3ra-1026/17 — Anularea actului administrativ

Dosar nr. 3ra-1026/17

Prima instanță: Judecătoria Botanica, mun. Chișinău

Judecător: Viorica Mihaila

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: Lidia Bulgac

Domnica Manole

Grigore Dașchevici

Î N C H E I E R E

04 octombrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecător: Tatiana Vieru

Judecători: Oleg Sternioală, Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de Oficiul Teritorial Chișinău al

Cancelariei de Stat,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Oficiul Teritorial

Chișinău al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului comunei Cruzești, intervenienți

accesorii Mihalachi Efimia și Mihalachi Gheorghii, privind anularea deciziei nr. 3/2 din

25 iunie 2014 și constatarea nulă a titlului de autentificare a dreptului deținătorului de

teren.

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 aprilie 2017, prin care a fost

admis apelul declarat de Mihalachi Gheorghii, casată hotărârea suplimentară a

Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 24 noiembrie 2016 cu pronunțarea unei noi

hotărâri prin care cererea lui Mihalachi Gheorghii privind emiterea hotărârii

suplimentare a fost admisă parțial,

c o n s t a t ă:

La 26 ianuarie 2015, Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului comunal Cruzești, intervenienți

accesorii Mihalachi Efimia și Mihalachi Gheorghii, privind anularea deciziei nr. 3/2 din

25 iunie 2014 și constatarea nulă a titlului de autentificare a dreptului deținătorului de

teren.

În motivarea acțiunii a indicat că la 25 iunie 2014, Consiliul comunal Cruzești a

adoptat decizia nr. 3/2, prin care a decis de a autentifica Efimiei Mihalachi dreptul de

proprietate privată asupra lotului de pământ cu suprafața de 0,1156 ha, nr. cadastral

xxxxxxxxxxxxxx din bd. xxxxxxxxxx, x, com. Cruzești pentru exploatarea casei de

locuit particulare.

1

Menționează că, în conformitate cu prevederile art. 64 al Legii nr. 436-XVI din

28 decembrie 2006 privind administrația publică locală, a efectuat controlul sub aspectul

legalității deciziei în cauză și a constatat că actul administrativ menționat contravine

legislației în vigoare.

Astfel, la 04 decembrie 2014, a înaintat în adresa Consiliului comunal Cruzești

notificarea nr. 1304/OT4-2076, prin care a solicitat abrogarea deciziei menționate.

Cu referire la prevederile art. 15 alin. (2) al Legii contenciosului nr. 793-XIV din

10 februarie 2000, art. 68 alin. (3) și alin. (4) al Legii nr. 436-XVI din 28 decembrie

2006 privind administrația publică locală, susține că Consiliul comunal Cruzești în

limita termenului de prescripție nu a abrogat decizia și nu a răspuns la notificarea

înaintată.

Consideră că, decizia Consiliului comunei Cruzești nr. 3/2 din 25 iunie 2014

privind autentificarea dreptului de proprietate privată asupra terenului din bd. Mihai

Eminescu 6, com. Cruzești contravine prevederilor art. 11 al Codului funciar, art. 4 alin.

(10) și art. 8 al Legii privind prețul normativ și modul de vânzare-cumpărare a

pământului nr. 1308 din 25 iulie 1997.

Susține că în urma efectuării controlului de legalitate, s-a constatat că Consiliul

comunal Cruzești, contrar legii a adoptat decizia nr. 3/2 din 25 iunie 2014 deoarece

Efimia Mihalachi a obținut dreptul de proprietate asupra casei în urma contractului de

vânzare-cumpărare din 25 iunie 1998.

Prin urmare, Consiliul comunal Cruzești, urma să vândă terenul aferent casei la

preț normativ după cum prevede Legea nr. 1308 din 25 iulie 1998, dar nu să-i autentifice

gratuit dreptul asupra acestuia.

Solicită Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat abrogarea deciziei nr.

3/2 din 25 inie 2014 cu privire la autentificarea dreptului de proprietate privată asupra

terenului din bd. xxxxxxxxxxxx, xx, com. Cruzești.

Prin cererea de concretizare a acțiunii Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei

de Stat a solicitat, anularea deciziei nr. 3/2 din 25 inie 2014 cu privire la autentificarea

dreptului de proprietate privată asupra terenului din bd. xxxxxxxxxxxx, x, com. Cruzești

și constatarea nulității titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren.

Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 12 mai 2015 acțiunea a

fost respinsă ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripție.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 14 ianuarie 2016, a fost respins apelul

declarat de către Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat și menținută hotărârea

primei instanțe.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 08 iunie 2016, recursul declarat de

Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat s-a considerat inadmisibil.

Prin hotărârea suplimentară a Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 24

noiembrie 2016, s-a respins cerința intervenientului accesoriu Mihalachi Gheorghii

privind încasarea de la Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat în beneficiul lui

Mihalachi Gheorghii a cheltuielilor de asistență juridică ca fiind neîntemeiată.

2

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 13 aprilie 2017, a fost admis apelul

declarat de Mihalachi Gheorghii, casată hotărârea suplimentară a Judecătoriei Ciocana,

mun. Chișinău din 24 noiembrie 2016 cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care cererea

lui Mihalachi Gheorghii privind emiterea hotărârii suplimentare a fost admisă parțial. S-

a dispus încasarea de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanțelor în

beneficiul lui Mihalachi Gheorghii a cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 3

000 lei. În rest, cererea privind încasarea cheltuielilor de asistență juridică în mărime de

4 000 lei a fost respinsă.

Invocând ilegalitatea deciziei instanței de apel, la 28 iulie 2017 Oficiul Teritorial

Chișinău al Cancelariei de Stat a contestat-o cu recurs, solicitând admiterea recursului,

casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 aprilie 2017 cu pronunțarea unei noi

hotărâri prin care să fie respinsă cerința lui Mihalachi Gheorghii privind încasarea

cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 4 000 lei.

În motivarea cererii de recurs a indicat că, decizia instanței de apel este ilegală,

neîntemeiată și pasibilă de a fi casată deoarece au fost aplicate eronat prevederile art. 68

din Codul de procedură civilă. Instanța de apel eronat a interpretat normele de drept

material și a concluzionat că intervenientul accesoriu dispune de dreptul de a solicita

instanței de judecată încasarea cheltuielilor de asistență juridică.

Examinând admisibilitatea recursului declarat de Oficiul Teritorial Chișinău al

Cancelariei de Stat, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție menționează următoarele.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării

referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

La 15 august 2017, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatului

copia cererii de recurs, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

La 07 septembrie 2017, Mihalachi Gheorghii a depus referință prin care a solicitat

respingerea cererii de recurs declarată de Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de

Stat.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție, examinând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu

materialele pricinii civile, consideră că acesta este inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă, asupra

admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

Conform art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din actele cauzei se constată că, decizia Curții de Apel Chișinău din 13 aprilie

2017 a fost expediată în adresa participanților la proces la data de 12 iulie 2017 (f.d.201),

iar cererea de recurs a fost depusă la data de 28 iulie 2017 (f.d.204).

3

Astfel, instanța de recurs constată că, recurentul s-a conformat prevederilor legale

și a declarat cererea de recurs în interiorul termenului de două luni.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost

arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare

a deciziei recurate.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de casare

a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a, Capitolul XXXVIII

Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept

material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în

fapt.

Totodată completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție accentuează că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei probe

sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se invocă că

instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile de apreciere

a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, sau în cazul în care erorile comise

au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Din recursul

declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

4

În acest sens CEDO în jurisprudența sa a constatat că, dreptul de acces la instanța

de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că, modul

de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare

depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (a se vedea Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19

februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9 octombrie 1991, §

31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

În asemenea circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Oficiul

Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din

Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat, se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecător: Tatiana Vieru

Judecători: Oleg Sternioală

Nicolae Craiu

5