2ra-932/19 — Declararea nulitătii actelor juridice

Dosarul nr.2ra-932/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana, judecător: S. Suvac

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători: N. Budăi, I. Muruianu, V. Efros

ÎNCHEIERE

29 mai 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

Judecătorii Nina Vascan

Svetlana Filincova

examinând admisibilitatea recursului declarat de Tatiana Scurtu,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a Consiliului

comunal Cruzești către Tatiana Scurtu și Primăria Cruzești cu privire la declararea

nulității titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren,

împotriva deciziei din 09 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul declarat de Iurie Oancea, în interesele Tatianei Scurtu și

menținută hotărârea din 12 aprilie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana de

admitere a cererii de chemare în judecată,

c o n s t a t ă:

La 12 iulie 2016, Consiliul comunal Cruzești a depus cerere de chemare în

judecată către Tatiana Scurtu și Primăria Cruzești, prin care a solicitat declararea

nulității titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren nr. XXXXX,

eliberat la 16.11.2004 pe numele Tatianei Scurtu.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 16 noiembrie 2004, Tatianei Scurtu, i-a

fost eliberat titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren nr. XXXXX,

fiindu-i atribuit cu titlu gratuit terenul cu suprafața de 0,1 ha în comuna XXX, în

baza deciziei Consiliului comunal Cruzești nr.7.5 din 12 decembrie 2002.

Reieșind din certificatul Serviciului municipal de arhivă Chișinău, nr.1431 din

19 aprilie 2016, în fondul documentelor Primăriei Cruzești pentru anul 2002 nu s-a

păstrat decizia Consiliului comunal Cruzești nr. 7.5 din 12 decembrie 2002.

Alocarea oricărui teren se discută în cadrul ședinței Consiliului, întocmindu-se

obligatoriu un proces-verbal, iar decizia de atribuire a terenului se emite doar în

baza procesului-verbal, conținutul căruia coincide cu cel al deciziei.

Decizia nr.7.5 din 12 decembrie 2002 putea fi emisă doar în baza punctului

7.5 al procesului-verbal nr. 7 din 12 decembrie 2002. În conținutul procesului-

verbal nr.7 din 12 decembrie 2002, la pct.7.5, Consiliul a hotărât de a atribui pentru

14 persoane loturi pentru construcție, printre aceste persoane neregăsindu-se

Tatiana Scurtu.

Conform deciziei enunțate, Tatianei Scurtu nu i-a fost repartizat lot pentru

construcție, iar titlul a fost emis contrar prevederilor legale, fiind lovit de nulitate

absolută, deoarece la 16 noiembrie 2004, Tatiana Scurtu nu era căsătorită, neavând

statutul de familie nou formată, fapt care făcea imposibilă atribuirea fără plată de

către autoritatea publică locală a terenului, cu eliberarea titlului de proprietate.

Atribuirea terenului în proprietatea Tatianei Scurtu a fost posibilă datorită

ilegalităților comise de tatăl său, Scurtu Nicon, care a fost primarul comunei

Cruzești în perioada anilor 2003-2004, iar Țurcanu Svetlana, semnătura căreia ar fi

fost aplicată pe decizia contestată, în realitate nu a semnat o astfel de decizie.

Prin hotărârea din 12 aprilie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, s-a

admis acțiunea, s-a declarat nul titlul de autentificare a dreptului deținătorului de

teren nr. XXXXX, eliberat la 16.11.2004 pe numele Tatianei Scurtu.

La 26 aprilie 2017, avocatul Iurie Oancea, în interesele Tatianei Scurtu, a

declarat apel împotriva hotărârii instanței de fond, solicitând admiterea apelului,

casarea integrală a hotărârii din 12 aprilie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Ciocana, cu emiterea unei hotărâri noi de respingere integrală a acțiunii.

Prin decizia din 09 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, apelul declarat

de avocatul Iurie Oancea, în interesele Tatianei Scurtu, a fost respins și menținută

hotărârea primei instanțe.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a indicat că, prima instanța a

determinat corect raportul juridic dedus judecății, ca fiind guvernat de normele

Codului funciar care prevede atribuirea în proprietate a loturilor de teren, de

normele Codului civil care reglementează nulitatea actului juridic.

La materialele dosarului au fost prezentate două copii ale deciziei Consiliului

local Cruzești nr.7.5 din 12 decembrie 2002, care de fapt au conținut diferit și

reprezintă două acte distincte. Astfel, prin prisma prevederilor art. 122 alin. (3)

Cod de procedură civilă, instanța de apel a reținut ca fiind inadmisibilă proba

respectivă, or, aceasta nu confirmă cu certitudine circumstanțele invocate.

Din aceste motive, instanța de apel a considerat justă concluzia instanței de

fond potrivit căreia, la baza verificării legalității titlului de autentificare a dreptului

deținătorului de teren s-a pus hotărârea membrilor Consiliului com. Cruzești

reflectată în procesul-verbal al ședinței Consiliului, în conținutul căruia nu se

reflectă numele apelantei Tatiana Scurtu. Or, din prevederile legale în vigoare, în

mod imperativ este prevăzută competența autorității abilitate prin lege cu

competența de atribuire a loturilor de teren, iar din analiza circumstanțelor pricinii,

reieșind din faptul că decizia în cauză nu a fost reținută de către instanță la baza

soluției adoptate, Colegiul civil a constatat că în mod neîntemeiat a fost eliberat

titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren, contestat prin prezenta

acțiune, or, o hotărâre legală a autorității publice locale în acest sens nu a fost

prezentată.

Atribuirea loturilor de teren în speță, a avut la bază condițiile de trai ale

solicitanților în baza art. 10, 11 Codul funciar al Republicii Moldova, cu

repartizarea acestora familiilor nou-formate. Astfel, din analiza prevederilor art. 10

și 11 ale Codului funciar raportate la circumstanțele de fapt constatate în cadrul

examinării cauzei prin materialele dosarului, instanța de apel a reținut că, apelanta

Tatiana Scurtu nu întrunea la acel moment condițiile prevăzute de lege în baza

cărora s-a dispus atribuirea loturilor de teren, aceasta neaflându-se la acel moment

în condiția familiei nou-formate.

La 27.02.2019, Tatiana Scurtu a declarat recurs împotriva deciziei instanței de

apel.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel a interpretat în mod

eronat prevederile legale și a apreciat în mod arbitrar probatoriul cauzei.

Astfel, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a

hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei hotărâri noi de respingere a acțiunii.

La 17.05.2019, avocatul Oleg Gheorghiță, în interesele intimatului, a depus

referință la cererea de recurs, prin care a solicitat ca recursul declarat de Tatiana

Scurtu să fie considerat inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 09

noiembrie 2017 și expediată pentru comunicare participanților la proces la 13

decembrie 2017 (f. d. 172), iar recursul a fost depus la 27 februarie 2019. Date

despre recepționarea deciziei recurate la materialele dosarului lipsesc, iar din

înscrisurile dosarului (f. d. 178, 180) rezultă că atât Primăria com. Cruzești, cât și

recurenta au primit copia hotărârii judecătorești abia la 11.10.2018 și, respectiv

recurenta la 26.12.2018. Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul împotriva deciziei din 09 noiembrie 2017 a Curții de

Apel Chișinău, în termen.

Examinând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către

Tatiana Scurtu, neîntemeiat și care urmează a fi declarat inadmisibil, din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de Tatiana Scurtu, nu pot duce la

admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al

Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra

reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției

instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,

fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de

nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului

înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în

apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,

instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la

o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de

recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o

minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe

care se bazează.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acesteia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs depusă de către Tatiana Scurtu.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Tatiana Scurtu.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

Judecătorii Nina Vascan

Svetlana Filincova