivă, întrucât a fost înaintată cu omiterea termenului general de

prescripție de 3 ani prevăzut de Codul civil.

Prin hotărârea din 08 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău s-a respins ca

tardivă cererea de chemare în judecată înaintată de Direcția Generală Transport

Public și Căi de Comunicație a Consiliului municipal Chișinău către ÎI „Rotari

Xenia” privind încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată.

La 02 noiembrie 2018, Direcția Generală Transport Public și Căi de

Comunicație a Consiliului municipal Chișinău a depus apel împotriva hotărârii

Judecătoriei Chișinău, solicitând admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii,

cu emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie admisă.

Prin decizia din 06 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, apelul Direcției

Generale Transport Public și Căi de Comunicație a Consiliului municipal

Chișinău a fost respins și menținută hotărârea primei instanțe.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a indicat asupra corectitudinii soluției

instanței de fond privind respingerea acțiunii reclamantului ca tardivă, or,

instanței nu i s-a solicitat repunerea în termen, nu au fost prezentate motive

întemeiate pentru repunerea în termen.

Conform normelor procesual-civile, pentru a pune în mișcare o acțiune

civilă, este necesară îndeplinirea cumulativă a unor condiții de fond și formă,

precum ar fi respectarea competenței jurisdicționale, a termenului de prescripție,

existența capacității procesuale de exercițiu, respectarea regulilor cu privire la

forma și conținutul cererii de chemare în judecată.

În acest context, instanța de apel a considerat că, la caz, soluția de respingere

a cerințelor ca tardive, este compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces

echitabil, în sensul art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale, având în vedere că prelungirea

nejustificată a termenului pentru înaintarea acțiunii, ca urmare a expirării

termenului, ar leza principiul securității raporturilor juridice.

Astfel, instanța de apel a respins ca vădit nefondate alegațiile apelantului

precum că, acțiunea ar fi imprescriptibilă, or, la caz, acțiunea nu are ca obiect

apărarea dreptului de proprietate asupra bunului imobil, dar încasarea datoriei

pentru locațiunea acestuia, acțiune prescrisă termenului general de prescripție.

La 14.03.2019, Direcția Generală Transport Public și Căi de Comunicație a

Consiliului municipal Chișinău a declarat recurs împotriva deciziei instanței de

apel.

În motivarea recursului a indicat că prima instanță, cât și instanța de apel nu

au determinat definitiv circumstanțele care au importanță pentru soluționarea

justă a pricinii, neapreciind probele prezentate de părți în corespundere cu

prevederile art. 130 Cod de procedură civilă, multiaspectual, complet, în

ansamblu și interconexiunea lor, aplicând incorect normele de drept material și

prevederile contractuale.

Astfel, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a

hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei hotărâri noi de admitere a acțiunii.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 06

februarie 2019 și expediată pentru comunicare participanților la proces la 11

februarie 2019 (f. d. 184), iar recursul a fost depus la 14 martie 2019. Astfel, se

constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul

împotriva deciziei din 06 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în termen.

Examinând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către

Direcția Generală Transport Public și Căi de Comunicație a Consiliului municipal

Chișinău, neîntemeiat și care urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele

ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de Direcția Generală Transport Public și Căi

de Comunicație a Consiliului municipal Chișinău, nu pot duce la admisibilitatea

recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al Codului de

procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,

fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de

nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului

înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în

apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,

instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la

o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de

recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o

minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe

care se bazează.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acesteia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs depusă de către Direcția Generală Transport Public

și Căi de Comunicație a Consiliului municipal Chișinău.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Direcția Generală Transport

Public și Căi de Comunicație a Consiliului municipal Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Svetlana Filincova